Propunere arestare preventiva. Lipsa indicii. Lipsa pericol social.

Prin referatul procurorului de la DIICOT – Serviciul Teritorial Bacau nr.116D/P/21.09.2012, s-a solicitat luarea masurii arestului preventiv fata de inculpatii P.I.L., P.D.F. si Z.C.F., fiecare cercetat pentru comiterea infractiunii de constituire a unui grup infractional organizat si furt calificat cu consecinte deosebit de grave prevazute de art.7 alin.1,3 din Legea 39/2003 si  art. 208 alin.1, art.209 alin. 1 lit a,e,g,i, alin.4 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.33 lit.a C.pen..
In motivarea referatului procurorului se arata ca in perioada noiembrie 2011 -  septembrie 2012, au constituit un grup infractional organizat specializat in savarsirea de infractiuni de furt, astfel ca,  in aceeasi perioada, in intelegere prealabila, sub coordonarea si cu participarea activa a inc. G.R., au ajutat sau participat direct la savarsirea pe raza jud. Neamt, pe timp de noapte, prin efractie sau escaladare, de furturi de bunuri din societati comerciale si proprietati ale unor persoane fizice si juridice, respectiv P.E., S.C. A.C. SRL P.N., SC U.C. SRL P.N., Banca Transilvania – punct de lucru P.N., SC A.C. SRL P.N., C.M.G., SC L.C. SRL P.N., I.E., A.D.C., V.I., SC C.P.SRL P.N., SC M. SRL P.N., N.C., B.P.  prejudiciul cauza fiind de peste 200.000 lei (numai in cazul partii vatamate SC C.P.SRL P.N. depasind 500.000 euro).
Procurorul apreciaza ca in cauza exista indicii temeinice ca inculpatii P.I.L. zis “P.”, P.D.F., zis „C.”, Z.C.F.,  sunt  autorii faptelor de furt calificat in cadrul unei grupari infractionale organizate, cat si probe certe ca sunt indeplinite conditiile luarii masurii arestarii preventive, prevazute de art.148 lit. c si f C.pr.pen.
Astfel, apreciaza ca probatoriul administrat in cauza raportat la modul de comitere si succesiunea faptelor, la multitudinea actelor materiale de furt si amploarea luata de activitatea infractionala a acestei grupari intr-o perioada relativ scurta de timp, avand in vedere ca ultimul act material de furt a fost comis la data de 18.09.2012 (unul din bunurile sustrase din autoturismul partii vatamate H.A.C. fiind identificat cu ocazia perchezitiei domiciliare la locuinta inculpatilor G.R., V.A., a inv. G.A. si V.D. din P.N., jud. Neamt), constituie indicii temeinice ca inculpatii P.I.L. zis “P.”, P.D.F., zis „C.”, Z.C.F., pregateau comiterea unor noi fapte penale, iar interventia organelor statului se impunea pentru stoparea activitatilor infractionale extinse ale acestei grupari infractionale, pe componenta comiterii furturilor din locuinte si societati comerciale.
Se considera de asemenea ca in privinta tuturor celor 3 inculpati sunt indeplinite atat conditiile privind pedeapsa prevazuta de lege pentru faptele comise de inculpati mai mare de 4 ani, cat si privind faptul ca lasarea acestora in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, fata de modul concret in care au fost comise infractiunile – premeditat, dupa studierea in prealabil a locului faptei in vederea identificarii prezentei camerelor de luat vederi si a modalitatilor de operare, pe timp de noapte, prin utilizarea unor mijloace de protectie in vederea evitarii identificarii pentru atragerea raspunderii penale, respectiv mascati cu cagule si echipati cu manusi, prin efractie (a se vedea uneltele specifice identificate cu ocazia perchezitiei domiciliare la locuinta inc. G.R.), prin utilizarea unui autoturism care sa asigure scaparea autorilor in imediata apropiere a locului faptei, rezultand fara echivoc periculozitatea de care dau dovada inculpatii, dezinhibitia lor in ceea ce priveste comiterea faptelor.
           Faptele de furt calificat comise de inculpatii P.I.L. zis “P.”, P.D.F., zis „C.”, Z.C.F. in cadrul unui grup infractional organizat si condus de inc. G.R., prezinta un grad ridicat de pericol social datorita modalitatilor si imprejurarilor de savarsire, datorita caracterului de repetabilitate, datorita frecventei comiterii actelor materiale si nu in ultimul rand datorita prejudiciilor cauzate partilor vatamate - avand in vedere ca numai prejudiciul reclamat de partea vatamata SC C. SRL depaseste 500.000 de euro (avand in vedere ca din cadrul acestei societati au fost sustrase compinente de cupru si inox ale unor instalatii specifice fabricarii de bauturi alcoolice, care a fost distrusa si adusa in stare de neintrebuintare).
Comiterea acestor fapte de furt calificat si existenta unor indicii de violenta in vederea asigurarii scaparii inculpatilor (ceea ce ar califica fapta ca infractiune de talharie in cazul partii vatamate A.D.C., dupa verificarea acestor aspecte in cadrul audierii acesteia), denota periculozitatea inculpatilor, persistenta si perseverenta infractionala, sfidarea normelor de convietuire sociala prin asigurarea singurelor mijloace de subzistenta ale membrilor ale familiei inc. G.R. si ale celorlalti coinculpati P.I.L. zis “P.”, P.D.F., zis „C.”, Z.C.F. din comiterea de fapte antisociale.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Potrivit dispozitiilor art. 143 alin.l Cod procedura penala, pentru luarea respectiv prelungirea masurii arestului preventiv se cere, printre alte conditii, sa existe probe sau indicii temeinice ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, ceea ce nu echivaleaza cu existenta unor probe care sa justifice trimiterea in judecata a inculpatului si cu atat mai putin a celor care ar motiva o condamnare.
Cat priveste expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedura penala, sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta.
Din examinarea acestui text rezulta in mod neindoielnic ca acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau banuieli bazate pe deductii logice avand ca premise datele existente in cauza.
Exista indicii temeinice cand din analiza datelor cuprinse in dosarul cauzei se desprinde presupunerea ca cel fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta pentru care este cercetat.
Ori in speta, singurele dovezi pe care se bazeaza procurorul in propunerea de luare a masurii arestului preventiv fata de cei 3 inculpati sunt interceptarile autorizate ale convorbirilor telefonice ale numitului G.R. si declaratia acestuia prin care se sustine ca acesta a recunoscut comiterea infractiunilor impreuna cu inculpatii P., P. si Z. si a aratat modalitatea de a actiona.
Instanta analizand aceste dovezi pe care se intemeiaza referatul procurorului, constata ca autorizarea convorbirilor telefonice s-a facut pentru numitul G.R. referitor la comiterea infractiunii de trafic de droguri si din aceste convorbiri ar rezulta indicii vagi ca aceasta persoana ar savarsiri si infractiuni de furt calificat pe langa cele legate de droguri.
De asemenea, piesa de baza pe care se intemeiaza cererea procurorului este declaratia lui G.R. (vol.IV dosar urmarire penala), in care insa instanta constata ca recunoaste foarte putine dintre actele materiale de furt calificat pe care se presupune ca le-ar fi comis impreuna cu cei 3 inculpati din prezenta cauza.
Mai mult decat atat, chiar in cuprinsul referatului se retine ca la datele de 01.02.2012, 15.02. – 22.02.2012, 14/15.03.2012, 29/30.03.2012, 19-24.04.2012, 3.05.2012, 26/27.07.2012, 30.07. – 01.08.2012, 2.08.2012, 12/13.09.2012, persoane necunoscute sau autori necunoscuti, au patruns prin efractie in domicilii sau sedii ale unor societati comerciale de unde au sustras bunuri. Nu exista nici un indiciu ca aceste acte materiale de furt calificat au fost comise de cei 3 inculpati din cauza, ci simple presupuneri ale organelor de urmarire penala.
Dispozitiile procedurale prevazute de art.143 cod procedura penala, privind prima conditie pentru luarea sau prelungirea masurii arestului preventiv „sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala", este in deplin acord cu dispozitiile art.5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit art.5 paragraful 1 lit.c   din   Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privarea de libertate a unei persoane poate fi dispusa „cand exista motive verosimile de a o banui ca a savarsit o infractiune", adica date, informatii care sa convinga un observator obiectiv, in cazul nostru un judecator, ca este posibil ca persoana respectiva sa fi savarsit faptele pentru care este cercetat.
Ori in prezenta cauza nu numai ca nu sunt probe, dar nu exista nici indicii temeinice din care rezulta, in mod necesar, presupunerea rezonabila ca vreunul dintre cei 3 inculpati a participat la savarsirea vreunuia dintre actele materiale de mai sus, pentru care este cercetat. Exista doar niste plangeri ale persoanelor vatamate privind comiterea unor furturi si banuielile organelor de urmarire penala ca cei 3 inculpati sunt autorii acestor fapte.
Referitor la celelalte acte materiale de furt calificat – savarsite la data de 8.11.2011, 16.07. – 20.08.2012, 1/2.09.2012, 4/5.09.2012 si 18.09.2012 – instanta apreciaza ca pentru acestea nu se justifica luarea cele mai aspre masuri preventive fata de inculpati.
Referitor la incidenta in cauza a cazurilor prevazute de art.148 lit.c si f cod procedura penala – „Exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni” si ca inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica". instanta retine ca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa este mai mare de patru ani (pentru infractiunea de furt calificat in forma continuata, pedeapsa prevazuta de lege este cea a inchisorii mai mare de 4 ani).
In ceea ce priveste existenta probelor certe ca lasarea inculpatului in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, instanta constata ca acestea nu exista.
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru flecare caz in parte: pericolul de savarsire a unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata ordinea publica. In acelasi sens s-a pronuntat si Comitetul de Ministri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a cursului justitiei, ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava. Punctul 4 al Recomandarii specifica in plus ca , daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita , detentia provizorie s-ar putea, totusi, justifica , in mod exceptional , in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de grava.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca nu exista dovezi privind existenta vreunui caz dintre cele apreciate, atat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului cat si de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare masurii arestului preventiv.
Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis ca prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp.(cauza Letellier contra Frantei). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent si suficient, decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca eliberarea inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica.
Or in prezenta cauza, apreciind in concret necesitatea luarii masurii arestului preventiv fata de inculpati, instanta constata nu se impune detentia provizorie nefiind o infractiune deosebit de grava – furt calificat, nefiind indeplinita si conditia privind existenta pericolul public concret pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor.
In cauza Calmanovici impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului precizeaza ca, in jurisprudenta sa, a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventiva a unui acuzat suspectat ca ar fi comis o infractiune: pericolul ca acuzatul sa fuga (Stogmuller impotriva Austriei); riscul ca acuzatul, odata repus in libertate, sa impiedice administrarea justitiei (Wemhoff impotriva Germaniei), sa comita noi infractiuni (Matzenetter impotriva Austriei) sau sa tulbure ordinea publica (Letellier impotriva Frantei, si Hendriks impotriva Olandei).
Ori in prezenta cauza sustinerile procurorului ca luarea masurii arestarii preventive este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal nu se intemeiaza pe probe din care sa rezulte vreunul dintre inculpati, lasati in libertate ar influenta buna desfasurarea a procesului penal.
Pericolul de impiedicare a bunei desfasurari a procedurii penale nu poate fi invocat in mod abstract de autoritati, ci trebuie sa se bazeze pe probe faptice (Becciev impotriva Moldovei). La fel este si cazul tulburarii ordinii publice: el nu poate fi considerat ca relevant si suficient decat daca se intemeiaza pe fapte de natura sa demonstreze ca punerea in libertate a detinutului ar tulbura intr-adevar ordinea publica (Letellier, citata anterior, § 51).
De asemenea Curtea a constatat incalcarea art. 5 § 1 din Conventie, atunci cand instantele interne nu au indeplinit obligatia prevazuta in dreptul intern, de a preciza, in cazul luarii masurii arestarii preventive intemeiate pe art. 148 lit. f C.pr.pen, motivele pentru care lasarea in libertate a reclamantului ar fi constituit un pericol pentru ordinea publica .
Curtea Europeana a constatat ca, chiar si in absenta unei jurisprudente nationale care sa fie in mod constant coerenta in materie, instantele interne romane au definit de-a lungul timpului criterii si elemente care trebuie avute in vedere in analiza existentei "pericolului pentru ordinea publica", printre care reactia publica declansata din cauza faptelor comise, starea de nesiguranta ce ar putea fi generata prin lasarea sau punerea in libertate a acuzatului, precum si profilul personal al acestuia.
Curtea a constat ca instantele interne au obligatia de a analiza profilul personal al acuzatului si situatia sa familiala, art. 136 din Cprpen prevazand ca astfel de motive trebuie luate in considerare, printre altele, in alegerea celei mai potrivite masuri provizorii.
In aceasta privinta, Curtea reaminteste ca, potrivit art. 5 § 3, autoritatile trebuie sa ia in considerare masuri alternative arestarii preventive, in masura in care acuzatul le ofera garantii in ceea ce priveste prezentarea sa la proces
Scurta referire, la gravitatea faptelor comise, la modul in care acuzatul se pare ca le-ar fi comis si la calitatea acestora nu poate suplini lipsa de motivare citata anterior, intrucat este capabila sa ridice si mai multe intrebari decat raspunsuri in ceea ce priveste rolul acestor elemente in pretinsa existenta a unui pericol pentru ordinea publica in speta. in special, Curtea a reamintit ca a statuat deja ca este de datoria instantelor interne sa ofere in mod concret, pe baza faptelor relevante, motivele pentru care ordinea publica ar fi efectiv amenintata daca acuzatul ar fi lasat liber (vezi, mutatis mutandis, Letellier). Cunoscand faptul ca instantele interne trebuie sa respecte prezumtia de nevinovatie atunci cand analizeaza necesitatea de a lua sau prelungi arestarea preventiva a unui acuzat, trebuie reamintit faptul ca mentinerea in detentie nu ar putea fi folosita pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate sprijinindu-se in mod esential si abstract pe gravitatea faptelor comise.
Tribunalul tinand cont de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului constata ca procurorul nu a prezentat fapte concrete in ceea ce priveste riscurile antrenate in caz de punere in libertate a inculpatului, existenta pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertatea a inculpatului fiind apreciata in mod abstract, nefiind probe si nici chiar indicii din care sa rezulte o stare de nesiguranta in randul opiniei publice ce ar putea fi generata prin lasarea in libertate a acestuia.
In sustinerea existentei pericolul concret pentru ordinea publica procurorul a invocat gravitatea faptei, valoarea prejudiciului, caracterul premeditat al faptei, aspecte ce tin de pericolul social al faptei comise.
Ori, Curtea Europeana a apreciat constant ca prin faptul ca instantele nu au prezentat fapte concrete in ceea ce priveste riscurile antrenate in caz de punere in libertate a partii interesate si prin faptul ca nu au tinut cont de masurile alternative, precum si prin faptul ca au ales sa se sprijine in principal pe gravitatea faptelor comise si sa nu analizeze individual situatia reclamantului, autoritatile nu au oferit motive "relevante si suficiente" pentru a justifica necesitatea de a-l mentine in arest preventiv in perioada in discutie.
In consecinta, nefiind facuta dovada niciunui risc din cele patru constate de Curte ca fiind justificative pentru a dispune luarea masurii arestarii preventive, si avand in vedere profilul inculpatilor care sunt persoane casatorite, cu copii minori, cu un domiciliul stabil, tribunalul apreciaza ca nu exista temeiuri pentru a dispune arestarea preventiva, motiv pentru care urmeaza sa respinga propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau.
In ceea ce priveste temeiul prevazut de art.148 lit.c cod procedura penala, instanta apreciaza ca retinerea a fost neeficienta pentru atentionarea inculpatilor privind conduita ulterioara pe care trebuie sa o manifeste si ca astfel vor inceta comiterea oricaror fapte de natura penala.
Instanta apreciaza ca exagerata retinerea la incadrarea juridica a dispozitiilor art.7 alin.1,3 din Legea 39/2003, intrucat din intreg probatoriul administrat pana in prezent nu rezulta ca cei 3 inculpati au constituit sau au aderat la un grup infractional organizat si ca au comis presupusele fapte in cadrul unui grup infractional organizat. Nu exista nici un indiciu sau proba din care sa rezulte grupul infractional organizat cu trasaturile specifice acestuia – organizare, lider, executanti, etc. In cauza se prefigureaza mai exact alte forme ale participatiei penale – autori, coautori, complici – reglementate de Codul penal.
Pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal, precum si participarea inculpatilor, tribunalul in baza art.149/1 al.9 cod pr.penala, va respinge ca nefondata propunerea procurorului DIICOT de luare a masurii arestului preventiv fata de cei 3 inculpati si va dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi tara prevazuta de art.145/1 cod procedura penala fata de inculpatii P., P. si Z., cercetati pentru comiterea infractiunii de constituire a unui grup infractional organizat prevaz. de art. 7 al. 1,3 din Legea nr. 39/2003 si de furt calificat  208 al. 1, 209 al. 1 lit. a,e,g,i, al. 4 C.penal toate cu aplicarea art. 41 al. 2 C.penal si  art. 33 lit. a C.penal, pe o perioada de 30 zile, incepand cu 21.09.2012 si pana la 19.10.2012 inclusiv.
Conform art. 145 al. 11si al. 12 C.pr.penala se va obliga fiecare inculpat sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organul de urmarire penala  ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la organul de politie desemnat de instanta cu supravegherea conform programului de supraveghere intocmit de acesta sau ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu  poarte nici o categorie de arma;
- sa nu se apropie de coinculpatii G.R., B.M., V.M., V.A., de numitii  G.A., V.D., G.A., A.G. si F.G., de partile vatamate P.A., A.D.C., H.A.C. si de martori si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.
Potrivit art. 145 al. 22 C.pr.penala se va atrage atentia fiecarui  inculpat  ca in cazul incalcarii cu rea - credinta a masurii obligarii de a nu parasi tara sau a obligatiilor ce ii revin, se va lua fata de el masura arestarii preventive.
In baza art. 145 al. 21 C.pr.penala va dispune comunicarea prezentei incheieri fiecarui inculpat, Politiei G., Politiei Municipiului P.N., Directiei Generale de Pasapoarte, Jandarmeriei, Politiei Comunitare si I.G.P.- Politia de Frontiera in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care revin fiecarui  inculpat.
Conform art. 192 al. 3 C.pr.penala cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului .