Masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala. Cerere de obligare a paratei la incetarea executiei muzicale. Conditii de admisibilitate. Comunicare publica directa. Contract de executie muzicala.

Datorita faptului ca cererea se solutioneaza potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintiala astfel cum prevede art. 978 al.(4), "conditiile speciale referitoare la masurile provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuale sunt, in principiu, cele de admisibilitate a ordonantei presedintiale din art.996 adaptate la caracterul specific al cererii si care trebuie intrunite in mod cumulativ"
Intrucat prin actiunea dedusa judecatii reclamantii au urmarit sa impiedice utilizarea operei muzicale - (ai carei autori sunt) de catre parata, in mod judicios prima instanta a procedat la o verificare a calitatii acestora de titulari ai drepturilor patrimoniale de autor, respectiv daca aveau la data promovarii cererii dreptul de dispozitie asupra utilizarii operei - acesta fiind in concret dreptul patrimonial ce se urmareste a fi ocrotit.
Din analiza contractelor de cesiune si editare incheiate de reclamanti cu S.C. [...] S.R.L. rezulta cesiunea exclusiva a tuturor drepturilor patrimoniale de autor prevazute de art. 13 din Legea nr. 8/1996, respectiv dreptul de reproducere, distribuire, import in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate, inchirierea, imprumutul, comunicarea publica direct sau indirect a operelor, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment  ales individual, de catre public, radiodifuzare, retransmitere prin cablu, realizare de opere derivate.

Art. 977 - 978 Cod procedura civila
Art. 996 Cod procedura civila
Art. 13, art. 15, art. 58 si art. 39-43 din Legea nr. 8/1996

Din examinarea lucrarilor dosarului constata urmatoarele: reclamantii [...] si [...] au chemat in judecata pe parata [...], solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna obligarea paratei la incetarea executiei muzicale a compozitiilor muzicale cu text _, in activitati de tip concertistic, precum si orice alta utilizare a acestor compozitii muzicale, fara acordul reclamantilor, pana la solutionarea actiunii pe fondul cauzei, care urmeaza a fi introdusa in cel mult 30 de zile de la pronuntarea prezentei hotarari.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt autorii operelor de creatie intelectuala-compozitiile muzicale cu text, anterior mentionate, precum si titularii drepturilor de executie muzicala a acestor compozitii, calitate in care beneficiaza de protectia Legii 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. In acest sens, legea recunoaste autorilor dreptul moral de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei, dreptul de a consimti la utilizarea operei de catre altii, precum si dreptul de a ceda dreptul de executie muzicala, in schimbul unei remuneratii, in baza unui contract de executie muzicala.
Au mai sustinut reclamantii ca nu au incheiat cu parata un contract prin care sa ii fi cedat dreptul de utilizare a compozitiilor muzicale enumerate, iar pana la data de 01.07.2013 au autorizat tacit fiecare executie muzicala a paratei pentru respectivele compozitii muzicale. Incepand cu data de 01.07.2013, reclamantii nu au mai autorizat nici o executie muzicala a paratei pentru aceste compozitii muzicale, iar prin notificarea nr. 106/23.08.2013 comunicata prin BEJ [...] si Asociatii au interzis in mod expres paratei utilizarea in orice modalitate a compozitiilor muzicale ale caror autori sunt.
Cu toate acestea, au invederat reclamantii, parata a executat muzical compozitiile indicate in cadrul spectacolului de Revelion de la Sibiu, fara a mentiona numele reclamantilor ca autori ai compozitiilor executate public, incalcand drepturile patrimoniale si morale ale acestora. Totodata, continuarea incalcarii de catre parata a drepturilor de autor ale reclamantilor, prin actiuni ilicite iminente, este foarte probabila, in contextul in care parata nu are in repertoriul cunoscut publicului si alte compozitii muzicale, iar pe pagina personala de Facebook isi anunta fanii ca evenimentul de la Sibiu este inceputul noului sezon de turnee. In aceasta modalitate, se prejudiciaza dreptul reclamantilor de a decide cine, cand si unde vor fi utilizate operele lor muzicale, dreptul de a autoriza executia muzicala a compozitiilor lor in schimbul unei remuneratii, precum si dreptul de a fi recunoscuti ca autori ai acestor compozitii muzicale.
Prejudiciile astfel cauzate sunt greu de reparat, data fiind natura actelor ilicite ale paratei, care sunt acte cu executare succesiva, astfel incat efectele incalcarii drepturilor reclamantilor sunt susceptibile de amplificare prin trecerea timpului.  
In ce priveste urgenta masurii interzicerii executiei muzicale pe calea ordonantei presedintiale, reclamantii au precizat ca aceasta se raporteaza la dreptul absolut ce se urmareste a fi protejat, drept in virtutea caruia autorul este singurul care decide modalitatea in care va fi utilizata sau executata opera sa, potrivit art. 12 si art. 58 din Legea 8/1996.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 139 alin.3 lit.a, alin.4 si 5 din Legea 8/1996 si art. 977-978 C.proc.civ.
Prin sentinta civila nr.35/19.02.2014 Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantilor ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, in esenta, ca in speta nu sunt intrunite conditiile de admisibilitate ale art. 977 coroborate cu art. 996 Cod proc.civila.
Din interpretarea coroborata a acestor dispozitii legale rezulta ca la solutionarea unei cererii  avand ca obiect stabilirea unor masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala, instanta este tinuta sa stabileasca aparenta dreptului ce se solicita a fi ocrotit in favoarea reclamantului, precum si caracterul urgent al masurii solicitate, analizat prin raportare la existenta unei actiuni ilicite, actuale sau iminente, de incalcare a dreptului de proprietate intelectuala de natura a cauza un prejudiciu greu de reparat.
A concluzionat prima instanta ca, in raport de contractele de cesiune si editare incheiate de reclamanti cu S.C. [...] S.R.L., reclamantii au cesionat exclusiv toate drepturile patrimoniale de autor prevazute de art. 13 din Legea nr.8/1996, inclusiv dreptul de comunicare publica a operelor muzicale vizate prin cerere, astfel ca in prezenta cerere reclamantii nu se mai legitimeaza in calitate de titulari ai drepturilor patrimoniale de autor ce se cer a fi aparate prin intermediul actiunii deduse judecatii.
S-a retinut de asemenea ca nici celelalte conditii legale ce vizeaza justificarea urgentei masurii solicitate, neprejudecarea fondului cauzei si existenta unei actiuni ilicite a paratei de natura sa lezeze drepturile patrimoniale de autor ale reclamantilor nu sunt  intrunite in cauza.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantii [...] si [...] care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
(1). Prima instanta in mod gresit a respins actiunea reclamantilor ca nefondata, intrucat reclamantii sunt autorii operelor de creatie intelectuala, - compozitiilor muzicale cu text, obiect al prezentului dosar si titularii drepturilor de executie muzicala pentru aceste compozitii muzicale.
Au fost primii care au adus aceste opere la cunostinta publicului, asa cum rezulta din Declaratiile muzicale inregistrate la UCMR-ADA si niciodata nu au cedat vreunui tert dreptul de executie muzicala in public.
Prin contractul de cesiune si editare incheiate intre reclamanti si tertul [...] S.R.L. au fost cedate numai drepturile de utilizare prevazute de art. 13 din Legea nr.8/1996 in toate modurile cunoscute sau care vor fi descoperite in viitor, nu si dreptul de executie muzicala prevazut de art. 58 din legea nr.8/1996.
(2.) Aparenta dreptului este in favoarea reclamantilor.
Dreptul de executie muzicala este consacrat distinct de dreptul de comunicare publica si de art. 11 al.(1) lit.(i) din Conventia de la Berna privind protectia operelor artistice si literare la care Romania este parte.
Intre reclamanti si parata [...] nu exista nici un contract prin care reclamantii sa-i fi cedat paratei dreptul de utilizare al compozitiilor muzicale ale reclamantilor in vreun fel si nu exista vreun contract de executie muzicala prin care reclamantii sa-i fi cedat paratei [...] dreptul de executie muzicala pentru compozitiile muzicale ale reclamantilor, conform art. 59 din Legea nr. 8/1996, existenta si continutul contractului de executie muzicala se pot dovedi numai prin forma scrisa a acestuia. Adica, parata nu detine nici un inscris emanand de la reclamanti care sa puna in discutie dreptul absolut al reclamantilor.
Pana la data de 01.07.2013, reclamantii au autorizat tacit, fiecare executie muzicala a paratei pentru compozitiile muzicale obiect al prezentului dosar.
Incepand cu data de 01.07.2013, reclamantii nu au mai autorizat nici o executie muzicala a paratei [...]  pentru compozitiile muzicale obiect al prezentei cereri de chemare in judecata.
Mai mult decat atat, prin Notificarea nr. 106 din data de 23.08.2013 comunicata prin Biroul Executorilor Judecatoresti — [...] si Asociatii, reclamantii au comunicat paratei in mod expres vointa de a interzice paratei [...] interpretarea in concerte si in orice altfel de aparitii publice a pieselor muzicale la care reclamantii sunt autori.
(3). De rea-credinta fiind, parata [...] a ignorat notificarea reclamantilor si, in mod ilicit, a executat public operele muzicale ale reclamantilor (_), reclamantii afland din presa scrisa si de pe Internet ca parata a executat muzical compozitiile muzicale apartinand reclamantilor in cadrul spectacolului de Revelion de la Sibiu (Piata Mare), din noaptea de 31 decembrie 2013, in schimbul sumei de 10.000 Euro. Astfel, drepturile reclamantilor prevazute de art. 12 si art. 58 din Legea nr. 8/1996 au fost incalcate. De asemenea, parata cu ocazia executiei muzicale ilicite din noaptea de 31 decembrie 2013, nu a mentionat numele reclamantilor ca autori ai compozitiilor muzicale executate public incalcand dreptul moral al acestora prevazut la art. 10 lit.(b) din Legea nr.8/1996. Pentru acest spectacol, parata [...] nu a avut autorizatia reclamantilor, ceea ce face ca actiunea paratei sa fie ilicita, actuala si cauzatoare atat de prejudicii patrimoniale, cat si de prejudicii morale, greu de reparat.
Continuarea incalcarii drepturilor de autor ale reclamantilor de catre parata, prin actiuni ilicite, este iminenta in contextul in care parata [...] nu are in repertoriul cunoscut publicului alte compozitii muzicale, iar pe pagina personala de Facebook parata isi anunta fanii ca evenimentul concertistic de la Sibiu este inceputul noului sezon de turnee ("I just want to let all my people know that I´ll be performing in the Sibiu on the New Year‘s Eve! The perfect way to kick off my new touring season", tradus in limba romana "Vreau doar sa las toti oamenii mei sa stie ca voi concerta la Sibiu in ajunul Anului Nou! Modul perfect de a incepe noul meu sezon de turnee".
(4.) In acest context, luarea unor masuri urgente impotriva paratei este urgenta, pentru prevenirea pagubirii dreptului reclamantilor de a incheia contracte de executie muzicala, in schimbul unei renumeratii si pentru prevenirea unor prejudicii materiale si morale greu de reparat.
Data fiind natura actiunile ilicite ale paratei de incalcare a dreptului de autor al reclamantilor, adica acte cu executare succesiva, de regula, care aduc un castig pecuniar numai paratei si nesocotesc dreptul de autor exclusiv al reclamantilor, fapt ce aduce prejudicii reclamantilor (remuneratia de care acestia sunt lipsiti, precum si daune morale) care in aceasta materie nu sunt susceptibile de reparare integrala (de exemplu: concertele private sunt greu de descoperit, darmite de probat, o parte din remuneratia de concert poate fi platita cu alt titlu) si sunt de regula, viitoare, dar iminente, fapt ce presupune actiuni periodice in justitie, ori de cate ori se are cunostinta de vreo actiune ilicita, intinderea prejudiciului este determinata de perioade de timp in care paratele isi desfasoara activitatea ilicita, iar efectele incalcarii drepturilor reclamantilor sunt susceptibile de amplificare prin trecerea timpului.
(5.) Masura provizorie se solicita a fi luata pana la judecarea definitiva a actiunii pe fond, pe care reclamantii se obliga sa o initieze in  maxim 30 de zile de la solutionarea favorabila a prezentei cererii.
Conditiile de admisibilitate ale unei actiuni intemeiate pe dispozitiile Cap.IV - Masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala sunt expres si limitativ enumerate la art.978 din NCPC si nu se completeaza cu conditiile de admisibilitate ale unei ordonante presedintiale de la art. 996 NCPC. Doar procedura de judecata a unei ordonante presedintiale se aplica si actiunilor intemeiate pe dispozitiile art. 978 NCPC, nu si conditiile de admisibilitate.
Analizand legalitatea hotararii Tribunalului Constanta in raport de criticile apelantilor reclamanti, Curtea constata ca apelul este nefondat  pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la conditiile de admisibilitate impuse de legiuitor pentru formularea cererii avand ca obiect luarea unei masuri provizorii in materia dreptului de proprietate intelectuala se impun a fi facute cateva precizari prealabile:
Noul Cod de procedura civila reglementeaza o procedura unica pentru adoptarea masurilor provizorii necesare pentru apararea tuturor drepturilor de proprietate intelectuala, indiferent de izvorul acestora.
Procedura legal reglementata este aplicabila indiferent de obiectul protectiei, respectiv prerogativele patrimoniale sau nepatrimoniale ale dreptului de proprietate intelectuala in sens larg. In acest fel art. 977 NCPC deroga de la dispozitiile art. 255 NCCiv., care ramane aplicabil in privinta masurilor provizorii necesare pentru protectia altor drepturi nepatrimoniale decat cele de proprietate  intelectuala, astfel cum prevede expres art. 977 al.(2) NCPC.
Pentru formularea unei astfel de cereri trebuie intrunite conditiile generale de exercitiu al oricarei actiuni dar si conditii speciale.
In literatura de specialitate s-a retinut ca datorita faptului ca cererea se solutioneaza potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintiala astfel cum prevede art. 978 al.(4), "conditiile speciale referitoare la masurile provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuale sunt, in principiu, cele de admisibilitate a ordonantei presedintiale din art.996 adaptate la caracterul specific al cererii si care trebuie intrunite in mod cumulativ" (Noul Cod de Procedura Civila - Comentariu pe articole, Gabriel Boroi, Octavian Spineanu  Matei, s.a., Editura Hamangiu, 2013, vol. II, pag. 533).
Raportat la dispozitiile art. 978 al. (1) NCP.C., aceste conditii sunt:
a) Reclamantul sa fie titularul dreptului de proprietate intelectuala;
b) Dreptul de proprietate intelectuala face obiectul unei actiuni de incalcare ilicite, actuale sau iminente;
c) Exista riscul producerii unui prejudiciu greu de reparat;
d) Masura sa aiba un caracter provizoriu;
e) Neprejudecarea fondului cauzei.
Referitor la conditia de admisibilitate ce vizeaza calitatea reclamantului de titular al dreptului de proprietate, Curtea constata ca sunt nefondate criticile aduse hotararii Tribunalului Constanta sub aspect, pentru urmatoarele considerente:
 Fiind vorba despre luarea unei masuri provizorii, pe calea procedurii presedintiale, este suficienta aparenta dreptului in favoarea reclamantilor pentru stabilirea careia se vor face cercetari sumare. In literatura de specialitate (Noul Cod de Procedura Civila, Comentariu pe articole, vol.II, pag. 533) s-a subliniat faptul ca, daca prin aceste verificari nu se poate determina existenta dreptului in patrimoniul reclamantului ori al persoanei  cu consimtamantul careia reclamantul exercita dreptul de proprietate intelectuala, cererea va fi respinsa ca inadmisibila.
Dovada aparentei dreptului se face, de regula, prin infatisarea certificatului de inregistrare emis de autoritatile competente, insa este permisa administrarea de probe - dintre cele comparabile cu procedura ordonantei presedintiale - pentru dovedirea dreptului in cazurile in care protectia legala este asigurata intr-o alta modalitate.
Potrivit dispozitiilor art. 3 alin.(1) din legea nr.8/1996 "este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera". Calitatea de autor izvoraste din faptul crearii operei; de indata ce opera a luat o forma concreta, chiar daca nu este inca terminata, cel care a creat-o dobandeste calitatea de autor.
Intre calitatea de autor a unei opere si calitatea de titular al drepturilor patrimoniale de autor nu exista, in mod necesar, identitate de persoana, legea reglementand cazuri in care unele atribute ale drepturilor de autor apartin, ori sunt exercitate de catre alte persoane decat autorul operei.
Astfel exista situatii in care, ca o exceptie de la principiul adevaratului autor, calitatea de subiect al dreptului de autor apartine, in temeiul legii, al unor acte juridice inter vivos sau mortis causa, altor persoane decat celei care calitatea de autor.
Art. 3 alin.(2) din lege prevede ca "In cazurile expres prevazute de lege, pot beneficia de protectia acordata autorului persoanele juridice si persoanele fizice altele decat autorul", iar potrivit art.3 alin.(3) "Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite in conditiile legii".
Intrucat prin actiunea dedusa judecatii reclamantii au urmarit sa impiedice utilizarea operei muzicale - (ai carei autori sunt) de catre parata, in mod judicios prima instanta a procedat la o verificare a calitatii acestora de titulari ai drepturilor patrimoniale de autor, respectiv daca aveau la data promovarii cererii dreptul de dispozitie asupra utilizarii operei - acesta fiind in concret dreptul patrimonial ce se urmareste a fi ocrotit.
Dreptul patrimonial al autorului este definit ca dreptul pe care il are autorul de a trage foloase materiale din utilizarea operei sale, continutul sau constand in dreptul exclusiv al autorului de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii. Obtinerea de foloase este unul din scopurile activitatii de creatie, iar utilizarea operei nu este altceva decat transformarea muncii, a activitatii creatoare a autorului, intr-o proprietate.
Dreptul autorului de a utiliza opera, in diferite moduri precum reproducerea, difuzarea, adaptarea, etc. poate fi transmis altor persoane printr-o cesiune.
Faptul de "a consimti la utilizarea operelor de catre altii" la care se refera art. 12 din lege se realizeaza, asadar, printr-o cesiune a unuia sau a mai multor drepturi patrimoniale.
Or, din analiza contractelor de cesiune si editare incheiate de reclamanti cu S.C. [...] S.R.L. rezulta cesiunea exclusiva a tuturor drepturilor patrimoniale de autor prevazute de art. 13 din Legea nr. 8/1996, respectiv dreptul de reproducere, distribuire, import in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate, inchirierea, imprumutul, comunicarea publica direct sau indirect a operelor, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment  ales individual, de catre public, radiodifuzare, retransmitere prin cablu, realizare de opere derivate.
In consecinta, in mod judicios a retinut Tribunalul Constanta, ca la o simpla analiza formala a acestor contracte se poate concluziona ca reclamantii, in calitate de autori ai operelor muzicale mentionate in actiune, au cesionat drepturile derivate din utilizarea operelor muzicale, conform art.13 din Legea nr.8/1996, intre care si dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod individual, de catre public, continutul textului art. 13 alin.(1) lit.(f) din lege fiind realizat integral la art. I.1 din contractele de cesiune.
Potrivit art. 15 alin.(1) din Legea nr.8/1996 "se considera comunicare publica orice comunicare a unei opere, realizata direct sau prin orice mijloace tehnice, facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta modalitate publica de executie ori de prezentare directa a operei, expunerea publica a operelor de arta plastica, de arta aplicata, fotografica si de arhitectura, proiectia publica a operelor cinematografice si a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de arta digitala, prezentarea intr-un loc public, prin intermediul inregistrarilor sonore sau audiovizuale, precum si prezentarea intr-un loc public, prin intermediul oricaror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se considera publica orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fara fir, realizata prin punerea la dispozitie publicului, inclusiv prin internet sau alte retele de calculatoare, astfel incat oricare dintre membrii publicului sa poata avea acces la aceasta din orice loc sau in orice moment ales in mod individual".
In conceptia Directivei nr.2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si a drepturilor conexe in societatea informationala, dreptul de comunicare a operei catre public acopera toate comunicarile catre public atunci cand acesta nu este prezent in locul de unde provine comunicarea.
In schimb,in conceptia legii romane, comunicarea catre public, asa cum este ea definita in art. 15 alin.(1) din Legea nr.8/1996 cuprinde si "reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta modalitate de executie sau de prezentare directa a operei (_)", adica include si comunicari in cazul carora publicul este prezent la locul de unde provine comunicarea.
Avand in vedere prevederile art. 15 alin.(1) referitoare la "orice comunicare publica" rezulta ca enumerarea din art. 13 nu este limitativa.
Din dispozitiile legii romane rezulta ca, in conceptia acesteia exista doua tipuri de comunicare catre public: directa si indirecta, criteriul care deosebeste cel doua forme de comunicare  reprezentandu-l prezenta sau nu a publicului in locul de unde provine comunicarea.
Comunicarea directa cuprinde orice comunicare a unei opere, direct sau prin orice mijloace tehnice facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar mare de persoane  care depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenica, recitarea, expunerea publica a operelor de cinematografie si a altor opere audiovizuale.
Ca reprezentarea (si implicit si executia muzicala publica), se circumscrie, in conceptia legiuitorului roman, sferei de aplicare a art.13, a confirmat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, care, intr-o hotarare de speta s-a confruntat  cu o problema conexa, legata de interpretarea prevederilor Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si a drepturilor conexe in societatea informationala. Cu acest prilej, instanta suprema a adresat Curtii de Justitie a Uniunii Europene o intrebare preliminara, cu intentia de a clarifica daca legea romana, "care a inclus interpretarea publica a operelor in notiunea de comunicare public" a transpus sau nu corect Directiva. In considerarea interpretarii date de CJUE, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, in esenta, ca Directiva nu are rolul de a impune statelor membre excluderea de catre legiuitorul national a reprezentarii sau executarii directe din sfera notiunii de comunicare publica, ci doar urmareste o armonizare legislativa in privinta modalitatilor de comunicare publica indirecta. In atare conditii, deducem ca, din concluziile CJUE, rezulta ca legiuitorul roman nu a comis o greseala de transpunere atunci cand a mentinut dreptul de reprezentare publica in sfera de cuprindere a comunicarii publice.
Nu intamplator, in considerentele aceleiasi hotarari, instanta suprema a analizat si imprejurarea ca, in art. 11.1 din Conventia de la Berna, la care fac trimitere apelantii, separat de dreptul de comunicare publica, este reglementat dreptul de interpretare a operei. Cu toate acestea, instanta suprema conchide, mai intai, ca aceasta distinctie, utilizata in Conventia de la Berna, nu a fost oricum avuta in vedere de catre legiuitorul roman, iar in cele din urma, concluzioneaza, in lumina clarificarilor date de CJUE la intrebarea preliminara, ca nici Directiva 2001/29/CE nu a avut intentia de a se referi la aceasta distinctie si de a o impune cu caracter obligatoriu statelor membre.
Distinctia pe care apelantii reclamanti au realizat-o intre comunicarea publica si executia muzicala sugerand ca in realitate nu au cesionat dreptul de a decide asupra modalitatii de executie in public a pieselor nu poate fi retinuta ca intemeiata, in raport de dispozitiile art. 15 din lege coroborate cu dispozitiile art. 58 alin.(1), prima instanta retinand in mod judicios ca raportul dintre comunicarea publica a operei reglementata de art. 15 din Legea nr.8/1996 si executia muzicala prevazuta la art. 58 din lege este un raport de la gen la specie.
Implinirea telului pentru care operele sunt realizate de catre autorii lor si valorificarea dreptului de autor se poate realiza direct, chiar de catre autor - cazuri rare in care autorul foloseste mijloacele proprii pentru aducerea operei la cunostinta publica: expunerea unei lucrari de arta plastica, recitarea in public a unei poezii, lectura in public a unui text de proza, executarea unei lucrari coregrafice sau muzicale.
In marea majoritate a cazurilor insa, valorificarea dreptului de autor prin comunicarea si raspandirea operei create presupune mijloace de care autorul nu dispune si, in consecinta, este obligat sa se adreseze unor intermediari specializati , cu care incheie contracte in scopul exploatarii operei, cedandu-le drepturile patrimoniale de autor - cum este si cazul in speta.
Astfel, ceea ce reglementeaza art. 58 din Legea nr.8/1996, este o modalitate de transmitere a unui drept patrimonial de autor, a dreptului de executie muzicala (reglementat de art. 13 lit.(f) raportat la art. 15 alin. (1) din Legea nr.8/1996). Aceasta modalitate de transmitere, se numeste, conform legii, contract de executie muzicala si este o forma de cesiune de care poate uza, fireste, numai cel ce are dreptul, adica titularul dreptului de executie muzicala: cel care poate consimti la/autoriza executia muzicala. Or, in speta, dreptul la executie muzicala prin reprezentare scenica a fost cedat catre Media Pro. Prin urmare, apelantii, care nu mai sunt titularii dreptului care ar fi putut fi cedat, nu mai pot exercita nici asa-zisul drept de a ceda  dreptul catre intimata parata.
Din punctul de vedere al tehnicii normative, este esential sa observam ca Legea nr.8/1996 trateaza problema transmiterii drepturilor patrimoniale de autor intr-un capitol separat, Capitolul VII cu denumirea marginala "Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor", iar in cuprinsul acestuia se refera la:
- Sectiunea I: Dispozitii comune (in cadrul careia se regasesc reglementari generale privind cesiunea in aceasta materie);
- Sectiunea II: Contractul de editare;
- Sectiunea III: Contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala;
- Sectiunea IV: Contractul de inchiriere.
Nu poate fi, astfel, trecura cu vederea imprejurarea ca sectiunea privind contractul de executie muzicala face parte din capitolul mai cuprinzator privind cesiunea drepturilor patrimoniale de autor.
 Cum s-a retinut si in doctrina de specialitate (Teodor Bodoasca, Dreptul proprietatii intelectuale, Editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007, pag.78), contractele reglementate in cuprinsul Capitolului VII al Legii nr.8/1996, inclusiv contractul de reprezentare, sunt specii ale contractului de cesiune si, prin prisma considerentelor amintite mai sus, adaugam ca acestea sunt mijloace de valorificare a drepturilor patrimoniale asupra operei. Astfel, este lesne de observat ca inclusiv mijlocul de  valorificare adica dreptul de a incheia un astfel de contract, se transmite odata cu dreptul care ar putea fi valorificat prin respectivul mijloc. 
Fiind o specie a contractului de cesiune reglementat de art.39 din lege, contractul de reprezentare trebuie sa intruneasca toate conditiile generale reglementate de art. 39-43 din Legea nr.8/1996, la care se pot adauga conditii speciale reglementate de art. 58 si urmatoarele din lege. Lipsa anumitor mentiuni reglementate de art. 59 din Legea nr.8/1996, in cadrul contractelor de cesiune incheiate de catre reclamanti, pun eventual in discutie valabilitatea acestor contracte in raport cu cesionarul, iar oricare dintre partile semnatare poate solicita anularea contractelor. Cat timp insa aceste contracte  nu au fost anulate printr-o hotarare judecatoreasca, ele continua sa produca efecte judiciare, cesionarul fiind in prezent titularul dreptului patrimonial de autor, inclusiv al dreptului de comunicare publica a operelor muzicale.
In speta, avand in vedere cele de mai sus, ceea ce contrazice  in mod esential aparenta de drept pe care o pretind apelantii este ca acestia, in calitate de autori, au cedat in mod exclusiv toate drepturile patrimoniale de autor, inclusiv dreptul de comunicare publica, directa sau indirecta si, inclusiv dreptul de executie publica prin reprezentare scenica, prin contractele de cesiune depuse la dosarul cauzei si avute in vedere de prima instanta.
In atare conditii, prima instanta, prin sentinta pronuntata, in mod judicios a observat ca mai degraba a fost pusa in fata aparentei lipsei unui drept in patrimoniul  reclamantilor, decat in fata aparentei dreptului acestora si a respins cererea de ordonanta presedintiala.
Cu alte cuvinte, in termenii art. 978 din NCPC, ceea ce a observat prima instanta este ca niciunul dintre reclamanti nu a facut dovada credibila ca vreunul din drepturile sale patrimoniale (adica, al carui titular este) ar face obiectul unei actiuni ilicite. Pipaind fondul (in limitele permise in cadrul ordonantei presedintiale), se poate constata ca, dintre drepturile pe care apelantii le mai au asupra operelor, in calitate de autori (drepturile nepatrimoniale), niciunul nu este afectat de vreo actiune ilicita, contrar sustinerilor acestora.
Asadar, sentinta apelata stabileste in mod temeinic neindeplinirea conditiei aparentei existentei dreptului in patrimoniul reclamantilor, considerent decisiv pentru solutia de respingere a cererii de ordonanta presedintiala.
Si celelalte critici ale apelantilor reclamanti se retin a fi vadit nefondate, prima instanta retinand in mod judicios ca reclamanti nu au facut dovada indeplinirii celorlalte conditii de admisibilitate reglementate de art. 977 Cod proc.civila coroborate cu disp. art. 996 Cod proc. civila.
Referitor la conditia ce vizeaza existenta riscului producerii unui prejudiciu greu de reparat se retine ca nici acesta nu este indeplinita in cauza.
Reclamantii trebuiau sa dovedeasca iminenta unei pagube prin actiunea paratei, care ar fi dificil, chiar imposibil de reparat, cum ar fi pierderea sau diminuarea clientelei, a reputatiei, etc.
In mod corect prima instanta a retinut ca, in primul rand, caracterul urgent al cererii nu poate fi dedus, in speta, din natura dreptului ce se urmareste a fi ocrotit, astfel cum au pretins reclamantii.
Acestia au invocat iminenta unor prejudicii greu de cuantificat si nesusceptibile de reparat, constand in pierderi materiale rezultate de lipsa renumeratiei pentru executia muzicala a pieselor, remuneratie ce ar reveni in exclusivitate paratei. Pretinsa dificultate de identificat si de cuantificare a prejudiciului material cauzat prin actiuni viitoare ale paratei nu poate fi retinuta in conditiile in care pe de o parte reclamantii nu au facut dovada credibila, in sensul art.978 Cod proc. civila, ca parata pregateste pentru viitor astfel de concerte, iar pe de alta parte, nu trebuie uitat ca aceste reprezentatii sunt publice, reclamantii putand in orice moment sa primeasca informatii cu privire la activitatea artistica a paratei, si in ipoteza incalcarii vreunui drept patrimonial al reclamantilor, sa solicite daune materiale pentru aceste incalcari.
Nu pot fi retinute ca fiind indeplinite in cauza nici conditiile ce vizeaza neprejudecarea fondului si existenta unei dovezi credibile privind actiuni cu caracter ilicit.
Aparenta de drept invocata de reclamanti - aceea ca reclamantii sunt titularii unor drepturi de autor in pericol de a fi prejudiciate grav de catre parata prin interpretarea publica a compozitiilor muzicale ale caror autori sunt reclamantii, nu s-a dovedit in cauza.
Astfel, acestor sustineri ale reclamantilor le-au fost opuse contractele de cesiune exclusiva prin care reclamantii au cesionat toate drepturile patrimoniale asupra operelor in discutie catre [...] S.R.L. Stabilirea in concret a tuturor drepturilor si obligatiilor nascute in sarcina partilor prin contractele de cesiune, efectele  absentei din aceste contracte a mentiunilor expres prevazute de art. 59 din lege, asupra validitatii acestor contracte constituie chestiuni de fond, extrem de complexe ce nu pot fi analizate in procedura sumara a ordonantei presedintiale, clarificarea acestor  aspecte neputand fi realizata in aceasta procedura, care nu poate prejudeca fondul cauzei.
Pe de alta parte, asa cum a sustinut si instanta de fond, nu se poate retine o lezare grava a drepturilor morale ale reclamantilor din moment ce parata nu a contestat niciodata calitatea reclamantilor de autori ai pieselor interpretate si nu si-a arogat niciodata aceasta calitate, iar conditiile colaborarii dintre parti nu au fost niciodata guvernate de vreun contract de reprezentare muzicala incheiat in forma scrisa.
Reclamantii au dat dreptul paratei de a realiza prima interpretare a operelor, iar interpretarea acesteia a fost acceptata de reclamanti ca fiind oficiala, astfel ca nu se poate retine cauzarea vreunui prejudiciu moral ca urmare a modalitatii de interpretare a acestor opere muzicale.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatand ca in speta nu sunt intrunite cumulativ conditiile de admisibilitate a cererii reglementate de dispozitiile art. 977 Cod proc. civila  coroborate cu dispozitiile art. 996 Cod proc. civila, hotararea primei instante fiind legala si temeinica, in temeiul art. 480 Cod proc.civila, Curtea va respinge apelul reclamantilor ca nefondat.