Actiune civila alaturata actiunii penale. Stingerea pretentiilor civile intre parti anterior pronuntarii hotararii pe fond. Principiul disponibilitatii. Inadmisibilitatea formularii unei noi cereri de acordare a despagubirilor.

      Judecatoria Botosani, l-a condamnat pe inculpatul DM pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art.178 alin.2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare.
      In temeiul art. 81, 82 Cod penal a fost suspendata conditionat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 5 ani ce constituie termen de incercare.
      I s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal referitoare la consecintele nerespectarii termenului de incercare si ale art. 84 din Codul penal referitoare la consecintele neplatii, cu rea-credinta, pana la expirarea termenului de incercare, a despagubirilor civile stabilite prin prezenta sentinta.
      In baza disp. art. 71 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal, iar in temeiul alin.5 al aceluiasi articol a fost suspendata executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei inchisorii.
      A fost admisa, in parte, actiunea civila promovata in cauza de catre P V si a fost obligat inculpatul sa-i achite acesteia daune morale in cuantum de 20.000 lei ( retinand si culpa concurenta a victimei in proportie de 50%).
      A fost obligat asiguratorul de raspundere civila S.C. OG ASIGURARI S.A. sa plateasca partii civile PV, in locul inculpatului, daune in suma de 20.000 lei.
      Au fost respinse, ca nefondate, restul pretentiilor civile formulate in cauza de aceeasi parte civila.
      Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca inculpatul DM este proprietarul autoturismului marca Dacia 1310. In seara de 20 iulie 2006, acesta s-a deplasat cu autoturismul din satul D. in satul alaturat S., insotit fiind de prietena sa PA. In cursul serii, inculpatul a consumat cca. 100 ml. votca si 200 ml. bere, iar in jurul orei 22,30 s-a urcat la volanul masinii cu intentia de a-si conduce prietena la domiciliu in satul C.
      In timp ce se deplasa pe drumul dintre cele doua localitati, inculpatul a observat mai multe grupuri de tineri ce se deplasau pe ambele parti ale soselei, mergand in acelasi sens de deplasare cu al sau.
      In aceste imprejurari, inculpat a redus viteza de la 80 km/h la 73 km/h.
      Printre tinerii ce se deplasau pe partea dreapta a drumului, se afla victima PI, in varsta de 18 ani si martorul LV, in timp ce pe partea stanga circulau martorii FAM, DBD, PAM si AC.
      La un moment dat, martorul LV s-a oprit la marginea carosabilului pentru a-si astepta alti prieteni, timp in care PI s-a angajat in traversarea strazii pentru a se intalni cu tinerii din celalalt grup, iar cand a ajuns aproape de mijlocul carosabilului, a fost lovita frontal de autoturismul condus de inculpat.
      In urma impactului, victima a fost proiectata pe carosabil, iar autoturismul a mai rulat circa 11 m, dupa care s-a oprit in urma impactului cu grilajul metalic amplasat pe marginea drumului.
      Au fost sesizate telefonic organele de politie si serviciul de ambulanta, care au sosit la fata locului, insa au constatat ca in urma impactului cu autoturismul condus de inculpat, victima a decedat.
      Potrivit raportului de necropsie nr.60/B din 16 august 2006, intocmit de Serviciul de Medicina Legala Botosani, moartea victimei a fost violenta si a intervenit datorita stopului cardio-respirator, consecinta contuziilor bulbo-patine, prin traumatism craniu-vertebral in cadrul unui politraumatism, care s-a putut produce prin lovire - basculare - proiectare si calcare, posibile in conditiile unui accident rutier. S-a mai constatat de catre medicul legist ca in momentul decesului, victima avea o alcoolemie de 0,95‰.
      Dupa producerea accidentului, inculpatului i s-au recoltat probe biologice, stabilindu-se ca avea o concentratie de alcool de 1,20 gr ‰ la orele 4,35, cu ocazia recoltarii primelor probe si respectiv 1,00 gr ‰ la orele 5,35, cand i s-a recoltat proba a doua de sange.
       A fost efectuat de catre Institutul de Medicina Legala Iasi si un calcul retroactiv al alcoolemiei, stabilindu-se ca in momentul accidentului care s-a produs la orele 2,50, alcoolemia inculpatului era de 1,20 gr ‰.
      In cauza a fost efectuata si o expertiza tehnica, prin care s-a stabilit ca inainte de impact, viteza autoturismului condus de inculpat era de 73 km/h, si ca acesta nu putea evita accidentul in conditiile in care victima s-a angajat in traversarea strazii, fara sa se asigure si printr-un loc nepermis.
      S-a mai retinut ca vinovat de producerea accidentului se face si inculpatul, care nu a redus viteza in mod corespunzator la intalnirea cu un autoturism ce venea din sens opus si nu a adaptat viteza la conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice  manevra in conditii de siguranta, mai ales ca era vorba de un sector de drum neiluminat, cu o vizibilitate redusa, iar grupuri de persoane se aflau pe ambele parti ale carosabilului.
      Pe baza probatoriului administrat, prim  instanta a retinut ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art.178 alin.2 si 3 Cod penal, el prezentand in momentul producerii accidentului o imbibatie alcoolica ce depasea limita legala de 0,80 gr/l alcool pur in sange.
      Avand in vedere conditiile concrete in care s-a produs fapta, gradul de pericol social al acesteia, precum si persoana inculpatului, prima instanta a retinut in favoarea acestuia circumstantele atenuante prevazute de art.74 lit.a si c Cod penal si a suspendat conditionat executarea pedepsei.
      Cu privire la latura civila a cauzei, s-a retinut ca partea civila PV s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 75.000 lei, din care 60.000 lei reprezinta daune morale.
      Intrucat aceasta a primit de la inculpat, in luna iulie 2006, suma de 5.000 lei, conform unei conventii notariale, prima instanta a apreciat ca acesta nu mai poate fi obligat la plata daunelor materiale, daune care de altfel nici nu au fost dovedite, martorii audiati facand aprecieri generale cu privire la sumele cheltuite de familia P.
      Cu privire la daunele morale, instanta a considerat ca acestea se justifica in limita sumei de 40.000 lei, suma pe care a redus-o la jumatate ca urmare a culpei comune a partilor in producerea accidentului.
      In conformitate cu dispozitiile art.49 din Legea nr.136/1995, asiguratorul de raspundere civila, respectiv SC OG Asigurari SA a fost obligat sa plateasca partii civile daune morale, in locul inculpatului.
      Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat apel partea civila PV si asiguratorul.
      Prin decizia penala nr. 170 A din data de 25.10.2009 pronuntata de Tribunalul Botosani s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri.
      Pentru a decide astfel, a constatat instanta de apel ca atat situatia de fapt, cat si incadrarea in drept au fost au fost corect retinute de catre prima instanta.
      Evenimentul rutier produs in noaptea de 20/21 iulie 2006 si avand drept consecinta moartea unei persoane s-a datorat atat inculpatului, cat si victimei, implicati in egala masura in producerea accidentului si avand o culpa comuna in ceea ce priveste rezultatul tragic al evenimentului rutier.
      Probele administrate confirma ca victima s-a angajat in traversarea strazii fara sa se asigure si printr-un loc nepermis, in timp ce inculpatul, avand o alcoolemie de 1,20 gr‰, a incalcat dispozitiile art.114 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, precum si ale art.48 din OUG nr.195/2002, in sensul ca nu a redus viteza corespunzator la intalnirea cu autoturismul ce venea din sens opus si nu a respectat limitele de viteza si nu a adaptat-o la conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta.
      Pedeapsa aplicata a fost corect individualizata in raport de modalitatea de producere a accidentului, valoarea alcoolemiei pe care o prezenta conducatorul auto, culpa concurenta a victimei care se afla si ea sub influenta alcoolului, atitudinea corecta a inculpatului manifestata imediat dupa impact, cand a incercat acordarea primului ajutor si a si platit parintilor victimei suma de 5.000 lei pentru inmormantare.
      Este adevarat ca la dosarul cauzei s-a depus o "conventie" autentificata la un birou notarial si datand din 31 iulie 2006 din care rezulta ca parintii victimei, PP si PV, au primit de la un mandatar, in numele inculpatului, suma de 5.000 lei, declarand "stingerea oricaror pretentii de natura civila".
      Aceasta "conventie", in care a fost consemnata vointa partilor civile este, potrivit legii civile, definitiva, astfel ca partea civila nu mai poate reveni asupra pozitiei sale. La momentul predarii banilor ce a avut loc la scurt timp dupa accident, partea civila PV efectuase deja o serie de cheltuieli si putea avea in vedere si pe cele prilejuite de organizarea praznicelor, conform traditiei, la care s-a referit in motivele de apel. Aceasta s-a declarat insa multumita cu suma incasata, fara ca in cuprinsul actului sa se mentioneze ce reprezinta suma de 5.000 lei primita de la inculpat.
      Avand in vedere data la care s-a platit si respectiv primit aceasta suma, se poate aprecia ca partea civila a avut in vedere toate cheltuielile efective legate de inmormantarea victimei, atat cele deja efectuate, cat si alte eventuale cheltuieli care s-ar fi impus ulterior, conform traditiei si obiceiului, lucru care de altfel rezulta din parcurgerea mentiunii "conventiei" relative la stingerea oricarui litigiu de natura civila.
      In ceea ce priveste daunele morale, avand in vedere caracterul lor special si obiectivarea lor in timp, datorita traumelor psihice cauzate unui parinte la decesul fiicei si imposibilitatii sale de a mai participa in aceleasi conditii la viata sociala si de familie, solicitarea acestora poate interveni pe tot parcursul procesului penal.
      In ceea ce priveste cuantumul acestor daune, in mod judicios prima instanta le-a apreciat la suma de 40.000 lei, suma redusa la jumatate, ca urmare a retinerii culpei comunei a inculpatului si a victimei in proportie de cate 50%.
      Obligarea societatii asiguratoare la plata, in locul inculpatului, a daunelor morale catre partea civila, s-a facut in conformitate cu dispozitiile art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, care stipuleaza ca asiguratorul acorda despagubiri in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule. Potrivit art.50 alin.2 din acelasi act normativ, in caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda inclusiv persoanelor aflate in afara vehiculului ce a produs accidentul.
      Impotriva acestei decizii au declarat recurs partea civila PV si asiguratorul. In motivarea recursului, partea civila a aratat ca este data culpa exclusiva a inculpatului, impunandu-se, in acest context, condamnarea sa la o pedeapsa mai mare si obligarea lui si a asiguratorului la plata tuturor despagubirilor solicitate, atat cu titlu de daune materiale (cheltuieli efectuate dupa inmormantarea victimei), cat si cu titlu de daune morale, care nu sunt incluse in conventia civila notariala.
      Asiguratorul a solicitat respingerea actiunii civile, intrucat prejudiciul a fost reparat in totalitate, partile implicate convenind, prin buna invoiala, asupra intinderii si modalitatii de plata. Odata intervenita invoiala partilor, dovedita prin inscris autentic, aceasta nu se mai poate ignora, intrucat s-ar incalca securitatea raporturilor juridice conferita de un astfel de inscris.
      Analizand recursurile prin prisma motivelor invocate, si care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 14, 18 Cod procedura penala, precum si in conformitate cu dispozitiile art. 385/9 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea constata ca cel declarat de partea civila este neintemeiat, iar cel declarat de asigurator este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
      Atat instanta de fond, cat si cea de apel au retinut corect situatia de fapt si incadrarea in drept, dand o justa interpretare probatoriului administrat in cauza.
      Dupa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza, coroborat cu declaratiile martorilor audiati, reiese ca ambele parti, inculpatul si victima, au avut culpa in producerea accidentului. Astfel, cel dintai a condus autovehiculul sub influenta bauturilor alcoolice, pe un drum neluminat si in conditiile in care, pe ambele parti ale carosabilului, circulau persoane, aspect ce impunea adaptarea vitezei la situatia concreta din teren, pentru a putea efectua in siguranta orice manevra.
      In acelasi timp victima, care circula neregulamentar pe partea dreapta a drumului in sensul de deplasare, s-a angajat in traversarea acestuia prin loc nepermis si fara sa se asigure in mod corespunzator.
      Prin urmare, existenta si proportiile culpelor comune au fost corect stabilite de catre cele doua instante.
      Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, acesta a fost just si proportional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevazute de art. 72 Cod penal si avandu-se in vedere si culpa concurenta a victimei in producerea accidentului.
      Cat priveste latura civila a cauzei, Curtea constata ca, la data de 31.06.2006, intre inculpat, pe de o parte si partea civila PV, pe de alta parte s-a incheiat un inscris, autentificat sub nr. 3464 - Birou Notar Public CA-SA
      Se mentioneaza aici ca prin aceasta conventie, si urmare a achitarii de catre inculpat partii civile a sumei de 5.000 lei, se declara "stingerea oricaror pretentii de natura civila" fara a se distinge cu privire la momentul nasterii lor.
      Or, aceasta intelegere reprezinta vointa partilor care, avand deplina capacitate de folosinta si exercitiu, au convenit sa solutioneze in mod amiabil litigiul, in latura sa civila, si sa repare astfel in intregime prejudiciul incercat de partea civila.
      Potrivit dispozitiilor art. 969 Cod civil, "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", ele putand fi revocate doar "prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege".
      Ori, in speta, nu s-a facut nicio dovada ca aceasta conventie intervenita intre parti, ce a generat stingerea, pentru viitor, a oricaror pretentii civile (atat daune morale, cat si daune materiale), nu ar fi exprimat vointa reala si neviciata a partilor semnatare, pentru ca aceasta sa poata fi constatata nula sau anulata, iar efectele ei sa nu se produca. In plus, nicio dovada a vreunui consimtamant mutual al acestora, de modificare a conventiei, nu a fost depusa la dosar.
      Chiar daca este alaturata actiunii penale, actiunea civila se solutioneaza potrivit normelor de drept civil, fiind guvernata de principiul disponibilitatii.
      Asa fiind, orice noua cerere formulata de partea civila, de obligare a inculpatului la plata altor despagubiri decat cele acolo stabilite, este inadmisibila.
      Potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, in forma in vigoare la data producerii accidentului, "asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule".
      Cum inculpatul asigurat nu mai datoreaza partii civile alte despagubiri, iar raspunderea asiguratorului, stabilita in baza contractului de asigurare, este efect al raspunderii persoanei asigurate, nici cel dintai nu mai poate fi supus la achitarea catre partea civila a unor daune, obligatia fiind stinsa prin plata.
      Asa fiind, Curtea, constatand intemeiat recursul declarat de asigurator (fiind dat cazul de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 18 Cod procedura penala), in conformitate cu dispozitiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala il va admite.
      Pentru aceleasi motive, in conformitate cu dispozitiile art. 385/7 alin. 1 Cod procedura penala va extinde efectele acestuia si cu privire la inculpat, numai sub aspectul laturii civile a cauzei.
      Va casa in parte decizia penala nr. 170 A din data de 15.10.2009 pronuntata de Tribunalul Botosani si in parte sentinta penala nr. 403 din data de 12.02.2009 pronuntata de Judecatoria Botosani si, in rejudecare, inlaturand din sentinta toate dispozitiile referitoare la latura civila a cauzei va respinge, ca inadmisibile, pretentiile civile formulate de partea civila PV in contradictoriu cu inculpatul si cu asiguratorul.
      Constatand neintemeiat recursul declarat de partea civila PV, in conformitate cu dispozitiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala il va respinge ca atare.