Sanctionarea disciplinara a salariatului. Modul de interpretare a prevederilor art. 267 alin. 3 din codul muncii. Neprezentarea salariatului la convocarea pentru efectuarea cercetarii prealabile. Drept sau...

      Prin actiunea adresata Tribunalului Suceava - Sectia civila si inregistrata la data de 22.04.2005, reclamanta M.V., in contradictoriu cu  parata D.R.P. Iasi, a solicitat anularea deciziei nr. 133 din 11.03.2005 emisa de parata, prin care o sanctioneaza disciplinar, conform art. 264 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cu reducerea salariului de baza  cu 5% pe o  luna, pentru ca a refuzat sa raspunda cu o nota explicativa la solicitarea organelor de control care efectuau o cercetare disciplinara prealabila.
Prin sentinta nr. 478 din 15.06.2005 a tribunalului Suceava - sectia civila, s-a admis actiunea reclamantei M.V., s-a anulat decizia nr. 133 din 11.03.2005 emisa de parata, fiind obligata aceasta din urma sa plateasca reclamantei suma de 1.000.000 lei (ROL), cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte, unitatea parata a  declarat recurs, prin care a sustinut ca interpretarea data la instanta de fond prevederilor art. 267 din Codul muncii (in sensul ca neprezentarea reclamantei pentru a da o nota explicativa, constituie un drept al acesteia  si nu o obligatie) este gresita si fortata.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 46 din 24.01.2006, a respins, ca nefondat, recursul unitatii parate.
S-a considerat ca invocarea de catre recurenta a dispozitiilor art. 267 alin. 3 din Codul muncii, in luarea masurii de sanctionare a reclamantei, nu are suport legal intrucat dispozitiile  articolului in cauza se refera la situatia dreptului angajatorului sa dispuna sanctionarea salariatului pentru fapte savarsite anterior cercetarii prealabile disciplinare si, nicidecum, pentru fapta ca nu s-a prezentat la convocarea efectuata de unitate, aceasta deoarece, cum in mod corect a retinut si prima instanta si asa cum  se precizeaza si in alineatul 4 al art. 267 din Codul muncii, sustinerile in aparare  constituie un drept al salariatului si nu o obligatie, cum in mod gresit considera recurenta.