Actiune in raspundere delictuala. Obligarea paratilor la incetarea publicarii de articole denigratoare care aduc atingere onoarei, reputatiei si drepturilor de autor. Acordarea de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 982/212/2007 reclamanta [...] a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu paratii SC [...] SRL, [...], [...], [...] si [...] sa  dispuna: obligarea paratilor la incetarea publicarii de articole denigratoare care aduc atingere onoarei, reputatiei si drepturilor de autor, obligarea paratilor la amenzi civile de 1000 lei pe zi in favoarea statului, pe zi de intarziere, de la data pronuntarii sentintei si pana la data incetarii publicarii de articole, obligarea paratilor la plata sumei de 100.000 lei reprezentand daune morale, obligarea la publicarea, pe cheltuiala paratilor, a hotararii ce se va pronunta, intr-un cotidian local si unul central, precum si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca in perioada iulie 2006 - ianuarie 2007, prin publicarea unui numar de 18 articole in  cotidianul "[...] de Constanta", semnate de paratii [...] si [...], a fost suspusa unei campanii obsesive de denigrare si calomniere, fiindu-i aduse acuzatii grave, nefondate, cu multe neadevaruri si formulate intr-un limbaj suburban, plin de expresii jignitoare.
Prin aceasta campanie de presa nu s-a urmarit o corecta informare a opiniei publice ci obtinerea demisiei reclamantei din functia de decan al Facultatii de Stiinte Economice din cadrul Universitatii "[...]" Constanta, cresterea tirajului si a numarului de exemplare vandute ale publicatiei. Arata reclamanta ca, in cuprinsul acestor articole  se fac afirmatii cu privire la presupuse  fapte de plagiat si primire de mita pentru vinderea subiectelor de la examenul de admitere la facultate si pentru sustinerea examenului de licenta.                 
  A aratat reclamanta ca, prin publicarea acestor articole in presa, i-a fost cauzat un important prejudiciu moral, fiind adusa atingere onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului, reputatiei si  dreptului la nume si la imagine, precum si prestatiei institutiei publice a carei angajata este.
La termenul din 18.12.2007 reclamanta a renuntat la judecarea cererii formulate in contradictoriu cu paratul [...].
Prin sentinta civila nr.1151/03.03.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta, s-a dispus respingerea  actiunii civile formulate de reclamanta [...] in contradictoriu cu parata [...] ca neintemeiata, admiterea in parte a actiunii civile formulate in contradictoriu cu paratii  SC [...] SRL, [...] si [...] si obligarea acestora la plata catre reclamanta a sumei  de 50 000  lei reprezentand daune morale. Totodata,  s-a dispus obligarea paratilor SC [...] SRL, [...] si [...] la  publicarea  intr-un cotidian local si intr-un cotidian central, pe cheltuiala lor, a sentintei civile.
 Prin aceeasi hotarare s-a dispus si respingerea cererii reclamantei de obligare a paratilor la incetarea publicarii de articole denigratoare si de  obligare a paratilor la plata de amenzi civile. S-a mai dispus obligarea paratilor SC [...] SRL, [...] ?i [...] la plata catre reclamanta a sumei  de 1638,5 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei civile nr. 1151/03.03.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta au formulat recurs paratii SC [...] SRL, [...] ?i [...], solicitand modificarea in tot a sentintei recurate si respingerii actiunii formulate de reclamanta [...], aratand ca dreptul la libera exprimare este garantat de dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, iar libertatea presei a fost retinuta in numeroase decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului.
 Totodata, a declarat recurs si reclamanta [...], apreciind ca se impune admiterea integrala a capetelor de cerere si fata de toti paratii chemati in judecata, iar valoarea daunelor morale acordate este insuficienta in raport cu prejudiciul suferit.
 Prin decizia Tribunalului Constanta nr. 466/17.09.2008 pronuntata  in dosar nr. 982/212/2007 s-a dispus admiterea recursurilor declarate, casarea in tot a hotararii atacate si retinerea cauzei spre competenta solutionare in fond la Tribunalul Constanta - sectia comerciala. In motivarea deciziei s-a retinut ca instanta a fost investita cu solutionarea unei actiuni al carei capat principal de cerere este obligatia de a face, neevaluabila in bani. In plus, fata de calitatea de comerciant a paratei S.C. [...] S.R.L., sunt incidente dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ., ce atribuie competenta de solutionare a actiunilor de acest fel in favoarea tribunalului.
Urmare deciziei de casare, pe rolul Tribunalului Constanta a fost inregistrata prezenta cauza, sub nr. 2515/118/2009.
La termenul de judecata din data de 21.05.2009, instanta a dispus admiterea exceptiei inadmisibilitatii cererii de obligare a paratilor la plata daunelor morale, dedusa din nerespectarea dispozitiilor art. 7201 C.pr.civ., urmare neefectuarii de catre reclamanta a procedurii concilierii prealabile.
Ulterior, la data de 27.07.2009, reclamanta [...] a formulat o noua actiune inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 21.652/212/2009, prin care a solicitat obligarea paratelor SC [...] SRL, [...], [...] si [...]  la incetarea publicarii articolelor denigratoare si la plata sumei de 100.000 lei, reprezentand daune morale.
La termenul de judecata din data de 18.02.2010, instanta a dispus admiterea exceptiei conexitatii dosarului nr. 21.652/212/2009 cu  prezenta cauza, intre cele doua cauze existand o stransa legatura,  fata de capatul principal de cerere din actiunea introdusa pe rolul Judecatoriei Constanta (obligatie de a face neevaluabila in bani) competenta de solutionare a dosarelor conexate apartinand Tribunalului Constanta.
  Totodata, prin incheierea din data de 23.02.2010 s-a dispus respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii avand ca obiect obligarea paratilor de despagubiri civile reprezentand  daune morale ca nefondata.
              Prin sentinta civila nr. 4255 din 30.07.2010 Tribunalul Constanta a respins actiunea formulata de reclamanta [...] in contradictoriu cu parata [...], ca nefondata, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta [...] in contradictoriu cu paratele  S.C. [...] S.R.L.,  [...] si [...], a obligat paratii S.C. [...] S.R.L., [...] si  [...] la plata, in solidar, catre reclamanta [...]  a sumei de 60.000 lei, reprezentand despagubiri civile pentru daune morale.
  A obligat paratii S.C. [...] S.R.L., [...] si  [...] la publicarea  in ziarul [...] de Constanta si intr-un cotidian central a prezentei hotarari.
 A respins restul capetelor de cerere, privind obligarea paratilor la incetarea publicarii de articole defaimatoare la adresa reclamantei si de obligare a paratilor la plata unei amenzi civile, ca nefondate.
Totodata a obligat paratii S.C. [...] S.R.L., [...] si  [...] la plata catre reclamanta [...] a sumei de 1.666,6 lei fiecare, reprezentand cheltuieli judiciare.
          Pentru a pronunta astfel tribunalul a avut in vedere urmatoarele:
In perioada 18 iulie 2006 - 18 ianuarie 2007 au fost publicate in cotidianul "[...] de Constanta" un numar de 18 articole in cuprinsul carora se aduc urmatoarele acuzatii de fapt: plagierea de catre reclamanta a lucrarii MARKETING, aparuta in octombrie 2000 la editura Uranus - Bucuresti, avand drept coordonator pe prof. Virgil Balaure, precum si a lucrarii  MARKETING  aparuta in anul 1992 la editura Marketer Bucuresti.
  S-a afirmat ca la conceperea lucrarilor intitulate MARKETING, aparuta in octombrie 2000 la editura Expert - Bucuresti, precum si a lucrarii TEORIE SI PRACTICA IN CERCETAREA DE MARKETING, aparuta in anul 1998 la editura Expert Bucuresti, reclamanta [...] ar fi plagiat pasaje intregi din lucrarile aparute anterior. Se mai retine in articolele mentionate ca la baza promovarii reclamantei in functia de decan a Universitatii [...] Constanta ar fi stat cele doua lucrari plagiate, precum si ca reclamanta ar fi fost surprinsa in timp ce lua mita pentru vinderea subiectelor pentru examenul de admitere si de licenta la aceeasi universitate.
Totodata, instanta a constatat ca parata [...] este semnatara doar a doua dintre articolele indicate in cuprinsul cererii de chemare in judecata, celelalte 16 articole fiind semnate sub numele de [...].  Insa,  din adresa nr. 8242/2007 emisa de ITM Constanta, din adresa depusa de parata SC [...] SRL si din raspunsurile date de aceasta parata la interogatoriu a rezultat ca autorul [...] nu este angajatul societatii parate, acest nume fiind un pseudonim folosit de redactie pentru semnarea articolelor publicate pe baza sesizarilor provenite de la cetateni.
Pe cale de consecinta, pentru afirmatiile cuprinse in articolele semnate sub numele de  [...], instanta a apreciat ca raspunderea apartine redactiei  cotidianului [...] de Constanta, si anume redactorul sef [...] si prin redactor sef adjunct [...].  In acest sens, instanta a retinut ca, in calitatea lor de redactor sef si redactor sef adjunct, cele doua parate au stabilit si coordonat politica editoriala a cotidianului, au verificat articolele scrise si au aprobat implicit publicarea lor, avand cunostinta de publicarea fiecaruia dintre articole, si asumandu-si astfel raspunderea pentru continutul acestora.
 In ceea ce priveste raspunderea civila a paratei S.C. [...] S.R.L., instanta a avut in vedere dispozitiile art.1000 alin.3 c.civ., potrivit carora comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat.
  Cu privire la parata [...], instanta a retinut ca aceasta nu a savarsit nicio fapta ilicita de natura a atrage raspunderea civil delictuala, intrucat, in calitatea de director general, aceasta nu avea atributii de a se implica in politica editoriala, nu verifica si nu aproba publicarea articolelor, avand doar atributii manageriale, motiv pentru care actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta s-a respins ca nefondata. 
 A mai retinut instanta ca libertatea de exprimare reprezinta un drept esential intr-o societate democratica si este garantat prin dispozitiile art. 30 din Constitutia Romaniei. Acest drept esential este supus unor limitari, prin chiar dispozitiile constitutionale si ale Conventiei europene a Drepturilor omului, potrivit dispozitiilor art. art. 30 alin. 6 din Constitutie.
Curtea  Europeana a Drepturilor Omului, prin jurisprudenta sa, in mod constant a retinut rolul deosebit de important al presei in asigurarea democratiei, statuand chiar rolul acesteia indispensabil  de caine de paza al democratiei, prin dreptul si indatorirea presei de a aduce la cunostinta publicului chestiuni ce privesc viata societatii, presa furnizand  publicului unul dintre mijloacele de a cunoaste si de a-si forma o parere referitoare la atitudinea unor persoane care ocupa functii publice.
A mai retinut Curtea ca, in exercitarea acestui rol, presa poate recurge si la un ton incisiv, provocator, exagerat, cu respectarea insa a unor limite care tin de protectia reputatiei si a drepturilor celuilalt.
Totodata, Curtea a mai subliniat ca trebuie facuta distinctie cu privire la afirmatiile retinute intr-un articol de presa, intre acuzatiile de fapt, pentru care este necesara existenta unor indicii temeinice si judecatile de valoare, cele din urma neputand fi supuse unei probari a exactitatii lor, iar o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este lipsita de orice fundament de fapt.
Instanta a retinut ca prin acuzarea reclamantei de plagierea a doua lucrari aparute anterior si a vanzarii subiectelor pentru examenul de admitere si licenta al carei decan era la momentul publicarii articolelor, s-au adus acesteia acuze de fapt deosebit de grave, constand in savarsirea unor infractiuni prevazute de legea drepturilor de autor si codul penal.
 Prin rezolutia nr. 1604/P/28.11.2007 a Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numita [...] pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita, trafic de influenta si a infractiunii prevazute  de art.141 din Legea 8/1996 a drepturilor de autor, retinandu-se ca sunt incidente dispozitiile art. 10 lit. a (fapta nu exista), art. 10 lit. d ( fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii) si respectiv ale art. 10 lit. g ( a  intervenit prescriptia) din Codul de procedura penala.
 Instanta a retinut ca nu au fost administrate probe care sa confirme veridicitatea acuzelor de fapt aduse la adresa reclamantei prin articolele publicate in mod repetat.
Chiar daca nu se poate impune paratilor efectuarea, anterior publicarii articolelor, a unor cercetari ample in sensul confirmarii veridicitatii celor sustinute (chiar parata S.C. [...] S.R.L.  aratand in cuprinsul interogatoriului ca s-au avut in vedere sesizari ale cetatenilor si anchete desfasurate de angajatii societatii), nu mai putin adevarat este ca deontologia profesiei de jurnalist implica detinerea, la momentul formularii unor acuze de fapt la adresa unei persoane, a unor minime indicii temeinice care sa sustina veridicitatea continutului  celor relatate.
Ori, instanta a retinut ca paratii nu a facut dovada detinerii unor minime informatii care sa fi justificat formularea unor acuze deosebit de serioase (savarsirea unor infractiuni) la adresa reclamantei. De altfel, paratii persoane fizice nu s-au prezentat in instanta in vederea administrarii probei cu interogatoriu, instanta apreciind atitudinea acestora, prin raportare la dispozitiile art. 225 C.pr.civ., ca un inceput de dovada in sensul confirmarii sustinerilor reclamantei [...] sub aspectul caracterului fals al continutului articolelor.
 Chiar daca in cuprinsul articolelor se fac aprecieri cu privire la activitatea desfasurata de reclamanta in calitate de decan, exercitand astfel o functie publica si de interes general, modalitatea in care se aduc la cunostinta publicului aceste informatii delimiteaza sfera licitului de cea a ilicitului civil. 
Instanta a constatat ca, in chiar titlul articolelor publicate, se folosesc cuvinte ce au un vadit caracter insultator, jignitor la adresa reclamantei si lipsa bunei credinte a paratilor rezulta si din refuzul publicarii unui drept la replica.
 Pe cale de consecinta, modalitatea jignitoare in care s-au formulat aceste judecati de valoare, culminand cu cererea repetata de demitere a reclamantei [...] din functia de decan al universitatii, a fost de natura a aduce atingere dreptului la onoare si demnitate al reclamantei.
Potrivit art.998 C.civ. "Orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.", iar pentru a interveni raspunderea civil delictuala este necesara intrunirea cumulativa a patru conditii: existenta faptei ilicite, prejudiciul, vinovatia autorului faptei si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Fapta ilicita este fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane. Instanta a apreciat ca  modalitatea si maniera de publicare a articolelor (in mod repetat, pe parcursul unui timp indelungat, fara a detine indicii minime care sa confirme veridicitatea celor publicate  si fara a se permite reclamantei dreptul la replica, neindicarea de catre parata S.C. [...] S.R.L. a identitatii persoanei care a semnat articolele sub numele de [...]),  denota faptul ca paratii  nu au urmarit informarea opiniei  publice asupra unor chestiuni de interes public, avand intentia prejudicierii imaginii reclamantei [...].
  Prin urmare, paratii [...] si [...] in calitate de autor si redactor sef adjunct, respectiv de redactor sef, au savarsit fata de reclamanta fapte ilicite, prin incalcarea normelor dreptului obiectiv (art. 30 alin. 6 din Constitutia Romaniei art. 10 paragraf 2 si art. 6 paragraf 2 din CEDO), si atingerea adusa dreptului subiectiv la onoare, demnitate si imagine  al reclamantei [...].
Sub aspectul prejudiciului, instanta a retinut ca, urmare faptelor ilicite ale paratilor, reclamantei i-a fost cauzat un important prejudiciu moral, aducandu-se atingere onoarei si reputatiei reclamantei, fiindu-i afectate  starea psihica si relatiile sociale.
Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savarsirii faptei ilicite fata de fapta si urmarile acesteia. Astfel cum s-a aratat anterior, instanta a apreciat ca, prin modalitatea concreta de publicare a articolelor, paratele [...] si [...] au savarsit faptele ilicite cu intentia de a o denigra pe reclamanta si a o determina pe aceasta sa-si dea demisia.
Raportul de cauzalitate il reprezinta legatura dintre fapta si prejudiciu, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu, in mod evident faptele paratelor [...] si [...] de a publica articolele denigratoare la adresa reclamantei producand reclamantei [...] un important  prejudiciu moral.
Fata de cele expuse, instanta a apreciat ca sunt intrunite conditiile angajarii raspunderii civil delictuale a paratelor  [...] si [...].
Potrivit art. 1000 alin. 3 C.civ. comitentii raspuns de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat. Intre paratele [...] si [...] si parata SC [...] SRL exista raport de prepusenie, primele fiind angajatele SC [...] SRL in functia de redactor sef si redactor sef adjunct, iar  faptele ilicite cauzatoare de prejudicii reclamantei au fost savarsite de catre parate in exercitarea functiilor  ce li s-au incredintat, fiind astfel indeplinite conditiile speciale pentru antrenarea raspunderii comitentului SC [...] SRL pentru faptele prepusilor sai.
  Retinand existenta prejudiciului moral cauzat reclamantei, instanta a dispus obligarea paratilor la repararea acestuia prin echivalent banesc, la stabilirea cuantumului acestora avandu-se in vedere calitatea de persoana publica a reclamantei, atingerea grava a onoarei si demnitatii acesteia, faptul ca, prin publicarea repetata a articolelor in ziar, o parte insemnata a cetatenilor a luat cunostinta de faptele nereale imputate reclamantei, ceea ce a fost de natura a stirbi dreptul la imagine al acesteia.
             Totodata, s-a avut in vedere si perturbarea vietii sociale si de familie a reclamantei, motiv pentru care apreciaza ca suma de 60.000 lei este de natura a acoperi prejudiciul moral cauzat acesteia prin faptele ilicite ale reclamantilor, constituind o reparatie proportionala cu atingerea adusa intereselor legitime ale reclamantei.
  S-au respins restul pretentiilor reclamantei, instanta apreciind ca este necesara existenta unei proportii rezonabile intre prejudiciu si despagubire, nefiind admisibila  imbogatirea  victimei faptei licite.
Totodata, pentru acoperirea integrala a prejudiciului moral cauzat reclamantei tocmai prin aducerea la cunostinta publicului prin intermediul presei a unor acuze neintemeiate, instanta a apreciat necesara si o forma de reparatie nepatrimoniala, motiv pentru care a obligat paratii sa publice hotararea, pe cheltuiala lor, in ziarul [...] de Constanta si intr-un cotidian central.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratilor la incetarea publicarii de articole denigratoare, instanta a constatat ca nu s-ar putea impune paratilor o asemenea obligatie negativa, neindividualizata, cu caracter general in lipsa constatarii caracterului potential denigrator de catre instanta de judecata, motiv pentru care a respins aceasta cerere ca neintemeiata.
Totodata, instanta a respins ca neintemeiata si cererea reclamantei privind obligarea paratilor la plata amenzii civile de 1000 lei pe zi in favoarea statului, de la data pronuntarii si pana la data incetarii publicarii de articole, pentru aceleasi considerente retinute anterior, privind  caracterului eventual si incert al obligatiei.
Prin decizia civila nr.83 din 10.06.2011 Curtea de Apel Constanta a admis  calea de atac formulata impotriva acestei hotararii, dupa ce la termenul de judecata din 10.01.2011 a constatat ca, fata de obiectul actiunii, hotararea tribunalului este susceptibila de a fi atacata cu apel si nu cu recurs, sens in care a calificat calea declarata ca fiind apel, a anulat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare la Judecatoria Constanta - Sectia civila. Incheierea din data de 10.01.2011 si decizia nr.83/2011 au foste casate de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia civila nr.6704 din 1.11.2012 si trimisa cauza Curtii de Apel Constanta pentru solutionarea recursurilor.
Prin recursul lor paratii SC [...] SRL, [...] si [...] au criticat hotararea tribunalului pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectele:
Dreptului liberatii de exprimare ii corespunde obligatia corelativa si negativa a statului de a face ceva prin care sa aduca atingere acestui drept, cat si obligatia corelativa si pozitiva a celorlalti particulari de a asigura prin activitatile pe care le intreprind, respectarea acestuia.
Domeniul de aplicare a libertatii de exprimare include o arie larga de forme de manifestare a libertatii de exprimare, inclusiv mijloacele materiale si tehnice folosite pentru exercitarea acesteia.
Au fost considerate ingerinte in exercitarea respectivei libertati situatii variate cum ar fi sanctionarea unor ziaristi pentru diferite afirmatii publicate in presa sau facute in timpul unor emisiuni televizate, refuzul autoritatilor de a distribui o anumita revista, interzicerea difuzarii unui film.
Libertatea de exprimare apara toate categoriile de informatii obiective, pluraliste si toate creatiile si ideile originale, orice ar fi forma, suportul si finalitatea acestora, de ea bucurandu-se nu numai mijloacele de informare in masa, ci si toti cetatenii si creatorii stiintifici, literari sau artistici.
Cand ne aflam in fata afirmatiilor critice pe care presa le face cu privire la oameni publici, fie ca acestia ocupa deja functiile publice, fie ca nu, controlul european este total iar protectia conventiei este maxima.
Pentru a justifica pozitia privilegiata pe care acest tip de discurs o ocupa, Curtea Europeana a pus accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informata cu privire la chestiunile ce prezinta interes public, acestui drept corespunzandu-i o obligatie a jurnalistilor de a raspandi informatii si idei, indeplinindu-si rolul de "caine de paza al democratiei".
Rezulta ca limitele admisibile sunt mai largi in privinta unui om care detine o functie publica, vizat de aceasta calitate, decat ale unui om obisnuit.
Spre deosebire de acesta din urma omul care detine o functie publica se expune in mod inevitabil si constient unui control strict al faptelor si afirmatiilor sale atat din partea ziaristilor cat si a masei cetatenilor, el fiind obligat sa dea dovada de o mai mare toleranta.
Curtea a stabilit o foarte importanta distinctie intre afirmarea unor fapte si cea a unor judecati de valoare, potrivit curtii, existenta faptelor poate fi dovedita, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de probatiune.
Tendinta Curtii Europene este de a acorda presei garantii solide impotriva acuzatiilor de calomnie, indicand principiul conform caruia ziaristii nu trebuie sa fie obligati sa dovedeasca adevarul afirmatiilor publicate atunci cand actioneaza cu buna credinta, bazandu-se pe informatii credibile.
Ori in speta de fata, rezulta din intreg materialul probator administrat in cauza publicarea articolelor s-a facut ca urmare a reclamatiilor repetate a studentilor, care din motive lesne de inteles au dorit sa isi pastreze anonimatul cu privire la neregulile pe care le savarsea reclamanta.
Chiar din declaratiile martorilor audiati la propunerea reclamantei rezulta ca aceasta facea parte atat din comisia de elaborare a subiectelor de examen cat si din comisia de examinare, astfel incat numerosi studenti sau viitori studenti alegeau varianta de a se medita la reclamanta pentru a-si asigura reusita la examene ceea ce echivaleaza cu o mita mascata.
Nu sunt de neglijat nici parerile studentilor afisate in format electronic pe site-ul Telegraf Constanta cu privire la conduita profesionala si morala a reclamantei.
Este evident ca toate aceste fapte reprobabile ale reclamantei nu erau aduse de studenti la cunostinta rectorului, ci ziaristilor tocmai pentru ca li se asigura anonimatul.
Au depus la dosarul cauzei un articol publicat intr-un ziar din tara unde rectorul universitatii respective isi exprima nemultumirea ca studentii reclama conduita necorespunzatoare a dascalilor, presei, si nu conducerii universitatii pentru a lua masuri impotriva dascalilor corupti.
De altfel, mai multe ziare atat pe plan local dar si national au publicat articole cu privire la calitatea invatamantului romanesc si a dascalilor.
Expresiile mai vehemente sau mai dure folosite de semnatarii articolelor publicate in cotidianul [...] isi pot cu usurinta gasi explicatia in indignarea justificata a oricarui om atunci cand asupra calitatii profesionale sau morale a unui dascal planeaza fie si cele mai mici suspiciuni, cu atat mai mult cu cat acest dascal este conducatorul unei institutii din invatamantul superior de stat.
Unei astfel de persoane publice i se poate si trebuie sa i se pretinda o reputatie morala nestirbita, impecabila, mai presus de orice controverse si suspiciuni, tocmai pentru ca o astfel de persoana publica, dascal si conducator al unei institutii de invatamant superior contribuie si poarta raspunderea pregatirii profesionale a generatii intregi de studenti, pentru care trebuie sa reprezinte un exemplu vrednic de urmat.
             In contextul actual, de notorietate, al degradarii continue a calitatii invatamantului romanesc, cand zilnic sunt facute publice prin ziare, reviste, radio si la televiziune informatii cu privire la incompetenta unor cadre didactice, manifestari violente ale acestora in raport cu elevii pe care ar trebui sa ii pregateasca, manifestari partinitoare in evaluarea pregatirii scolare, conditionarea din partea profesorilor a acordarii de calificative nemeritate elevilor si studentilor de obtinerea de avantaje materiale, vanzarea subiectelor la examene, toate acestea cu consecinte deosebit de grave in privinta nivelului de pregatire si educare a generatii intregi de studenti, demersul jurnalistilor de la cotidianul [...] apare nu numai pe deplin justificat dar necesar, obligatoriu si se constituie intr-un semnal de alarma curajos, demn de interes si apreciere si nicidecum susceptibil de sanctionare.
Demersul jurnalistic, de totala buna credinta, urmarind cu strictete informarea corecta a opiniei publice, intr-un context vadit nefavorabil calitatii invatamantului romanesc se incadreaza cu rigurozitate in dreptul oricarei persoane la libertatea de exprimare asa cum este reglementat de art. 10 al Conventiei, fara a urmari sa aduca in vreun fel atingere onoarei si demnitatii reclamantei.
Libertatea jurnalistica acopera posibilitatea recurgerii la un anumit grad de exagerare sau provocare si chiar daca paratii au folosit o critica puternica si un limbaj polemic, art. 10 din Conventie protejeaza si informatiile sau ideile care ranesc, socheaza sau nelinistesc, in acest sens pronuntandu-se Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Dichand contra Austriei.
Cu rea-credinta, reclamanta denatureaza adevarul atunci cand pretinde ca parata nu i-a acordat dreptul la replica.
Reclamanta a beneficiat de acest drept in editia de marti 7 noiembrie 2006 in cotidianul Replica, pag. 7, fara a aminti de faptul ca a avut ocazia de a-si exprima punctul de vedere si in articole publicate in cotidianul Cuget Liber-editia din 28.12.2006.
Prin articolul publicat de ziarul recurentilor cu privire la asemanarile izbitoare intre lucrarile publicate de reclamanta in anul 1998 cu lucrarile publicate de alti autori in anul 1992 au urmarit informarea opiniei publice asupra acestui aspect, tinand seama si de faptul ca problematica abordata se referea la calitatea invatamantului de stat romanesc.
Ca demersul jurnalistic nu a avut intentia denigrarii reclamantei o atesta si adresele emise de cotidianul [...] catre Ministerul Educatiei si Cercetarii si catre Senatul Universitatii [...] prin care se solicita celor doua institutii analizarea situatiei de fapt semnalate si aduse la cunostinta opiniei publice prin articole publicate in acest cotidian, ceea ce este de natura a sublinia tocmai buna credinta a ziaristilor si nicidecum o incercare josnica de defaimare a unui cadru didactic serios, competent, cu o reputatie nestirbita.
Pentru aceste considerente, observand ca hotararea adoptata de instanta de fond este vadit nelegala si netemeinica, contravine flagrant practicii si jurisprudentei in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, fiind data cu aplicarea gresita a legii, solicita admiterea recursului, modificarea hotararii atacata in sensul respingerii actiunii reclamantei ca nefondata, cu obligarea acesteia la plata cheltuirilor de judecata.
La data de 27.09.2010 [...] a depus la dosar recurs  prin care a invederat:
Un prim motiv de recurs vizeaza solutionarea cauzei in fond dupa casarea cu retinere de catre Tribunalul Constanta cu lipsa de procedura in ceea ce o priveste pe [...], imprejurare ce atrage nulitatea tuturor actelor de procedura realizate in conformitate cu disp. art 304 pct 5.
Astfel, delegatia de avocat a aparatorului ales pentru solutionarea acuzei in recurs a incetat la momentul pronuntarii solutiei irevocabile de admitere a recursului si casare a hotararii recurate. Dosarul s-a reinregistrat, a obtinut un nou numar si a avut loc o noua judecata pe fond, fara ca recurenta sa fi fost citata la domiciliul sau.
Intrucat aparatorul care a raspuns in dosar si pentru recurenta [...], in fapt nu a prezentat o delegatie de avocat nu se poate sustine ca aceasta persoana a fost mandatata de aceasta parte pentru reprezentarea intereselor in noul ciclu procesual.
Din aceasta perspectiva si asa-zisul domiciliu ales la care a fost citata recurenta [...] nu poate conduce la acoperirea procedurii de vreme ce manifestarea de vointa a fost realizata cu prilejul unui alt ciclu procesual si in fata unei instante a carei hotarare a fost desfiintata.
Respectarea procedurii de citare ar fi impus in prezenta cauza fie solicitarea unei delegatii de avocat speciale pentru noul litigiu fie citarea recurentei [...] la adresa unde domiciliaza in fapt si unde ar fi avut posibilitatea reala de a lua la cunostinta de termenele de judecata si implicit de actele si lucrarile dosarului.
Mentioneaza ca nu mai lucreaza si nu mai are nicio legatura profesionala cu SC [...] SRL de o lunga perioada de timp astfel ca citarea realizata la sediul societatii nu putea sa dea, in mod rezonabil, posibilitatea de a lua la cunostinta de actele dosarului.
De vreme ce citarea partii este obligatorie si prevazuta prin norme imperative, intrucat procedura a fost viciata prin citarea recurentei [...] la o adresa unde nu locuieste si intrucat vicierea procedurii a incalcat dreptul la aparare se impune admiterea recursului si casarea hotararii pentru motivul prevazut de art 304 pct.5
Un alt motiv de recurs vizeaza pronuntarea hotararii de catre un judecator necompetent din punct de vedere material si functional raportat la caracterul civil al cauzei conform disp. art 304 pct 3 Cod roc civ.
Caracterul civil al cauzei este o chestiune de ordine publica si ca atare poate fi invocata oricand chiar si in caile de atac. In mod nejudicios instanta de recurs anterior casarii a retinut caracterul comercial al cauzei dedus din calitatea de comerciant a SC [...] SRL.
Imprejurarea ca una din partile dosarului are calitatea de comerciant nu atrage automat caracterul comercial al cauzei in conditiile in care actul este in mod evident civil. Ori, raspunderea pentru un delict civil este un act eminamente civil astfel incat fie el savarsit de o societate comerciala nu poate imprima cauzei o natura comerciala.
Atingerea adusa onoarei si reputatiei alegata de reclamanta reprezinta un drept esentialmente nepatrimonial si de natura civila motiv pentru care incalcarea unei asemenea drept chiar daca autorul ar fi un comerciant constituie un delict civil.
Prezumtia de comercialitate dedusa din disp art 4 si 56 Cod Comercial este infranta de natura delictului alegat si de cea a dreptului dedus judecatii. Eventuala repercusiune pe care obligarea la plata unei daune ar putea-o avea asupra patrimoniului societatii nu schimba faptul ca ceea ce s-a dedus judecatii este un delict civil care nu are nicio legatura cu comertul exercitat de comerciant.
Ori, in conditiile in care cauza are o natura civila iar valoarea patrimoniala solicitata este sub 5 mld lei vechi iar o parte din capetele de cerere sunt neevaluabile in bani apreciaza ca fondul cauzei trebuia sa fie solutionat de catre Judecatoria Constanta.
Pe cale de consecinta hotararea pronuntata in fond de un judecator de la Tribunal, Sectia Comerciala este nelegala, fiind data cu incalcarea competentei altei instante. Intrucat Judecatoria Constanta a fost prima instanta investita cu solutionarea pricinii si intrucat celelalte hotarari pronuntate in dosar sunt desfiintate ca urmare a necompetentei instantei care le-a pronuntat solicita casarea cu trimitere la Tribunalul Constanta Sectia Civila pentru solutionarea cauzei in apel.
Apreciaza ca sentinta pronuntata de Judecatoria Constanta nr. 1151/03.03.2008 in dosarul nr.982/212/2007 este atacabila cu apel prin raportare la valoarea cumulata a capetelor de cerere privind daune morale solicitate plus amenzi civile, cat mai ales prin raportare la capetele de cerere neevaluabile in bani.
Interpretand disp.art.282 1 Cod proc. Civ. conchide ca cererile neevaluabile in bani sunt supuse caii de atac si a apelului si a recursului. Ori, cata vreme unele dintre capete de cerere sunt date cu recurs si altele cu apel, pentru respectarea celor trei grade de jurisdictie intreaga cauza va fi deferita tuturor cailor de atac.
Solutia judicioasa in prezenta cauza ar fi casarea cu trimitere catre instanta competenta respectiv Tribunalul Constanta - Sectia Civila care sa solutioneze calea de atac corecta formulata impotriva sentintei civile nr. 1151/2008 a Judecatoriei Constanta respectiv calea devolutiva de atac a apelului.
Pe fondul cauzei, apreciaza ca instanta de fond dupa casare a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal, motiv dedus din disp. art 304 pct 9.
Astfel instanta de fond nu a stabilit in mod concret situatia de fapt, atributiunile fiecarei persoane implicate in activitatea la ziarul [...] si nici modalitatea de indeplinire a conditiilor raspunderii civile delictuale.
Nelamurind in concret cauza pe fond apreciaza ca se impune oricum casarea cu trimitere in baza disp. art 3041 c.proc.civ. raportat la art.312 alin 5 pentru stabilirea situatiei de fapt si a actiunilor sau inactiunilor fiecarei persoane in parte fiind necesare a se administra un probatoriu mai laborios in acest sens.
In ceea ce o priveste pe recurenta instanta retine ca se face vinovata de savarsirea unui delict civil desi nu a fost administrata nicio proba din care sa reiasa atributiunile sale in cadrul ziarului sau existenta unei decizii editoriale de publicare a articolelor presupus defaimatoare.
Nefiind dovedit in concret delictul civil alegat de reclamanta, instanta nu putea sa o oblige pe recurenta la acoperirea prejudiciului. Simpla afirmatie ca recurenta ocupa functia de redactor sef fara insa sa se faca o cercetare cu privire la modalitatea de distribuie a sarcinilor si responsabilitatilor in cadrul ziarului nu poate reprezenta un temei de angajare a raspunderii civile delictuale.
Instanta de fond dupa casare a retinut in mod nelegal inceputul de recunoastere realizat de recurenta prin neprezentarea la interogatoriul solicitat cu prilejul solutionarii cauzei in primul ciclu procesual la Judecatoria Constanta.
La momentul respectiv recurenta a solicitat amanarea luarii interogatoriului motivat de faptul ca in ziua termenului se afla in afara localitatii in exercitarea atributiunilor de serviciu.
Ulterior nu s-a mai pus in discutie luarea interogatoriului dar prin hotarare instanta a retinut incidenta disp. Art. 225 Cod proc. civ. Posibilitatea instantei de a retine un inceput de recunoastere trebuie sa se fundamenteze pe mai multe argumente respectiv pe intreaga atitudine a unei parti care sa reflecte o asemenea achiesare la pretentiile adversarului.
Se arata ca recurenta a fost citata numai la sediul ziarului nu la domiciliul personal desi reclamanta ar fi fost obligata sa faca demersuri pentru aflarea adresei unde in fapt partea chemata in judecata.
Coroborat cu atitudinea superficiala a reclamantei in raport de chestiunile procedurale este si imprejurarea ca fondul dupa casare s-a solutionat cu lipsa de procedura fata de recurenta [...] care nici nu mai lucra de o perioada la ziarul [...]. In aceste conditii, instanta nu putea sa retina raportat la recurenta incidenta disp. art 225 Cod proc. Civ.
Nu in ultimul rand invedereaza instantei gresita aplicare a legii de catre instanta referitoare la libertatea de opinie si exprimare.
Desi face referire la principiul constitutional, la dispozitiile si jurisprudenta CEDO instanta ignora in final imperativul libertatii presei ca o garantie a democratiei si condamna ziaristii pentru exprimarea unor opinii.
In lumina practicii CEDO ingradirile aduse libertatii de expresie intr-o societate democrata trebuie saafie minime si necesare raportate tocmai la valorile democratice vehiculate in spatiul european.
Limbajul jurnalistic trebuie si poate sa fie mai agresiv sau provocator pentru a-si indeplini scopurile de informare intr-o societate democratica, mai ales in conditiile in care cel vizat este o persoana publica.
Este de datoria unui jurnalist sa aduca la lumina subiecte de interes general cum ar fi presupusa mita pe care decanul unei facultati o primeste pentru admiterea la facultate sau plagiatul la care se preteaza un cadru didactic de vaza in cadrul comunitatii.
Campania initiata de ziarul [...] nu are caracterul unei vendetta personale impotriva unei persoane ci anchetarea intr-un limbaj provocator a unor posibile fapte grave de care s-ar face vinovata o persoana aflata intr-o functie publica si remunerata din bani publici.
Instanta face referire la "minimele indicii" pe care un jurnalist trebuie sa le detina cand scrie un subiect. Insa, problema minimelor indicii este subiectiva, tine de interpretarea pe care judecatorul o da si in acest caz ar trebui sa se acorde, in lumina principiilor constitutionale, credit jurnalistului. Prin probele administrate la dosar s-a incercat dovedirea faptului ca articolele nu au constituit pure inventii ci au avut la baza sesizari din partea unor studenti si a altor persoane care au avut de suferit in urma atitudinii reclamantei.
Cata vreme notiunea de minime indicii este variabila si suporta numeroase interpretari de ce nu s-ar putea considera ca existenta unor plangeri sau sesizari din partea unor persoane ar constitui minime indicii. Jurnalistul nu este organ de politie, nu poate si nici nu trebuie sa se substituie acestuia.
In privinta acuzelor de plagiat in cuprinsul articolelor s-au produs suficiente dovezi in legatura cu identitatea literala intre pasajele din cartile reclamantei si cartile altor profesori universitari din Bucuresti.
Posibilitatea de a percepe identitatea pana la semne de punctuatie intre pasaje din diferite carti apartine oricui si cu atat mai mult unor persoane cu studii superioare cum sunt ziaristii, astfel incat inexistenta unor plangeri din partea pagubitilor sau parerea unor studente ale doamnei profesor audiate ca martori nu sunt aspecte de natura sa infranga cerinta unor minime indicii - ca fundament pentru relatarea unui subiect.
Limbajul folosit in evidentierea subiectului, desigur reprobabil, este esentialmente o chestiune de gust, care insa nu poate reprezenta o categorie obiectiva pentru nasterea unui delict si angajarea raspunderii delictuale.
Esenta democratiei consta, poate, tocmai in a asculta si pe cel care are o parere negativa despre tine enuntata intr-un limbaj suburban. Important este insa in a permite tuturor sa aiba o parere indiferent de cat de negativa ar fi aceasta si cu atat mai mult jurnalistilor fara impunerea unei cenzuri subiective.
De altfel CEDO a aratat ca trebuie facute distinctii intre acuze de fapt si judecati de valoare, judecatile de valoare neputand fi probate tinand de fibra interna a individului. A adresa unei persoane o serie de adjective nu constituie acuze ci pareri, judecati de valoare facute cu privire la persoana respectiv si ca atare necenzurabile din perspective subiective
Intimata reclamanta [...] a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata.
In ceea ce priveste lipsa de procedura invocata de [...], in rejudecarea cauzei de catre Tribunalul Constanta, in dosar nr.2515/212/2009, in conditiile in care aceasta a fost reprezentata de aparator ales, aceasta a avut termen in cunostinta si fata de ea procedura a fost legal indeplinita. Apreciaza ca procedura de citare a fost corect indeplinita cu recurenta parata [...] pe tot parcursul litigiului in conditiile in care  aceasta a fost reprezentata de aparator ales cu delegatie la dosar.
Cu privire la sustinerea potrivit cu care recurenta [...] a fost citata la o alta adresa unde nu locuieste, respectiv la sediul societatii [...], sustine ca nu exista la dosar o alta adresa prin care sa se comunice instantei rezilierea contractului de asistenta juridica pentru faza de rejudecare dupa casare, astfel incat mandatul conferit avocatului sau sa nu mai produca efecte juridice.
Considera intimata reclamanta ca litigiul a fost solutionat in mod legal in prima instanta de catre Tribunalul Constanta - Sectia comerciala, prin raportare la dezlegarea data acestei probleme de drept de catre instanta de recurs din primul ciclu procesual si avand in vedere dispozitiile art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civila.
Instanta de fond a facut in mod corect aplicarea in cauza a dispozitiilor art.225 Cod pr.civila.
Mai arata intimata reclamanta ca prin sentinta pronuntata de catre instanta de fond nu s-a adus in nici un fel atingere libertatii de opinie si exprimare, ci s-a ocrotit dreptul intimatei la viata intima si privata. Fata de netemeinicia acuzatiilor aduse, de modul jignitor in care i-au fost incalcate drepturile personale nepatrimoniale si fata de repetarea obsesiva a unor fapte nereale in toate aceste articole publicate, in mod corect instanta a constatat incalcarea drepturilor sale,si pe cale de consecinta, a admis actiunea formulata.
In conditiile in care niciuna din afirmatiile calomnioase nu a fost dovedita, instanta de fond a apreciat in mod corect ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, sub aspectul savarsirii faptei ilicite continuate de publicare de articole denigratoare la adresa intimatei reclamante.
In mod corect instanta de fond a facut distinctie intre acuzatiile de fapt si judecatile de valoare si a apreciat ca "o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este lipsita de orice fundament de fapt".
Mai arata intimata reclamanta [...] ca instanta de fond a apreciat in mod corect si pe baza probelor administrate in cauza ca sunt intrunite toate conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art.998-999 Cod civil, cat si cele ale raspunderii comitentului pentru faptele prepusilor sai prevazute de art.1000 alin.3 Cod civil.
         Prin probatoriile administrate in cauza a demonstrat acuzatiile de plagiat ce i-au fost aduse in paginile ziarului [...], fapt retinut in mod corect de catre instanta de fond care a statuat ca "nu au fost administrate probe care sa confirme veridicitatea acuzelor de fapt aduse la adresa sa prin articolele publicate in mod repetat".
Instanta de fond a apreciat in mod corect faptul ca in prezenta cauza nu s-a facut dovada nici macar a existentei unor "minime indicii" in legatura cu acuzatiile ce i se aduc, indicii care sa determine demersul jurnalistic initiat de parati.
Mai sustine intimata reclamanta ca in primul ciclu procesual instanta de fond a retinut de asemenea faptul ca cele 18 articole i-au produs un prejudiciu grav, sub aspectul afectarii onorarei si reputatiei, dar si al perturbarii starii psihice si a relatiilor sociale.
In termenul de pronuntare intimata reclamanta [...] a depus la dosar concluzii scrise prin care solicita respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata, concluzii insotite de inscrisuri: fisa societatii [...] SRL emisa de ORC Constanta, practica judiciara, cotidianul  "[...]"datat 3 martie 2014 si copie site-ului aceluiasi cotidian, pagina de anunturi mica publicitate.
            Curtea, examinand recursurile declarate in cauza prin prisma motivelor de fapt si de drept invocate, retine caracterul lor fondat pentru urmatoarele considerente:
Asupra motivului de ordine publica invocat din oficiu, referitor la lipsa capacitatii de folosinta a recurentei parate SC [...] SRL:
La momentul promovarii  prezentului demers judiciar, respectiv 22.01.2007, parata SC [...] SRL Constanta avea deplina capacitate procesuala de folosinta si de exercitiu.
 Pe parcursul derularii cercetarii judecatoresti in al doilea ciclu procesual, in faza recursului, societatea comerciala parata a intrat in procedura insolventei, fapt ce a determinat suspendarea cursului prezentei judecati pana la inchiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.
  Dupa repunerea pe rol a cauzei s-a constatat ca societatea comerciala SC [...] SRL a fost radiata din registrul societatilor comerciale, ca efect al inchiderii procedurii insolventei fata de aceasta debitoare.
 Consecinta acestei radieri consta in incetarea fiintei persoanei juridice recurente, fapt pentru care recursul declarat de SC [...] SRL va fi anulat, considerandu-se ca actele savarsite de o persoana fara capacitate procesuala de folosinta sunt nule.
In privinta recursurilor declarate de persoanele fizice [...] si [...]:
Sub un prim aspect se retine caracterul lor fondat prin prisma admiterii exceptiei lipsei de folosinta a SC [...] SRL, fapt ce conduce la modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii formulate de intimata reclamanta [...] impotriva recurentei parate SC [...] SRL ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate de folosinta.
In ceea ce priveste motivul reglementat de prevederile art. 304, pct. 3 VCPC, invocat de recurenta [...], Curtea retine ca dezlegarea data asupra naturii juridice a cauzei si, implicit, asupra instantei competente sa solutioneze cererea de chemare in judecata, s-a finalizat prin decizia de casare nr. 6704 din 01.11.2012 a ICCJ, fiind obligatorie respectarea sa, potrivit dispozitiilor art. 315 VCPC, astfel ca nu se mai impune analizarea acestui motiv.
Referitor la nerespectarea procedurii de citare fata de recurenta parata in cursul judecatii la fond, motiv ce intra in sfera de aplicare a prevederilor art. 304, pct. 5 VCPC, Curtea retine netemeinicia acestor critici.
 Astfel, prezenta cale de atac a fost indreptata impotriva sentintei civile nr. 4255/com/2010 a Tribunalului Constanta, Curtea urmand a verifica procedura de citare cu parata [...] pe parcursul acestei judecati de fond.
Verificand delegatia aparatorului ales al paratei [...] de la fila 14 din  dosarul inregistrat in recurs sub nr. 982/118/2007 la Tribunalul Constanta, se retine ca acest drept de reprezentare a fost conferit pentru  "actiune civila - recurs civil -pretentii", mandatul acoperind astfel toate fazele judecatii pentru actiunea in care [...] a fost chemata in judecata in calitate de parata.
Prin urmare, data fiind solutia de casare a primei sentinte pronuntate de Judecatoria Constanta, nu era necesar sa fie incheiat un nou contract de asistenta juridica, atat timp cat cel anterior nu fusese revocat, acoperind toate etapele judecatii, pana la ramanerea irevocabila a hotararii pronuntate in demersul judiciar promovat de reclamanta [...].
De altfel, in exercitarea acestui mandat, aparatorul ales al recurentei parate [...] a inteles sa se prezinte in instanta si sa primeasca termen in cunostinta pentru persoanele pe care le reprezenta, precum si sa indeplineasca toate indatoririle asumate contractual pentru a realiza apararea pentru persoanele care i-au conferit acest mandat.
In acest sens Curtea observa ca dupa sedinta de judecata din 10 septembrie 2009, data la care aparatorul ales al paratelor s-a prezentat in instanta, parata [...] nu a mai fost citata, avand termen in cunostinta.
 In aceste conditii, in care mandatul de reprezentare conferit aparatorului ales a fost perfect valabil, iar acesta s-a prezentat la termenele de judecata stabilite, avand cunostinta de derularea procesului in fond dupa casare, Curtea retine ca procedura de citare fata de parata [...] a fost legal indeplinita, criticile sale vizand motivul prevazut de art. 304, pct. 5 VCPC fiind nefondate.
  Referitor la temeiul juridic al recursului declarat de parata [...], in care sunt enumerate ca si motive de nelegalitate dispozitiile art. 304, pct. 7, 8 si 9, Curtea constata ca, in realitate, aceste motive pot fi incadrate doar in dispozitiile art. 304, pct. 9 VCPC, iar pentru ca sustinerile in fapt pe care se grefeaza aceste dispozitii legale sunt similare cu cele ce se regasesc in recursul declarat de parata [...], considerentele vor fi comune, dupa cum urmeaza:
Temeiul juridic al cererii de chemare in judecata ce a determinat prezentul demers judiciar il reprezinta dispozitiile legale privind raspunderea civila delictuala, fapt ce a determinat analizarea probelor administrate nemijlocit pentru dovedirea existentei cumulative a conditiilor cerute de art. 998 si urm. VCCiv.
In privinta probei cu interogatoriul administrat recurentei parate [...], pentru care instanta initial investita a facut aplicarea dispozitiilor art. 225 VCPC, Curtea retine ca aceste prevederi legale au fost corect avute in vedere, inceputul de dovada fiind coroborat si cu celelalte probe administrate in cauza.
  Astfel, pentru termenul de judecata din 08.01.2008, in cursul cercetarii judecatoresti la Judecatoria Constanta, parata [...] a fost citata prin agent procedural pentru a se prezenta in vederea administrarii probei cu interogatoriul, dovada de indeplinire a procedurii de citare fiind semnata de [...], persoana ce locuieste cu destinatarul.
Sustinerile recurentei privind un eventual viciu procedural constand in necitarea acesteia la domiciliul sau nu poate fi retinut in cauza, dat fiind faptul ca citarea la sediul societatii comerciale SC [...] SRL a fost legal dispusa si indeplinita, recurenta parata avand cunostinta de chemarea sa in instanta pentru administrarea probei cu interogatoriul, aspect evident din continutul inscrisului de la fila 165 din dosarul inregistrat initial sub nr. 982/212/2007.
 Curtea retine, in esenta, ca paratele persoane fizice [...] si [...] au publicat in ziarul "[...] de Constanta", in cursul anilor 2006-2007, un numar de 18 articole avand ca subiect activitatea profesionala a intimatei reclamante [...], aceasta din urma invocand producerea unui prejudiciu de imagine ce au indreptatit-o sa solicite daune morale pentru atingerea adusa onoarei, reputatiei si drepturilor  de autor ale acesteia.
 Exercitarea profesiei de ziarist presupune atat manifestarea unui drept privind libertatea de opinie, cat si o obligatie de a raspandi informatii veridice si de a respecta un limbaj civilizat, ce nu degenereaza in insulte personale.
Acest drept  al libertatii de exprimare este consacrat in cuprinsul art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, regasindu-se reglementat ca drept fundamental in Constitutia Romaniei (art. 30), cu aratarea limitelor de exercitare.
 Probele administrate in cauza au format rationamentul judecatorului fondului in sensul incalcarii acestor limite, fapt pentru care s-a constatat producerea unui fapt ilicit ce a creat un prejudiciu persoanei vatamate.
Argumentele ce au  condus la constatarea indeplinirii conditiilor de antrenare a raspunderii materiale, avute in vedere de judecatorul fondului, subzista si in calea de atac a recursului, nefiind  rasturnat acest rationament juridic in controlul judiciar exercitat asupra sentintei atacate.
Astfel, afirmatiile defaimatoare la adresa intimatei reclamante, ce nu au fost dovedite ca veridice, reprezinta fapta ilicita a autorilor celor 18 articole de presa aparute in ziarul "[...] de Constanta", precum si a redactorului sef al respectivei publicatii, ce raspunde de politica editoriala a acestui instrument de informare a opiniei publice.
In jurisprudenta constanta a CEDO relativ la respectarea dreptului de libera exprimare, conferit de art. 10 din Conventie, se arata ca " indatoririle si responsabilitatile inerente exercitiului libertatii de exprimare impun jurnalistilor ca in relatarile pe care ei le fac privitoare la problemele de interes general, sa actioneze cu buna credinta, in asa fel incat sa furnizeze informatii exacte si demne de a fi considerate credibile, cu respectarea deontologiei profesionale."
In cauza pendinte, Curtea observa, pe de o parte, ca nu s-a facut dovada veridicitatii afirmatiilor continute in articolele jignitoare la adresa reclamantei intimate, cu privire la presupusele fapte pe care demersul jurnalistic le-a reclamat, iar pe de alta parte, stilul editorial a fost caracterizat prin judecati de valoare cu privire la calitati personale ale subiectului in cauza in aceste articole, ce nu se puteau preta la demonstrarea exactitatii lor, folosirea acestor cuvinte jignitoare fiind excesiva, cu depasirea limitelor conferite de art. 10 din Conventie.
Prin urmare, fapta ilicita, savarsita cu vinovatie de catre recurentele parate, care au avut reprezentarea actiunilor lor, a determinat producerea unui prejudiciu de imagine asupra persoanei intimatei reclamante, ce indreptateste la repararea sa prin acordarea de despagubiri pentru daunele morale suferite.
In privinta cuantumului acestor despagubiri, Curtea a considerat ca se impune reducerea sumei stabilite de judecatorul fondului, pentru respectarea principiului proportionalitatii intre prejudiciul creat si suma solicitata pentru repararea acestuia.
Statul, in calitate de garant al ordinii publice, poate adopta masuri care sa asigure sanctionarea adecvata si lipsita de excesivitate a imputarilor defaimatoare formulate la adresa unei persoane ce ocupa o functie publica, necesar fiind, in astfel de cazuri, sa se sanctioneze insulta in forma sa pura, ce intra in conflict cu drepturile si libertatile persoanei vizate.
In raport de aceste limite ale dreptului de exprimare, in aplicarea unei sanctiuni proportionale cu ingerinta produsa, Curtea apreciaza ca se impune acordarea catre intimata reclamanta a sumei de 20 000 lei cu titlul de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit in urma publicarii articolelor defaimatoare in perioada iulie 2006- ianuarie 2007 in ziarul "[...] de Constanta",  suma ce va fi suportata proportional de catre recurentele parate [...] si [...].
Pentru toate aceste considerente, retinand ca se impune diminuarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanta, Curtea, in aplicarea dispozitiilor art. 3041VCPC, va admite recursurile declarate in cauza si va modifica in parte sentinta civila nr. 4255/com/2010 a Tribunalului Constanta, in sensul anterior aratat, mentinand celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
 In privinta solicitarii recurentelor de obligare a intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecata, Curtea constata ca acestea nu au facut dovada efectuarii acestor cheltuieli, fapt pentru care cererea lor va fi respinsa ca nefondata.