Competenta materiala si teritoriala a instantelor judecatoresti in cazul conflictelor de munca. Sediul mandatarului nu are relevanta pentru stabilirea competentei teritoriale

      Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Botosani - Sectia comerciala si contencios administrativ la data de 12.08.2008, reclamanta Regia Nationala a Padurilor "ROMSILVA" prin Directia Silvica Botosani a solicitat obligarea paratilor R.G., A.V., T.C. si I.H. la plata sumei de 17218 lei cu titlu de daune.
      In motivarea in fapt a actiunii s-a aratat ca prejudiciul respectiv a fost constatat de catre Camera de Conturi Botosani la controlul efectuat la 7 noiembrie 2005, aceasta retinand prin procesul - verbal de constatare faptul ca in perioada 15.11.2002 - 1.02.2005 s-au incheiat cu SC. Prod Cresus SA Bacau 7 contracte de furnizare uniforme de serviciu, cu incalcarea prevederilor legale privind achizitiile publice.
      Astfel,
      - nu s-ar fi intocmit pentru anii 2002, 2003, 2004 si 2005 programele anuale de achizitii publice prevazute de art. 2 alin. 1 din HG 461/01 pentru aprobarea normelor de aplicare a OUG 60/01 privind achizitiile publice;
      - produsele care au facut obiectul contractelor de furnizare nu ar fi fost grupate dupa sistemul CPSA si nu s-ar fi estimat valoarea fara TVA a fiecarui contract in vedere aplicarii uneia dintre procedurile de achizitie prev. la cap. II din ordonanta;
      - in anul 2004 nu au fi fost organizata licitatiei;
      - nu ar fi fost intocmite documentatii pentru elaborarea si prezentarea ofertei, nefiind astfel asigurata obtinerea unui exemplar de catre orice potential furnizor, contrar art. 16, 17, 19;
      - procedura cererii de oferta aplicata tuturor contractelor de furnizare nu s-ar fi desfasurat in conditii legale; j[
      - comisia de evaluare a ofertelor nu ar fi respectat modul de lucru reglementat de lege;
      - contractul de livrare 29/31.10.2002 incheiat cu SC. Prod Cresus SA Bacau ar fi fost atribuit fara a se organiza macar procedura selectiei de oferte;
      - si nu s-ar fi intocmit dosarul achizitiei publice pentru fiecare contract de furnizare atribuit, incalcandu-se disp. art. 52 si 53 din HG 461/01.
      Or, vinovati de aceste nereguli ar fi paratii R.G. care a avut in acea perioada functia de director al Directiei silvice, A.V. care a exercitat functia de director economic, T. C. in calitate de presedinte al comisiei de selectie a ofertelor din 9.11.2004 si I.H. - membru al acestei comisii (f. 106).
      Ulterior, reclamanta a facut precizari si cu privire la cuantumul daunelor   pretinse fiecaruia dintre parati (f. 123 dosar), defalcat in functie de salariul acestora, dupa cum urmeaza: R.G. 5628 lei, A.V. 4082 lei, T.C. 4850 lei si I. H. 2658 lei.
      In drept, au fost invocate disp. art. 270 si 271 Codul muncii, precum si cele ale OUG 60/01 privind achizitiile publice.
      In dovedirea actiunii s-au depus probe cu inscrisuri.
      Prin intampinare paratii au invocat exceptia necompetentei materiale a Sectiei comerciale si de contencios administrativ sustinand ca nu au calitate de i functionari publici, precum si exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata intrucat aceasta a fost formulata de Regia Nationala a Padurilor Romsilva, dar semnata de directorul Directiei Silvice Botosani fara a se atasa dovezi privind existenta unui mandat special in acest sens.
      De asemenea, a fost invocata exceptia prescrierii dreptului la actiune intrucat reclamanta a pretins producerea prejudiciului in perioada 15.11.2002 -1.02.2005, astfel incat ar fi depasit termenul general de prescriptie de 3 ani, prev. de art. 283 lit. c Codul muncii.
      Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea pretentiilor deoarece procesul -verbal intocmit de Camera de Conturi nu ar putea justifica existenta vreunui prejudiciu.
      Aceasta intrucat constatarea respectiva nu ar fi definitiva, neavand un caracter obligatoriu, executoriu ci, ar contine doar niste propuneri cu valoare intermediara, provizorie, in contextul in care nu a fost emisa si o decizie de imputare de catre Consiliul Jurisdictional al Camerei de Conturi cu parcurgerea procedurii speciale a contestatiei prev. de Legea 94/1992, modificata.
      In plus, procesul - verbal ar fi lovit de nulitate absoluta in conditiile in care atat la data efectuarii controlului cat si la momentul finalizarii acestuia, personale care l-au semnat, si anume A.M. si N.M. nu indeplineau legal functia de director si director economic. Astfel, potrivit sentintelor civile irevocabile 1072/29.06.2005 si 855/9.05.2005 ale Tribunalului Botosani (definitive si executorii de drept in momentul pronuntarii), functiile respective ar fi trebuit sa fie ocupate de R.G. si A.V. ca efect al dispozitiei de reintegrare datorita concedierii lor nelegale.
      De altfel, parata A.V. cat si R.G. ar fi formulat contestatie impotriva procesului - verbal incheiat de Camera de conturi, insa aceasta nu ar fi fost luata in considerare.
      De asemenea, in aparare, paratii au sustinut si faptul ca nici regia nationala, nici directia silvica nu constituie autoritati contractante in intelesul prevazut de OUG 60/01 privind achizitiile publice si, in consecinta, nu se supun prevederilor acestei ordonante. Acest fapt care ar fi fost confirmat de altfel, si prin adresa 160/2002 a M.F.P.
      Totodata, nici nu s-ar fi probat prin vreun document existenta unui asemenea prejudiciu cert, modul lui de calcul sau evidentierea lui contabila corespunzatoare.
      in dovedirea acestor aparari, paratii au depus probe cu inscrisuri.
      Prin incheierea de sedinta din 15 octombrie 2008,- instanta de contencios administrativ a admis exceptia de necompetenta materiala in considerarea faptului ca Legea 188/1999 se aplica doar functionarilor publici or, paratii nu au asemenea calitate.
      Prin sentinta nr. 405/25.03.2009 a Tribunalului Botosani - sectia civila, pronuntata in dosarul nr. 4477/40/2008, s-a respins ca nefondata actiunea in daune formulata de reclamanta Regia Nationala a Padurilor Romsilva - prin Directia Silvica Botosani in contradictoriu cu paratii R.G., A.V., T.C. si I.H.
      Reclamanta a fost obligata sa plateasca paratilor cate 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
      In sedinta din 19 ianuarie 2009 exceptia nulitatii a fost respinsa cu motivarea expusa pe larg in incheierea de sedinta respectiva si anume ca atat art. 9 alin. 2 din Regulamentul de organizare si functionare al R.N.P. Romsilva aprobat prin HG 1105/2003- cat si pct. 19 cap. IV al Regulamentului privind organizarea, functionarea, atributiile si limitele de competenta ale organelor de conducere ale unitatilor din structura R.N.P., confera directorilor directiilor silvice (desi directiile nu au personalitate juridica) un mandat general de a formula actiuni in justitie in numele R.N.P., impotriva salariatilor directiilor in legatura cu raportul de munca al acestora.
      Totodata, prima instanta a respins si exceptia prescrierii dreptului la actiune tinand seama de faptul ca procesul - verbal de constatare a prejudiciului a fost intocmit la 7 noiembrie 2005, iar actiunea introdusa pe rolul instantei la 12.08.2008, deci inainte de implinirea termenului de prescriptie de 3 ani, prev. de art. 283 lit. c din Codul muncii.
      Cu privire la fondul cauzei, prima instanta a retinut urmatoarele:
      Reclamanta R.N.P. Romsilva prin Directia Silvica Botosani a chemat in judecata pe paratii R. G., A.V., T, C, si I. H. sustinand ca acestia, in calitate de salariati ai directiei, sunt vinovati de producerea unui prejudiciu unitatii, in valoare de 17218 lei (16153,3 lei prejudiciul efectiv, iar 1060,2 lei folosul nerealizat) paguba care ar fi fost constatata de catre Camera de Conturi Botosani prin procesul - verbal incheiat la 7 noiembrie 2005, si care ar fi fost creata in intervalul 15.11.2002 - 1.02.2005.
      Daunele ar fi fost produse prin incheierea a 7 contracte de cumparare de uniforme de serviciu cu nerespectarea producerii legale pentru achizitiile publice, produsele respective (camasi) fiind achizitionate la preturi prea mari si avand o calitate inferioara.
      In perioada respectiva parata A. V. a detinut functia de economist sef, iar ulterior director economic al directiei, paratul R. G. a avut functia director, T. C. a detinut functia de director tehnic iar I. H. pe aceea de tehnician silvic.
      Conform art. 270 Codul muncii: "salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor".
      De asemenea, potrivit art. 271 Codul muncii: "(1) cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
      (2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar".
      Prin urmare, pentru a interveni raspunderea patrimoniala a salariatului este necesara dovedirea existentei unui prejudiciu cert, precum si a culpei salariatului respectiv.
      Or, in speta reclamanta nu a dovedit nici una dintre aceste conditii.
      Astfel, in privinta pagubei este de observat ca reclamanta sustine ca aceasta a fost stabilita printr-un proces - verbal al Camerei de Conturi Botosani, insa constatarile respective au - intr-adevar, asa cum sustin si paratii - doar un caracter intermediar, provizoriu, deoarece nu au fost finalizate printr-o decizie emisa de Presedintele Sectiei de control financiar ulterior, decizie care era obligatorie, conform pct. 70.3 din Normele de control financiar ulterior extern si de valorificare a constatarilor aprobate de Plenul Curtii de Conturi prin Hotararea 33/27.02.2003.
      Pe de alta parte, reclamanta nu a facut dovada existentei prejudiciului pretins, respectiv a inregistrarii lui in evidentele contabile, nedepunand in acest sens vreun document - decizii de inventariere, liste de inventariere, note contabile, fise de conturi, balante de verificare, situatii financiare anuale sau altele de asemenea natura, din care sa rezulte inregistrarea.
      Or, aceasta avea obligatia legala - conform pct. 21 din O.M.F. 1753/22.11.2004 - sa intocmeasca "pentru creantele incerte si in litigiu, liste de inventariere separate ori situatii analitice separate, dupa caz".
      De altfel, in raspunsul dat compartimentului juridic de catre actualul director economic al directiei (f. 21 dosar) se mentioneaza expres faptul ca unitatea "nu poate face dovada inregistrarii prejudiciului constatat de organul de control pentru ca nu a fost efectuata aceasta inregistrare".
      Asa fiind, intrucat sumele pretinse nu au fost inregistrate in nici un fel ca prejudiciu produs de catre parati, prima instanta a constatat ca nu este in prezenta unei diminuari a activului reclamantei, adica a unei modificari negative a patrimoniului, care ar echivala cu un prejudiciu.
      Mai mult, in conditiile in care alin. 3 din Legea 94/92 privind Curtea de Conturi prevede ca "stabilirea intinderii prejudiciului" constituie o obligatie a conducerii "entitatii audiate", reclamanta nici macar nu a precizat prin actiune, ori ulterior, calculul concret al daunelor, nementionand prejudiciul rezultat din fiecare dintre cele 7 contracte de achizitie de uniforme, iar defalcarea daunelor intre cei 4 parati nu a avut in vedere si criteriul masurii in care acestia ar fi. produs pagubele, in contextul in care pentru paratii T. C. si I. H. reclamanta a precizat in ce ar consta culpa acestora abia spre sfarsitul procesului, referindu-se doar la nereguli in derularea procedurii unei singure selectii a ofertelor, respectiv cea din 9 noiembrie 2004 (f. 106 dosar). 1
      De altfel, insasi existenta prejudiciului pretins de reclamanta nu a fost  < demonstrata si dovedita, aceasta imputand paratilor doar nerespectarea procedurii  legale  pentru achizitiile publice, ceea ce nu  presupune insa, cu necesitate  si producerea unui prejudiciu.
      Este de observat ca numai Camera de  Conturi Botosani   a aratat in , procesul - verbal de constatare (f. 23 dosar Sectie comerciala) felul in care a cuantificat prejudiciul, reclamanta nefacand nici o precizare in acest sens, desi avea obligatia respectiva conform art. 31 alin. 3 din Legea 94/92, asa cum s-a aratat mai sus.
      Mai mult, chiar si modul de calcul efectuat de catre Camera de Conturi este insa eronat, raportandu-se fara nici o baza legala la preturile practicate de o anumita societate comerciala (SC. SERCONF SA Botosani) fara ca aceasta sa fi propus la acea data vreo oferta (necontactand directia in acest sens) si fara sa se arate data la care erau practicate preturile respective, precum si documentele din care rezulta realitatea acestor preturi.
      De altfel, arbitrara este si aprecierea controlorilor financiari referitoare la calitatea i camasilor de uniforma care au facut obiectul contractelor de furnizare. Astfel, pe de o parte este de observat ca au fost contractate camasi din "tercot", deci de calitate superioara. Iar camasile verificate in mod faptic de catre controlorii financiari au fost doar in numar de 5, pentru compozitia materialului celorlalte solicitandu-se relatii personalului care le-a purtat.
      Or, asemenea "informatii" nu pot constitui probe pertinente, in baza carora sa se poata trage concluzia ca toate camasile au fost confectionate din alte materiale decat tercotul.
      Pe de alta parte, chiar daca in fapt, furnizorul ar fi livrat o parte dintre camasi cu o compozitie a materialului inferioara celei contractante, (respectiv celofibra in amestec cu poliester) acest lucru nu le este imputabil paratilor (in raport cu atributiile lor de serviciu ci, eventual, comisiei de receptie).
      Prin urmare, reclamanta nu a dovedit existenta si certitudinea prejudiciului pretins.
      De asemenea, nici in privinta culpei paratilor nu s-au facut dovezi.
      Astfel, instanta constata ca intr-adevar, directiei silvice nu i-au fost aplicabile in speta dispozitiile OUG 60/01 privind achizitiile publice, nici directia, si nici regia nationala a padurilor neconstituind autoritati contractante in sensul definit prin art. 5 din OUG 60/2001.
      Acest fapt rezulta, de altfel, si din cuprinsul adresei nr. 160.172/2002 a Ministerului,
      Este de observat ca potrivit art. 4, exista totusi situatii in care unitatilor respective li se aplica ordonanta, si anume atunci cand fondurile alocate pentru indeplinirea contractului care urmeaza sa fie atribuit provin si din fonduri publice, asa cum sunt definite la art. 3 din ordonanta.
      In speta insa, reclamanta a mentionat (f. 104 dosar) ca "fondurile din care au fost achizitionate uniformele de serviciu sunt, fonduri proprii".
      In concluzie, prima instanta a constatat ca in speta nu a fost dovedita intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile contractuale a paratilor, incat a respins actiunea in daune ca nefondata.
      In temeiul art. 274 Cod procedura civila, reclamanta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul pentru avocat.
      Impotriva sentintei sus-mentionate, a declarat recurs reclamanta Regia Nationala a Padurilor Romsilva - prin Directia Silvica Botosani, solicitand casarea acesteia, precum si restabilirea situatiei anterioare executarii acesteia in conformitate cu prevederile art. 404/1 al. 1 si art. 404/2 al. 1 Cod procedura civila.
      In motivarea recursului, reclamanta a aratat, in esenta, ca paguba adusa DS Botosani prin achizitionarea (receptionarea unor produse executate dintr-o tesatura de calitate inferioara fata de cea prevazuta in oferta SC PROD CRESUS SA Bacau este in suma de 16.157,31 lei si constituie prejudiciu cert, actual si patrimonial, fiind produs prin fapte ilicite savarsite cu ocazia atribuirii contractelor si a receptionarii unor produse inferioare calitativ fata de cele din oferta adjudecata. Intre fapta ilicita si prejudiciu exista o legatura de cauzalitate clara, in sensul ca modul defectuos de organizare a achizitiilor si modul in care s-a facut receptia si achitarea produselor a contribuit la producerea prejudiciului. Persoanele facute raspunzatoare se fac vinovate de indeplinirea atributiilor de serviciu cu incalcarea prevederilor legale.
      Reclamanta recurenta a precizat ca si-a indeplinit obligatia dispusa de prima instanta privind efectuarea platii cheltuielilor de judecata catre intimati, in cuantum de 600 pentru fiecare dintre acestia, motiv pentru care a solicitat restabilirea situatiei anterioare executarii sentintei recurate.
      La termenul de judecata din data de 17.11.2009, din oficiu, instanta de recurs a  pus in discutie exceptia necompetentei materiale privind solutionarea prezentei cauze, fata de dispozitiile art. 284 al. 2 din Codul muncii.
      Deliberand cu prioritate asupra exceptiei invocate din oficiu, astfel dupa cum impune art. 137 al. 1 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele: 
      Articolul 284 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), prevede:
      (1) "Judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila.
      "Cererile referitoare la cauzele prevazute la alin. (1) se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul."
      Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competentei tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul reclamantul nu lasa loc niciunei interpretari sub aspectul unei posibile competente alternative a tribunalului in materia conflictelor de munca.
      Asa cum rezulta din cererea introductiva de prima instanta si din cererea de recurs, calitatea de reclamanta o are Regia Nationala a Padurilor - Romsilva.   
      Articolul 1 din H.G. nr. 1105/25.09.2003 privind reorganizarea Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva (in vigoare la data introducerii actiunii),   prevede:
           (1) Regia Nationala a Padurilor - Romsilva se organizeaza prin reorganizarea Regiei Nationale a Padurilor, care se desfiinteaza.
          (2) Regia Nationala a Padurilor - Romsilva este persoana juridica, cu sediul central in municipiul Bucuresti, bd. general Gheorghe Magheru nr. 31, sectorul 1, si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, exercitand si atributii de serviciu public cu specific silvic si de autoritate hipica nationala, in conformitate cu prevederile regulamentului de organizare si functionare prevazut in anexa nr. 1."
      Desi cererea de chemare in judecata a fost introdusa de Regia Nationala a Padurilor - Romsilva, prin Directia Silvica Botosani, Curtea retine ca sediul mandatarului nu poate influenta competenta teritoriala, iar alegerea de domiciliu poate fi facuta doar pentru comunicarea actelor de procedura, iar nu si pentru determinarea competentei teritoriale.
      Prin urmare, pentru stabilirea competentei teritoriale, nu are relevanta locul unde s-a produs prejudiciul. De asemenea, nu are relevanta nici sediul Directiei Silvice Botosani - unitate fara personalitate juridica, astfel dupa cu rezulta din Regulamentul privind organizarea si functionarea Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva, care prevede la art. 9 alin. 1 ca "(1) Regia Nationala a Padurilor - Romsilva are in structura sa unitati fara personalitate juridica - directii silvice, precum si Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, ca unitate specializata de cercetare-proiectare-dezvoltare silvica, cu personalitate juridica."
      Relevanta absoluta in cauza, sub aspectul stabilirii competentei teritoriale de solutionare a cererii, o are sediul reclamantei.
      Or, acest sediu este in mun. Bucuresti, astfel incat competenta de solutionare a cauzei apartine Tribunalului Bucuresti - sectia conflicte de munca si asigurari sociale.
       Prin urmare, avand in vedere ca in speta, calitatea de reclamanta apartine Regiei Nationala a Padurilor - Romsilva, care are sediul central in municipiul Bucuresti, bd. general Gheorghe Magheru nr. 31, sectorul 1, vazand dispozitiile art. 284 al. 2 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), Curtea a admis recursul, a casat sentinta civila nr. 405/25.03.2009 pronuntata de Tribunalul Botosani - sectia civila in dosarul nr. 4477/40/2008 si a trimis cauza spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.