Actiune in constatarea calitatii de cetatean roman. Indmisibililate.

      Prin cererea adresata instantei la data de 09.09.2009  reclamantul C.M. a chemat in judecata pe paratii Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti si Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor  Bucuresti solicitand obligarea paratului Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti sa emita un act administrativ de autoritate publica individual prin care sa-i recunoasca calitatea  de cetatean de jure al Romaniei si obligarea paratului Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, sa-l inregistreze in evidentele sale de specialitate prev. de O.G. 97/2005, drept cetatean roman.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat, in esenta,  ca parintii sai au fost cetateni romani, astfel incat el a dobandit cetatenia romana potrivit principiului "jus sangvini" consacrat de Legea nr. 21/1991 care stipuleaza in art. 5 lit. "b" ca este cetatean roman cel care a avut cel putin parinte cetatean roman, disp. art. 5 alin. 2 din Constitutie stipuland ca  cetatenia romana nu poate fi retrasa.
A mai aratat reclamantul ca prin Legea nr. 171/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 147/2008 pentru modificarea si completarea legii cetateniei romane Legii nr. 21/1991 s-a impus solutionarea cu celeritate de catre Comisia pentru acordarea cetateniei romane din cadrul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a cererilor depuse de catre acei cetateni care de jure, prin nastere, nu si-au pierdut niciodata cetatenia romana iar autorii lor nu au renuntat expres la aceasta.
In consecinta reclamantul a sustinut ca, intrucat cetatenia romana se acorda persoanelor care au pierdut-o precum si descendentilor pana la gradul III inclusiv acestia au la dispozitie atat procedura administrativa cat si cea judecatoreasca, in vederea obtinerii recunoasterii dreptului lor, de cetateni de drept ai Romaniei, termenul de rezolvare al unor asemenea cereri fiind unul guvernat de principiul celeritatii, respectiv de maxim cinci luni.
Prin intampinarea depusa in dosar paratul Ministerul Justitiei si  Libertatilor Cetatenesti a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, motivat de faptul ca reclamantul nu a urmat procedura prealabila prev. de Legea 554/2004  precum si de faptul ca instantele judecatoresti nu sunt abilitate sa constate calitatea de cetatean roman al unei persoane, fiind  incidente astfel disp. art. 159 Cod pr. civila.
Paratul Inspectoratul National  pentru Evidenta Persoanelor a invocat atat exceptia necompetentei materiale a instantei in solutionarea cauzei, intrucat pentru recunoasterea calitatii de cetatean roman persoana in cauza trebuie sa urmeze procedura prev.  de art. 13-19 din Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane, in fata unei autoritati administrative, respectiv in fata Comisiei pentru cetatenie din cadrul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti si este lipsita de caracter jurisdictional.
In subsidiar, a invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, dat fiind ca, in conformitate cu prev. O.G. nr. 84/2001 aprobata cu modificari prin Legea nr. 372/2002 exercita doar atributiile ce ii sunt date in competenta prin lege, cu privire la organizarea si coordonarea autoritatii de evidenta a persoanelor, neavand nici o atributie in legatura cu recunoasterea cetateniei romane.
Analizand mai intai exceptia de necompetenta generala a instantei,  in conformitate cu art. 137 Cod procedura civila, Curtea a gasit-o intemeiata.
Astfel, potrivit disp. art. 13/19 din Legea nr. 21/1991, cetatenia romana se acorda prin ordinul ministrului justitiei, in baza si in conformitate cu concluziile raportului intocmit potrivit art. 16 si 17 din Legea 21/1991 de Comisia pentru cetatenie din cadrul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti. Ordinul Ministrului Justitiei de acordare sau de respingere a cererii poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Din aceste prevederi  legale rezulta ca procedura de solutionare a cererii de acordare a cetateniei romane se desfasoara in fata unor autoritati administrative si este lipsita de caracter jurisdictional.
In consecinta, unei persoane care se pretinde cetatean roman dar nu dispune de mijloacele de proba pentru dovedirea acestei calitati, respectiv nu detine o carte de identitate, sau un pasaport eliberat de autoritatile romane  ori un certificat de cetatenie romana eliberat in conditiile art. 19 alin. 4 din Legea nr. 21/1991 nu i se poate recunoaste aceasta calitate pe calea unei actiuni in constatare.  
Pentru aceste motive, Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a constatat ca exceptia de necompetenta generala a instantei judecatoresti prev. de art. 159 pct. 1 Cod procedura civila este intemeiata si ca investirea instantei cu solutionarea unei cereri pentru a carei solutionare s-a stabilit prin lege competenta in favoarea unei autoritati administrative fara activitate jurisdictionala constituie un fine de neprimire al actiunii astfel incat a respins-o ca inadmisibila.
In consecinta, celelalte exceptii invocate in cauza nu au mai fost analizate.