Neintreruperea cursului judecatii

      Prin incheierea din data de 15.10.2009 pronuntata de Tribunalul Suceava - sectia civila in dosarul nr. 5348/86/2009, s-a trimis administrativ cauza civila avand ca obiect "contestatie decizie de concediere" formulata de reclamantul C. V. in contradictoriu cu parata R.N.P. Romsilva - Directia Silvica Suceava, Sectiei Comerciale, de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Suceava.
      Pentru a dispune astfel, s-a retinut ca decizia contestata este de competenta Sectiei comerciale si de contencios administrativ, potrivit art. 58 din OUG nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic.
      Impotriva incheierii sus-mentionate, a declarat recurs reclamantul, solicitand trimiterea pricinii instantei initial investite, in vederea continuarii judecatii.
      In motivarea recursului, reclamantul a aratat, in esenta, ca in conformitate cu disp. art. 109, 110 din Legea nr. 188/1999 republicata, era competenta functional sectia civila - completul specializat in litigii de munca din cadrul Tribunalului Suceava. A aratat ca art. 52 al. 2, 3 din O.U.G. 59/2000 reprezinta o norma de exceptie, nefacand distinctie intre calitatea de salariat si de functionar public a personalului silvic ce contesta masurile disciplinare. Restul litigiilor urmeaza a fi solutionate de instantele de contencios sau de jurisdictie a muncii, functie de calitatea reclamantului, de functionar public sau salariat, membru al corpului silvic. Aceasta interpretare se impune in considerarea art. 91/1 din Legea 188/1999, care prevede ca sunt de competenta instantelor de contencios administrativ cauzele avand ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, celelalte cauze vizand raporturile de munca ale salariatilor fiind de competenta instantei de conflicte de munca si asigurari sociale. Este aberanta dispozitia inscrisa in art. 58 al. 1 din O.U.G. 59/2000, iar aceasta in conditiile in care decizia de concediere a unui salariat incadrat in baza unui contract de munca nu poate primi calificarea de act administrativ emis de o autoritate publica.
      La termenul de judecata din data de 03.12.2009, din oficiu, instanta de recurs a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului.
      Deliberand cu prioritate asupra exceptiei invocate din oficiu, astfel dupa cum impune art. 137 al. 1 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
      Potrivit disp. art. 282 al. 2 Cod procedura civila, "Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii."
In conformitate cu disp. art. 268 Cod procedura civila, incheierile premergatoare sunt cele care preced hotararea si au ca scop sa pregateasca solutionarea pricinii. 
          Unele dintre aceste incheieri pot contine dispozitii  care nu leaga instanta (incheierile preparatorii, prevazute de art. 268 alin. 2 Cod procedura civila), iar alte incheieri pot contine solutionari partiale ale unor aspecte ale litigiului care leaga instanta, in sensul ca aceasta nu mai poate reveni asupra celor hotarate (incheierile interlocutorii, prevazute de art. 268 alin. 3 Cod procedura civila).
            Prin urmare, incheierile premergatoare, indiferent de felul lor, preparatorii sau interlocutorii, nu pot fi atacate cu recurs decat odata cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.  
         Referitor la exercitarea cailor de atac impotriva incheierilor premergatoare, instanta de recurs a constatat ca prin decizia Curtii Constitutionale nr. 201/04.07.2002 s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Compania Nationala Posta Romana - S.A. in Dosarul nr. 4.593/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia civila.
      In considerentele deciziei sus-mentionate, s-a retinut, printre altele: "Cu privire la exercitarea cailor de atac si la concordanta legii procesuale romanesti cu art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr.73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.255 din 22 octombrie 1996, statuand ca, in sensul practicii europene, conceptul de “proces echitabil" nu implica in mod necesar “existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac al hotararilor judecatoresti, inclusiv exercitarea acestor cai de atac de catre toate partile din process".
      Curtea constata de asemenea ca stabilirea regulii conform careia incheierile premergatoare - cu exceptia celor prin care s-a intrerupt cursul judecatii - nu pot fi atacate cu apel, decat o data cu fondul, impiedica prelungirea excesiva a duratei procesului si contribuie, prin aceasta, la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil."
      De asemenea, prin decizia Curtii Constitutionale nr. 719/07.05.2009 s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "PAL EKC" - S.R.L. in Dosarul nr. 2.703/110/2007 al Curtii de Apel Bacau - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
In considerentele deciziei sus-mentionate, s-a retinut, in esenta, ca "asupra constitutionalitatii prevederilor de lege criticate, cu raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca si in cauza de fata, s-a mai pronuntat prin mai multe decizii, statuand in sensul constitutionalitatii acestor prevederi.
    Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 201 din 4 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 806 din 6 noiembrie 2002, Curtea a retinut ca liberul acces la justitie presupune si accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie. Totodata, Curtea a retinut ca legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Curtea a constatat, de asemenea, ca stabilirea regulii conform careia incheierile premergatoare - cu exceptia celor prin care s-a intrerupt cursul judecatii - nu pot fi atacate cu apel decat odata cu fondul impiedica prelungirea excesiva a duratei procesului si contribuie, prin aceasta, la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
    Considerentele si solutia deciziilor mai sus mentionate sunt valabile si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii."
  In speta, s-a declarat recurs impotriva incheierii din data de 15.10.2009, pronuntata de Tribunalul Suceava - sectia civila in dosarul nr. 5348/86/2009, care insa, constituie incheiere premergatoare, intrucat precede hotararea si are ca scop sa pregateasca solutionarea pricinii, nefiind de natura a intrerupe cursul justitiei, astfel incat nu putea fi atacata separat cu recurs.
            Criticile referitoare la insasi masura luata prin incheierea recurata (trimiterea cauzei la Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Suceava), nu pot fi cercetate in stadiul procesual in care se afla pricina, recursul trebuind a fi limitat la examinarea existentei sau neexistentei vreunui caz de intrerupere a cursului justitiei, in raport cu dispozitiile art. 282 al. 2 Cod procedura civila.
Pentru aceste considerente, constatand ca in cauza nu este dat niciun caz de intrerupere a cursului justitiei, incheierea recurata neputand  fi atacata decat odata cu fondul cauzei, Curtea a constatat ca recursul este inadmisibil, l-a respins ca atare.