DIVORT. PRINCIPIUL EGALITATII DE TRATAMENT JURIDIC AL PARTILOR LITIGANTE

      Prin cererea adresata Judecatoriei Gura Humorului, inregistrata sub nr. 646/237 din 17.03.2009, reclamantul L.C. a chemat in judecata pe parata L.M. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 15.08.1979, din culpa comuna, fara motivarea hotararii.
      In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu parata la data de 15.08.1979, iar din casatoria lor nu au rezultat copii.
      A aratat ca de la inceputul casatoriei a locuit cu familia paratei, iar ulterior si-au edificat o casa de locuit si pentru ca a acceptat sa locuiasca in preajma familiei paratei, in timp au aparut o serie de probleme si discutii, respectiv era privit ca un intrus, nu era consultat de sotia sa, orice decizie fiind luata de parata impreuna cu familia sa si din acest motiv s-a simtit frustrat si dat de o parte.
      A mai precizat ca a avut cu parata o afacere in domeniul panificatiei, pe care au lichidat-o si au inceput constructia unei pensiuni in Cartierul Voronet, care a acaparat-o in totalitate pe parata, aceasta nemanifestand nici un interes pentru viata de cuplu, tratandu-l de ani de zile ca pe o marioneta, comunicarea sufleteasca dintre ei lipsind cu desavarsire, aspecte care au determinat despartirea sotilor in fapt prin plecarea reclamantului de la domiciliul conjugal.
      Parata, desi legal citata, nu s-a prezentat in fata instantei de judecata si nici nu a depus intampinare la cererea formulata de reclamant.
      Prin sentinta civila nr. 782 din 20.05.2009, Judecatoria Gura Humorului a admis actiunea, a declarat desfacuta casatoria din culpa comuna si a dispus revenirea paratei la numele avut anterior incheierii casatoriei, acela de "H." si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, din declaratiile martorilor audiati in cauza, ca deteriorarea relatiilor dintre soti s-a datorat neintelegerilor dintre ei, respectiv certurilor cu caracter continuu, cauzate de lipa de comunicare, de diferenta de opinii si de caractere, de faptul ca parata vroia sa-si impuna punctul ei de vedere in toate problemele de afaceri, fara sa tina cont si de parerea reclamantului, de influenta negativa venita din partea rudelor paratei privind relatiile de familie, aspecte care au facut imposibila continuarea casatoriei, determinand despartirea sotilor in fapt in urma cu circa un an de zile, prin plecarea reclamantului de la domiciliul conjugal.
      In consecinta, fata de materialul probator administrat, prima instanta a constatat ca reclamantul si-a dovedit sustinerile, motiv pentru care a admis actiunea si, in temeiul art. 38 din Codul familiei, a declarat desfacuta casatoria partilor din culpa comuna.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata, solicitand in principal schimbarea in totalitate a acesteia si respingerea actiunii ca nefondata, iar in subsidiar, in eventualitatea in care, dupa completarea probatoriului, se va aprecia ca s-a dovedit culpa comuna a sotilor, schimbarea in parte a sentintei in ceea ce priveste numele dobandit prin casatorie, pe care doreste sa-l pastreze.
      In motivarea, a aratat ca din dispozitiile martorilor audiati in cauza nu rezulta in mod cert ca relatiile dintre soti sunt atat de grav si iremediabil vatamate incat continuarea casatoriei sa fie vadit imposibila.
      Acestia nu sunt cunostinte apropiate ori prieteni, nu au fost niciodata in locuinta lor, nu au asistat la nici o discutie, nu cunosc rudele sale la care fac referire in depozitii.
      Martorii fie au relatat cele povestite de reclamant, fie fac aprecieri personale, fara insa a cunoaste concret care sunt relatiile de casatorie dintre parti.
      Desi prin hotararea atacata s-a dispus desfacerea casatoriei din culpa comuna, nu se indica care este culpa reclamantului in destramarea relatiilor de casatorie. De asemenea, nici din motivarea actiunii de divort si nici din declaratiile celor doi martori audiati nu reiese care este culpa reclamantului.
      In realitate, vinovat de desfacerea casatoriei este doar reclamantul, care are o alta relatie, acesta fiind si motivul pentru care a parasit domiciliul conjugal si a introdus actiune de divort.
      Prin decizia civila nr. 345 din 10.11.2009, Tribunalul Suceava a respins apelul ca nefondat.
      Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca in cauza s-a dat o corecta interpretare probelor administrate, respectiv depozitiilor martorilor P.M. si C.I., din care rezulta ca ambele parti sunt vinovate de destramarea relatiilor de casatorie, respectiv parata printr-o atitudine autoritara, generatoare de neintelegeri si de certuri cu caracter continuu, iar reclamantul prin parasirea domiciliului conjugal.
      S-a retinut ca nu exista nici un motiv pentru care depozitiile celor doi martori sa fie inlaturare ca neconcludente, cum pretinde parata.
      Astfel, faptul ca cei doi martori n-ar fi cunostinte apropiate ale ambilor soti nu face depozitiile lor mai putin credibile, fiind suficient ca acestia sa fi asistat in mod repetat la discutii si certuri intre soti, context in care sa poata emite o parere obiectiva cu privire la relatiile de casatorie.
      Ori, martorul P.M. a asistat la certuri repetate intre cei doi soti, din care a dedus, data fiind starea de tensiune, diferentele de opinii dintre acestia, caracterul autoritar al paratei ce dorea cu orice chip sa-si impuna punctul de vedere, ca intre soti nu mai exista niciun fel de afectiune.
      Martorul C.I. a relatat informatii furnizate in mare parte de catre reclamant, aspect care insa nu conduce la concluzia ca declaratia sa ar fi neconcludenta, cata vreme se coroboreaza cu depozitia martorului P.M.
      Martora propusa de parata, H.D.G., nu a furnizat informatii din care sa rezulte culpa singulara a reclamantului in deteriorarea relatiilor de casatorie. Pe de alta parte, declaratia acestei martore nu are forta juridica de a rasturna situatia de fapt retinuta pe baza declaratiilor celorlalti doi  martori, avand in vedere ca ea cuprinde fie sustineri cu caracter general in sensul ca parata nu ar avea nicio vina in desfacerea casatoriei, fie sustineri fara prea mare relevanta in sensul ca intre parti nu ar fi avut loc nicio discutie in momentul separarii lor in fapt.
      Conchizand ca intre parti nu mai exista sentimente de afectiune si devotament, casatoria avand un pur caracter formal, situatie ireversibila la producerea careia au concurat ambii soti, instanta de apel a apreciat ca in mod corect a fost admisa actiunea reclamantului si desfacuta casatoria din culpa comuna.
      Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, in motivarea careia a aratat ca declaratia martorei propuse de ea, H.D.G., are o mai mare forta probanta decat declaratiile celor doi martori ai reclamantului, P.M. si C.I., intrucat acea martora este ruda apropiata cu ea, parata  (nepoata de sora) si prin urmare cunoaste mai bine cum au decurs relatiile dintre soti, spre deosebire de ceilalti doi martori care nu sunt apropiati ai familiei si relateaza doar varianta aflata direct de la reclamant.
      Deci, instanta de apel comparand declaratiile martorilor a interpretat total gresit continutul acestora.
      A precizat ca instanta de apel a incalcat principiul egalitatii de tratament juridic al tuturor partilor litigante, in sensul ca a respins nemotivat proba cu doi martori solicitata de ea, parata, in dovedirea motivelor invocate in cererea de apel si a admis proba doar cu un martor, ceea ce echivaleaza cu o ingradire a dreptului la aparare.
      Examinand recursul, prin prisma motivelor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatoarele:
      Pentru a se retine sustinerile paratei detaliate in memoriul de recurs, sustineri care vizeaza relatiile de familie dintre parti si culpa exclusiva a reclamantului in destramarea acestor relatii, instanta de recurs trebuie sa reanalizeze si sa reinterpreteze probele administrate in cauza si sa ajunga la o alta situatie de fapt decat cea retinuta de instanta de apel. Reaprecierea probelor administrate ar insemna controlul deciziei instantei de apel sub aspectul temeiniciei acesteia, ori, instanta de recurs este tinuta in mod limitativ de motivele de recurs prevazute de art. 304 Cod procedura civila, neputand, deci, verifica aspectele de netemeinicie a deciziei recurate.
      Este de necontestat ca art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacra, intr-o larga acceptiune, asigurarea si recunoasterea, aplicarea universala si efectiva a obligatiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea ca orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege care va hotari asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil.
      Din verificarea intregii documentatii, apare neindoios ca, in solutionarea cauzei instanta a dovedit pe deplin respectarea spiritului european al echitatii juridice, tinand cont atat de garantiile privitoare la instanta, independenta, impartiala, instituita de lege, avand competenta de a pronunta decizii cu forta obligatorie, cat si garantiile privitoare la procedura, echitabila, publica, desfasurata intr-un termen rezonabil. Cauza a fost judecata in mod echitabil, in concordanta cu principiul egalitatii armelor, a dreptului de a comparea in persoana, motivarii hotararilor, a principiului contradictorialitatii, a modului de administrare a probelor. Astfel, fiecare parte a beneficiat de o posibilitate rezonabila de a-si expune cauza in fata instantei in conditii care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ vis-a-vis de partea adversa.
      Conform jurisprudentei C.E.D.O. procedura egalitatii armelor confera partii posibilitatea sa se familiarizeze cu probele din dosarul cauzei, sa-si expuna punctul de vedere cu privire la existenta, continutul si autenticitatea probelor, intr-o forma si intr-un interval de timp adecvate, la nevoie in scris, analizandu-se procedura desfasurata in fata instantelor in ansamblul ei si nu numai intr-o faza procedurala, prin luarea in considerare a tuturor circumstantelor cauzei.
      Astfel, in speta, in fata primei instante parata, desi legal citata, nu s-a prezentat la niciun termen de judecata si nici nu a inteles sa formuleze intampinare sau cerere reconventionala, prin care sa-si exprime pozitia procesuala fata de actiunea reclamantului si sa-si propuna probe.
      Deci, analizand cauza in contextul tuturor fazelor procedurale si al tuturor lucrarilor dosarului, se constata ca in cauza au fost respectate cerintele impuse prin principiului mai sus aratat si anume, dezbaterile asupra cauzei au fost publice si contradictorii, iar paratei i-au fost comunicate actele procesuale si i-a fost asigurata posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza, prin propunerea dovezilor care sa-i probeze pretentiile.