Constatarea recunoasterii paternitatii facuta in fata instantei de judecata. Cerinte. Admisibilitate.

         Prin cererea inregistrata la data de 11 februarie 2008 la Judecatoria Falticeni reclamantul T.S., in contradictoriu cu parata M.E.G., a contestat recunoasterea paternitatii minorului M.I.G., nascut la data de 11 mai 1992, recunoastere facuta prin decizia civila nr. 261 din 4 martie 1996, pronuntata de Tribunalul Constanta, in dosarul nr. 5320/1994, deoarece nu corespunde adevarului, tatal minorului fiind un alt barbat.
           In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca la sfarsitul anului 1992, parata l-a actionat in judecata pentru stabilirea paternitatii minorului. Prin sentinta civila nr. 10073/1993 Judecatoria Constanta a respins actiunea ca nefondata. In apelul promovat de parata, in temeiul art. 1206 Cod civil a recunoscut paternitatea minorului, iar in baza acestei recunoasteri, Tribunalul Constanta a admis actiunea paratei, constatand ca este tatal minorului.
           Parata, prin intampinarea depusa la dosar, a invocat exceptiile inadmisibilitatii actiunii, deoarece nu sunt indeplinite conditiile prescrise de dispozitiile art. 57 al. 2 din Codul familiei si autoritatii de lucru judecat, dedusa din decizia civila nr. 261 din 4 martie 1996 a Tribunalului Constanta.
           Prin sentinta civila nr. 1099 din 21 aprilie 2008, Judecatoria Falticeni a respins exceptiile de inadmisibilitate a actiunii si autoritatii de lucru judecat. De asemenea, prin aceeasi hotarare, a fost respinsa actiunea formulata de reclamant ca nefondata.
           Apelul declarat de reclamant impotriva hotararii mentionate a fost admis de Tribunalul Suceava prin decizia civila nr. 293 din 9 septembrie 2008, cu consecinta desfiintarii hotararii atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, cu motivarea ca aceasta, in mod nelegal, a schimbat obiectul actiunii si temeiul juridic al acesteia.
           Curtea de Apel Suceava, prin decizia civila nr.  134 din 10 decembrie 2008, a respins recursul declarat de parata, mentinand, deci, hotararea tribunalului.
           Reinvestita cu judecarea cauzei, Judecatoria Falticeni, prin sentinta civila nr. 1214 din 4 iunie 2009, a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de parata si a respins actiunea ca inadmisibila.
           Pentru  a hotari astfel, prima instanta a retinut ca potrivit art. 58 din Codul familiei recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana.
           Articolul 57 al 2 din Codul familiei stabileste modalitatile prin care se poate face recunoasterea, respectiv declaratie la serviciul starii civile, prin inscris autentic sau prin testament, in aceasta situatie recunoasterea paternitatii fiind facuta cu stiinta de tatal copilului.
           In speta, parata, in calitate de mama a minorului M.I.G., nascut la data de 11 mai 1992, a chemat in judecata pe reclamant, pentru stabilirea paternitatii acestuia, cerere ce a fost admisa prin decizia civila nr.261/1996 a Tribunalului Constanta, in considerentele acesteia retinandu-se ca reclamantul este tata minorului, ca urmare a probatoriului administrat, respectiv a interogatoriului luat acestuia, prin care recunoaste intretinerea de relatii intime cu mama copilului, dar si a expertizei medico legale, care concluzioneaza ca din punct de vedere dermatoglific paternitate este probabila, iar sanguin poate fi tatal copilului.
           Pentru ca stabilirea paternitatii minorului s-a facut printr-o hotarare judecatoreasca, intrata in puterea lucrului judecat, prima instanta a constatat ca nu ne aflam in situatia unei recunoasteri extrajudiciare, ce ar putea fi contestata in conditiile prevazute de art. 58 al. 1 din Codul familiei.
           Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, care a criticat solutia primei instante pentru interpretarea restrictiva a dispozitiilor art. 57 al. 2 din Codul familiei si pentru aspectul ca nelegal i-au fost respinse toate probele solicitate.
           Tribunalul Suceava, prin decizia civila nr. 288 din 6 octombrie 2009 a respins apelul ca nefondat.
           Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca paternitatea minorului M.I.G. a fost stabilita prin hotarare judecatoreasca, pe baza de probe si nu prin modalitatile expres reglementate de prevederile art. 57 din Codul familiei, situatie in care actiunea formulata de reclamant este inadmisibila.
           Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, in motivarea caruia a aratat ca exceptia inadmisibilitatii actiunii nu opereaza in prezenta cauza. Astfel, actiunea in contestarea recunoasterii paternitatii este reglementata de art. 58 al. 1 din Codul familiei, fiind, deci, o actiune numita, adica o actiune expres prevazuta de un text de lege. Inadmisibilitatea actiunii ce face obiectul prezentului dosar nu poate fi retinuta deoarece aceasta exceptie presupune ca o actiune in constatarea unui drept sa nu poata fi primita cand exista calea actiunii in realizarea dreptului, potrivit art. 111 Cod procedura civila.
           Precizeaza, de asemenea, ca primele instante au dat o eronata interpretare si aplicare dispozitiilor art. 57 din Codul familiei.
           Examinand recursul, prin  prisma motivelor formulate, ce vizeaza dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:
           Inadmisibilitatea este un mijloc de aparare cu o natura juridica mixta: difera de apararile de fond si se apropie de exceptiile de procedura prin obiectul ei; difera de exceptiile de procedura si se apropie de apararile de fond prin rezultatul ei - daca  e primita conduce la respingerea actiunii.
           Obiectul exceptiei de inadmisibilitate il reprezinta contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanta.
           Efectele produse de inadmisibilitate au un alt temei decat al apararilor pe fond si ele duc la respingerea actiunii nu pentru ca dreptul invocat nu exista sau nu mai exista ci pentru ca respectivul drept ipotetic nu poate fi protejat in justitie pe calea aleasa de reclamant.
           Deci, in concluzie, exceptia de inadmisibilitate se refera la un gen de actiune care nu poate fi promovata in justitie, dreptul pretins incalcat neregasindu-si ocrotire in sfera juridicului si care il pune pe magistrat in imposibilitate sa o analizeze.
           Ori, in speta, nu este aplicabila aceasta exceptie, reclamantul investind instanta cu o actiune in contestarea recunoasterii paternitatii, reglementata de art. 58 al. 1 din Codul familiei, conform caruia recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata. Deci, in considerarea si a dispozitiilor art. 57 al. 2  din Codul familiei, instantele de fond, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, trebuiau sa analizeze incidenta acestor dispozitii legale, urmand a stabili daca conditiile prescrise de textele de lege mentionate pot fi retinute in cauza sau nu.
           In consecinta, pentru cele retinute, Curtea, in baza art. 312 al. 5 Cod procedura civila, constatand ca instantele de fond au solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, va admite recursul, va casa cele doua hotarari, si va trimite cauza pentru solutionare in fond Judecatoriei Falticeni.