Posibilitatea instantei de judecata de a inlocui sanctiunea aplicata reclamantului pentru abaterea disciplinara savarsita, cu una mai usoara

      Prin actiunea adresata Tribunalului Suceava si inregistrata sub nr.1406 din 24.02.2009, contestatoarea S.P.A. in contradictoriu cu parata SC BRD Groupe Societe Generale a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a deciziei nr.40 din 12.02.2009 emisa de parata, reintegrarea in functia avuta, obligarea paratei la plata despagubirilor salariale incepand cu data suspendarii contractului de munca in vederea efectuarii cercetarii disciplinare si pana la reintegrarea in functie si la daune morale in suma de 15.000 lei, cu cheltuieli de judecata.
      In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a fost angajata paratei incepand cu data de 1.07.2006 si ca si-a desfasurat activitatea mai intai la sucursala BRD Suceava iar apoi la Agentia BRD Gura Humorului.
      A sustinut  reclamanta ca in luna ianuarie 2009 s-a efectuat un control intern la BRD - Agentia Gura Humorului vizand activitatea desfasurata de seful de agentie R. D. si a operatorilor P.C. si G.A., ocazie cu care s-a dispus concedierea intregului personal ca urmare a constatarilor facute.
      Considera reclamanta ca decizia contestata este nula intrucat au fost incalcate prevederile art.267 alin.1 si 2 din Codul Muncii, comunicarea primita in vederea cercetarii disciplinare prealabile fiind facuta la modul general, fapt ce a impiedicat-o sa-si formuleze aparari in mod corespunzator.
      Reclamanta a aratat ca decizia este nula intrucat nu cuprinde elementele prevazute in mod obligatoriu de dispozitiile art.268 alin.2 din Codul muncii.
      Astfel, nu mentioneaza data exacta cand s-au savarsit faptele ce constituie abateri disciplinare si nici nu se indica in concret in ce constau.
      A aratat ca aceleasi carente prezinta decizia contestata si in ceea ce priveste indicarea normelor incalcate care sunt prezentate in mod generic si ca nu se arata motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate iar cele aratate sunt contradictorii si nesustinute de probe.
      Cat priveste faptele mentionate in cuprinsul deciziei si retinute ca fiind abateri disciplinare, reclamanta a sustinut  ca nu a incalcat nici o norma si practica uzuala la nivelul bancii si le contesta caracterul ilicit.
      A mai aratat  ca in situatia in care instanta va retine savarsirea de catre ea a vreunei abateri, sanctiunea aplicata prin decizia contestata sa fie inlocuita cu una mai blanda, tinandu-se seama de modul in care si-a indeplinit atributiile in cadrul societatii parate si de faptul ca nu a debutat in aceasta profesie de mult timp.
      De asemenea, reclamanta a mai aratat  ca prin daunele morale solicitate intelege sa compenseze deficitul de prestigiu profesional care i-a fost afectat prin masura luata.
      Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, aratand ca faptele mentionate in cuprinsul deciziei incalca normele interne ale bancii, ca justifica sanctiunea aplicata reprezentand abateri grave si ca decizia contestata a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale ce o reglementeaza.
      Prin sentinta civila nr. 1441 din 29 iunie 2009 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. 1406/86/2009 a fost respinsa contestatia ca nefondata.
      Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
      Reclamanta a incalcat Instructiunea nr.4.154 "Conventii" si procedura aferenta N 41.54 P.I., atunci cand a alimentat conturile de salarii ale unor clienti pe baza de fisier furnizat de responsabilul de agentie si nu pe baza unui fisier predat de catre reprezentantul angajatorului.
      In nota explicativa cu nr.3 (f.51), reclamanta recunoaste ca pentru firmele Erdex si Eurostrade a primit prin e-mail fisierele de alimentare a salariilor.
      Totodata ca urmare a verificarilor facute de catre comisia de control  s-au descoperit in dulapul din biroul reclamantei 23 de CEC-uri care trebuiau pastrate in tezaur, ordine de plata operate in sistem dar nearhivate la actele zilei si fara a avea stampila si semnatura clientilor, formulare de retrageri de numerar nesemnate de clienti, precum si 3 carduri impreuna cu pin-urile aferente, fara a exista vreo decizie interna de acordare a competentei in favoarea reclamantei pe carduri sau pe pin-uri,
      Reclamanta a procedat la inchiderea a 2 DAC-uri acordate fara solicitarea scrisa din partea clientilor pe conturile SV 25964103400  si SV 259654134009 ci a celei telefonice din partea responsabilului de agentie in perioada cat acesta se afla in concediu de odihna 13.08. - 27.08.2008 fara a putea indica de unde s-au luat bani pentru acoperirea celor 29400 lei.
      Desi avea obligatia de a efectua operatiuni de deschidere conturi curente persoane fizice doar in baza unor documente obligatorii si cu autorizarea scrisa a clientilor si sa urmareasca lunar alimentarea cu salarii a contului clientului pentru care s-a aprobat descoperirea de card, reclamanta nu a respectat-o incalcand Instructiunea N 3.124 si procedura N4.167.P4
      Reclamanta a incalcat si procedura N4167P5, intrucat a pastrat in biroul sau un numar de 51 de carduri apartinand salariatilor societatii comerciale Eurostrade impreuna cu prin-urile, desi acestea figurau ca fiind predate titularilor.
      Desi reclamanta recunoaste in mare parte abateri prin raspunsurile la interogatoriu, instanta nu a putut tine cont de explicatiile oferite, cum ca ordinele de plata au fost uitate in biroul sau sau ca normele prevad inchiderea DAC-urilor fara cererea expresa a clientilor sau ca acele carduri gasite in birou si nepredate au fost confirmate de o alta colega ca fiind predate clientilor, ele nefiind in masura sa o exonereze pe reclamanta de obligatiile ce si le-a asumat prin normele interne si de a caror respectare era tinuta.
      Cat priveste solicitarea reclamantei de a se inlocui sanctiunea aplicata cu una mai usoara, tribunalul a apreciat ca dispozitiile art.263 alin.1 din Codul muncii sunt explicite si ca potrivit lor angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare.
      Impotriva acestei hotarari a declarat recurs contestatoarea S.P. A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie motivat de urmatoarele:
      Instanta retine niste incertitudini, constatand o incalcare a a legii in ceea ce priveste incadrarea in timp a faptelor pentru care a fost sanctionata petenta "desi nu se mentioneaza pentru fiecare din fapte data cand a fost savarsita in preambului deciziei se indica perioada ca fiind mai-decembrie 2008." pe care considera ca nu este necesar sa o lamureasca, desi isi da seama de importanta acestora "De altfel, mentionarea datei la care a fost savarsita fapta este necesara pentru a se verifica daca sanctiunea a fost aplicata in termenul prevazut de art.268 alin.1 din Codul muncii" multumindu-se sa considere in mod gresit ca, "reclamanta nu a ridicat vreo exceptie in acest sens."
      Cu privire la aratarea in cuprinsul deciziei a paragrafelor si articolelor
din normele incalcate instanta retine ca "nu este posibila scoaterea din context unei etape, aceasta nefiind individualizata pe puncte sau articole, pentru a fi indicata expres in decizie". Arata recurenta ca  in apararile formulate precum si in concluziile scrise a  indicat expres articolele si paragrafele din norme care permiteau anumite operatiuni, elemente de care nu se aminteste nimic in hotararea recurata.
      S-au incalcat prevederile art.267 alin. 1 si 2 si 268 alin.2 din Codul
muncii.
      Desi atat decizia de sanctionare cat si convocarea la conciliere se refera la fapte generale, vagi - "ati efectuat mai multe operatiuni neautorizate", "ati deschis mai multe conturi" , "ati pastrat cardurile unor clienti", avand o incadrare generala in timp, respectiv perioada "mai-decembrie 2008" - care fac imposibila formularea unor aparari concrete in materialitatea faptelor, si trebuiau sanctionate cu nulitate absoluta, instanta de fond considera ca "nu se poate retine ca cercetarea disciplinara s-a efectuat formal si ca au fost incalcate prevederile art.267 alin.1 si 2 Codul muncii."
      Instanta de judecata a depasit cadrul legal pentru care a fost investita si incalcand prevederile art 77. Codul muncii, a luat in considerare niste mentiuni facute de intimata in notele de sedinta depuse la data de 28.04.2009  (respectiv "s-au descoperit in dulapul din biroul reclamantei 23 de CEC uri care trebuiau pastrate in tezaur  ordine de plata operate in sistem dar nearhivate la actele zilei si fara a avea stampila si semnatura  clientilor, formulare de retrageri de numerar nesemnate de clienti, precum si 3 carduri  impreuna cu pinurile aferente, fara a exista vreo decizie interna de acordare a competentei in favoarea reclamantei pe carduri sau pe pinuri") care in
temeiul mentionat trebuiau inlaturate.
      In continuare recurenta si-a prezentat apararile in legatura cu abaterile disciplinare retinute in sarcina sa.
      In hotararea recurata se arata ca "reclamanta nu se poate apara ca faptele au fost savarsite ca urmare a dispozitiilor responsabilului de agentie, intrucat acestea sunt obligatorii pentru angajat sub rezerva legalitatii lor, iar fata de nivelul de pregatire aceasta avea posibilitatea sa le aprecieze". Nu este de acord  cu aceasta motivare deoarece, caracterul ilegal al solicitarilor sefului de agentie reprezinta o incertitudine si pentru intimata, care pana la momentul de fata nu a dovedit nici o activitate ilegala a acestuia.
      Potrivit Instructiunii nr.54 N4I54 Conventii pct.8 pag.9 "Eliminarea contului din cadrul Conventiei se poate face atat la initiativa Angajatorului cat si la initiativa Bancii", astfel incat considera ca a procedat conform normelor inchizand conturile la solicitarea sefului ierarhic (fila 83 din dosar).
      Intr-adevar nu isi mai aduce  aminte si nu stie de unde s-au luat banii pentru acoperirea sumei de 29400lei, acest lucru putand fi explicat de catre intimata, prin vizualizarea unui extras de cont, insa este foarte posibil ca aceste sume sa nu fi fost niciodata ridicate din banca, deci nefiind nevoie sa fie acoperite.
      Instanta a omis sa se pronunte cu privire la una din faptele retinute in
sarcina sa respectiv "a procesat ordine de plata intre diferiti clienti, fara autorizarea acestora, prin pastrarea in biroul personal de ordine de plata semnate in alb de diferiti clienti persoane juridice ai agentiei".
      Referitor la detinerea celor 51 de carduri, care asa cum recunoaste si
intimata ca erau sigilate, precizeaza recurenta ca se aflau la ea in vederea efectuarii stocurilor de carduri pentru a fi predate  la DOCB, dar datorita faptului ca acestea erau confirmate in sistem  de o colega ca fiind predate utilizatorilor (fapt care se poate constata de catre
intimata prin verificarea sistemului informatic), colega care se afla la cursuri de pregatire, recurenta substituind-o pe aceasta perioada, a asteptat ca aceasta sa se intoarca pentru a clarifica  situatia acestora.
      Decizia de sanctionare are un caracter discriminator, incalcand principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii, consfintit de catre art.5 din Codul muncii.
      Astfel, desi in raportul de control ce a stat la baza emiterii deciziei , au fost mentionate 10 persoane, dintre care 5 salariati ai BRD Agentiei Gura Humorului si 5 salariati ai zonalei BRD Grup Piatra Neamt, doar salariatii cu functii mai mici, cei ai agentiei Gura Humorului, au facut obiectul unei cercetari disciplinare soldata cu concedierea acestora, fata de ceilalti salariati neluandu-se nici o masura.
      In ceea ce priveste cererea subsidiara formulata, de a se analiza faptele potrivit prevederilor art. 266 Codul muncii si sa se constate ca in concret gravitatea acestora nu ar fi justificat oricum aplicarea sanctiunii de desfacere a contractului de munca pe motive disciplinare (care este cea mai grava sanctiune prevazuta de legislatia muncii) si a se dispune inlocuirea sanctiunii cu alta mai blanda prevazuta de art. 264 Codul Muncii, instanta de fond nu s-a pronuntat in nici un fel apreciind doar ca potrivit disp art.263 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii sanctiuni disciplinare.
      Din hotararea recurata rezulta ca atat sustinerile recurentei cat si probele administrate nu au fost inlaturate cu o motivare din care sa rezulte convingerea instantei cu privire la solutia pronuntata.
      Prima instanta nu a analizat probatoriul administrat in aparare, cu privire la operatiunile de deschideri de conturi efectuate fara a avea o documentatie, cu toate ca a aflat in concret care ar fi acele conturi abia in urma interogatoriului luat angajatorului, a aratat prin probele administrate (declaratiile persoanelor in cauza filele 215-216 ca aceasta fapta nu exista, mai mult la data cand s-a deschis contul numitului Cardei Ciprian Corneliu, asa dupa cum a aratat chiar si intimata era la cursuri de pregatire profesionala.
      In drept cererea de recurs a fost intemeiata pe dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
      In dovedirea cererii de recurs a depus la dosar inscrisuri, respectiv decizia nr. 112/24.03.2008 (f. 3), decizia nr. 223/18.07.2008  (f. 9), jurisprudenta (f.10-11-12), articol aparut intr-un ziar local.
      Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
      Arata intimata ca a savarsit contestatoarea abaterile disciplinare retinute in sarcina sa, fapt care justifica aplicarea sanctiunii disciplinare prin decizia contestata.
      In dovedirea sustinerilor din intampinare a depus la dosar jurisprudenta-comentarii.
       In ce priveste facturile si inscrisurile emanand de la agentii de turism depuse in copie de intimata la dosar, retine Curtea ca aceste probe nu sunt pertinente si concludente intrucat nu au legatura cu obiectul procesului si se refera la imprejurari care nu sunt de natura sa duca la rezolvarea pricinii, astfel incat nu vor fi avute in vedere la solutionarea cererii de recurs.
      Examinand actele si lucrarile dosarului, asupra cererii  de recurs, instanta retine urmatoarele:
      Prin decizia nr. 40 din 12.02.2009 emisa de intimata, a fost sanctionata contestatoarea recurenta cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
      Prin decizia contestata s-a retinut ca abaterile disciplinare au fost savarsite in perioada mai - decembrie 2008.
      Conform art. 268 al. 2 Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprinde in mod obligatoriu descrierea faptelor care constituie abateri disciplinare.
      Articolul 62 al. 2 din Codul muncii prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia de concediere trebuie sa fie motivata in fapt si in drept, iar art. 74 al. 1 din acelasi act normativ, dispune ca aceasta va contine, in mod obligatoriu, motivele care determina concedierea.
      Prin urmare, decizia trebuie sa cuprinda motivarea in fapt, adica ce anume determina concedierea si anume, abaterea grava sau abaterile repetate, data comiterii si, cea a luarii la cunostinta de cel in drept sa emita decizia.
       Se impun mentionate datele respective avand in vedere ca, potrivit art. 268 al. 1 din Codul muncii, decizia de sanctionare trebuie emisa in 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterilor disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptelor.
      In speta de fata, fiind vorba de abateri repetate, abateri disciplinare cu caracter continuu, doctrina si practica sunt de acord in sensul ca, termenul pentru aplicarea sanctiunii disciplinare se socoteste de la ultimul act de savarsire.
      De asemenea, trebuie retinut faptul ca intimata a luat cunostinta la data de 29.01.2009 de abaterile savarsite de contestatoarea recurenta, in urma Raportului de Misiune Speciala nr. 26 intocmit de INS.
      Fata de aceste considerente retine Curtea ca decizia de sanctionare a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 268 al. 1 din Codul muncii.
      S-a  retinut in sarcina contestatoarei ca a alimentat conturile  de salarii ale unor clienti pe baza de fisier fals furnizat de responsabilul de agentie  sau creat de catre el si nu pe baza unui fisier predat de catre reprezentantul angajatorului, a acordat DAC-uri individual cu documentatia incompleta (fara adeverinta de  salarii de exemplu) si nu a urmarit existenta alimentarilor de salarii lunare dupa acordarea DAC-urilor.
      Instructiunea nr. 54/N4I54 cuprinde la pct. 10 regulile de acordare DAC (f. 85-89 dosar fond).
      La pct. 10 se prevede clar: acordarea/ actualizarea ulterioara a DAC pe conturile curente ale salariatilor se face in functie de optiunea angajatorului:
a) la initiativa sa
b) la solicitarea punctuala a fiecarui salariat in parte.
      Angajatorul trimite bancii un fisier care va cuprinde veniturile nete ale salariatilor si date referitoare la contractul de munca; anexa 1.d la Conventia semnata de angajator, care cuprinde: datele de identificare a salariatilor, tipul relatiei de munca (contract pe perioada determinata/nedeterminata) si drepturile banesti lunare ale salariatilor - anexa 1.d are rol de adeverinta de salarii; cererile individuale de acordare a DAC completate si semnate de salariati (2 exemplare).
      Aceste este continutul normelor invocate de recurenta in apararea sa.
      Curtea constata ca aceste norme nu pot fi retinute in apararea partii, ci dimpotriva, din continutul acestora reiese clar si neechivoc ca a savarsit contestatoarea abaterea retinuta in sarcina sa.
      Prin urmare, cine trebuie sa trimita fisierul, anexa 1.d  care are rol de adeverinta de salariu si cererile individuale de acordare DAC - angajatorul si nu responsabilul agentiei BRD.
      In continuare, prin decizie, s-a retinut in sarcina recurentei ca a procedat la inchiderea a 2 DAC-uri acordate, fara solicitare scrisa din partea clientilor, la cererea responsabilului de agentie.
      Invoca contestatoarea Instructiunile nr. 54 N4I54 Conventii pct. 8 pag. 9.
      La acest punct se prevad urmatoarele (f. 83 dosar fond):
      Eliminarea contului din cadrul Conventiei se poate face atat la initiativa Angajatorului cat si la initiativa Bancii.
       - in urma  negocierii conditiilor intre Banca si Angajator, o parte/toate conditiile derogatorii pot fi revizuite in sensul renuntarii/modificarii lor.
      - salariatul poate renunta la conditiile derogatorii aferente Conventiei pentru o oferta mai buna de comisioane/dobanzi de la Banca (contul curent ramane insa pe acelasi ID de Conventie).
      Ce rezulta din aceste norme: ca eliminarea contului din cadrul conventiei se poate face, este adevarat, atat la initiativa angajatorului cat si a bancii, insa in urma negocierii conditiilor intre banca si angajator, tinandu-se seama de rezultatul acestor negocieri sau in urma unei cereri a salariatului, insa nicidecum in urma unei cereri venite unilateral din partea responsabilului de agentie.
      Astfel, nici aceste dispozitii nu sunt in masura sa fie retinute de Curte in favoarea contestatoarei recurente.
      Acestea sunt dispozitiile din Norme invocate de contestatoare in fata instantei de fond (f. 226 - 227 dosar fond).
      Asa cum mai sus s-a aratat, in aplicarea dispozitiilor art. 62 al. 2, art. 74 al. 1 si art. 268 al. 2 Codul muncii, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda motivarea in fapt, adica ce anume determina concedierea.
      Or, in cuprinsul deciziei atacate sunt descrise punctual faptele ce constituie abateri disciplinare, sunt indicate clar abaterile retinute in sarcina contestatoarei, cu respectarea dispozitiilor legale mai sus aratate.
      De altfel doua din aceste abateri au fost mai sus analizate de instanta de recurs, urmand ca restul sa fie cercetate pe masura ce se va raspunde in continuare la motivele de recurs invocate.
      Articolul 77 din Codul muncii dispune ca, in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt decat cele precizate in decizia de concediere.
      Fata de aceste dispozitii imperative ale legislatiei muncii, instanta de recurs nu va retine in sarcina contestatoarei recurente, ca abateri disciplinare, pastrarea in dulapul din biroul partii a 23 de cec-uri care trebuiau pastrate in tezaur, ordine de plata operate in sistem dar nearhivate la actele zilei si fara a  avea stampila si semnatura clientilor, intrucat aceste abateri nu se regasesc in cuprinsul deciziei de sanctionare.
      Celelalte abateri insa invocate de recurenta se regasesc si in decizia contestata, respectiv: procesarea de ordine de plata intre diferiti clienti persoane juridice fara autorizarea acestora, prin pastrarea in biroul personal de ordine de plata semnate in alb de diferiti clienti persoane juridice ai agentiei si depozitarea in biroul personal a unui numar de 51 de carduri apartinand salariatilor unei societati, desi acestea figurau in aplicatii de gestionare ca fiind predate titularilor; o parte din acestea au fost pastrate impreuna cu PIN-urile aferente.
      Retine Curtea ca recurenta contestatoare trebuia sa-si indeplineasca atributiile de serviciu potrivit normelor si dispozitiilor care-i reglementeaza activitatea, asa cum mai sus s-a aratat, si nu in functie de solicitarile sefului de agentie.
      Instanta nu poate retine declaratiile depuse la filele 221, 222 dosar fond, prin care administratorii a doua societati comerciale arata ca ordinele de plata din datele de 21.08.2008 respectiv 22.04.2008, au fost operate la solicitarile lor exprese.
      In primul rand solicitarea expresa a acestor clienti persoane juridice trebuia sa intervina la data procesarii acestor ordine de plata si nu la mai bine de un an de la aceasta data.
      In al doilea rand administrarea propriu-zisa a probelor se face in fata instantei de judecata, daca legea nu dispune altfel (art. 169 al. 1 Cod procedura civila).
      Astfel, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilitatii, daca reclamanta considera ca aceste persoane, straine de interesele in conflict, pot relata instantei de judecata despre faptele referitoare la pricina care se judeca, fapte ce ar putea servi la rezolvarea ei, trebuia sa propuna administrarea probei cu declaratiile acestora, ca martori.
      Marturia acestora trebuia facuta oral in fata instantei de judecata, intrucat administrarea probelor este guvernata de principiul nemijlocirii iar instanta si partile trebuie sa aiba posibilitatea de a pune intrebari.
      Asadar, declaratiile scrise ale unor terte persoane, chiar autentificate nu au valoare probatorie. Aceeasi este situatia si cu declaratiile depuse la filele 215 - 216 dosar, in legatura cu deschiderile de cont pe numele unor persoane juridice.
      Instructiunea nr. 24 N3I24 ce reglementeaza gestiunea riscului si prevenirea fraudei in operatiunile cu carduri prevede la pct. 4.4 procedura de inmanare a cardurilor si PIN-urilor catre posesori (f. 124-125 dosar fond).
      Potrivit acestor norme, responsabilii cu gestiunea cardurilor si PIN-urilor vor consemna predarea cardurilor si Pin-urilor posesorilor in aplicatia CARDPIN, pe baza confirmarilor semnate.
      Cardurile si PIN-urile care nu au fost predate posesorilor vor fi pastrate, separat in spatii speciale de depozitare a valorilor de la unitatea bancii (tezaur, seif, casierie).
      Cardurile nedistribuite posesorilor vor fi predate zilnic pentru pastrare in tezaurul unitatii si inregistrate in Registrul pentru evidenta numerarului din casa de circulatie si a altor valori.
      In intervalul de 60 de zile de la confirmarea de primire a cardurilor in unitate, vor fi returnate DGPR/DOCB spre distrugere. PIN-urile corespunzatoare vor fi distruse la sediul unitatii pe baza de proces verbal.
      Astfel, indiferent ca era responsabila cu gestiunea PIN-urilor, potrivit deciziei nr. 112/24.03.2008 (f. 8 dosar recurs) sau cu gestiunea cardurilor, potrivit deciziei nr. 223/18.07.2008 (f. 9 dosar recurs), contestatoarea recurenta nu avea cum sa depoziteze in biroul personal un numar de 51 de carduri apartinand salariatilor unei societati, o parte din acestea fiind pastrate si cu PIN-urile aferente.
      Trebuie retinut faptul ca aceste carduri figurau in aplicatii de gestionare ca fiind predate titularilor, desi se aflau depozitate in biroul recurentei, iar din continutul normelor prezentate pe larg mai sus, coroborate cu situatia de fapt retinuta, rezulta in mod neechivoc ca a savarsit contestatoarea si aceasta abatere retinuta in sarcina sa.
      Concedierea disciplinara poate interveni atunci cand salariatul savarseste o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii.
      Asadar, pentru aplicarea acestei sanctiuni, trebuie sa se  faca dovada incalcarii obligatiilor generale si specifice ale salariatului legate de prestarea muncii.
      In speta, aceasta dovada a fost facuta asa cum mai sus s-a aratat iar abaterile retinute in sarcina contestatoarei justifica, prin ele insele, sanctiunea disciplinara aplicata.
      Contestatoarea nu poate veni in fata instantei si sa invoce faptul ca fata de alti salariati care au fost cercetati nu s-a luat nici o masura deoarece, in primul rand nu s-a facut dovada ca si in sarcina altor salariati au fost retinute aceleasi abateri disciplinare, savarsite in acelasi context, iar in al doilea rand natura sanctiunii disciplinare aplicate este determinata de gravitatea abaterilor savarsite,  retinute in sarcina contestatoarei, factori externi, de natura celui invocat de recurenta, neputand sa stearga in vreun fel gravitatea faptelor contestatoarei, gravitate ce justifica aplicarea sanctiunii.
      O problema controversata priveste posibilitatea organului de jurisdictie a muncii de a inlocui sanctiunea aplicata cu o alta mai usoara, atunci cand constata ca totusi cel in cauza a savarsit o abatere disciplinara dar de o gravitate mai redusa care nu justifica sanctiunea maxima.
       Curtea a retinut ca nici un text de lege nu interzice instantei acest drept.
      Nu poate fi vorba de o imixtiune a organului de jurisdictie in prerogativele disciplinare care prin natura lor, apartin exclusiv angajatorului. Intr-adevar, prerogativa lui de a dispune sanctionarea inceteaza odata cu aplicarea acesteia. Din acest moment intra in joc prerogativele organelor investite de lege cu controlul jurisdictional al actului de solutionare.
      Acest control, in lipsa oricarei limitari exprese, este devolutiv si include dreptul organului jurisdictional de a pronunta o solutie proprie.
      Curtea retine ca ar avea posibilitatea sa inlocuiasca sanctiunea cu o alta mai usoara daca ar constata ca este prea severa, fata de gravitatea faptelor, a imprejurarilor in care au fost savarsite, de gradul de vinovatie al salariatului.
      Or, tocmai raportat la aceste criterii, retine instanta ca desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, ce reprezinta sanctiunea disciplinara maxima, cea mai severa, este pe deplin justificata in cauza, fata de toate aspectele identificate mai sus de Curte.
      Mai retine instanta ca hotararea  instantei de fond cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partii, cu respectarea  dispozitiilor  art. 261 al. 1 pct. 5 Cod procedura civila.
      Fata de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 312 al. 1 Cod procedura civila si al dispozitiilor legale mai sus aratate, instanta a respins recursul ca nefondat.