Legea nr. 10/2001. Notificarea unui teren in suprafata de 27 ha - teren agricol extravilan la data preluarii de catre stat, in perioada regimului comunist si introdus in intravilanul municipiului Constanta la data notificarii. Incidenta art. 15 Lg 165/13
(Decizie nr. 194/C din data de 11.06.2014 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)Odata cu adoptarea Legii nr.165/2013, legiuitorul roman a atenuat limitele impuse de art.8 alin.(1) din Legea nr.10/2001 in sensul ca a statuat prin art.15 din acest act normativ nou ca: "Cererile vizand restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluarii abuzive, formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se solutioneaza cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu conditia ca aceasta suprafata sa nu fi fost restituita prin aplicarea legilor fondului funciar".
Prin urmare, pentru solutionarea cu celeritate a tuturor cererilor fostilor proprietari deposedati de imobile in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv a cererilor ce vizau terenuri intravilane, agricole la data preluarii abuzive, legiuitorul a renuntat la distinctia pe care o facea anterior art.8 al.(1) din Legea nr.10/2001, optand pentru o solutionare unitara a cererilor conform principiilor de reparatie a prejudiciului reglementate prin Legea nr.165/2013, (art.1), de catre entitatile investite cu solutionarea notificarilor conform Legii nr.10/2001, fiind eliminata dispozitia de trimitere a acestor cereri spre analiza Comisiilor de fond funciar constituite conform Legii nr.18/1991.
Singura limitare impusa in noua procedura de solutionare a acestor cereri ce vizau terenuri intravilane, agricole la data preluarii abuzive, este aceea regasita si in Legea nr.1/2000 (art.3, alin.2), si anume respectarea limitei de 50 de ha de proprietar deposedat, "cu conditia ca aceasta suprafata sa nu fi fost restituita prin aplicarea legilor fondului funciar".
Art. 8 din Legea nr. 10/20012
Art. 15 din Legea nr. 165/2013
Prin sentinta civila nr. 2578/28 mai 2013 Tribunalul Constanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantilor si intervenientilor si a constatat ca acestia sunt persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii in echivalent, in conditiile Legii 10/2001. A fost obligata parata sa acorde reclamantilor si intervenientilor masuri reparatorii prin echivalent in compensare cu alte bunuri si servicii oferite in echivalent pentru terenul in suprafata de 27 ha situat in Constanta, judetul Constanta, identificat prin expertiza ing. [...], teren ce nu poate fi restituit in natura. S-a respins cererea de interventie formulata de intervenienta [...], ca lipsita de interes.
Pentru a pronunta aceasta solutie a retinut prima instanta ca notificarea inregistrata sub nr. 394/5.11.2001 la BEJ [...] de [...], autoarea lui [...] nu a primit nici un raspuns.
Constatand ca notificarea nu a fost solutionata de catre unitatea detinatoare, in acord cu jurisprudenta ICCJ consacrata prin Decizia nr. XX/19.03.2007, Tribunalul Constanta a retinut ca este competent sa analizeze si sa solutioneze pe fond aceasta notificare.
S-a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. _/24 11.1936 [...] a dobandit dreptul de proprietate asupra Mosiei [...] in suprafata de 77 ha, situata in Comuna [...], Municipiul Constanta, Jud. Constanta.
Din terenul in suprafata totala de 77 ha, s-a reconstituit dreptul de proprietate prin acordarea de despagubiri, in temeiul Legii 247/2005, ramanand de restituit o suprafata de teren de 27 ha, ce face obiectul prezentului litigiu.
Prin certificatul de mostenitor nr. 289/20.12.2002 eliberat de BNP [...] s-a facut dovada calitatii de mostenitor al lui [...], in calitate de fiu, al defunctei [...].
[...] este mostenitoarea surorii sale [...], in baza certificatului de mostenitor nr. 1420/27.09.1985 eliberat de fostul Notariat de Stat Sectorul 1 Bucuresti, care la randul sau era mostenitoarea lui [...], conform certificatului de mostenitor nr. 101/14.02.1968 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului 1 Mai Bucuresti, care la randul sau era mostenitoarea sotului sau [...] conform certificatului de mostenitor nr. 431/27.07.1966 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului 1 Mai Bucuresti.
In cauza sunt incidente disp. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit carora de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire, singura mostenitoare care a formulat notificare fiind [...].
Prin contractele de cesiune mai sus enuntate [...] a cesionat toate drepturile succesorale reclamantilor si intervenientilor in interes propriu [...] si [...].
Din situatia juridica inaintata de Primaria municipiului Constanta pentru intreaga suprafata de teren de 77 ha rezulta ca, in anii 1946-1949, [...] figureaza inregistrat cu suprafata de 23 ha si cota ramasa proprietarului de 50 ha, cele doua loturi de teren fiind situate in anii 1936-1938, in afara perimetrului construibil al municipiului Constanta.
Prin aceeasi adresa se mentioneaza ca in prezent cele doua loturi de teren detinute in anii 1936-1938 de ing. _ se suprapun integral peste domeniul public al municipiului Constanta, domeniul public al judetului Constanta, suprafete detinute in proprietate de persoane fizice si juridice, unitate militara, blocuri de locuinte.
Instanta de fond a constatat, pe de o parte, ca situatia juridica este elaborata pentru intreaga suprafata de teren de 77 ha, iar, pe de alta parte, nu se face dovada preluarii in proprietatea statului a diferentei de teren de 50 de ha ramase in proprietatea autorului [...].
In situatia in care nu exista niciun document care sa ateste preluarea imobilului-teren in proprietatea statului, insa e limpede ca imobilul a apartinut Municipiului Constanta, care a dispus de el, prin improprietarirea altor persoane, prin construirea de locuinte si spatii aferente, unitati militare, astfel ca se naste prezumtia simpla a preluarii abuzive, prezumtie ce nu a fost rasturnata de parata.
Totodata, referitor la intinderea suprafetei de teren detinuta de [...], instanta a retinut ca aceasta rezulta din titlul de proprietate reprezentat de contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 8608/24.11.1936 si nu din extrasul situatie cuprinzand lucrarile de reforma agrara, din anul 1948, document ce nu face dovada dreptului de proprietate.
Pe de alta parte, nici un text de lege nu obliga persoana care solicita reconstituirea dreptului de proprietate sa faca dovada continuitatii dreptului de proprietate, dovada acestui drept se face cu titlul de proprietate si numai in lipsa acestui titlu, intinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive.
Prin raportul de expertiza topografica intocmit de exp. ing. [...] a fost identificat terenul in suprafata de 27 ha ca fiind situat pe teritoriul administrativ al municipiului Constanta, destinatia teren intravilan, categoria de folosinta arabil si curti constructii.
Prin raportul de expertiza intocmit de expert ing. [...] valoarea de piata unitara a terenului de 27 ha este de 144,13 euro/mp, fara TVA.
Situarea imobilului la momentul dobandirii in proprietate de catre autorul reclamantilor si intervenientilor rezulta chiar din actul de vanzare cumparare aut. sub. nr. _/24.11.1936, in care se mentioneaza ca suprafata de 77 ha este situata pe mereaua suburbiei [...], Municipiul Constanta, jud. Constanta.
Prin adresa nr. 16138/19.10.2010 emisa de OCPI Constanta s-a mentionat ca nu se detin date privind momentul in care notiunea de teren intravilan (construibil, arabil) a fost introdusa in documentele oficiale ca termen tehnic, insa termenul de teren intravilan arabil, folosit actualmente se uziteaza terenului arabil situat in interiorul limitelor orasului Constanta.
Raportand mentiunea din actul de vanzare cumparare referitoare la mereaua Municipiului Constanta la faptul ca notiunea de intravilan nu exista la momentul achizitionarii imobilului se desprinde concluzia ca parte din imobilul in suprafata de 77 ha a avut destinatia de teren arabil intravilan si face obiect al restituirii in temeiul Legii nr. 10/2001.
S-a concluzionat ca nu toata suprafata de teren a avut aceasta destinatie din moment ce suprafata de 50 ha a fost reconstituita in baza Legii nr. 247/2005.
Constatandu-se ca nu mai este posibila restituirea in natura a terenului de 27 ha, care intra insa sub incidenta Legii nr. 10/2001 - fiind la momentul preluarii un teren agricol intravilan - Tribunalul Constanta a retinut ca reclamantii si intervenientii sunt indreptatiti sa obtina masuri reparatorii prin echivalent, constand in compensarea cu bunuri si servicii la valoarea terenului evaluat prin expertiza [...].
Impotriva aceste sentinte, in termen legal, a declarat recurs parata Agentia Domeniilor Statului care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 coroborat cu art. 304 indice 1 C.pr.civ sub urmatoarele aspecte:
1. In mod gresit prima instanta a retinut ca reclamantii [...] si [...] si intervenientii in interes propriu [...] si [...] au calitate de persoane indreptatite pentru a beneficia de masurile reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 pentru terenul in suprafata de 27 ha identificat prin expertiza [...], solutia Tribunalului Constanta fiind pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
Sustine recurenta ca, in stabilirea persoanelor indreptatite la restituiri, legiuitorul le enumera limitativ, restrictiv, singura exceptie de la regula instituita prin art. 3 din lege, care consacra caracterul intuitu personae al reparatiei, fiind prevazuta in art. 4 alin.(2) care recunoaste acest drept si mostenitorilor persoanei fizice indreptatite, prin succesiunea legala sau testamentara.
Ori, in speta, reclamantii si intervenientii in interes propriu nu au calitatea de mostenitori, fiind doar succesori cu titlu particular, in baza contractului de cesiune de drepturi perfectate cu mostenitorul fostului proprietar al terenului, contracte incheiate in etapa necontencioasa, imediat urmatoare formularii notificarii.
Calitatea de persoana indreptatita in sensul Legii nr. 10/2001, apartinea doar mostenitorului [...], singurul in masura sa solicite restituirea imobilului pe calea Legii nr.10/2001, imprejurarea incheierii unor contracte de cesiune de drepturi fiind o chestiune care intereseaza strict partile contractante, fara a putea influenta partile raportului juridic nascut ca urmare a formularii cererii de restituire, in baza prevederilor legii speciale si respectiv derularea procedurii administrative prealabile.
Chiar daca reclamantii se considera a fi succesori cu titlu particular ai imobilului in litigiu, nu pot fi considerati persoane indreptatite in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru a putea beneficia de restituirea in natura a terenului si, mai mult, de masura compensarii cu un alt imobil acordat de entitatea investita.
2. Hotararea Tribunalului Constanta este nelegala si sub aspectul retinerii incidentei in speta a dispozitiilor Legii nr.102001, in conditiile in care s-a facut dovada ca terenul notificat a fost un teren agricol, situat pe "mereaua suburbiei", conform contractului de vanzare-cumparare nr_./24.11.1936 incheiat de autorul [...], iar Legea nr.10/2001 nu este aplicabila terenurilor agricole.
Sub aspectul intinderii terenului notificat de reclamanti se sustine ca autorul [...] a figurat in evidentele intocmite cu ocazia reformei agrare - Extras din "Situatia cuprinzand lucrarile de reforma arara conform Legii nr. 187/1945" - Inspectoratul Cadastral Constanta din anul 1948 doar cu o suprafata de 73 ha in Constanta, Mosia [...] si nu cu suprafata de 77 ha, cum s-a specificat in notificare.
La termenul de judecata din data de 16 octombrie 2013, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 278/17.05.2013, fata de criticile recurentei parate ce vizau calitatea intimatilor de persoane indreptatite sa beneficieze de masurile reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001, natura masurilor reparatorii acordate, precum si natura terenului de 27 ha notificat, - teren agricol extravilan la data exproprierii.
Instanta de recurs a pus in discutia partilor incidenta in speta a dispozitiilor legii speciale, in raport de dispozitiile art.4 din lege, coroborate cu disp. art. 24 alin.(2), (3), (4) si art. 15 din Legea nr. 165/2013, norme legale ce reglementau modalitatea de reparare a prejudiciilor cauzate prin masurile de preluare abuziva a imobilelor in perioada comunista, atunci cand masurile compensatorii se acorda altor persoane decat titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau mostenitorul acestuia si situatia terenurilor intravilane, agricole la data preluarii abuzive, modalitatea de restituire, conditiile si limitele restituirii acestor terenuri (art.15).
Partile au fost invitate sa isi expuna punctul de vedere cu privire la aceste aspecte, fiind acordat un nou termen de judecata pentru pregatirea apararii acestora si cu privire la aspectele puse in dezbaterea contradictorie a partilor, de catre instanta de judecata.
Prin notele scrise depuse la data de 21.01.2014, recurenta parata a sustinut ca potrivit dispozitiilor art.4 din Legea nr. 165/2013 dispozitiile acestei legi sunt aplicabile si in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii in vigoare a legii si, in consecinta, sunt pe deplin aplicabile si in prezenta speta, care nu primise o solutie irevocabila pana la data adoptarii Legii nr. 165/2013, litigiul fiind in curs de solutionare la acel moment.
La data de 2.04.2014, a formulat cerere de interventie in interes alaturat reclamantilor [...] si [...], intervenientul [...] justificandu-si calitatea si interesul in promovarea acestei cereri prin cumpararea cotei de 2/5 din drepturile succesorale litigioase ramase de pe urma autorului [...] in temeiul contractelor de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr_./7 octombrie 2011 de BNP [...] din Constanta si nr. _/26.08.2011 de BNP [...].
Prin incheierea din 02.04.2014 Curtea a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu alaturat reclamantilor pentru considerentele expuse in incheiere.
Cererea de interventie in interes propriu formulata in recurs de catre intervenientul [...] a fost respinsa ca inadmisibila in raport de disp. art. 50 alin.(3) C.pr.civ., prin aceeasi incheiere de sedinta.
La data de 02.06.2014 s-a invederat instantei ca prin conventia de rezolutiune a contractului de cesiune autentificat sub nr. _/14.04.2011 de BNP [...], partile semnatare [...] si [...] au convenit sa rezolutioneze partial contractul mai sus mentionat, cedentul [...] redobandind o cota de 9,9 % din suprafata de 27 ha cesionata intervenientului [...]. Urmare acestei transmisiuni cu titlu particular, a operat si o transmisiune a calitatii procesuale pasive in recurs, pentru cota de 9,9% din terenul notificat, instanta dispunand extinderea cadrului procesual prin introducerea in proces in calitate de intimat si a numitului [...], reprezentat in proces prin mandatar [...], conform procurii judiciare speciale nr.2818/28.09.2012 autentificata de BNP [...].
Curtea, analizand legalitatea hotararii Tribunalului Constanta, in raport de criticile recurentei parate, constata urmatoarele:
1. In referire la calitatea reclamantilor si a intervenientilor de persoane indreptatite sa beneficieze de masurile reparatorii prevazute de Legea nr.10/2001 pentru terenul in suprafata de 27 ha, situat la data exproprierii de catre stat, pe mereaua comunei [...], parte componenta a proprietatii de 77 ha a lui [...], dobandita prin contractul de vanzare-cumparare nr_./24/11.1936 Curtea constata ca se impun a fi facute cateva nuantari cu privire la:
a) legitimarea procesuala activa a reclamantilor si a intervenientilor in procedura Legii nr.10/2001;
b) respectiv cu privire la indreptatirea acestora de a beneficia de masurile reparatorii prevazute de legea speciala pentru terenul agricol de 27 ha din totalul de 77 ha preluat de stat de la autorul [...], in contextul Legii nr.165/2013.
a) Reclamantii [...] si [...], intervenientii [...], [...] si intervenientul in interes alaturat [...] sunt cesionari de drepturi litigioase in temeiul contractelor de vanzare - cumparare mai sus mentionate si depuse la dosarul de fond si in recurs.
Drepturile dobandite de cesionari sunt drepturi succesorale ale cedentului cu privire la imobilul in litigiu care incorporeaza vocatia autorului la valorificarea dreptului de "persoana indreptatita" la restituirea imobilului litigios potrivit procedurilor speciale de reparatie, aplicabile imobilelor preluate in mod abuziv de stat in perioada comunista, categorie din care face parte si terenul notificat.
In temeiul contractelor de vanzare-cumparare de drepturi succesorale (litigioase) cesionarii au dobandit vocatia la valorificarea dreptului de "persoana indreptatita" la masuri reparatorii in legatura cu terenul in suprafata de 27 ha, intrucat numai aceasta vocatie a existat in patrimoniul cedentului la momentul incheierii acestor contracte de cesiune de drepturi litigioase.
Cum notificarea formulata de autorii cedentilor nu fusese solutionata de entitatea desemnata cu solutionarea acesteia, cesionarii au dobandit si dreptul de a sesiza instanta de judecata in vederea cenzurarii refuzului unitatii notificate de a solutiona notificarea si implicit dreptul de a obtine o solutie pe fondul acestei notificari, conform jurisprudentei constante a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Deciziei Civile nr. XX/2008 pronuntata in procedura recursului in interesul legii.
Prin urmare, in temeiul contractului de cesiune de drepturi litigioase, reclamantii si intervenientii s-au legitimat procesual activ in procedura Legii 10/2001, instantei de judecata incumbandu-i obligatia in virtutea plenitudinii sale de competenta in materia Legii 10/2001, de a analiza notificarea pe fond, respectiv de a stabili daca potrivit legislatiei in vigoare la momentul solutionarii acestei notificari - Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.165/2013, pretentiile acestor persoane sunt intemeiate si in caz afirmativ sa stabileasca modalitatea de reparare a prejudiciului suferit de cesionarii de drepturi litigioase.
b) Curtea constata ca desi reclamantii si intervenientii au calitate procesuala activa in prezenta cauza, acestia nu sunt indreptatiti sa beneficieze de masuri reparatorii pentru terenul de 27 ha ce a facut obiectul notificarii nr.394/05.11.2001, in raport de dispozitiile art.15 din Legea nr.165/2013, si fata de imprejurarea ca aceste persoane au beneficiat deja anterior promovarii prezentului litigiu de masuri reparatorii conform Legii nr.247/2005 pentru suprafata de teren de 50 ha preluata de stat de la autorul originar - proprietarul [...], care detinuse in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr. _/24.11.1936 o suprafata totala de teren de 77 ha pe mereaua comunei [...], judetul Constanta.
Referitor la incidenta in speta a dispozitiilor art.15 din Legea nr.165/2013, cu efecte asupra rezolvarii problemei calitatii reclamantilor si intervenientilor de persoane indreptatite sa beneficieze de masuri reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 pentru terenul in suprafata de 27 ha situat in prezent in intravilanul Municipiului Constanta, calitate contestata in recurs de catre recurenta parata, Curtea retine urmatoarele:
Dispozitiile art.15 din Legea nr.165/2013 au deplina aplicabilitate in prezentul litigiu, in raport cu dispozitiile art.4 din Legea nr.165/2013, conform carora: "Dispozitiile prezentei se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Legii nr. 165/2013.
Adoptarea Legii nr. 165/2013, care consacra principiul aplicarii imediate a acestor dispozitii legale notificarilor nesolutionate in mod irevocabil in procedura administrativa si/sau jurisdictionala, inclusiv cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului este urmarea fireasca a jurisprudentei acestei instante de contencios european care intr-o serie de cauze ce vizau incalcarea dispozitiilor din Protocolul 1 la CEDO (ex: cauza Viasu, Faimblat si cauza Katz contra Romaniei) a identificat o problema structurala specifica in ce priveste lipsa restituirii sau a despagubirii pentru bunurile nationalizate, aceasta instanta europeana retinand in mod constant influenta sistemului de restituire si in special de intarzierea inregistrata in procedura de plata a despagubirii.
CEDO a subliniat ca "atunci cand este in joc o problema de interes general, puterile publice sunt tinute sa reactioneze in timp util, corect si cu cea mai mare coerenta" (Vasilescu contra Romaniei, 22 mai 1998, f.51), "atat atingerea respectarii bunurilor cat si lipsa reactiei trebuie sa genereze un just echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele de protectie a drepturilor fundamentale ale persoanei. In special, trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat de orice masura aplicata de stat, inclusiv masurile care priveaza o persoana de proprietatea sa. (cauza Atanasiu si altii impotriva Romaniei, Decizia din 12 oct. 2010, paragraful 67).
Legea nr.165/2013 constituie o transpunere in legislatia nationala a masurilor cu caracter general reparatoriu prefigurate in hotararea - pilot din cauza Maria Atanasiu si altii contra Romaniei, legiuitorul roman urmarind prin act normativ sa implementeze in legislatia nationala principiile CEDO in materia respectarii dreptului de proprietate si in acelasi timp sa mentina un echilibru intre interesul general al comunitatii, respectiv intre obiectivul legitim de "utilitate publica", acela care urmarea masuri de reforma economica ori de justitie sociala ce militeaza pentru o rambursare inferioara la valoarea de piata actuala (James si altii contra Regatului Unit, 8 iulie 1986, f.120) si interesele particulare ale persoanelor private de proprietate care sunt indreptatite sa beneficieze de aceste masuri reparatorii.
Or, asa cum a statuat in jurisprudenta sus mentionata CEDO, in situatia unor modificari fundamentale ale sistemului unei tari, precum cele care le prezinta tranzitia de la un regim totalitar la unul democratic de guvernare si structura politica, juridica si economica a statului, adoptarea unor legi economice si sociale pe scara larga in materie de restituire a proprietatii, nu poate asigura o dreptate completa in fata varietatii de situatii in care se afla numeroasele persoane in cauza.
S-a retinut astfel ca statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despagubire consfintite de lege - si de a reduce nivelul despagubirilor prin mijloace legislative, amintindu-se ca ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despagubirilor acordate pentru o privare de proprietate operata de stat sa fie "in mod rezonabil in raport" cu valoarea bunului si ca doar o lipsa totala de despagubire este considerata incompatibila cu art.1 din Protocolul nr.1.
De aceea, cum art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO nu garanteaza un drept la o compensatie integrala in orice circumstante, o compensatie partiala este justificata de obiective legitime de utilitate publica.
Pe aceasta linie de gandire, legiuitorul roman prin Legea nr.165/2013 a urmarit o refacere totala a legislatiei in materia restituirii proprietatilor confiscate de regimul comunist, care sa conduca la reguli de procedura clare si simplificate, care sa faca sistemul de despagubire mai previzibil in aplicarea sa, iar plafonarea despagubirilor si esalonarea lor pe o perioada mai lunga de timp reprezinta masuri apte sa asigure acest echilibru intre interesul general al colectivitatii si interesele fostilor proprietari.
In acest sens prin art.15 din Legea nr.165/2013 s-a prevazut ca: "Cererile vizand restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluarii abuzive, formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se solutioneaza cu respectarea limitei de 50 de ha de proprietar deposedat, cu conditia ca aceasta suprafata sa nu fi fost restituita prin aplicarea legilor fondului funciar".
Dispozitiile art.15 din Legea nr.165/2013 nu au fost declarate neconstitutionale si acestea au deplina incidenta in speta in raport de Decizia interpretativa a Curtii Constitutionale nr. 88/27.02.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.281/16.04.2014.
Astfel, prin Decizia nr.88/27.02.2014 Curtea Constitutionala a constatat ca "dispozitiile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art.33 din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii".
Prin urmare, instanta de contencios constitutional nu a declarat neconstitutionale dispozitiile art.4 din Legea nr.165/2013 ce reglementeaza aplicarea imediata a legii noi in cauzele pendinte pe rolul instantelor judecatoresti, ci exceptia a vizat strict dispozitiile art.4 teza a-II-a din lege raportate la cele ale art.33 din Legea nr.165/2013, acestea din urma instituind termene procedurale de solutionare a cererilor de catre entitatile investite de lege cu atributii in procesul de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv, termene care incep sa curga de la data de 01 ianuarie 2014 si inlauntrul carora persoanele indreptatite nu pot formula cereri in instanta.
Curtea Constitutionala a analizat in cadrul considerentelor deciziei nr. 88/2014 daca "dispozitiile art.4 teza a-II-a, interpretate in sensul ca termenele prevazute de art.33 din Legea nr.165/2013 se aplica cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor", reprezinta o implicare a statului ca parte in procesele aflate in curs, daca influenteaza rezultatul procesului sau creeaza un dezavantaj substantial, intre partile din proces ori inlatura o cale eficienta de solutionare a pretentiilor reclamantului" (paragraful 47).
Raspunzand acestei probleme, instanta de contencios constitutional a transat ca "prin aplicarea retroactiva a termenelor procedurale prevazute de art.33 din Legea nr.165/2013 se aduce atingere dreptului de acces liber la justitie al persoanelor indreptatite la masurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiaza de la momentul investirii instantei de judecata pana la solutionarea definitiva a cauzei. Efectul juridic al solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti in sensul respingerii actiunilor mentionate ca "devenite premature", constituie o evidenta incalcare a liberului acces la justitie si, prin urmare, o nesocotire a dispozitiilor constitutionale ale art.21 al.(2) potrivit carora: "Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept" (paragraful 56).
Raspunzand insa criticii privind incalcarea dreptului de proprietate, prin reglementarea art.4 din Legea nr.165/2013, Curtea Constitutionala, in cadrul aceleiasi decizii a statuat ca aceasta nu poate fi retinuta intrucat, in acord cu jurisprudenta CEDO, instanta de contencios constitutional, a statuat deseori ca "dispozitiile privind garantarea si ocrotirea proprietatii se aplica numai titularilor dreptului de proprietate (a se vedea in acest sens decizia nr.23/08 ianuarie 2008 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.49/27.01.2009), or reclamantilor care urmeaza procedura Legii nr.10/2001, aflata in curs de solutionare la aparitia acestei legi, nu le-a fost recunoscuta calitatea de proprietari (paragraful 60).
Aceasta viziune a legiuitorului exprimata in art.15 din Legea 165/2013, nu este de natura sa aduca atingere vreunui drept de proprietate al reclamantilor sau al intervenientilor intrucat pana la momentul adoptarii Legii nr. 165/2013 si respectiv pana la finalizarea prezentului litigiu printr-o hotarare irevocabila nici notificatorii si nici cumparatorii drepturilor litigioase nu au avut un bun in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, bun de care sa fie privati ca urmare a aplicarii dispozitiilor legale mai sus invocate in prezentul litigiu.
Aprecierea existentei unui "bun" in patrimoniul vanzatorului de drepturi succesorale implica recunoasterea in continutul notiunii explicitate in jurisprudenta CEDO, inclusiv in cea dezvoltata in cauzele impotriva Romaniei, atat a unui "bun actual" cat si a unei "sperante legitime" de valorificare a dreptului de proprietate.
Se observa in jurisprudenta CEDO actuala o schimbare in rationamentul construit pe tiparul cauzei Paduraru contra Romaniei din 1 decembrie 2005, continuata cu cauzele Strain si Porteanu, pe care Curtea le-a aplicat constant, fara nicio abatere in practica ulterioara in ceea ce priveste continutul conceptual al notiunii de "bun".
Astfel, daca in practica anterioara simpla pronuntare a unei hotarari judecatoresti, chiar daca aceasta nu avea caracter irevocabil, prin care se constata nelegalitatea preluarii de catre stat a unui imobil inainte de anul 1989, reprezinta o privare nejustificata de proprietate, apreciindu-se totodata ca reclamantii au chiar un "bun actual", in masura in care vanzarea unor apartamente din imobil s-a realizat ulterior ori doar un "interes patrimonial" de a obtine restituirea in natura, cu aceeasi valoare ca si un bun actual in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, in cazurile in care vanzarea a operat inainte de pronuntarea unei hotarari judecatoresti (cauza Paduraru, paragraf 83-87; cauza Porteanu paragraf 339), in cauza Atanasiu si altii contra Romaniei, hotararea din 12 octombrie 2010 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 778/2010, s-a aratat ca un bun actual exista in patrimoniul proprietarilor deposedati abuziv de stat doar daca s-a pronuntat in prealabil o hotarare definitiva si irevocabila, prin care nu numai ca s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a si dispus expres in dispozitivul hotararii in sensul restituirii bunului (paragraf 140 si 143).
In caz contrar, simpla constatare pe cale judecatoreasca a nelegalitatii titlului statului constituit asupra imobilului litigios poate valora doar o recunoastere a unui drept la despagubire, respectiv dreptul de a incasa masuri reparatorii prevazute de legea speciala, sub conditia initierii procedurii administrative si indeplinirii cerintelor legale pentru obtinerea acestor reparatii (paragraf 141, 142 si 143)
Urmare a hotararii CEDO din cauza Atanasiu, circumstantele factuale de natura celor din speta nu permit recunoasterea unui drept la reconstituire, ci doar a unui drept de creanta valorificabil in procedura Legii nr.10/2001 si a Legii nr. 165/2013.
In speta, autoarea vanzatorului de drepturi litigioase nu avea anterior declansarii prezentului litigiu un "bun actual" cu privire la imobilul in litigiu, ci aceasta declansase numai procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 10/2001 prin notificarea imobilului, fara a fi intervenit in prealabil o recunoastere a dreptului sau de proprietate asupra bunului notificat si fara a se fi dispus printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila restituirea acestui bun in natura.
Curtea retine ca sub imperiul art.8 din Legea nr.10/2001, prin urmare anterior adoptarii Legii nr.165/2013, reclamantii si intervenientii nu aveau nici macar o speranta legitima pentru obtinerea de masuri reparatorii pentru suprafata de teren de 27 ha - teren agricol la momentul preluarii bunului de catre stat -, intrucat Legea nr.10/2001 excludea din domeniul sau de aplicare terenurile agricole -, al caror regim juridic era reglementat de o alta lege speciala, Legea nr.18/1991.
Astfel, conform dispozitiilor art.8 al.(1) din Legea nr.10/2001 - text in vigoare si deplin aplicabil in speta la momentul promovarii actiunii in justitie "Nu intra sub incidenta prezentei legi, terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si cele forestiere".
In H.G. nr. 250/2007 s-a prevazut, in aplicarea dispozitiilor art.8 alin.(1) din Legea nr.10/2001, ca in cazul in care s-au depus notificari cu privire la imobilele prevazute la alin.(1) al art.8 din lege, acestea in temeiul art.V alin.(2) din Titlul I din Legea nr.247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza a fi inaintate, in vederea solutionarii comisiilor comunale, orasenesti si municipale, constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si Legii nr.1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, aceste comisii urmand sa solutioneze aceste cereri cu respectarea exigentelor legii nr.18/1991 si ale Legii nr.1/2000, inclusiv cu respectarea limitei de reconstituire a dreptului de proprietate conform art.3 al.(2) din Legea nr.1/2000, respectiv in limita a 50 de ha de teren de proprietar deposedat.
Solutia de excludere a unor asemenea categorii de terenuri din domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001 a fost la acel moment (pana la adoptarea Legii nr.165/2013) rezultatul optiunii legiuitorului si a avut la baza exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislatia trecuta cu privire la proprietatea funciara.
Curtea Constitutionala a Romaniei investita cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 al.(1) din Legea nr.10/2001 a retinut ca aceste dispozitii legale nu contravin nici dispozitiilor art.44 si nici celor ale art.21 din Constitutia Romaniei (Decizia nr.2/18 ianuarie 2005 a Curtii Constitutionale; Decizia nr.34/30.01.2003 a Curtii Constitutionale). De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie in jurisprudenta sa in materie a retinut in mod constant ca terenurile agricole situate in extravilanul localitatilor la data preluarii lor de catre stat, nu intra sub incidenta Legii nr.10/2001, fostii proprietari sau mostenitorii lor fiind exclusi de la beneficiul acestei legi (in acest sens Decizia nr. 5491/11.11.2010; decizia nr. 9841/03.12.2009; Decizia nr. 8259/17.12.2008).
S-a retinut ca anterior anului 2001 au fost adoptate o serie de acte normative precum Legea 18/1991 si Legea nr.1/2000 prin care s-au stabilit modalitati de reparare a prejudiciilor cauzate fostilor proprietari de terenuri cu destinatie agricola, precum si limitele in care statul roman a inteles sa repare aceste prejudicii, astfel incat toti proprietarii de astfel de terenuri trebuiau sa se supuna procedurilor speciale aplicabile in aceste materii.
Or in speta, Curtea constata ca toti intimatii din prezenta cauza au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate in limita a 50 ha de teren dupa fostul proprietar [...], aspect confirmat in cadrul actiunii semnata de reclamanti si dovedit cu inscrisurile emise in baza Legii nr.247/2005 de completare a Legii nr.1/2000 si a Legii nr.18/1991.
Odata cu adoptarea Legii nr.165/2013, legiuitorul roman a atenuat limitele impuse de art.8 al.(1) din legea nr.10/2001 in sensul ca a statuat prin art.15 din acest act normativ nou ca: "Cererile vizand restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluarii abuzive, formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se solutioneaza cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu conditia ca aceasta suprafata sa nu fi fost restituita prin aplicarea legilor fondului funciar".
Prin urmare, pentru solutionarea cu celeritate a tuturor cererilor fostilor proprietari deposedati de imobile in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv a cererilor ce vizau terenuri intravilane, agricole la data preluarii abuzive, legiuitorul a renuntat la distinctia pe care o facea anterior art.8 al.(1) din Legea nr.10/2001, optand pentru o solutionare unitara a cererilor conform principiilor de reparatie a prejudiciului reglementate prin Legea nr.165/2013, (art.1), de catre entitatile investite cu solutionarea notificarilor conform Legii nr.10/2001, fiind eliminata dispozitia de trimitere a acestor cereri spre analiza Comisiilor de fond funciar constituite conform Legii nr.18/1991.
Singura limitare impusa in noua procedura de solutionare a acestor cereri ce vizau terenuri intravilane, agricole la data preluarii abuzive, este aceea regasita si in Legea nr.1/2000 (art.3, al.2), si anume respectarea limitei de 50 de ha de proprietar deposedat, "cu conditia ca aceasta suprafata sa nu fi fost restituita prin aplicarea legilor fondului funciar".
In actualul context legislativ, atat unitatile detinatoare notificate, cat si instantele de judecata au competenta sa analizeze, cererile formulate potrivit Legii nr.10/2001 cu privire la restituirea terenurilor agricole la data preluarii abuzive, situate in prezent in intravilanul localitatilor, cu respectarea limitelor si a conditiei mai sus expuse (art.15 din Legea nr.165/2013).
In speta din analiza lucrarilor dosarului, Curtea constata ca terenul in suprafata de 27 ha ce a facut obiectul notificarii nr.394/05.11.2001 intra sub incidenta art.15 din Legea nr.165/2013.
Se constata ca acest teren a facut parte dintr-o suprafata totala de 77 ha teren agricol, fosta proprietate - [...], conform contractului de vanzare-cumparare nr.8608/1936, situat pe mereaua comunei [...], si avea la momentul preluarii de catre stat destinatie agricola.
Din aceasta suprafata de teren, conform legilor reparatorii adoptate in domeniul fondului funciar, pentru o suprafata de 50 ha teren, reclamantii si intervenientii au obtinut deja masuri reparatorii - despagubiri conform Legii nr.274/2005 astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, eliberate de Primaria Municipiului Constanta - Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor, aspect necontestat de parti, ci dimpotriva, afirmat atat de reclamanti cat si de intervenienti in fata instantei de fond si in recurs.
Curtea constata ca legiuitorul a impus o limita maxima pana la care a inteles sa asigure repararea prejudiciilor cauzate prin privarea fostilor proprietari de terenuri agricole in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precizand atat in legile fondului funciar (Legea nr.1/2000, care a completat Legea nr.18/1991 si Legea nr.247/2005), cat si in Legea nr.165/2013 de completare si modificare a Legii nr.10/2001 ca restituirea terenurilor intravilane, arabile la data preluarii se va face in "limita a 50 de ha de proprietar deposedat".
Or in speta, [...], autorul partilor intimate, a fost unicul proprietar deposedat de statul comunist de o suprafata totala de teren agricol de 77 ha situata pe mereaua localitatii [...], "pamant de aratura, gradina de zarzavat si pamant neproductiv" astfel cum este descris in actul de vanzare-cumparare din 1936 si ulterior in contractele de cesiune de drepturi succesorale semnate de [...], iar "mostenitorii" sai legali sau in calitate de cesionari de drepturi litigioase au beneficiat deja anterior prezentei proceduri, de repararea prejudiciului produs fostului proprietar, in limita a 50 de ha de teren, pentru care s-au acordat masuri reparatorii conform Legii nr.247/2005 (filele 47-49 dosar fond).
Referindu-se la aceasta limitare a masurilor reparatorii prin legile speciale adoptate dupa 1990 si implicit la limitarea dreptului de a se obtine masuri reparatorii numai in limita a 50 de ha de teren de proprietar deposedat, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat ca: "acest aspect se refera la o solutie legislativa care corespunde unei optiuni politice ce tine de competenta legiuitorului, nefiind o problema de contencios constitutional" si ca "trebuie sa se recunoasca statului dreptul de a hotari neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate in patrimoniul sau in baza unor titluri conforme cu legislatia existenta la momentul dobandirii lor precum si de a stabili modul in care - prin restituirea in natura prin plata unor despagubiri sau in orice alta modalitate - fostii proprietari sau mostenitorii acestora vor beneficia de reparatii pentru prejudiciile suferite prin aplicarea unor prevederi legislative in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989" (Decizia nr.510/19.04.2011 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.529/27 iulie 2011; Decizia nr.136/21 octombrie 1998 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.448/24 noiembrie 1998).
De asemenea, in jurisprudenta sa constanta, (Decizia nr. 43/04.02.2003 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.251/11.04.2003; Decizia nr.177/2009 - publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 383/2009; Decizia nr.718/2009 - publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.496/2009; Decizia nr.510/19 iulie 2011 - publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.529/27 iulie 2011), instanta de contencios constitutional a statuat ca: "este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia intinderea si amploarea masurilor pe care le stabileste prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitatii vreunei masuri reparatorii, Curtea nu numai ca nu s-ar putea pronunta, dar, in principiu, n-ar putea sa completeze sau sa schimbe masuri legislative existente, devenind astfel, legislator pozitiv".
Aceasta solutie este conforma jurisprudentei CEDO, care a retinut in mod constant ca art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie nu poate fi interpretat ca restrangand libertatea statelor contractante de a alege conditiile in care accepta sa restituie bunurile ce le-au fost transferate inainte ca ele sa ratifice Conventia.
Daca dispune de o mare marja in aprecierea existentei unei probleme de interes public se justifica anume masuri si in alegerea politicilor lor economice si sociale, atunci cand se afla in joc o chestiune de interes general (Ex. - Cauza Paduraru contra Romania, Cauza Pilot Maria Atanasiu s.a. contra Romania).
Dupa cum a afirmat CEDO in numeroase cauze (Ex.: Cauza Maria Atanasiu s.a. contra Romania, paragraful 169-177), in situatia unor modificari fundamentale ale sistemului unei tari, precum cele pe care le reprezinta tranzitia de la un regim totalitar la o forma democratica de guvernare si reforma structurii politice, juridice si economice a statului, adoptarea unor legi economice si sociale pe scara larga in materie de restituire de proprietati, nu poate asigura o dreptate completa in fata varietatii de situatii in care se afla numeroasele persoane in cauza.
Curtea Europeana a recunoscut ca statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despagubiri consfintite prin lege - si de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despagubirilor prin mijloace legislative, amintind ca ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie este ca valoarea despagubirii acordate pentru o privare de proprietate operata de stat sa fie "in mod rezonabil in raport cu valoarea bunului si ca doar o lipsa totala de despagubiri este considerata incompatibila cu art.1 din Protocolul nr.1.
De aceea, cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garanteaza un drept la o compensatie integrala in orice circumstante, o compensatie partiala justificata de obiective legitime "de utilitate publica", precum cele care urmaresc masuri de reforma economica sau de dreptate sociala putand milita pentru o reparatie partiala, respectiv pentru o rambursare mai mica decat valoarea de piata integrala.
Or, aplicarea acestor principii la situatia concreta a reclamantilor si a intervenientilor impune concluzia ca acordarea de despagubiri in limita a 50 de ha de teren de proprietar deposedat ([...]) conform dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 165/2013 combinate cu dispozitiile Legii nr. 247/2005 si ale legilor nr.18/1991 si nr. 1/2000, nu constituie o nedreptate disproportionala, in conditiile in care masura limitarii despagubirilor este justificata de reforma radicala a sistemului politic si economic din Romania si de situatia finantelor tarii, premisa agreata si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta sa, dupa cauza - Pilot Maria Atanasiu s.a. contra Romania.
In concluzie, Curtea constatand ca reclamantii si intervenientii, in calitate de succesori ai fostului proprietar, si de cesionari de drepturi litigioase au beneficiat din totalul de 77 ha teren, fosta proprietate - [...], de masuri reparatorii in limita a 50 ha, in temeiul legilor reparatorii anterioare - Legea nr.247/2005, retine ca pretentiile formulate in prezenta cauza pentru diferenta de 27 ha teren preluat de la acelasi autor [...] sunt nefondate in raport de dispozitiile art.15 din Legea nr.165/2013 mai sus mentionate.
Prin urmare, pentru solutionarea cu celeritate a tuturor cererilor fostilor proprietari deposedati de imobile in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv a cererilor ce vizau terenuri intravilane, agricole la data preluarii abuzive, legiuitorul a renuntat la distinctia pe care o facea anterior art.8 al.(1) din Legea nr.10/2001, optand pentru o solutionare unitara a cererilor conform principiilor de reparatie a prejudiciului reglementate prin Legea nr.165/2013, (art.1), de catre entitatile investite cu solutionarea notificarilor conform Legii nr.10/2001, fiind eliminata dispozitia de trimitere a acestor cereri spre analiza Comisiilor de fond funciar constituite conform Legii nr.18/1991.
Singura limitare impusa in noua procedura de solutionare a acestor cereri ce vizau terenuri intravilane, agricole la data preluarii abuzive, este aceea regasita si in Legea nr.1/2000 (art.3, alin.2), si anume respectarea limitei de 50 de ha de proprietar deposedat, "cu conditia ca aceasta suprafata sa nu fi fost restituita prin aplicarea legilor fondului funciar".
Art. 8 din Legea nr. 10/20012
Art. 15 din Legea nr. 165/2013
Prin sentinta civila nr. 2578/28 mai 2013 Tribunalul Constanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantilor si intervenientilor si a constatat ca acestia sunt persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii in echivalent, in conditiile Legii 10/2001. A fost obligata parata sa acorde reclamantilor si intervenientilor masuri reparatorii prin echivalent in compensare cu alte bunuri si servicii oferite in echivalent pentru terenul in suprafata de 27 ha situat in Constanta, judetul Constanta, identificat prin expertiza ing. [...], teren ce nu poate fi restituit in natura. S-a respins cererea de interventie formulata de intervenienta [...], ca lipsita de interes.
Pentru a pronunta aceasta solutie a retinut prima instanta ca notificarea inregistrata sub nr. 394/5.11.2001 la BEJ [...] de [...], autoarea lui [...] nu a primit nici un raspuns.
Constatand ca notificarea nu a fost solutionata de catre unitatea detinatoare, in acord cu jurisprudenta ICCJ consacrata prin Decizia nr. XX/19.03.2007, Tribunalul Constanta a retinut ca este competent sa analizeze si sa solutioneze pe fond aceasta notificare.
S-a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. _/24 11.1936 [...] a dobandit dreptul de proprietate asupra Mosiei [...] in suprafata de 77 ha, situata in Comuna [...], Municipiul Constanta, Jud. Constanta.
Din terenul in suprafata totala de 77 ha, s-a reconstituit dreptul de proprietate prin acordarea de despagubiri, in temeiul Legii 247/2005, ramanand de restituit o suprafata de teren de 27 ha, ce face obiectul prezentului litigiu.
Prin certificatul de mostenitor nr. 289/20.12.2002 eliberat de BNP [...] s-a facut dovada calitatii de mostenitor al lui [...], in calitate de fiu, al defunctei [...].
[...] este mostenitoarea surorii sale [...], in baza certificatului de mostenitor nr. 1420/27.09.1985 eliberat de fostul Notariat de Stat Sectorul 1 Bucuresti, care la randul sau era mostenitoarea lui [...], conform certificatului de mostenitor nr. 101/14.02.1968 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului 1 Mai Bucuresti, care la randul sau era mostenitoarea sotului sau [...] conform certificatului de mostenitor nr. 431/27.07.1966 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului 1 Mai Bucuresti.
In cauza sunt incidente disp. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit carora de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire, singura mostenitoare care a formulat notificare fiind [...].
Prin contractele de cesiune mai sus enuntate [...] a cesionat toate drepturile succesorale reclamantilor si intervenientilor in interes propriu [...] si [...].
Din situatia juridica inaintata de Primaria municipiului Constanta pentru intreaga suprafata de teren de 77 ha rezulta ca, in anii 1946-1949, [...] figureaza inregistrat cu suprafata de 23 ha si cota ramasa proprietarului de 50 ha, cele doua loturi de teren fiind situate in anii 1936-1938, in afara perimetrului construibil al municipiului Constanta.
Prin aceeasi adresa se mentioneaza ca in prezent cele doua loturi de teren detinute in anii 1936-1938 de ing. _ se suprapun integral peste domeniul public al municipiului Constanta, domeniul public al judetului Constanta, suprafete detinute in proprietate de persoane fizice si juridice, unitate militara, blocuri de locuinte.
Instanta de fond a constatat, pe de o parte, ca situatia juridica este elaborata pentru intreaga suprafata de teren de 77 ha, iar, pe de alta parte, nu se face dovada preluarii in proprietatea statului a diferentei de teren de 50 de ha ramase in proprietatea autorului [...].
In situatia in care nu exista niciun document care sa ateste preluarea imobilului-teren in proprietatea statului, insa e limpede ca imobilul a apartinut Municipiului Constanta, care a dispus de el, prin improprietarirea altor persoane, prin construirea de locuinte si spatii aferente, unitati militare, astfel ca se naste prezumtia simpla a preluarii abuzive, prezumtie ce nu a fost rasturnata de parata.
Totodata, referitor la intinderea suprafetei de teren detinuta de [...], instanta a retinut ca aceasta rezulta din titlul de proprietate reprezentat de contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 8608/24.11.1936 si nu din extrasul situatie cuprinzand lucrarile de reforma agrara, din anul 1948, document ce nu face dovada dreptului de proprietate.
Pe de alta parte, nici un text de lege nu obliga persoana care solicita reconstituirea dreptului de proprietate sa faca dovada continuitatii dreptului de proprietate, dovada acestui drept se face cu titlul de proprietate si numai in lipsa acestui titlu, intinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive.
Prin raportul de expertiza topografica intocmit de exp. ing. [...] a fost identificat terenul in suprafata de 27 ha ca fiind situat pe teritoriul administrativ al municipiului Constanta, destinatia teren intravilan, categoria de folosinta arabil si curti constructii.
Prin raportul de expertiza intocmit de expert ing. [...] valoarea de piata unitara a terenului de 27 ha este de 144,13 euro/mp, fara TVA.
Situarea imobilului la momentul dobandirii in proprietate de catre autorul reclamantilor si intervenientilor rezulta chiar din actul de vanzare cumparare aut. sub. nr. _/24.11.1936, in care se mentioneaza ca suprafata de 77 ha este situata pe mereaua suburbiei [...], Municipiul Constanta, jud. Constanta.
Prin adresa nr. 16138/19.10.2010 emisa de OCPI Constanta s-a mentionat ca nu se detin date privind momentul in care notiunea de teren intravilan (construibil, arabil) a fost introdusa in documentele oficiale ca termen tehnic, insa termenul de teren intravilan arabil, folosit actualmente se uziteaza terenului arabil situat in interiorul limitelor orasului Constanta.
Raportand mentiunea din actul de vanzare cumparare referitoare la mereaua Municipiului Constanta la faptul ca notiunea de intravilan nu exista la momentul achizitionarii imobilului se desprinde concluzia ca parte din imobilul in suprafata de 77 ha a avut destinatia de teren arabil intravilan si face obiect al restituirii in temeiul Legii nr. 10/2001.
S-a concluzionat ca nu toata suprafata de teren a avut aceasta destinatie din moment ce suprafata de 50 ha a fost reconstituita in baza Legii nr. 247/2005.
Constatandu-se ca nu mai este posibila restituirea in natura a terenului de 27 ha, care intra insa sub incidenta Legii nr. 10/2001 - fiind la momentul preluarii un teren agricol intravilan - Tribunalul Constanta a retinut ca reclamantii si intervenientii sunt indreptatiti sa obtina masuri reparatorii prin echivalent, constand in compensarea cu bunuri si servicii la valoarea terenului evaluat prin expertiza [...].
Impotriva aceste sentinte, in termen legal, a declarat recurs parata Agentia Domeniilor Statului care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 coroborat cu art. 304 indice 1 C.pr.civ sub urmatoarele aspecte:
1. In mod gresit prima instanta a retinut ca reclamantii [...] si [...] si intervenientii in interes propriu [...] si [...] au calitate de persoane indreptatite pentru a beneficia de masurile reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 pentru terenul in suprafata de 27 ha identificat prin expertiza [...], solutia Tribunalului Constanta fiind pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
Sustine recurenta ca, in stabilirea persoanelor indreptatite la restituiri, legiuitorul le enumera limitativ, restrictiv, singura exceptie de la regula instituita prin art. 3 din lege, care consacra caracterul intuitu personae al reparatiei, fiind prevazuta in art. 4 alin.(2) care recunoaste acest drept si mostenitorilor persoanei fizice indreptatite, prin succesiunea legala sau testamentara.
Ori, in speta, reclamantii si intervenientii in interes propriu nu au calitatea de mostenitori, fiind doar succesori cu titlu particular, in baza contractului de cesiune de drepturi perfectate cu mostenitorul fostului proprietar al terenului, contracte incheiate in etapa necontencioasa, imediat urmatoare formularii notificarii.
Calitatea de persoana indreptatita in sensul Legii nr. 10/2001, apartinea doar mostenitorului [...], singurul in masura sa solicite restituirea imobilului pe calea Legii nr.10/2001, imprejurarea incheierii unor contracte de cesiune de drepturi fiind o chestiune care intereseaza strict partile contractante, fara a putea influenta partile raportului juridic nascut ca urmare a formularii cererii de restituire, in baza prevederilor legii speciale si respectiv derularea procedurii administrative prealabile.
Chiar daca reclamantii se considera a fi succesori cu titlu particular ai imobilului in litigiu, nu pot fi considerati persoane indreptatite in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru a putea beneficia de restituirea in natura a terenului si, mai mult, de masura compensarii cu un alt imobil acordat de entitatea investita.
2. Hotararea Tribunalului Constanta este nelegala si sub aspectul retinerii incidentei in speta a dispozitiilor Legii nr.102001, in conditiile in care s-a facut dovada ca terenul notificat a fost un teren agricol, situat pe "mereaua suburbiei", conform contractului de vanzare-cumparare nr_./24.11.1936 incheiat de autorul [...], iar Legea nr.10/2001 nu este aplicabila terenurilor agricole.
Sub aspectul intinderii terenului notificat de reclamanti se sustine ca autorul [...] a figurat in evidentele intocmite cu ocazia reformei agrare - Extras din "Situatia cuprinzand lucrarile de reforma arara conform Legii nr. 187/1945" - Inspectoratul Cadastral Constanta din anul 1948 doar cu o suprafata de 73 ha in Constanta, Mosia [...] si nu cu suprafata de 77 ha, cum s-a specificat in notificare.
La termenul de judecata din data de 16 octombrie 2013, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 278/17.05.2013, fata de criticile recurentei parate ce vizau calitatea intimatilor de persoane indreptatite sa beneficieze de masurile reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001, natura masurilor reparatorii acordate, precum si natura terenului de 27 ha notificat, - teren agricol extravilan la data exproprierii.
Instanta de recurs a pus in discutia partilor incidenta in speta a dispozitiilor legii speciale, in raport de dispozitiile art.4 din lege, coroborate cu disp. art. 24 alin.(2), (3), (4) si art. 15 din Legea nr. 165/2013, norme legale ce reglementau modalitatea de reparare a prejudiciilor cauzate prin masurile de preluare abuziva a imobilelor in perioada comunista, atunci cand masurile compensatorii se acorda altor persoane decat titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau mostenitorul acestuia si situatia terenurilor intravilane, agricole la data preluarii abuzive, modalitatea de restituire, conditiile si limitele restituirii acestor terenuri (art.15).
Partile au fost invitate sa isi expuna punctul de vedere cu privire la aceste aspecte, fiind acordat un nou termen de judecata pentru pregatirea apararii acestora si cu privire la aspectele puse in dezbaterea contradictorie a partilor, de catre instanta de judecata.
Prin notele scrise depuse la data de 21.01.2014, recurenta parata a sustinut ca potrivit dispozitiilor art.4 din Legea nr. 165/2013 dispozitiile acestei legi sunt aplicabile si in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii in vigoare a legii si, in consecinta, sunt pe deplin aplicabile si in prezenta speta, care nu primise o solutie irevocabila pana la data adoptarii Legii nr. 165/2013, litigiul fiind in curs de solutionare la acel moment.
La data de 2.04.2014, a formulat cerere de interventie in interes alaturat reclamantilor [...] si [...], intervenientul [...] justificandu-si calitatea si interesul in promovarea acestei cereri prin cumpararea cotei de 2/5 din drepturile succesorale litigioase ramase de pe urma autorului [...] in temeiul contractelor de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr_./7 octombrie 2011 de BNP [...] din Constanta si nr. _/26.08.2011 de BNP [...].
Prin incheierea din 02.04.2014 Curtea a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu alaturat reclamantilor pentru considerentele expuse in incheiere.
Cererea de interventie in interes propriu formulata in recurs de catre intervenientul [...] a fost respinsa ca inadmisibila in raport de disp. art. 50 alin.(3) C.pr.civ., prin aceeasi incheiere de sedinta.
La data de 02.06.2014 s-a invederat instantei ca prin conventia de rezolutiune a contractului de cesiune autentificat sub nr. _/14.04.2011 de BNP [...], partile semnatare [...] si [...] au convenit sa rezolutioneze partial contractul mai sus mentionat, cedentul [...] redobandind o cota de 9,9 % din suprafata de 27 ha cesionata intervenientului [...]. Urmare acestei transmisiuni cu titlu particular, a operat si o transmisiune a calitatii procesuale pasive in recurs, pentru cota de 9,9% din terenul notificat, instanta dispunand extinderea cadrului procesual prin introducerea in proces in calitate de intimat si a numitului [...], reprezentat in proces prin mandatar [...], conform procurii judiciare speciale nr.2818/28.09.2012 autentificata de BNP [...].
Curtea, analizand legalitatea hotararii Tribunalului Constanta, in raport de criticile recurentei parate, constata urmatoarele:
1. In referire la calitatea reclamantilor si a intervenientilor de persoane indreptatite sa beneficieze de masurile reparatorii prevazute de Legea nr.10/2001 pentru terenul in suprafata de 27 ha, situat la data exproprierii de catre stat, pe mereaua comunei [...], parte componenta a proprietatii de 77 ha a lui [...], dobandita prin contractul de vanzare-cumparare nr_./24/11.1936 Curtea constata ca se impun a fi facute cateva nuantari cu privire la:
a) legitimarea procesuala activa a reclamantilor si a intervenientilor in procedura Legii nr.10/2001;
b) respectiv cu privire la indreptatirea acestora de a beneficia de masurile reparatorii prevazute de legea speciala pentru terenul agricol de 27 ha din totalul de 77 ha preluat de stat de la autorul [...], in contextul Legii nr.165/2013.
a) Reclamantii [...] si [...], intervenientii [...], [...] si intervenientul in interes alaturat [...] sunt cesionari de drepturi litigioase in temeiul contractelor de vanzare - cumparare mai sus mentionate si depuse la dosarul de fond si in recurs.
Drepturile dobandite de cesionari sunt drepturi succesorale ale cedentului cu privire la imobilul in litigiu care incorporeaza vocatia autorului la valorificarea dreptului de "persoana indreptatita" la restituirea imobilului litigios potrivit procedurilor speciale de reparatie, aplicabile imobilelor preluate in mod abuziv de stat in perioada comunista, categorie din care face parte si terenul notificat.
In temeiul contractelor de vanzare-cumparare de drepturi succesorale (litigioase) cesionarii au dobandit vocatia la valorificarea dreptului de "persoana indreptatita" la masuri reparatorii in legatura cu terenul in suprafata de 27 ha, intrucat numai aceasta vocatie a existat in patrimoniul cedentului la momentul incheierii acestor contracte de cesiune de drepturi litigioase.
Cum notificarea formulata de autorii cedentilor nu fusese solutionata de entitatea desemnata cu solutionarea acesteia, cesionarii au dobandit si dreptul de a sesiza instanta de judecata in vederea cenzurarii refuzului unitatii notificate de a solutiona notificarea si implicit dreptul de a obtine o solutie pe fondul acestei notificari, conform jurisprudentei constante a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Deciziei Civile nr. XX/2008 pronuntata in procedura recursului in interesul legii.
Prin urmare, in temeiul contractului de cesiune de drepturi litigioase, reclamantii si intervenientii s-au legitimat procesual activ in procedura Legii 10/2001, instantei de judecata incumbandu-i obligatia in virtutea plenitudinii sale de competenta in materia Legii 10/2001, de a analiza notificarea pe fond, respectiv de a stabili daca potrivit legislatiei in vigoare la momentul solutionarii acestei notificari - Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.165/2013, pretentiile acestor persoane sunt intemeiate si in caz afirmativ sa stabileasca modalitatea de reparare a prejudiciului suferit de cesionarii de drepturi litigioase.
b) Curtea constata ca desi reclamantii si intervenientii au calitate procesuala activa in prezenta cauza, acestia nu sunt indreptatiti sa beneficieze de masuri reparatorii pentru terenul de 27 ha ce a facut obiectul notificarii nr.394/05.11.2001, in raport de dispozitiile art.15 din Legea nr.165/2013, si fata de imprejurarea ca aceste persoane au beneficiat deja anterior promovarii prezentului litigiu de masuri reparatorii conform Legii nr.247/2005 pentru suprafata de teren de 50 ha preluata de stat de la autorul originar - proprietarul [...], care detinuse in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr. _/24.11.1936 o suprafata totala de teren de 77 ha pe mereaua comunei [...], judetul Constanta.
Referitor la incidenta in speta a dispozitiilor art.15 din Legea nr.165/2013, cu efecte asupra rezolvarii problemei calitatii reclamantilor si intervenientilor de persoane indreptatite sa beneficieze de masuri reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 pentru terenul in suprafata de 27 ha situat in prezent in intravilanul Municipiului Constanta, calitate contestata in recurs de catre recurenta parata, Curtea retine urmatoarele:
Dispozitiile art.15 din Legea nr.165/2013 au deplina aplicabilitate in prezentul litigiu, in raport cu dispozitiile art.4 din Legea nr.165/2013, conform carora: "Dispozitiile prezentei se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Legii nr. 165/2013.
Adoptarea Legii nr. 165/2013, care consacra principiul aplicarii imediate a acestor dispozitii legale notificarilor nesolutionate in mod irevocabil in procedura administrativa si/sau jurisdictionala, inclusiv cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului este urmarea fireasca a jurisprudentei acestei instante de contencios european care intr-o serie de cauze ce vizau incalcarea dispozitiilor din Protocolul 1 la CEDO (ex: cauza Viasu, Faimblat si cauza Katz contra Romaniei) a identificat o problema structurala specifica in ce priveste lipsa restituirii sau a despagubirii pentru bunurile nationalizate, aceasta instanta europeana retinand in mod constant influenta sistemului de restituire si in special de intarzierea inregistrata in procedura de plata a despagubirii.
CEDO a subliniat ca "atunci cand este in joc o problema de interes general, puterile publice sunt tinute sa reactioneze in timp util, corect si cu cea mai mare coerenta" (Vasilescu contra Romaniei, 22 mai 1998, f.51), "atat atingerea respectarii bunurilor cat si lipsa reactiei trebuie sa genereze un just echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele de protectie a drepturilor fundamentale ale persoanei. In special, trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat de orice masura aplicata de stat, inclusiv masurile care priveaza o persoana de proprietatea sa. (cauza Atanasiu si altii impotriva Romaniei, Decizia din 12 oct. 2010, paragraful 67).
Legea nr.165/2013 constituie o transpunere in legislatia nationala a masurilor cu caracter general reparatoriu prefigurate in hotararea - pilot din cauza Maria Atanasiu si altii contra Romaniei, legiuitorul roman urmarind prin act normativ sa implementeze in legislatia nationala principiile CEDO in materia respectarii dreptului de proprietate si in acelasi timp sa mentina un echilibru intre interesul general al comunitatii, respectiv intre obiectivul legitim de "utilitate publica", acela care urmarea masuri de reforma economica ori de justitie sociala ce militeaza pentru o rambursare inferioara la valoarea de piata actuala (James si altii contra Regatului Unit, 8 iulie 1986, f.120) si interesele particulare ale persoanelor private de proprietate care sunt indreptatite sa beneficieze de aceste masuri reparatorii.
Or, asa cum a statuat in jurisprudenta sus mentionata CEDO, in situatia unor modificari fundamentale ale sistemului unei tari, precum cele care le prezinta tranzitia de la un regim totalitar la unul democratic de guvernare si structura politica, juridica si economica a statului, adoptarea unor legi economice si sociale pe scara larga in materie de restituire a proprietatii, nu poate asigura o dreptate completa in fata varietatii de situatii in care se afla numeroasele persoane in cauza.
S-a retinut astfel ca statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despagubire consfintite de lege - si de a reduce nivelul despagubirilor prin mijloace legislative, amintindu-se ca ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despagubirilor acordate pentru o privare de proprietate operata de stat sa fie "in mod rezonabil in raport" cu valoarea bunului si ca doar o lipsa totala de despagubire este considerata incompatibila cu art.1 din Protocolul nr.1.
De aceea, cum art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO nu garanteaza un drept la o compensatie integrala in orice circumstante, o compensatie partiala este justificata de obiective legitime de utilitate publica.
Pe aceasta linie de gandire, legiuitorul roman prin Legea nr.165/2013 a urmarit o refacere totala a legislatiei in materia restituirii proprietatilor confiscate de regimul comunist, care sa conduca la reguli de procedura clare si simplificate, care sa faca sistemul de despagubire mai previzibil in aplicarea sa, iar plafonarea despagubirilor si esalonarea lor pe o perioada mai lunga de timp reprezinta masuri apte sa asigure acest echilibru intre interesul general al colectivitatii si interesele fostilor proprietari.
In acest sens prin art.15 din Legea nr.165/2013 s-a prevazut ca: "Cererile vizand restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluarii abuzive, formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se solutioneaza cu respectarea limitei de 50 de ha de proprietar deposedat, cu conditia ca aceasta suprafata sa nu fi fost restituita prin aplicarea legilor fondului funciar".
Dispozitiile art.15 din Legea nr.165/2013 nu au fost declarate neconstitutionale si acestea au deplina incidenta in speta in raport de Decizia interpretativa a Curtii Constitutionale nr. 88/27.02.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.281/16.04.2014.
Astfel, prin Decizia nr.88/27.02.2014 Curtea Constitutionala a constatat ca "dispozitiile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art.33 din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii".
Prin urmare, instanta de contencios constitutional nu a declarat neconstitutionale dispozitiile art.4 din Legea nr.165/2013 ce reglementeaza aplicarea imediata a legii noi in cauzele pendinte pe rolul instantelor judecatoresti, ci exceptia a vizat strict dispozitiile art.4 teza a-II-a din lege raportate la cele ale art.33 din Legea nr.165/2013, acestea din urma instituind termene procedurale de solutionare a cererilor de catre entitatile investite de lege cu atributii in procesul de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv, termene care incep sa curga de la data de 01 ianuarie 2014 si inlauntrul carora persoanele indreptatite nu pot formula cereri in instanta.
Curtea Constitutionala a analizat in cadrul considerentelor deciziei nr. 88/2014 daca "dispozitiile art.4 teza a-II-a, interpretate in sensul ca termenele prevazute de art.33 din Legea nr.165/2013 se aplica cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor", reprezinta o implicare a statului ca parte in procesele aflate in curs, daca influenteaza rezultatul procesului sau creeaza un dezavantaj substantial, intre partile din proces ori inlatura o cale eficienta de solutionare a pretentiilor reclamantului" (paragraful 47).
Raspunzand acestei probleme, instanta de contencios constitutional a transat ca "prin aplicarea retroactiva a termenelor procedurale prevazute de art.33 din Legea nr.165/2013 se aduce atingere dreptului de acces liber la justitie al persoanelor indreptatite la masurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiaza de la momentul investirii instantei de judecata pana la solutionarea definitiva a cauzei. Efectul juridic al solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti in sensul respingerii actiunilor mentionate ca "devenite premature", constituie o evidenta incalcare a liberului acces la justitie si, prin urmare, o nesocotire a dispozitiilor constitutionale ale art.21 al.(2) potrivit carora: "Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept" (paragraful 56).
Raspunzand insa criticii privind incalcarea dreptului de proprietate, prin reglementarea art.4 din Legea nr.165/2013, Curtea Constitutionala, in cadrul aceleiasi decizii a statuat ca aceasta nu poate fi retinuta intrucat, in acord cu jurisprudenta CEDO, instanta de contencios constitutional, a statuat deseori ca "dispozitiile privind garantarea si ocrotirea proprietatii se aplica numai titularilor dreptului de proprietate (a se vedea in acest sens decizia nr.23/08 ianuarie 2008 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.49/27.01.2009), or reclamantilor care urmeaza procedura Legii nr.10/2001, aflata in curs de solutionare la aparitia acestei legi, nu le-a fost recunoscuta calitatea de proprietari (paragraful 60).
Aceasta viziune a legiuitorului exprimata in art.15 din Legea 165/2013, nu este de natura sa aduca atingere vreunui drept de proprietate al reclamantilor sau al intervenientilor intrucat pana la momentul adoptarii Legii nr. 165/2013 si respectiv pana la finalizarea prezentului litigiu printr-o hotarare irevocabila nici notificatorii si nici cumparatorii drepturilor litigioase nu au avut un bun in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, bun de care sa fie privati ca urmare a aplicarii dispozitiilor legale mai sus invocate in prezentul litigiu.
Aprecierea existentei unui "bun" in patrimoniul vanzatorului de drepturi succesorale implica recunoasterea in continutul notiunii explicitate in jurisprudenta CEDO, inclusiv in cea dezvoltata in cauzele impotriva Romaniei, atat a unui "bun actual" cat si a unei "sperante legitime" de valorificare a dreptului de proprietate.
Se observa in jurisprudenta CEDO actuala o schimbare in rationamentul construit pe tiparul cauzei Paduraru contra Romaniei din 1 decembrie 2005, continuata cu cauzele Strain si Porteanu, pe care Curtea le-a aplicat constant, fara nicio abatere in practica ulterioara in ceea ce priveste continutul conceptual al notiunii de "bun".
Astfel, daca in practica anterioara simpla pronuntare a unei hotarari judecatoresti, chiar daca aceasta nu avea caracter irevocabil, prin care se constata nelegalitatea preluarii de catre stat a unui imobil inainte de anul 1989, reprezinta o privare nejustificata de proprietate, apreciindu-se totodata ca reclamantii au chiar un "bun actual", in masura in care vanzarea unor apartamente din imobil s-a realizat ulterior ori doar un "interes patrimonial" de a obtine restituirea in natura, cu aceeasi valoare ca si un bun actual in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, in cazurile in care vanzarea a operat inainte de pronuntarea unei hotarari judecatoresti (cauza Paduraru, paragraf 83-87; cauza Porteanu paragraf 339), in cauza Atanasiu si altii contra Romaniei, hotararea din 12 octombrie 2010 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 778/2010, s-a aratat ca un bun actual exista in patrimoniul proprietarilor deposedati abuziv de stat doar daca s-a pronuntat in prealabil o hotarare definitiva si irevocabila, prin care nu numai ca s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a si dispus expres in dispozitivul hotararii in sensul restituirii bunului (paragraf 140 si 143).
In caz contrar, simpla constatare pe cale judecatoreasca a nelegalitatii titlului statului constituit asupra imobilului litigios poate valora doar o recunoastere a unui drept la despagubire, respectiv dreptul de a incasa masuri reparatorii prevazute de legea speciala, sub conditia initierii procedurii administrative si indeplinirii cerintelor legale pentru obtinerea acestor reparatii (paragraf 141, 142 si 143)
Urmare a hotararii CEDO din cauza Atanasiu, circumstantele factuale de natura celor din speta nu permit recunoasterea unui drept la reconstituire, ci doar a unui drept de creanta valorificabil in procedura Legii nr.10/2001 si a Legii nr. 165/2013.
In speta, autoarea vanzatorului de drepturi litigioase nu avea anterior declansarii prezentului litigiu un "bun actual" cu privire la imobilul in litigiu, ci aceasta declansase numai procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 10/2001 prin notificarea imobilului, fara a fi intervenit in prealabil o recunoastere a dreptului sau de proprietate asupra bunului notificat si fara a se fi dispus printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila restituirea acestui bun in natura.
Curtea retine ca sub imperiul art.8 din Legea nr.10/2001, prin urmare anterior adoptarii Legii nr.165/2013, reclamantii si intervenientii nu aveau nici macar o speranta legitima pentru obtinerea de masuri reparatorii pentru suprafata de teren de 27 ha - teren agricol la momentul preluarii bunului de catre stat -, intrucat Legea nr.10/2001 excludea din domeniul sau de aplicare terenurile agricole -, al caror regim juridic era reglementat de o alta lege speciala, Legea nr.18/1991.
Astfel, conform dispozitiilor art.8 al.(1) din Legea nr.10/2001 - text in vigoare si deplin aplicabil in speta la momentul promovarii actiunii in justitie "Nu intra sub incidenta prezentei legi, terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si cele forestiere".
In H.G. nr. 250/2007 s-a prevazut, in aplicarea dispozitiilor art.8 alin.(1) din Legea nr.10/2001, ca in cazul in care s-au depus notificari cu privire la imobilele prevazute la alin.(1) al art.8 din lege, acestea in temeiul art.V alin.(2) din Titlul I din Legea nr.247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza a fi inaintate, in vederea solutionarii comisiilor comunale, orasenesti si municipale, constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si Legii nr.1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, aceste comisii urmand sa solutioneze aceste cereri cu respectarea exigentelor legii nr.18/1991 si ale Legii nr.1/2000, inclusiv cu respectarea limitei de reconstituire a dreptului de proprietate conform art.3 al.(2) din Legea nr.1/2000, respectiv in limita a 50 de ha de teren de proprietar deposedat.
Solutia de excludere a unor asemenea categorii de terenuri din domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001 a fost la acel moment (pana la adoptarea Legii nr.165/2013) rezultatul optiunii legiuitorului si a avut la baza exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislatia trecuta cu privire la proprietatea funciara.
Curtea Constitutionala a Romaniei investita cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 al.(1) din Legea nr.10/2001 a retinut ca aceste dispozitii legale nu contravin nici dispozitiilor art.44 si nici celor ale art.21 din Constitutia Romaniei (Decizia nr.2/18 ianuarie 2005 a Curtii Constitutionale; Decizia nr.34/30.01.2003 a Curtii Constitutionale). De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie in jurisprudenta sa in materie a retinut in mod constant ca terenurile agricole situate in extravilanul localitatilor la data preluarii lor de catre stat, nu intra sub incidenta Legii nr.10/2001, fostii proprietari sau mostenitorii lor fiind exclusi de la beneficiul acestei legi (in acest sens Decizia nr. 5491/11.11.2010; decizia nr. 9841/03.12.2009; Decizia nr. 8259/17.12.2008).
S-a retinut ca anterior anului 2001 au fost adoptate o serie de acte normative precum Legea 18/1991 si Legea nr.1/2000 prin care s-au stabilit modalitati de reparare a prejudiciilor cauzate fostilor proprietari de terenuri cu destinatie agricola, precum si limitele in care statul roman a inteles sa repare aceste prejudicii, astfel incat toti proprietarii de astfel de terenuri trebuiau sa se supuna procedurilor speciale aplicabile in aceste materii.
Or in speta, Curtea constata ca toti intimatii din prezenta cauza au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate in limita a 50 ha de teren dupa fostul proprietar [...], aspect confirmat in cadrul actiunii semnata de reclamanti si dovedit cu inscrisurile emise in baza Legii nr.247/2005 de completare a Legii nr.1/2000 si a Legii nr.18/1991.
Odata cu adoptarea Legii nr.165/2013, legiuitorul roman a atenuat limitele impuse de art.8 al.(1) din legea nr.10/2001 in sensul ca a statuat prin art.15 din acest act normativ nou ca: "Cererile vizand restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluarii abuzive, formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se solutioneaza cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu conditia ca aceasta suprafata sa nu fi fost restituita prin aplicarea legilor fondului funciar".
Prin urmare, pentru solutionarea cu celeritate a tuturor cererilor fostilor proprietari deposedati de imobile in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv a cererilor ce vizau terenuri intravilane, agricole la data preluarii abuzive, legiuitorul a renuntat la distinctia pe care o facea anterior art.8 al.(1) din Legea nr.10/2001, optand pentru o solutionare unitara a cererilor conform principiilor de reparatie a prejudiciului reglementate prin Legea nr.165/2013, (art.1), de catre entitatile investite cu solutionarea notificarilor conform Legii nr.10/2001, fiind eliminata dispozitia de trimitere a acestor cereri spre analiza Comisiilor de fond funciar constituite conform Legii nr.18/1991.
Singura limitare impusa in noua procedura de solutionare a acestor cereri ce vizau terenuri intravilane, agricole la data preluarii abuzive, este aceea regasita si in Legea nr.1/2000 (art.3, al.2), si anume respectarea limitei de 50 de ha de proprietar deposedat, "cu conditia ca aceasta suprafata sa nu fi fost restituita prin aplicarea legilor fondului funciar".
In actualul context legislativ, atat unitatile detinatoare notificate, cat si instantele de judecata au competenta sa analizeze, cererile formulate potrivit Legii nr.10/2001 cu privire la restituirea terenurilor agricole la data preluarii abuzive, situate in prezent in intravilanul localitatilor, cu respectarea limitelor si a conditiei mai sus expuse (art.15 din Legea nr.165/2013).
In speta din analiza lucrarilor dosarului, Curtea constata ca terenul in suprafata de 27 ha ce a facut obiectul notificarii nr.394/05.11.2001 intra sub incidenta art.15 din Legea nr.165/2013.
Se constata ca acest teren a facut parte dintr-o suprafata totala de 77 ha teren agricol, fosta proprietate - [...], conform contractului de vanzare-cumparare nr.8608/1936, situat pe mereaua comunei [...], si avea la momentul preluarii de catre stat destinatie agricola.
Din aceasta suprafata de teren, conform legilor reparatorii adoptate in domeniul fondului funciar, pentru o suprafata de 50 ha teren, reclamantii si intervenientii au obtinut deja masuri reparatorii - despagubiri conform Legii nr.274/2005 astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, eliberate de Primaria Municipiului Constanta - Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor, aspect necontestat de parti, ci dimpotriva, afirmat atat de reclamanti cat si de intervenienti in fata instantei de fond si in recurs.
Curtea constata ca legiuitorul a impus o limita maxima pana la care a inteles sa asigure repararea prejudiciilor cauzate prin privarea fostilor proprietari de terenuri agricole in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precizand atat in legile fondului funciar (Legea nr.1/2000, care a completat Legea nr.18/1991 si Legea nr.247/2005), cat si in Legea nr.165/2013 de completare si modificare a Legii nr.10/2001 ca restituirea terenurilor intravilane, arabile la data preluarii se va face in "limita a 50 de ha de proprietar deposedat".
Or in speta, [...], autorul partilor intimate, a fost unicul proprietar deposedat de statul comunist de o suprafata totala de teren agricol de 77 ha situata pe mereaua localitatii [...], "pamant de aratura, gradina de zarzavat si pamant neproductiv" astfel cum este descris in actul de vanzare-cumparare din 1936 si ulterior in contractele de cesiune de drepturi succesorale semnate de [...], iar "mostenitorii" sai legali sau in calitate de cesionari de drepturi litigioase au beneficiat deja anterior prezentei proceduri, de repararea prejudiciului produs fostului proprietar, in limita a 50 de ha de teren, pentru care s-au acordat masuri reparatorii conform Legii nr.247/2005 (filele 47-49 dosar fond).
Referindu-se la aceasta limitare a masurilor reparatorii prin legile speciale adoptate dupa 1990 si implicit la limitarea dreptului de a se obtine masuri reparatorii numai in limita a 50 de ha de teren de proprietar deposedat, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat ca: "acest aspect se refera la o solutie legislativa care corespunde unei optiuni politice ce tine de competenta legiuitorului, nefiind o problema de contencios constitutional" si ca "trebuie sa se recunoasca statului dreptul de a hotari neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate in patrimoniul sau in baza unor titluri conforme cu legislatia existenta la momentul dobandirii lor precum si de a stabili modul in care - prin restituirea in natura prin plata unor despagubiri sau in orice alta modalitate - fostii proprietari sau mostenitorii acestora vor beneficia de reparatii pentru prejudiciile suferite prin aplicarea unor prevederi legislative in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989" (Decizia nr.510/19.04.2011 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.529/27 iulie 2011; Decizia nr.136/21 octombrie 1998 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.448/24 noiembrie 1998).
De asemenea, in jurisprudenta sa constanta, (Decizia nr. 43/04.02.2003 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.251/11.04.2003; Decizia nr.177/2009 - publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 383/2009; Decizia nr.718/2009 - publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.496/2009; Decizia nr.510/19 iulie 2011 - publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.529/27 iulie 2011), instanta de contencios constitutional a statuat ca: "este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia intinderea si amploarea masurilor pe care le stabileste prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitatii vreunei masuri reparatorii, Curtea nu numai ca nu s-ar putea pronunta, dar, in principiu, n-ar putea sa completeze sau sa schimbe masuri legislative existente, devenind astfel, legislator pozitiv".
Aceasta solutie este conforma jurisprudentei CEDO, care a retinut in mod constant ca art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie nu poate fi interpretat ca restrangand libertatea statelor contractante de a alege conditiile in care accepta sa restituie bunurile ce le-au fost transferate inainte ca ele sa ratifice Conventia.
Daca dispune de o mare marja in aprecierea existentei unei probleme de interes public se justifica anume masuri si in alegerea politicilor lor economice si sociale, atunci cand se afla in joc o chestiune de interes general (Ex. - Cauza Paduraru contra Romania, Cauza Pilot Maria Atanasiu s.a. contra Romania).
Dupa cum a afirmat CEDO in numeroase cauze (Ex.: Cauza Maria Atanasiu s.a. contra Romania, paragraful 169-177), in situatia unor modificari fundamentale ale sistemului unei tari, precum cele pe care le reprezinta tranzitia de la un regim totalitar la o forma democratica de guvernare si reforma structurii politice, juridice si economice a statului, adoptarea unor legi economice si sociale pe scara larga in materie de restituire de proprietati, nu poate asigura o dreptate completa in fata varietatii de situatii in care se afla numeroasele persoane in cauza.
Curtea Europeana a recunoscut ca statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despagubiri consfintite prin lege - si de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despagubirilor prin mijloace legislative, amintind ca ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie este ca valoarea despagubirii acordate pentru o privare de proprietate operata de stat sa fie "in mod rezonabil in raport cu valoarea bunului si ca doar o lipsa totala de despagubiri este considerata incompatibila cu art.1 din Protocolul nr.1.
De aceea, cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garanteaza un drept la o compensatie integrala in orice circumstante, o compensatie partiala justificata de obiective legitime "de utilitate publica", precum cele care urmaresc masuri de reforma economica sau de dreptate sociala putand milita pentru o reparatie partiala, respectiv pentru o rambursare mai mica decat valoarea de piata integrala.
Or, aplicarea acestor principii la situatia concreta a reclamantilor si a intervenientilor impune concluzia ca acordarea de despagubiri in limita a 50 de ha de teren de proprietar deposedat ([...]) conform dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 165/2013 combinate cu dispozitiile Legii nr. 247/2005 si ale legilor nr.18/1991 si nr. 1/2000, nu constituie o nedreptate disproportionala, in conditiile in care masura limitarii despagubirilor este justificata de reforma radicala a sistemului politic si economic din Romania si de situatia finantelor tarii, premisa agreata si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta sa, dupa cauza - Pilot Maria Atanasiu s.a. contra Romania.
In concluzie, Curtea constatand ca reclamantii si intervenientii, in calitate de succesori ai fostului proprietar, si de cesionari de drepturi litigioase au beneficiat din totalul de 77 ha teren, fosta proprietate - [...], de masuri reparatorii in limita a 50 ha, in temeiul legilor reparatorii anterioare - Legea nr.247/2005, retine ca pretentiile formulate in prezenta cauza pentru diferenta de 27 ha teren preluat de la acelasi autor [...] sunt nefondate in raport de dispozitiile art.15 din Legea nr.165/2013 mai sus mentionate.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Restituiri
Contestatie formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 - Sentinta civila nr. speta 1 din data de 04.01.2008restituire taxe - Sentinta comerciala nr. 1129/CA din data de 03.04.2014
Contestatie Legea 10/2001. Identitate intre fostii proprietari tabulari si persoanele indreptatite la restituire imobil - Sentinta civila nr. 1124 din data de 20.09.2011
Restituiri - Sentinta civila nr. 65 din data de 21.01.2011
Anularea Dispozitiei Primarului. Cerere de restituire in natura a imobilului - Sentinta civila nr. 1276 din data de 06.12.2010
Restituiri - Decizie nr. 164 din data de 26.04.2010
Drept de proprietate privata asupra terenurilor - Sentinta civila nr. 665 din data de 08.09.2010
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 117 din data de 18.02.2010
Aplicarea dispozitiilor art 284 al 4 si 8 din Legea nr 571/2003 si a pct 212 din HG nr 44/2004. Data de la care se acorda scutirea de la plata impozitului si perioada pe care se acorda. - Decizie nr. 4428 din data de 01.10.2013
Lipsa de interes in declararea recursului a partii parate in conditiile in care actiunea reclamantului a fost respinsa - Decizie nr. 1309/R din data de 07.12.2010
Contestatie impotriva unei decizii de restituire in baza Legii nr. 10/2001 - Decizie nr. 186/R din data de 26.09.2006
Notificarea ramasa fara obiect. Anularea deciziei de solutionare a notificarii formulata in temeiul Legii 10/2001. - Sentinta civila nr. 264/S din data de 02.11.2012
Restituire. Respingerea cererii de restituire a cotei de 1 din imobil preluat abuziv de stat pe motive de vacanta succesorala. Cerere formulata de succesorii fostului proprietar deposedat. - Sentinta civila nr. 34/S din data de 30.01.2012
Restituiri. Acordarea unor terenuri in compensare,chiar daca acestea nu se afla la dispozitia Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 - Sentinta civila nr. 167/S din data de 05.06.2012
Restituiri. Legea 10/2001. Restituirea in natura a imobilului cu dobandirea unui drept special de folosinta in favoarea unor cetateni straini. - Sentinta civila nr. 133/S din data de 07.05.2012
Restituiri. Dovada calitatii de persoane indreptatite la masuri reparatorii in temeiul Legii 10/2001, facuta in fata instantei. Obligatia acesteia de a se pronunta asupra modalitatii de restituire a imobilului – Decizia XX/2007 a ICCJ. - Sentinta civila nr. 148/S din data de 21.05.2012
Restituiri. Aplicarea masurilor reparatorii „ numai in echivalent” pentru un imobil preluat de la o persoana juridica care avea calitatea de actionar la o alta persoana juridica, distincta de celelalte persoane fizice cu aceeasi calitate de asociati ... - Sentinta civila nr. 42/S din data de 06.02.2012
Restituirea sumei achitate cu titlu de taxa pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol a unui teren, atunci cand beneficiarului i s-a aprobat reintroducerea acestui teren in circuitul agricol. Nelegalitatea refuzului restituirii. - Decizie nr. 717 din data de 20.03.2017
Incidenta Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, in cauzele in materia restituirii imobilelor p - Decizie nr. 6856 din data de 17.06.2013
Restituirea in natura. Teren liber - Decizie nr. 96/A din data de 08.03.2007