Granituire - caracterul evaluabil in bani al actiunii. Admisibilitatea recursului declarat impotriva unei hotarari pronuntate de tribunal in recurs in situatia calificarii gresite a caii de atac.

Prin cererea adresata Judecatoriei Falticeni la 16 decembrie 2005 reclamanta M. A. a chemat in judecata pe paratii C. C. L., I. V. si S. J. solicitand obligarea primilor doi parati sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1.500 mp teren intravilan si stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietati pe locul vechiului amplasament deoarece paratii prin depasirea liniei de hotar au ocupat o fasie de teren din lotul sau. A solicitat de asemenea sa se constate nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre paratii C. C. L. si I. V. in calitate de cumparatori si parata S. J. in calitate  de vanzatoare deoarece acesta a vandut aproximativ 1.500 mp din terenul sau.
In cauza au formulat cerere de interventie G. M., G. T. si C. M.  prin mandatar G. M. cu motivarea ca detin in aceeasi tarla suprafata de 967 ha teren ocupat de alte persoane.
A formulat cerere de interventie in interes propriu si M. I. sustinand ca este vecin cu terenul reclamantei si ca nu ocupa din terenul acesteia.
Prin sentinta civila nr. 484 din 2 martie 2009 a Judecatoriei Falticeni s-a anulat ca netimbrata cererea de interventie formulata de intervenientul G. M. si s-a  respins ca nefondata cererea de interventie  a intervenientului M. I.
Actiunea reclamantei  a fost respinsa ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs intervenientii G. M. si T. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Reclamanta a formulat apel iar tribunalul a inregistrat calea de atac ca fiind recurs. 
La termenul din 18 decembrie 2009  aparatorul reclamantei a invocat exceptia gresitei calificari a caii de atac iar la termenul urmator instanta a respins aceasta exceptie fara a indica motivele. 
Prin decizia civila nr. 216 din 26 ianuarie 2010 Tribunalul Suceava - Sectia civila a respins recursurile declarate in cauza ca nefondate.
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut ca, in conditiile in care intervenientii nu au inteles sa-si indeplineasca obligatia de plata a taxei de timbru, in mod corect s-a anulat cererea ca netimbrata, sustinerile vizand fondul cauzei neavand relevanta.
Cat priveste recursul reclamantei s-a retinut ca instanta de fond a respins actiunea in ansamblul ei aratand in subsidiar motivele pentru care apreciaza nefondate toate capetele  de cerere  asa incat  nu se poate retine nepronuntarea cu privire  la cererea de granituire.
Atata timp cat instanta a indicat considerentele pentru respingerea cererii de interventie s-a retinut ca  s-a pronuntat asupra ei iar in conditiile in care intervenienta in nume propriu nu a inteles sa formuleze recurs, reclamanta nu justifica formularea de critici in acest sens.
In ce priveste constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti s-a retinut ca reclamanta, in cererea de investire a instantei a invocat vanzarea terenului proprietatea sa, cerere apreciata de instanta  ca neintemeiata in conditiile  in care vanzatoarea a  prezentat un titlu  de proprietate, obtinut cu acordul reclamantei.  
               Pe de alta parte, chiar din motivele de recurs rezulta ca finalitatea urmarita de reclamanta este de a obtine suprafata de 1.500 mp pretins a fi uzurpata de parata asa incat nu se poate retine frauda la lege. Acest motiv nu a fost retinut si pe considerentul ca in contract a fost inscrisa hotararea prin care vanzatoarea a dobandit terenul in proprietate exclusiva si nu titlul comun in care se afla in indiviziune.
Nici imprejurarea sugerata de recurenta ca instanta nu a apreciat probele in sensul dorit nu a fost retinuta in conditiile in care instanta a indicat pe larg considerentele pe care s-ar intemeia solutia de respingere a actiunii si care tin de modalitatile privind punerea in posesie in zona, aspect de altfel necontestat.
Impotriva deciziei de declarat recurs reclamanta criticand-o  pentru nelegalitate.
In motivarea recursului a aratat ca  in mod gresit Tribunalul a calificat calea de atac cu care a fost investita ca fiind recurs atata timp cat a declarat apel, calea de atac legala in speta.
Astfel, conform jurisprudentei, in cazul in care actiunea are ca obiect atat granituirea cat si revendicarea, calea de atac este apelul.
             In al doilea rand a aratat ca in mod gresit a fost ignorata exceptia invocata atata timp cat la trei termene consecutive a fost reiterata.
A aratat de asemenea ca, prin calificarea apelului ca fiind recurs s-a limitat nelegal probatiunea prin transformarea unei cai de atac devolutive in cale extraordinara.
S-a invocat incalcarea dreptului la aparare prin imposibilitatea sustinerii cererilor si administrarii probatoriului propus.
In ce priveste fondul cauzei recurenta a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind granituirea si ca exista interes in a critica lipsa de solutionare a interventiei numitului Mihai Ion.
Aparatoarea parat-intimatilor a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului declarat avand in vedere ca Tribunalul Suceava a calificat corect calea de atac ca fiind recurs.
Aparatorul reclamantei a solicitat respingerea exceptiei ca nefondata.
Analizand  recursul declarat prin prisma exceptiei invocate Curtea a constatat ca acesta este admisibil.
Instanta de fond a fost investita cu solutionarea a trei capete de cerere distincte respectiv revendicare, stabilire linie hotar si constatare nulitate absoluta partiala a unui contract de vanzare-cumparare.
Prin Decizia nr. 32 din  9 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a si b si art. 2821 alin. 1  din Codul de  procedura civila se interpreteaza in sensul ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si in caile de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei  sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare.
Din considerentele deciziei rezulta ca a fost avuta in vedere situatia in care, pe calea actiunii in justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial, real sau de creanta,  evaluarea obiectului litigiului fiind posibila si necesara. Au fost exemplificate in acest sens  actiuni ce trebuie considerate patrimoniale iar actiunea in granituire excede acestei exemplificari.
                     Prin granituire, se intelege stabilirea hotarului prin semne exterioare si vizibile, hotar ce separa doua proprietati vecine. Desi granituirea este o actiune petitorie reala,  ea este un atribut al proprietatii, neevaluabil in bani si care se deosebeste de revendicare, care este o actiune reala legata de un bun corporal evaluabil in bani.
                           Pe aceasta cale reclamantul urmareste delimitarea proprietatii sale de cea a paratului. In situatia in care se solicita si restituirea unei suprafete de teren cum este cazul in speta, actiunea presupune si revendicare, fara a avea relevanta sub aspectul calificarii actiunii ca fiind evaluabila in bani si implicit a calificarii caii de atac ordinea formularii celor doua capete de cerere.
                      Intrucat actiunea in granituire, ca cerere principala de sine statatoare, nu se regaseste in exceptiile stabilite de art. 2821 Cod pr. civila, unde legiuitorul a gasit de cuviinta, ca in anumite materii, sa suprime apelul, calea de atac exercitata in cauza impotriva sentintei judecatoriei trebuie calificata ca fiind apel, iar competenta de solutionare revine  Tribunalului Suceava .
Acest aspect a fost analizat de Comisia de unificare a practicii judiciare la intalnirea din 12 noiembrie 2008 statuandu-se ca prioritara este granituirea constituind o operatiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine implicand si revendicarea in situatia in care se cere o parte din terenul limitrof. In aplicarea art. 17 din Codul de procedura civila s-a retinut ca este principal capatul de cerere in granituire acesta avand drept consecinta stabilirea caii de atac, revendicarea, indiferent de valoarea terenului fiind accesorie.
Asa fiind, apreciem ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art. 2821  din Codul de procedura civila si ca Tribunalul Suceava a calificat gresit calea de atac ca fiind recurs. Calea de atac impotriva unei hotarari este data de lege iar partea nu poate fi privata de exercitarea ei datorita unei calificari gresite.
Chiar daca hotararile irevocabile se bucura de puterea de lucru judecat, calificarea gresita a caii de atac in speta in recurs in loc  de apel da dreptul partii la exercitarea unui recurs la recurs fiind o situatie de exceptie care excede dispozitiile art. 377 alin. 1 respectiv art. 299 alin. 1 din  Codul de procedura civila.
Solutia contrara ar determina o  discriminare pentru partea care nu beneficiaza de aceleasi grade de jurisdictie ca si alte parti care au promovat actiuni similare si care au beneficiat de o calificare corecta a caii de atac, constituind  in acelasi timp o incalcare a dreptului la un proces echitabil din perspectiva art. 6 din CEDO. Aceste aspecte au fost analizate de asemenea de Comisia de unificare a practicii judiciare la intalnirea din 12 martie 2010 statuandu-se in sensul celor mai sus precizate.
                            Curtea a apreciat astfel ca recursul este admisibil si ca in mod gresit Tribunalul  Suceava a solutionat cauza in recurs in temeiul art. 312  din Codul de  procedura civila raportat la art. 304 pct. 1 din  Codul de procedura civila  admitand recursul si casand decizia recurata cu trimiterea cauzei aceleiasi instante pentru a se pronunta ca instanta de apel.

Opinie separata

S-a apreciat ca la calificarea caii de atac ce putea fi exercitata de catre reclamanta, parte nemultumita de solutia primei instante, trebuie analizate si calificate capetele de cerere ale actiunii formulate de aceasta. Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat obligarea primilor doi parati sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1.500 mp teren intravilan, situat in parcela nr. 30 in suprafata de 5.022 mp din tarlaua "Tarincuta", stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietati pe locul vechiului amplasament deoarece paratii prin depasirea liniei de hotar au ocupat o fasie de teren din lotul sau si constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1271/21.04.2005 incheiat intre paratii C. C. L. si I. V., in calitate de cumparatori, si parata S. J., in calitate de vanzatoare, deoarece aceasta a vandut aproximativ 1.500 mp din terenul sau.
In motivarea actiunii, reclamanta releva doar faptul ca i-a fost ocupat de catre parati parte din terenul sau, ca suprafata de teren ocupata a facut deja obiectul unei gresite instrainari intre parati, demersul judiciar avand scopul de a reda folosinta bunului proprietarului - reclamantei - si de a impiedica paratii sa revanda acest teren.
Din motivarea actiunii rezulta ca principalul obiectiv  il constituie recuperarea bunului imobil ocupat de catre parati, in vederea exercitarii prerogativelor dreptului de proprietate, capatul de cerere privind granituirea avand un caracter subsidiar, lasand sa se inteleaga ca a fost formulat doar in scopul finalizarii conflictului dintre parti, respectiv de a preintampina orice eventual litigiu cu un eventual subdobanditor al terenului de la parati. Desi reclamanta si parata S. J. au fost parti in litigiul avand ca obiect iesirea din indiviziune dispusa prin decizia civila nr. 2044 din 29 iunie 2004 a Curtii de apel Suceava, in cauza nu s-a invocat punerea in executare a acestei hotarari judecatoresti si nici nerespectarea limitelor suprafetei atribuite paratei prin aceasta hotarare.
S-a retinut ca in situatia unei actiuni civile cu mai multe capete de cerere este necesar a se stabili care este capatul principal al actiunii, aceasta calificare impunandu-se a fi realizata in raport de solicitarile concrete ale partilor din fiecare cauza in parte. Nu se poate stabili aprioric, in afara cererilor formulate de partile in litigiu, ca un capat de cerere trebuie considerat principal in raport de un alt capat de cerere, litigiul civil fiind guvernat de principiul disponibilitatii partilor, vointa acestora fiind cea care trebuie identificata si respectata. In cazul in care prima instanta nu a stabilit care este capatul principal al actiunii, capetele accesorii urmand a fi suspuse cailor de atac legale in raport de regimul juridic aplicabil acestuia, conform art. 17 din Codul de procedura civila, instanta de control judiciar are datoria de a califica caile de atac exercitate in urma identificarii capatului principal de cerere. Nu se poate exclude existenta mai multor capete de cerere principale de soarta carora sa depinda alte capete de cerere subsecvente. Potrivit opiniei exprimate nu este posibila stabilirea unui capat de cerere ca fiind de sine statator, indiferent de vointa manifestata de parti, de cererile prin care si-au prezentat instantei solicitarile.
In prezenta cauza, fata de modul in care au fost formulate cererile reclamantei recurente, s-a  considerat ca revendicarea constituie capatul principal de cerere al actiunii introductive de instanta, in raport de acesta trebuind a fi calificate caile de atac exercitate.  Granituirea este in cazul de fata un capat de cerere accesoriu, in aplicarea dispozitiilor art. 17 si art. 2821 din Codul de procedura civila, in mod corect Tribunalul Suceava  calificand cererea reclamantei ca fiind o cerere de recurs, in baza art. 377 alin. 1 respectiv art. 299 alin. 1 din Codul de procedura civila, prezentul recurs fiind apreciat inadmisibil.