Cazul de contestatie in anulare speciala vizand rezultatul unei greseli materiale, prevazut de art. 318 cod procedura civila

Prin cererea adresata Curtii de Apel Suceava - sectia conflicte de munca si asigurari sociale si inregistrata sub nr. 391/39/07.05.2010, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat, in contradictoriu cu intimata S. C., contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr. 427 din 29.03.2010 pronuntata de Curtea de Apel Suceava.
      In motivarea contestatiei in anulare, contestatoarea a aratat, in esenta, ca in decizia sus-mentionata s-a retinut ca cererea de recurs a fost depusa la data de 14.12.2009, iar ultima zi pentru declararea recursului era 11.12.2009, dar in realitate, cererea de recurs a fost depusa la data de 08.12.2009, asa cum rezulta din recipisa postala avand codul de bara 75085599 si nu in data de 14.12.2009, care este de fapt data ajungerii plicului la destinatie.
      Contestatoarea S.C. A. S.R.L. a apreciat ca s-a incadrat in cele 10 zile de declarare a recursului, iar Curtea de Apel Suceava, din eroare materiala, a retinut data de 14.12.2009 ca fiind cea a depunerii recursului.
      In ceea ce priveste desfacerea disciplinara a contractului de munca a intimatei, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a aratat ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca tardiva emiterea deciziei, intrucat aceasta a fost emisa la data de 03.06.2009, deci in interiorul termenului de 30 de zile de la luarea la cunostinta a savarsirii abaterii disciplinare, respectiv data de 28.05.2009, de intocmire a referatului nr. 6.26567.
      In consecinta, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat admiterea contestatiei in anulare, in sensul desfiintarii deciziei nr. 427/29.03.2010 pronuntata in dosarul nr. 2967/40/2009 al Curtii de Apel Suceava si pe cale de consecinta admiterea recursului astfel cum a fost formulat impotriva sentintei civile nr. 1476/21.10.2009 pronuntata de Tribunalul Botosani, cu cheltuieli de judecata.
      In drept, contestatia in anulare a fost intemeiata pe dispozitiile art. 318 al. 1 Cod procedura civila.
      In sustinerea contestatiei in anulare, contestatoarea a depus la dosar inscrisuri.
      Intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei in anulare ca nefondata.
      Examinand actele si lucrarile dosarului, asupra contestatiei in anulare, Curtea a retinut urmatoarele:
      Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Botosani sub numarul 2967/40/2009 reclamanta S. C. T.  a chemat in judecata parata  SC A. SRL  solicitand ca prin hotararea ce va fi pronuntata  sa se constate nulitatea absoluta a art. H din contractul individual de munca nr. 6.84487 din 01.07.2007 incheiat de parti; sa se anuleze Decizia de concediere nr. 627721 din 03.06.2009 emisa de  parata  SC A SRL ; se anuleze Decizia de suspendare a raporturilor de munca nr. 621237 din 28.04.2009 emisa de parata SC A SRL;  sa fie obligata parata sa-i plateasca diurna de 7272 Euro; sa fie obligata parata sa o reintegreze pe postul detinut anterior cu plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat,de la data de 30.04.2009 pana la data reintegrarii efective pe post;  sa fie obligata parata sa-i plateasca indemnizatie concediu de odihna si diferente de salariu, drepturile salariale pentru orele suplimentare si orele de noapte  efectuate , indemnizatiile de neconcurenta precum si privind clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate,drepturile salariale aferente  sporului de holding; sa fie obligata parata sa-i restituire garantia in suma de 400 Euro; sa fie obligata parata sa-i plateasca daune morale in suma de 5000 Euro.
         In motivare a aratat  ca la data de 01.07.2007 a fost angajata de parata pe postul de agent turism dar nu i s-a adus la cunostinta fisa postului cat si regulamentul de ordine interioara
         La data de 01.09.2007 i s-a comunicat ca urmeaza sa-si desfasoare activitatea la Agentia A din Spania unde a lucrat  pana la  18.11.2007, dupa care si-a desfasurat activitatea in Grecia .
        Societatea nu-i acorda decat suma de 100 Euro, insuficienta pentru    a-si asigura mijloacele de existenta si ca potrivit H.G. 518/1995 diurna pentru munca in strainatate era de 35 Euro /zi a.
      A mai aratat  ca a lucrat sambata si duminica, respectiv in cursul noptii fara a primi drepturile salariale corespunzatoare, neacordandu-i-se zilele de concediu de odihna cuvenite, fiind obligata sa elibereze bilete de calatorie, sa intocmeasca deconturi desi nu era gestionara si respectiv avea si sarcini legate de impachetarea , etichetarea coletelor si incarcarea acestora in autocare.
          In ceea ce priveste decizia de concediere aceasta este lovita de nulitate intrucat nu a fost intocmita cu respectarea prevederilor privind cercetarea prealabila disciplinara.
          Considera ca decizia de suspendare  a fost emisa in mod nelegal si neintemeiat atata timp cat nu i s-a adus niciodata la cunostinta procedura de eliberare a vaucherelor.
          Prin intampinare S.C. A SRL  a solicitat respingerea contestatiei formulate intrucat contractul individual de munca este un act juridic carmuit de principiul libertatii de vointa si ca acesta poate fi contestat doar in conditiile art. 283 alin. 1 lit. d din Codul Muncii , respectiv pana la data incetarii raporturilor de serviciu.
      Cum prezenta cauza a fost inregistrata dupa concedierea salariatei  rezulta ca solicitarea  reclamantei privind anularea art. H din contractul individual de munca este tardiva. Fosta salariata se face vinovata de faptele stabilite prin cele doua decizii contestate aceasta incalcand prevederile regulamentului intern al societatii.
      Indemnizatia de neconcurenta cat si cea privind clauza de mobilitate si confidentialitate nu sunt justificate atata timp cat prin contractul individual de munca incheiat intre societate si reclamanta nu au fost consemnate prevederi legate de acordarea acestor drepturi .
      In privinta diurnei a considerat ca nu sunt aplicabile prevederile H.G. 518/1995, actul normativ avand doar caracter de recomandare pentru institutiile particulare .
      A relevat imprejurarea ca salariatul nu a solicitat efectuarea concediului de odihna doar acesteia fiindu-i imputabila neefectuarea concediului in cursul anului 2008 .
       In ceea ce priveste studiile superioare a adus la cunostinta ca reclamanta a fost angajata pe un post care necesita studii medii si ca urmare in lipsa valorificarii acestor studii nu se poate pretinde salarizarea corespunzatoare.            
      A mai aratat ca contestatoarea S.C. a fost remunerata corespunzator inclusiv in ceea ce priveste orele suplimentare  salariile  fiind evidentiate in statele de plata care se afla la dosarul cauzei.
      A considerat ca solicitarea privind restituirea garantiei materiale este prematur formulata deoarece conform contractului colectiv de munca la nivel de societate se poate formula o asemenea solicitare dupa trecerea unui  termen de 6  luni  de la data incetarii raporturilor de serviciu si ca suma de 400 de euro a fost legal retinuta fiind stipulate prevederi in acest sens in anexele la contractul colectiv de munca la nivel de unitate.
      De asemenea, a mai aratat ca sporul de fidelitate in holding se putea acorda in conditiile art. 36 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate care la litera b) prevede ca prima transa de acordare a acestui spor de 5 % se acorda la implinirea unei durate de 3 ani lucrata neintrerupt in cadrul societatii, reclamanta fiind angajata de S.C. A SRL Sibiu la data de 1.07.2007.
      Totodata, a sustinut ca, contestatoarea  S. C. nu a prestat munca de noapte iar petitul privind daunele morale trebuie considerat nefondat  in acord cu practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
      La termenul de judecata din 30.09.2009 reclamanta si-a precizat actiunea in sensul ca a solicitat obligarea paratei la plata orelor suplimentare efectuate si neplatite in cuantum de 1520 ore si respectiv la plata sporului de     20 % pentru aproximativ 700 ore lucrate in timpul noptii.
      La termenul de judecata din 16 septembrie 2009 instanta a pus in discutia partilor, exceptia tardivitatii emiterii deciziei de concediere contestate,  in raport cu prevederile art. 268 din Codul Muncii, iar  in incheierea de sedinta din 14.10.2009 s-a consemnat  posibilitatea disjungerii solutionarii unor capete de cerere.
      Reclamanta a considerat ca decizia de concediere a fost tardiv emisa depunand un punct de vedere in acest sens la care a atasat jurisprudenta unor instante din Romania.
      Intimata S.C. A SRL  nu si-a exprimat punctul de vedere in legatura cu aceasta exceptie desi i s-au trimis adrese in acest sens.
      La ultimul termen de judecata instanta a constatat ca doar o parte din cele 13 capete de cereri formulate se afla in stare de judecata fiind administrare probele necesare in acest sens astfel ca, in temeiul art. 164 Cod procedura civila, a dispus disjungerea solutionarii capetelor de cerere privind: plata diurna de 7272 Euro; indemnizatie concediu de odihna si diferente de salariu; plata ore suplimentare;  restituire garantie; restituire suma de 400 Euro; plata spor ore noapte; daune morale. formulate de reclamanta S. C. T. in contradictoriu cu  S.C. A S.R.L.   fiind infiintat un alt dosar.
      Tribunalul Botosani - sectia civila - prin sentinta nr. 1476 din 21 octombrie 2009 a respins exceptia prescrierii dreptului la actiune privind capatul de cerere referitor la constatare nulitate absoluta a art. H din contractul individual de munca nr. 6.84487 din 01.07.2007 incheiat de parti,invocata de intimata;  a admis exceptia tardivitatii emiterii deciziei de concediere invocata din oficiu; a admis, in parte, actiunea  formulata de reclamanta S.C.T., in contradictoriu cu parata  SC A SRL Sibiu;  a anulat Decizia nr. 627721 din 03.06.2009 emisa de  parata  SC A SRL Sibiu  privind pe reclamanta, ca tardiv emisa; a anulat Decizia nr. 621237 din 28.04.2009 emisa de parata SC A SRL Sibiu  privind pe reclamanta; a dispus reintegrarea reclamantei in postul detinut anterior emiterii celor doua dispozitii; a obligat parata  sa plateasca reclamantei   o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta ,de la data de 30.04.2009 pana la data reintegrarii efective pe post si a respins capetele de cerere privind   nulitatea absoluta a art. H din contractul individual de munca nr. 6.84487 din 01.07.2007 incheiat de parti; obligarea la plata indemnizatiei de neconcurenta; obligarea la plata indemnizatiei privind clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate; obligarea la plata sporului de holding.            
      Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
      Cu privire la exceptia tardivitatii emiterii deciziei de concediere, a constatat ca legiuitorul prin dispozitiile art.  268 Codul Muncii  a stabilit ca angajatorul poate dispune aplicarea unei sanctiuni disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare.
      Potrivit documentelor atasate la dosar, administratorul S.C. A  SRL Sibiu  a decis prin actul cu nr. 6.21237 din  28.04.2009 ca incepand cu data de 30.04.2009 se suspenda contractul individual de munca al reclamantei in vederea cercetarii disciplinare prealabile ca urmare a incalcarii reglementarilor referitoare la eliberarea biletelor de calatorie in agentiile societatii.
      Potrivit textului de lege mentionat mai sus, angajatorul putea emite o decizie de sanctionare disciplinara in interval de 30 de zile calendaristice, ce se calculeaza in speta de fata  in raport cu data emiterii deciziei de suspendare a raporturilor de munca emisa in baza art. 52 lit. a din Codul Muncii, respectiv  28.04.2009, intrucat la acea data angajatorul a luat la cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare in sensul alin 1 al art. 268 din Legea 53/2003 .
      La dosar a fost atasata decizia de sanctionare disciplinara emisa la data de 3.06.2009 in conditiile in care termenul de 30 de zile calendaristice a expirat la data de 29.05.2009.
      Prin expirarea termenului expres stabilit de legiuitor parata S.C. A SRL a fost decazuta din dreptul de a mai aplica vreo sanctiune disciplinara in legatura cu faptele consemnate in decizia din  28 .04.2009.
      Astfel, Tribunalul Botosani a admis exceptia tardivitatii emiterii deciziei de concediere si a anulat actului contestat cu nr. 627721 din  3.06.2009 ca tardiv emis.
      Instanta a considerat ca nu mai este necesara analizarea exceptiei nulitatii absolute ca urmare a neefectuarii cercetarii prealabile disciplinare invocata de reclamanta in conditiile in care a stabilit deja ca angajatorul fusese decazut din  dreptul de a dispune sanctionarea disciplinara a acesteia la data de 29.05.2009 .
      Dupa expirarea acestui termen  angajatorul ar fi trebuit sa emita o decizie de anulare a masurii suspendarii raporturilor de serviciu actul fiind  emis in baza art. 52 lit. a din Codul Muncii.
      Articolul 52 alin.2 din Legea 53/2003 prevede ca, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului pe durata cercetarii disciplinare prealabile. Daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara, platindu-i-se, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului
      Actul normativ aplicabil (Codul Muncii) a mai stabilit prin art. 78 alin. 1 ca in masura in care concedierea a fost efectuata in mod nelegal instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri.
            Potrivit art. 21 din Legea 53/2003 la incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta. Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.
             Conform art. 25 si 26 din acelasi act normativ prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura.
               Prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca si dupa incetarea acestuia, sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul executarii contractului, in conditiile stabilite in regulamentele interne, in contractele colective de munca sau in contractele individuale de munca. Nerespectarea acestei clauze de catre oricare dintre parti atrage obligarea celui in culpa la plata de daune-interese.
           In contractul individual de munca al reclamantei nu sunt consemnate asemenea clauze astfel ca angajatorul nu poate fi obligat la plata indemnizatiilor aferente acestor clauze.
          Contestatoarea S.C.T. nu indeplineste conditiile art. 36 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate care la litera b prevede ca prima transa de acordare a sporului de holding se acorda la implinirea unei durate de 3 ani lucrata neintrerupt in cadrul societatii. Reclamanta a fost angajata de S.C. A SRL Sibiu la data de 1.07.2007 astfel ca sustinerile paratei, cum ca nu i se cuvine acest drept de natura salariala sunt corecte.  
      Impotriva sentintei sus-mentionate, a declarat recurs S.C. A SRL.
      In motivarea recursului, a aratat ca instanta de fond in mod gresit a apreciat decizia contestata ca fiind tardiv emisa fata de disp. art. 268 al.1 din Codul muncii.
      Astfel, avand in vedere ca la Agentia B au fost sesizate o serie de nereguli referitoare la modalitatea de eliberarea biletelor de calatorie de catre agentii de turism, reclamantei S.C. i-a fost suspendat contractul individual de munca in vederea efectuarii cercetarilor, inclusiv verificarea deconturilor.
      A mai aratat ca, constatarea efectiva a faptei savarsite de catre contestatoare a fost facuta dupa verificarile efectuate si consemnate in referatul nr. 6.26567/28.05.2009, iar de la aceasta data, care reprezinta luarea la cunostinta a faptei de catre conducerea societatii, incepe sa curga termenul de 30 zile, decizia de desfacere disciplinara a contractul individual de munca a fost emisa la 3.06.2009, deci in interiorul   termenul de 30 zile de la luarea la cunostinta a savarsirii abaterii disciplinare.
      In drept cererea de recurs a fost intemeiata pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila rap. la art. 3041 Cod procedura civila.
      La termenul de judecata din data de 25.03.2010, din oficiu, instanta de recurs a invocat exceptia tardivitatii formularii recursului.
      Prin decizia nr. 427/29.03.2010 a Curtii de Apel Suceava - sectia conflicte de munca si asigurari sociale, pronuntata in dosarul nr. 2967/40/2009, s-a  respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de Societatea Comerciala A SRL, impotriva sentintei nr.  1476 din 21 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Botosani - sectia civila - in dosarul nr. 2967/40/2009.
      Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
      Articolul 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca dispune ca termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii pronuntate de instanta de fond.
Potrivit dispozitiilor art. 301 Cod procedura civila, termenul de recurs curge de la comunicarea hotararii atacate.
      Hotararea recurata a fost comunicata la data de 30.11.2009, astfel dupa cum rezulta din dovada de comunicare aflata la dosarul de fond (f. 148 dosar fond).
      Cererea de recurs a fost depusa la instanta de fond la data de 14.12.2009 (f. 3 dosar recurs).
      Articolul 101 alin. 1 Cod procedura civila prevede ca termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.
      De asemenea, art. 101 alin. 5 din  acelasi act normativ prevede ca termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.
      Astfel, ultima zi pentru declararea recursului era 11.12.2009 (vineri).
      Ori, cererea de recurs a fost depusa la data de 14.12.2009, cu depasirea termenului legal de 10 zile.
      Fata de cele retinute, Curtea a respins recursul, ca tardiv introdus.
      Impotriva deciziei sus-mentionate, S.C. A S.R.L. a formulat contestatie in anulare, pe care Curtea a constatat-o ca fiind nefondata, pentru urmatoarele considerente:
      Contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara, de retractare, comuna si nesuspensiva de executare.
      Contestatia in anulare speciala se poate exercita numai in cazurile si conditiile expres prevazute de art. 318 Cod procedura civila.
      Art. 318 Cod procedura civila prevede doua motive pentru admisibilitatea acestei contestatii: cand dezlegarea data prin hotararea instantei de recurs este "rezultatul unei greseli materiale"; cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
      In ceea ce priveste primul motiv, invocat de catre contestatoare, Curtea retine ca, fiind un text de exceptie, notiunea de "greseala materiala" nu trebuie interpretata extensiv, fiind vorba doar despre o eroare evidenta, in legatura cu aspectele formale ale judecatii.
      Textul nu vizeaza stabilirea eronata a situatiei de fapt, in urma aprecierii probelor, ceea ce ar putea semnifica  "netemeinicia" hotararii, nu insa o "greseala materiala" de natura sa justifice admiterea contestatiei in anulare.
      De asemenea, greseala materiala la care se refera art. 318 Cod procedura civila, nu trebuie sa fie rezultatul modului in care instanta a inteles sa interpreteze si sa aplice un text de lege, intrucat, daca s-ar admite altfel, s-ar ajunge, pe o cale ocolita, la judecarea inca o data a acelui recurs, ceea ce dispozitiile procedural civile care reglementeaza contestatia in anulare speciala nu permit.
      Or, prin decizia nr. 427/25.03.2010 a Curtii de Apel Suceava - sectia conflicte de munca si asigurari sociale, pronuntata in dosarul nr. 2967/40/2009, s-a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de Societatea Comerciala A SRL,  impotriva sentintei nr.  1476 din 21 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Botosani - sectia civila - in dosarul nr. 2967/40/2009.
      Asa dupa cum s-a retinut si in literatura juridica de specialitate,  greseala materiala se apreciaza in raport cu situatia existenta la dosar la data pronuntarii hotararii ce se ataca, intrucat fata de ceea ce judecatorii aveau la dispozitie in acel moment se poate aprecia daca solutia este rezultatul unei greseli materiale. Astfel, daca la data cand instanta a respins un recurs ca tardiv, fata de ziua inregistrarii lui, nu exista la dosar plicul cu data inregistrarii la oficiul postal unde s-a depus cererea de recurs sau o recipisa postala, un asemenea inscris nu poate fi alaturat la cererea de contestatie in anulare, intrucat dispozitia legala ce permite producerea de inscrisuri noi in recurs nu se aplica si in materia contestatiei in anulare.
      Or, in speta, la cererea de recurs formulata de catre S.C. A S.R.L. Sibiu impotriva sentintei civile nr. 1476/21.10.2009 a Tribunalului Botosani - sectia civila, pronuntata in dosarul nr. 2967/40/2009, nu se afla atasat  plicul cu data inregistrarii la oficiul postal unde s-a depus cererea de recurs sau o recipisa postala, iar pana la data pronuntarii deciziei nr. 427/29.03.2010 a Curtii de Apel Suceava - sectia conflicte de munca si asigurari sociale, nu s-a depus la dosar un astfel de inscris.
      Prin urmare, instanta de recurs a pronuntat decizia sus-mentionata avand in vedere inscrisurile pe care membrii completului de judecata le-au avut la dispozitie in acel moment, astfel incat nu se poate aprecia ca solutia de respingere a recursului ca tardiv formulat, ar fi rezultatul unei greseli materiale.
      Imprejurarea ca la cererea de contestatie in anulare formulata in cauza s-a depus, in copie, o recipisa postala, din care rezulta data la care s-a trimis recursul declarat impotriva  sentintei civile nr. 1476, pronuntata in dosarul nr. 2967/40/2009, nu are relevanta in cauza, intrucat, asa cum s-a aratat, dispozitia legala ce permite producerea de inscrisuri noi in recurs nu se aplica si in materia contestatiei in anulare.
        Pentru aceste considerente, constatand ca nu este dat niciunul dintre cazurile de contestatie prevazute de art. 318 Cod procedura civila, prin decizia nr. 851/10.06.2010 a Curtii de Apel Suceava - sectia conflicte de munca si asigurari sociale, pronuntata in dosarul nr. 391/39/2010, s-a respins contestatia in anulare, ca fiind nefondata.