Exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare

Asupra recursului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 955/4.05.2012 pronuntata de Judecatoria Medias s-a admis exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare si s-a respins ca tardiva contestatia la executare formulata de contestatoarea SC A. S.A. PRIN ADM. JUD. R.  in contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MEDIAS PRIN REPREZENTANT DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut si motivat urmatoarele:
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de rejudecare a retinut urmatoarele:
            Contestatoarea a investit instanta de executare cu o „contestatie la executare”, intemeiata pe dispozitiile art. 399 si urm. C. proc. civ.
Este neindoielnic faptul ca cererea dedusa judecatii are natura juridica a unei contestatii la executare, de vreme ce se invoca dispozitiile art.399 si urm. C. proc. civ., care reprezinta dreptul comun in materia contestatiei la executare, si avand in vedere obiectul acestei cereri, care vizeaza nelegalitatea executarii silite .
Chiar daca contestatoarea nu arata in mod explicit ca solicita anularea ori incetarea  executarii silite insesi, si formuleaza atipic cerintele sale, solicitand sa se constate nelegalitatea  executarii silite ca urmare a constatarii stingerii debitului societatii, sintagma de altfel preluata de instanta de casare, nu exista nici un dubiu, cu atat mai mult cu cat redactarea contestatiei a fost realizata de avocatul partii contestatoare, ca suntem in prezenta unei contestatii la executare, pentru ca doar pe calea contestatiei la executare se poate invoca nelegalitatea executarii silite insesi sau nelegalitatea actelor de executare silita luate separat, astfel cum reiese din prevederile art. 399 C. proc. civ., dar si din cele ale art.404 alin.1 C. proc. civ., potrivit carora: „daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, anuleaza actul de executare contestat sau dispune indreptarea acestuia, dispune anularea ori incetarea executarii insesi (…)”.
Contestatia la executare dedusa judecatii in cauza a fost inregistrata la Judecatoria Medias la data de 15.11.2010, in conditiile in care este dovedit ca debitoarea contestatoare a primit somatia emisa de organul fiscal in dosarul executional A 17 nr. 1/2010 la data de 28.07.2010 (aflata la fila 8 dosar – cu dovada de inregistrare la sediul contestatoarei) .
Asadar, fara sa invoce ca ar fi fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei, contestatoarea a introdus contestatia la executare dupa aproape 4 luni de la primirea somatiei.
Legiuitorul a stabilit in mod imperativ termenul in care se poate face contestatie la executare, fara sa lase loc de interpretare, in sensul ca s-ar admite exceptii de la aceasta regula atunci cand debitorul invoca stingerea debitului in orice modalitate , asa cum se invoca in speta .
Astfel, potrivit art.401 alin.1 C. proc. civ.  contestatia se poate face in termen de 15 zile , in orice ipoteza prevazuta de textul legal, anume si in cazul in care debitorul contesta executarea silita insasi , caz in care termenul de 15 zile curge de la data la care acesta a primit somatia ori de la data la care a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie .
Aceleasi dispozitii sunt prevazute si de legea speciala aplicabila executarii silite a creantelor bugetare, cum este cazul in speta: „contestatia se poate face in termen de 15 zile , sub sanctiunea decaderii, de la data cand:  a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod (…),( art.173 alin.1 din O.G.92/2003 )”.
Asadar, fiind in mod indubitabil vorba de o contestatie la executare, care poate fi formulata in termenul prevazut de lege, sub sanctiunea decaderii, instanta a retinut ca aceasta nu a fost introdusa in termenul de 15 zile prevazut de lege, care curge, in speta, de la data primirii de catre contestatoare a somatiei, astfel ca, debitoarea este decazuta din dreptul de a mai contesta executarea silita insasi, indiferent ce motiv ar invoca.
Instanta de casare a impus instantei de rejudecare sa analizeze initial fondul cauzei si abia dupa aceea sa se pronunte asupra exceptiei tardivitatii.
Potrivit dispozitiilor art.315 alin.1 C. proc. civ. „in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.”
In speta, instanta de recurs nu a adus dezlegat vreo problema de drept si nu a hotarat asupra administrarii unor probe ( in prima instanta s-a administrat probatoriul necesar solutionarii fondului cauzei), astfel ca instanta de rejudecare nu este obligata sa dea curs indicatiilor instantei de recurs in sensul analizarii fondului cauzei inainte de analizarea si pronuntarea asupra exceptiei tardivitatii , cu atat mai mult cu cat , in baza prevederilor imperative ale art.137 alin.1 C. proc. civ.” instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii”.
Exceptia tardivitatii este o exceptie de procedura, peremptorie, ceea ce presupune ca, odata admisa, are drept consecinta respingerea sau anularea cererii facute cu nesocotirea termenului prescris de lege.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, a fost admisa exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, cu consecinta respingerii ca tardiva a contestatiei la executare formulata de contestatoare.
Impotriva acestei hotarari, contestatoarea a promovat recurs in termen, motivat si legal timbrat, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate, cu consecinta admiterii contestatiei la executare si pe cale de consecinta constatarea stingerii debitului in cuantum de 724.427 lei, prin efectul legii, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
Din motivarea recursului de retine, in esenta, ca hotararea recurata este nelegala intrucat nu respecta indicatiile obligatorii ale instantei de casare, conform disp. art. 315 C. p. civ., dat fiind faptul ca decizia de casare impunea analiza unor aspecte de fond care vizeaza natura debitului, indeplinirea obligatiilor impuse de ordinul comun si mai ales aspectul legat de conditionarea nasterii dreptului, prin efectul legii sau prin efectul ordinului comun, iar functie de aceste aspecte, se arata in continuare, „instanta se va apleca si asupra rezolvarii exceptiei de tardivitate”.
Recurentul arata ca, in mod gresit ambele instante de fond au admis exceptia tardivitatii, in conditiile art. 401 C. p. civ. ignorand motivul contestatiei si anume, stingerea debitului care poate fi invocata oricand in cursul executarii, independent de actele de executare intocmite pana la acel moment si independent de termenul la care aceste acte de executare au fost efectuate.
In fine, recurenta sustine ca, fata de considerentele deciziei de casare, admisibilitatea prezentei contestatii este conditionata de analiza naturii dreptului in baza L. nr.190/2004, precum si indeplinirea cerintelor impuse prin ordinul comun.
In drept, se invoca art. 312 alin.2 si 3 raportat la art. 304 pct. 7 si 9 C. p. civ.
Intimata solicita respingerea recursului ca fiind netemeinic, nelegal, intrucat legalitatea actelor de executare silita urmeaza a fi analizate prin prisma disp. O.G. nr.92/2003, iar raportat la art. 173 alin.1 lit. a din O.G. nr.92/2003 „contestatia se poate face in termen de 15 zile sub  sanctiunea decaderii de la data cand contestatorul a luat cunostinta de executare ori de actul de executare”, iar recurentei, se arata in continuare, titlul executoriu si somatia i-au fost comunicate la 28.07.2010, termenul de 15 zile fiind indeplinit la 13.10.2010, iar contestatia formulata s-a facut cu mult peste acest termen.
Analizand sentinta atacata, sub aspectul motivelor invocate si in conditiile art. 3041 C. p. civ., tribunalul constata ca fiind nefondat recursul declarat pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a fost investita la 15.11.2010 cu o contestatie la executare impotriva formelor de executare instituite de Ministerul Finantelor Publice, in baza titlului executoriu din 28.07.2010, motivarea in drept fiind disp. art. 399 si urm. C.p.civ.
Ambele instante au respins contestatia la executare pe exceptia tardivitatii, cu respectarea disp.art.137 C.p.civ. raportat la prev.art.401 alin.1 C.p.civ. si art.173 din O.G. nr.92/2003.
In atare situatie, nerespectarea prev. art. 315 C.p.civ. fata de decizia de casare nr. 57/20.01.2012 a Tribunalului Sibiu, este in contradictie cu insasi dispozitiile textului de lege invocat care prevede: „in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe, sunt obligatorii pentru judecatorii fondului”.
Din economia textului de lege precizat, raportat la decizia de casare, rezulta cu certitudine ca instanta de control, prin hotararea adusa, nu a dezvoltat nici o problema de drept, nu a dispus administrarea unor probe si nu a retinut nici macar ca, instanta solutionand cauza pe exceptie, a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii.
In atare situatie, in mod corect, in rejudecare, instanta de fond a dat eficienta in principal disp. art. 129 (6) C. p. civ. a disp. art. 137 C. p. civ. si nu in ultimul rand a preved. legale incidente cazului de speta, respectiv a supus analizei nerespectarea dispozitiilor imperative prev. de art.173 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind termenul de 15 zile pentru promovarea unei contestatii la executare, termen cu mult depasit de contestatoare, fata de data comunicarii actelor de executare initiate de creditor.
De altfel, recurenta nu aduce nici o critica asupra motivarii instantei de fond asupra respectarii sau nu, a disp. imperative prev. de art. 173 alin.1 din O.G. nr.92/2003 si nici nu face dovada contrara a datei la care i s-a comunicat titlul executoriu si somatia, ci doar printre-o motivare inedita, solicita a se constata stingerea debitului fara a fi anulate actele de executare initiate de creditor si fara a fi supus analizei, in principal exceptia tardivitatii, astfel cum prev. disp. art. 137 C.p.civ.
Mai mult de atat, recurenta nu critica hotararea instantei privind interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, nu contesta ca obiectul cauzei este o veritabila contestatie la executare motivata in drept pe disp. art. 399 C. p. civ., ci invoca modificarea hotararii instantei de fond pe disp. art. 304 pct.7 si 304 pct.9 C. p. civ., motive straine cauzei fata de hotararea instantei de fond, care a respins contestatia, in mod corect, pe exceptia tardivitatii.
Pentru considerentele expuse, in conditiile art. 312 (1) C.p.civ., recursul, astfel cum a fost formulat, va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,