Legea nr. 10/2001. Notificare tardiva. Natura termenului prevazut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Consecintele adoptarii Legii nr. 165/2013.

Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene dupa a caror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
Termenul in interiorul caruia trebuia formulata notificarea, stabilit initial la 6 luni si prelungit de 2 ori cu cate 3 luni, s-a implinit la data de 14 februarie 2002, iar reclamanta [...] nu a adresat nicio notificare unitatii detinatoare - Mun. Medgidia - in interiorul acestui termen de decadere.
Nici dupa adoptarea Legii nr.165/2013 nu s-a prevazut un nou termen de depunere a notificarilor la entitatile investite de lege cu solutionarea acestora, respectiv nu s-a prelungit termenul reglementat de art.22 alin.(5) din Legea 10/2001, ci s-a statuat ca in cazul notificarilor depuse in termen legal, notificari ce nu au fost insotite de toate inscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilelor notificate, notificatorii beneficiaza de un termen de 120 de zile pentru completarea documentatiei solicitate de entitatea investita.

Art. 22 din Legea nr. 10/2001
Legea nr. 247/2005
Legea nr. 165/2013

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.4994/11814.05.2013, reclamanta [...] a solicitat, in contradictoriu cu paratii Municipiul Medgidia, Primarul Municipiului Medgidia si Primaria Medgidia ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea Dispozitiei nr.380/15.04.2013 de respingere a notificarii nr.34/2013 si obligarea paratilor la restituirea in natura sau acordarea de despagubiri pentru imobilul  teren in suprafata de 5516 mp ce a apartinut autorului sau  [...].
Prin Sentinta civila nr.3610/26.09.2013 Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei Primaria Municipiului Medgidia si a respins actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta parte ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate  procesuala de folosinta.
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Municipiul Medgidia, ca nefondata iar pe fond s-a respins ca nefondata actiunea in contradictoriu cu paratii Municipiul Medgidia si Primarul Municipiului Medgidia.
Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat recurs [...] care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 Cod procedura civila coroborat cu art. 3041 Cod procedura civila sub urmatoarele aspecte:
Apreciaza recurenta ca solutia primei instante este nelegala, intrucat aceasta s-a raportat exclusiv la notificarea formulata de reclamanta si inregistrata sub nr.34/2013 la BEJ [...], fara a fi valorificata notificarea nr.22143/29.11.2005 inregistrata la Primaria Mun. Medgidia, in temeiul legii 247/2005 care a completat Legea nr.10/2001.
Se sustine ca notificarea nr.34/2013 reprezinta o completare la notificarea nr.22143/29.11.2005, prin care reclamanta a solicitat dupa adoptarea Legii 247/2005, restituirea in natura sau prin echivalent a terenului in suprafata de 5516 mp situat in intravilanul Municipiului Medgidia, si care pana la data emiterii Dispozitiei nr.380/15.04.2013 a Primarului Mun. Medgidia nu fusese solutionata.
Este nelegal, arata recurenta, ca paratii notificati de doua ori pentru acelasi imobil si avand toate datele necesare solutionarii notificarilor, sa le respinga ca fiind tardiv formulate.
In conditiile in care dreptul de proprietate este un drept fundamental garantat prin Constitutia Romaniei, iar actiunile pentru protejarea acestuia sunt imprescriptibile, proprietarul bunului putand recurge la orice mod procedural sau substantial pentru redobandirea, conservarea si apararea dreptului de proprietate, nu se poate respinge notificarea reclamantei ca tardiv formulata, instantei de judecata incumbandu-i obligatia de a analiza fondul dreptului dedus judecatii si de a dispune retrocedarea imobilului fostului proprietar.
Criticile recurentei reclamante referitoare la gresita aplicare in speta a dispozitiilor art.22 alin.(5) din Legea 10/2001 se retin a fi vadit nefondate  pentru urmatoarele considerente:
Conceptia legiuitorului roman in adoptarea Legii nr.10/2001 a fost aceea de a institui o procedura prealabila prin care persoana indreptatita sa se adreseze direct unitatii detinatoare, urmand ca decizia sau dispozitia emisa de aceasta sa fie supusa controlului judecatoresc; faza judiciara a acestor proceduri incepe in situatia in care persoana indreptatita este nemultumita de actul prin care se finalizeaza faza administrativa.
Declansarea fazei administrative este marcata de formularea unei notificari adresata unitatii detinatoare in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 279/4.04.20, conform art.21 alin.(1) (devenit art.22 alin.(1) dupa republicarea Legii 10/2001.
Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 si OUG nr.145/2001 cu cate 3 luni, astfel incat data finala pentru depunerea notificarilor a fost 14 februarie 2002.
Conform dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001: "Nerespectarea termenului de 6 luni (1 an dupa prelungire) prevazut pentru trimiterea notificarii, atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent".
Termenul de 6 luni, prelungit la 1 an, constituie un termen de decadere.
Recunoasterea sine die a posibilitatii persoanei indreptatite de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de catre stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de insecuritate juridica in domeniul proprietatii imobiliare, admisibil pe termen scurt in considerarea finalitatii reparatorii urmarite, dar intolerabil intr-un stat de drept, o perioada indelungata sau nelimitata.
Curtea Constitutionala investita cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale a retinut ca instituirea unui termen de decadere nu este de natura a impiedica liberul acces la justitie, acesta presupunand accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie (Decizia nr. 21/27.01.2004 a Curtii Constitutionale a Romaniei, Decizia Curtii constitutionale nr. 755/31 oct. 2000).
S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 26 alin.(2) potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene dupa a caror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
Curtea retine ca termenul in interiorul caruia trebuia formulata notificarea, stabilit initial la 6 luni si prelungit de 2 ori cu cate 3 luni, s-a implinit la data de 14 februarie 2002, iar reclamanta [...] nu a adresat nicio notificare unitati detinatoare - Mun. Medgidia in interiorul acestui termen de decadere.
Cele doua notificari invocate de reclamanta si anume notificarea nr. 22143/2005 formulata dupa adoptarea Legii 247/2005 si notificarea nr. 34/2013 prin care reclamanta si-a completat si precizat pretentiile mentionate in prima notificare cu privire la terenul in suprafata de 5515 mp situat in intravilanul Mun. Medgidia, au fost formulate peste termenul de 1 an reglementat de art. 21 alin.(1) (devenit art.22 alin.(5) dupa republicarea Legii 10/2001.
Prima instanta a retinut in mod judicios ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.247/2005 nu a intervenit o noua prelungire a termenului de formulare a notificarii, in art.22 din Legea 10/2001 republicata, se reia continutul art.21 alin.(1) din Legea 10/2001, cu precizarea ca termenul de 6 luni a fost prelungit prin actele normative mai sus invocate, cu cate 3 luni.
De altfel, acolo unde legiuitorul a dorit sa prelungeasca termenul de depunere a cererilor de restituire, a prevazut in mod expres acest lucru, in acest sens fiind prevederile art.33 alin.(1) din Legea 247/2005 de modificare si completare a Legii nr.1/2000 prin care s-a stabilit un termen pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, termen ce a fost prelungit expres prin OUG nr.127/2005 pana la 30.11.2005.
Este real faptul ca prevederile Legii nr.10/2001 au un caracter de complinire in raport cu alte acte normative de reparatiune adoptate anterior anului 2001, inclusiv in raport cu Legea nr.18/1991 si Legea nr.1/2000 si in cazul in care acestea din urma contin alte masuri, prevederile legii se aplica cu prioritate in raport cu respectivele masuri, conform art.1 lit.(f) din HG nr. 250/2007.
Altfel spus, in masura in care prejudiciile cauzate fostilor proprietari prin masurile abuzive de preluare a proprietatilor in perioada 1945 - 1989 nu au fost reparate in baza acestor legi, persoana indreptatita va putea sa solicite repararea in natura sau prin echivalent a prejudiciului suferit, conform legii nr.10/2001, dar numai urmand procedura si respectand termenele reglementate de aceasta lege.
Or, in speta, asa cum a retinut judicios Tribunalul Constanta, reclamanta [...] a notificat pentru prima oara unitatea administrativ teritoriala - Mun. Medgidia - solicitand restituirea in natura a terenului in suprafata de 5516 mp situat in Medgidia, la data de 29.11.2005, cu depasirea termenului legal de 1 an, termen de decadere care s-a implinit la 14.02.2002.
Urmare a nerespectarii acestui termen de decadere reclamanta a pierdut dreptul de a beneficia de masuri reparatorii stabilite conform Legii 10/2001, solutie regasita constant si in jurisprudenta instantei supreme (Ex: D.C. nr. 219/17 ianuarie 2008, I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala.
Aceasta situatie nu s-a modificat nici dupa adoptarea Legii nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.278/17.05.2013, lege care potrivit dispozitiilor art.4 este de imediata aplicare.
In acest sens, art.(4) din Legea 165/2013 prevede in mod expres ca aceste dispozitii legale "se aplica cererilor formulate si depuse in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, precum si cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti".
Din economia acestor dispozitii legale rezulta cu claritate faptul ca legiuitorul nu a reglementat un nou termen pentru depunerea notificarilor conform Legii 10/2001, ci a subliniat faptul ca scopul acestui act normativ a fost acela de accelerare si respectiv de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate de stat abuziv si pentru care persoanele indreptatite au urmat procedurile de restituire, in termenele reglementate de legile speciale vizate, cum ar fi Legea 18/1991 sau Legea 10/2001.
In acest sens art.3 pct.2 din Legea 165/2013 defineste "persoana care se considera indreptatita" sa beneficieze de masurile reparatorii prevazute de acest act normativ ca fiind "persoana care a formulat si a depus in termenul legal la entitatile investite de lege, cereri din categoria celor prevazute la pct.1, care nu au fost solutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi".
In vederea urgentarii solutionarii cererilor de retrocedare prin Legea 165/2013, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.368/18 decembrie 2013, prin art. 32 s-a prevazut instituirea unui termen de decadere in procedura administrativa, de 120 zile, in care persoanele care se considera indreptatite pot completa cu inscrisuri dosarele depuse la entitatile investite de lege. Acest termen curge de la data la care persoanei i se comunica in scris documentele necesare solutionarii cererii depuse in termenul legal.
Prin urmare, nici dupa adoptarea Legii nr.165/2013 nu s-a prevazut un nou termen de depunere a notificarilor la entitatile investite de lege cu solutionarea acestora, respectiv nu s-a prelungit termenul reglementat de art.22 alin.(5) din Legea 10/2001, ci s-a statuat ca in cazul notificarilor depuse in termen legal, notificari ce nu au fost insotite de toate inscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilelor notificate, notificatorii beneficiaza de un termen de 120 de zile pentru completarea documentatiei solicitate de entitatea investita.
Cum in speta,  reclamanta [...] nu a formulat o notificare in termenul legal de 1 an reglementat de art. 22 al.(5) din Legea 10/2001, in mod judicios Tribunalul Constanta a respins actiunea acesteia prin care contesta Dispozitia nr.380/15.04.2013 emisa de Primarul Mun. Medgidia, notificarea reclamantei fiind tardiv formulata.
In ceea ce priveste sustinerea recurentei reclamante in sensul ca dreptul de proprietate este un drept fundamental protejat prin Constitutia Romaniei si prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului - Art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO se impun a fi facute anumite precizari.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca simpla pretentie vizand restituirea unui imobil preluat de stat nu prezuma si nici nu echivaleaza cu existenta unui bun "actual" ori a unei "sperante legitime", Conventia vizand protejarea drepturilor "concrete si efective" (cauza Paduraru contra Romaniei, hot din 2005; cauzele Constandache, Lungoci sau Palmaru contra Romaniei).
Notiunea de "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO nu are acceptiunea inteleasa de recurenta reclamanta, anume obiectul material al raportului litigios - in speta terenul in suprafata de 5516 mp situat in intravilanul Mun.Medgidia - ci se circumscrie sferei drepturilor recunoscute reclamantei, anterior intrarii in vigoare a Legii 10/200, printr-o hotarare judecatoreasca de anulare a titlului statului ori de confirmare a modalitatii de preluare abuziva a imobilului, recunoasterea dreptului la plata unor despagubiri neexecutate, etc.
In acest sens, CEDO a retinut in cauza pilot Maria Atanasiu s.a. contra Romaniei, Hotararea din 12 octombrie 2010 ca "existenta unui bun actual in patrimoniul unei persoane fiinteaza manifest fara nicio indoiala, daca printr-o hotarare definitiva si executorie, jurisdictiile au recunoscut acesteia calitatea de proprietar si daca, in dispozitivul hotararii au decis in mod expres restituirea bunului" (paragraful 140). In consecinta CEDO apreciaza ca "transformarea intr-o valoare patrimoniala" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie a interesului patrimonial ce rezulta din simpla constatare a ilegalitatii nationalizarii "se subordoneaza indeplinirii de catre partea interesata, a cerintelor legale din cadrul procedurilor prevazute de legile de reparatie si epuizarii cailor de recurs prevazute de aceste legi" (paragraful 142).
In acelasi sens si instanta noastra constitutionala a retinut in mod constant, de exemplu prin Decizia nr.136/21 oct.1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.448 din 24.11.1998 si Decizia nr.184/27.04.2004 urmatoarele: "Chiar daca nationalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat nastere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzatoare prevederilor Constitutiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementarilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrarii in vigoare a acesteia, independent de modificarile aduse regimului juridic al proprietatii".
Asa fiind, [_.] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naste in viitor, prin aplicarea prevederilor legale care reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea si ocrotirea proprietatii, potrivit art. 41 din Constitutie, se aplica numai dupa reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate."
Prin urmare, in conditiile in care anterior adoptarii Legii nr.10/2001 sau a Legii nr. 247/2005 reclamanta nu era “titulara unui bun" in sensul art.1 Protocolul nr.1 la CEDO cu privire la terenul in suprafata de 5516 mp situate in intravilanul Mun. Medgidia, si nici nu a inteles sa urmeze in termen legal procedura reglementata de Legea nr.10/2001 pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de catre stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu poate solicita protectia dreptului de proprietate asupra acestui imobil in raport cu dispozitiile legii fundamentale si nici ale ale art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO in prezenta procedura declansata conform Legii 10/2001.
In ceea ce priveste sustinerile apelantei conform carora in prezent este discriminata in raport cu fostii proprietari care au formulat notificari in temeiul Legii nr.10/2001 in termen legal si care nu au fost solutionate pana in prezent, acestia din urma fiind indreptatiti sa obtina masuri reparatorii conform legii speciale de reparatie, Curtea constata ca nu pot fi retinute ca si fondate.
In jurisprudenta sa referitoare la modalitatea de interpretare a dispozitiilor art. 16 alin.(1) din Constitutia Romaniei, care instituie principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, Curtea Constitutionala a stabilit, in acord cu jurisprudenta CEDO, ca acest principiu constitutional nu are semnificatia uniformitatii, existand posibilitatea instituirii unor unor reglementari juridice diferite pentru situatii care sunt diferite, in cazul in care acestea se justifica in mod rational si obiectiv. (Ex: Dec.nr.437/2003 a Curtii Constitutionale).
Curtea a mai statuat ca incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci “cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva sau rezonabila sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal a mijloacelor folosite.
Or, in speta, reclamanta, care nu a formulat o notificare in termenul legal prevazut de art.22 din Legea 10/2001 nu se afla intr-o situatie identica cu fostii proprietari ai imobilelor preluate in perioada de referinta a Legii 10/2001 si care, urmand procedura reglementata de legea speciala, atat sub aspectul respectarii termenelor de formulare a notificarilor cat si sub aspectul conditiilor de fond referitoare la dovada dreptului de proprietate si caracterul abuziv al preluarii imobilelor de catre stat, sunt indreptatiti sa beneficieze de masurile reparatorii reglementate de aceasta lege.
Pentru considerentele expuse, in baza art.312 Cod procedura civila se va respinge apelul reclamantei ca nefondat.