Desfacerea contractului de munca a salariatului conform prevederilor art. 264 lit. f din codul muncii. Incidenta in cauza a prevederilor art. 287 si 266 din codul muncii

Prin contestatia adresata Tribunalului Botosani la data de 12.07.2004, contestatorul H.D. a chemat in judecata intimatul Ministerul Administratiei si Internelor - Inspectoratul de Politie de Frontiera a Judetului Botosani, solicitand anularea dispozitiei nr. 212074/1.09.2003, care i s-a comunicat la 01.07.2004, precum si reincadrarea sa pe postul detinut anterior concedierii.
Motivandu-si contestatia, cel in cauza a aratat ca nu a savarsit abaterea disciplinara retinuta in sarcina sa, respectiv ascunderea faptelor savarsite de colegul cu care lucra.
Prin intampinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea, ca nefondata, a contestatiei, intrucat, din probele administrate in cadrul cercetarii a rezultat ca, contestatorul a comis fapta retinuta prin ordinul de concediere.
Tribunalul Botosani, prin sentinta civila nr. 1157 din 5.09.2005, a admis contestatia, a anulat dispozitia nr. 212074 din 01.09.2003, emisa de seful Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Botosani, a dispus reincadrarea contestatorului pe postul detinut anterior si obligat  intimatul sa-i plateasca o despagubire egala cu drepturile salariale indexate, majorare si actualizate de care a fost lipsit de la indepartarea in munca si pana la reintegrarea efectiva.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca raportul care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 212074 din 01.09.2003, prin care s-a dispus concedierea contestatorului pentru fapta ca acesta a primit foloase necuvenite in timpul efectuarii misiunii de control a trecerii frontierei, a fost infirmata prin cercetarile efectuate de organele competente, respectiv comunicarea 133/P/2004 din 11.07.2005, din care rezulta ca acesta a fost scos de sub urmarire penala pentru infractiunea de primire de foloase necuvenite, asa incat s-a constatat ca sustinerile cuprinse in ordinul atacat nu are temei probator.
Impotriva acestei sentinte, intimatul Ministerul Administratiei si Internelor - Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Botosani a declarat recurs, criticand-o ca nelegala si netemeinica si sustinand ca isi intemeiaza recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 3 si 9 C. pr. civ., respectiv invocarea si in calea de atac a exceptiei de necompetenta materiala a instantei de fond, sustinand ca dispozitia sefului Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Botosani nr. 212074/01.09.2003 este un act administrativ, iar competenta de solutionare revenea Tribunalului Botosani - Sectia contencios administrativ, iar ca al doilea motiv de recurs, considera sentinta atacata ca netemeinica, in ce priveste afirmatia primei instante, precum ca, din cuprinsul ordinului in litigiu nu are temei probatoriu, intrucat considera ca s-a facut dovada ca, contestatorul a incalcat dispozitiile I.G.P.F. nr. 38575/28.01.2003 si S/34794/31.07.2003 prin faptele comise, acestuia i s-a reziliat contractul de angajare, deoarece a savarsit acte incompatibile cu calitatea de militar, precizand ca sanctiunea aplicata a avut in vedere dispozitiile art. 44(1) lit. a, alin. 4 si 6 lit. c din Regulamentul Disciplinei Militare.
Prin decizia nr. 105 din 14.02.2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de I.J.P.F. Botosani - Sectia civila.
Astfel in ce priveste primul motiv de recurs, ce vizeaza exceptia necompetentei instantei de fond, curtea constata ca exceptia in cauza nu este data, cum in mod corect a retinut si prima instanta prin incheierea din 17.11.2004 si pe care a respins-o ca nefondata, aceasta intrucat contestatorul a fost incadrat la intimat ca militar pe baza de contract si nicidecum ca functionar public, in plus nici nu s-a facut dovada ca postul ocupat de acesta a fost transformat in post de politist de frontiera, asa incat, la situatia data, competent este Tribunalul Botosani - Sectia civila - completul specializat pentru conflicte de munca si asigurari sociale.
In ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, prin care critica netemeinicia sentintei atacate, curtea il constata neintemeiat, intrucat, in materia conflictelor de munca, sarcina probei revine angajatorului, potrivit art. 287 din Codul muncii, iar potrivit art. 266 din acelasi cod, angajatorul care aplica o sanctiune disciplinara trebuie sa aiba in vedere imprejurarile in care s-a savarsit fapta, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare, eventuale sanctiuni suferite anterior.
Cum prin dispozitia ce face obiectul litigiului, intimatul nu a dovedit cu probe concrete vinovatia contestatorului, element esential ce sta la baza aplicarii unei sanctiuni disciplinare, instanta, fata de considerentele aratate in baza dispozitiilor art. 312(1) C. pr. civ., a respins recursul, ca nefondat.