Fond funciar. Refuzul presedintelui comisiei de fond funciar de a-l pune in posesie pe petent. Justificare

Primarul comunei, in calitate de presedinte al comisiei de fond funciar, are obligatia de a proceda la punerea in posesie a petentului caruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotarare judecatoreasca irevocabila, neputand refuza predarea terenului indicat ca fiind fostul amplasament, motivat de convingerea primarului ca acest teren apartine unor terti care l-au revendicat conform Legii 247/2005.

Prin sentinta civila nr. 960/2005 Judecatoria Cimpulung Moldovenesc a admis  actiunea  civila formulata de reclamanta T. S.  prin procurator T.M. in  contradictoriu cu paratul P.D.T. primarul comunei Vama si in consecinta a obligat Primarul comunei Vama in calitate de presedinte al Comisiei comunale de fond funciar sa o puna in posesie pe reclamanta cu suprafata de 10 ha teren cu vegetatie forestiera, conform sentintei civile nr. 1632/2003 a Judecatoriei Cimpulung Moldovenesc, sub sanctiunea platii de 25.000.000 lei pe zi de intarziere, daune cominatorii, in caz de neexecutare, incepand cu 12.04.2005 pana la punerea efectiva in posesie.
Pentru a se pronunta in acest fel prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 1632 din 09.12.2003 pronuntata in dosarul 2718/2003 al judecatoriei Cimpulung Moldovenesc, a fost admisa plangerea formulata de reclamanta, a fost desfiintata Hotararea nr. 1375 din  9.10.2003 a Comisiei judetene Suceava si i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 10 ha teren cu vegetatie forestiera, dupa autorii deposedati Leonties Ilarion si Leonties Petre a lui Ilarion.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate, punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate, in cazul persoanelor fizice indreptatite conform prezentei legi, se face de catre comisiile locale si comisiile judetene, in conformitate si in conditiile prevazute de art. 12 si art. 51-59 din Legea nr. 18/1991, republicata, din Regulamentul de aplicare, precum si cu respectarea prevederilor prezentei legi, art. 12 din Legea nr. 18/1991 stabilind ca in acest scop, fiecare comuna, oras sau municipiu se va constitui, prin ordinul prefecturii o comisie condusa de primar.
In cazul in care vechiul amplasament a fost atribuit altor proprietari conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, punerea in posesie se va face pe un alt amplasament, iar in cazul in care pe raza judetului nu sunt terenuri disponibile, se vor acorda despagubiri potrivit legii.
Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 10 ha teren padure, prin hotararea definitiva si irevocabila, astfel incat paratul are obligatia de a o pune in posesie, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000.
Solicitarea paratului ca reclamanta sa intocmeasca un plan de situatie pe vechiul amplasament si un proces verbal de stabilirea vecinatatilor pentru acest teren, este nefondata.
Conform art. 64 din Legea nr. 18/1991, in cazul in care comisia locala refuza inmanarea titlului de proprietate emis de comisia judeteana sau punerea efectiva in posesie, persoana nemultumita poate face plangere la instanta in a carei raza de activitate este situat terenul, primarul fiind obligat sa execute de indata sub sanctiunea condamnarii la daune cominatorii pentru fiecare zi de intarziere.
Fata de cele ce preced instanta a admis actiunea si a obligat Primarul comunei Vama, in calitate de Presedinte al Comisiei comunale de fond funciar sa o puna in posesie pe reclamanta cu suprafata de 10 ha teren cu vegetatie forestiera, conform sentintei civile nr. 1632/2003 a Judecatoriei Cimpulung Moldovenesc pronuntata in dosarul nr. 2718/2003, sub sanctiunea platii de 25.000.000 lei pe zi de intarziere, daune cominatorii, in caz de neexecutare, incepand cu 12.04.2005 pana la punerea efectiva in posesie.
Impotriva hotararii au declarat apel paratii Comisia locala si Primarul comunei Vama.
      Au sustinut apelantii ca in mod gresit nu a fost introdusa in cauza Directia Silvica Suceava iar punerea in posesie nu se poate efectua deoarece planul de amplasament este eronat acest lucru datorandu-se culpei reclamantei si din acest lucru nu s-a putut efectua nici punerea in posesie iar daunele cominatorii sunt exagerate.
Prin decizia civila nr. 1762 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Suceava a respins apelul, ca nefondat.
S-a retinut ca obligatia de a indica vechiul amplasament nu constituie o conditie a reconstituirii dreptului de proprietate ci o facultate in vederea aplicarii principiului reconstituirii dreptului  de proprietate. De altfel, Regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991 nu poate deroga de la dispozitiile legale, constitutionale care garanteaza dreptul de proprietate. Astfel, in conditiile in care vechiul amplasament este gresit  indicat sau nu mai poate fi indicat, comisiile locale trebuie sa procedeze la punerea in posesie din rezerva aflata la dispozitia comisiei locale si creata de Directia Silvica. Cum apelanta nu a procedat in acest fel, hotararea primei instante se incadreaza in limitele dispozitiilor art. 64 din Legea nr. 18/1991 iar daunele cominatorii sunt de natura sa atentioneze apelanta asupra prejudiciului produs prin neexecutarea culpabila a obligatiilor ce-i revin. 
Este de retinut ca obligatia de punere in posesie intervine de la ramanerea definitiva a sentintei civile nr. 1632/2003 a Judecatoriei Cimpulung Moldovenesc si nu mai este necesara  o alta somatie.
Impotriva acestei decizi a declarat recurs primarul comunei Vama, in calitate de presedinte al Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 aratand ca, in cauza, trebuiau introduse Directia Silvica si  comisia judeteana Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991, cum a solicitat la prima instanta, conform art.22, 24 alin. 4 din Legea 1/2000; ca punerea in posesie pe vechiul amplasament nu este posibila fara ca petenta sa faca dovada identificarii acestui teren, conform art. 39 alin. 2 din H.G. 890/2005; ca petenta a prezentat un plan de situatie care a indicat un amplasament care a fost contestat de catre mostenitorii defunctului T.T. care au revendicat terenul in baza legii 247/2005, astfel ca acest teren nu poate fi atribuit petentei; ca au facut demersuri la Directia Silvica si Comisia judeteana Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 in vederea identificarii unui teren disponibil; cu privire la daunele cominatorii arata ca petenta trebuia sa o notifice in vederea punerii in intarziere si ca, cuantumul acestora este exagerat.
Prin intampinare si concluzii scrise, petenta intimata,a solicitat respingerea recursului.
Recursul care, in drept, se incadreaza conform art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a fost considerat intemeiat pentru urmatoarele considerente, doar sub aspectul cuantumului daunelor cominatorii.
Astfel, in prima parte a cererii de recurs, recurenta incearca sa justifice refuzul punerii in posesie a petentei, motivat, in principal, de faptul ca terenul solicitat apartine unor terti care au revendicat terenul in baza Legii nr. 247/2005.
Este de observat ca petenta a prezentat instantei un " plan proiect parcelar " in care terenul in litigiu este identificat in U.P.IV, U.A. 318 B, respectiv U.P.IV, U.A.318 C %, plan care este insusit atat de Ocolul Silvic Vama, cat si de catre primarul comunei Vama ( recurentul ).
Ori, in aceste conditii, recurentul insusi se contrazice aratand ca terenul apartine, in fapt, unor terti.
Mai mult, in conditiile in care recurentul certifica ca terenul apartine acestor terti, se substituie instantei de judecata, competenta a stabili, intr-un eventual proces in revendicare purtat intre pretinsii proprietari, care este adevaratul proprietar al terenului.
      Daca s-ar accepta ca recurentul este singurul in masura a stabili cui i se cuvine terenul, petentei i s-ar infrange dreptul de acces la justitie, garantat de Constitutia Romaniei si, art.6 din conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, recurentul, in calitate  presedinte al Comisiei locale de fond funciar are obligatia punerii in posesie neintarziat   a petentei, eventualele litigii ulterioare derivate din pretentiile tertilor fata de amplasamentul predat excedand intereselor recurentului.
Cu privire la cuantumul daunelor cominatorii se constata, ca, fata de atitudinea recurentului, cuantumul acestora este exagerat.
Este evident ca petenta este prejudiciata prin refuzul punerii in posesie, insa acest prejudiciu nu are legatura cu daunele cominatorii, care au caracterul unei amenzi civile si care constituie o masura de constrangere in executarea unei obligatii de a face.
Fata de atitudinea recurentului care a convocat-o pe petenta si s-a deplasat in teren pentru identificarea unui teren care ar putea fi predat petentei, divergentele ivindu-se cu privire la locatia terenului, Curtea considera suficient a obliga pe recurent la plata unor daune cominatorii de 100.000 lei /zi intarziere, in loc de 25.000.000 lei/zi, sens in care, in baza art. 312 a fost admis recursul.
Nu prezinta importanta faptul ca nu au fost introduse in cauza Directia Silvica si Comisia judeteana Suceava, atata timp cat obligarea la punere in posesie s-a intemeiat pe dispozitiile art. 64 din Legea 18/1991 care stabilesc aceasta obligatie in sarcina recurentului.