Anulare acte frauduloase potrivit art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006

             In interpretarea dispozitiilor art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006, s-a retinut ca legiuitorul a inteles sa sanctioneze actele incheiate cu intentia partilor de a sustrage bunurile de la urmarirea creditorilor. Daca in ceea ce il priveste pe debitor opereaza prezumtia relativa de frauda pe care acesta este tinut sa o rastoarne, in cazul tertului dobanditor prezumtia de frauda nu opereaza, fiind necesar sa se probeze intentia frauduloasa a acestuia. Chiar in prezenta relatiilor de rudenie, norma nu devine aplicabila daca nu este dovedita intentia de fraudare, fiind de retinut ca nu s-a facut nici o dovada a existentei vreunui act fictiv, care sa creeze aparenta sustragerii bunului de la urmarire, ci dimpotriva actul de vanzare-cumparare exista, este unul real, iar prestatia tertului este in acord cu valoarea reala, de piata a imobilului potrivit expertizei de evaluare. Prin efectul vanzarii si incasarii pretului, locul bunului a fost luat de pret, sumele de bani intrand in contul debitoarei, aspect necontestat de administratorul judiciar.
           Asupra recursului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 771/Sind din 25 mai 2016 pronuntata de judecatorul sindic din cadrul Tribunalul Brasov, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta A.  S.P.R.L in calitate de lichidator al debitoarei S.C. B. S.A. in contradictoriu cu parata S.C. C. S.R.L. si debitoarea S.C. B. S.A. prin administrator special D.. S-a dispus anularea Contractului de vanzare – cumparare autentificat sub nr. xxx9/30.12.2011 la BNP E., incheiat intre vanzatoarea S.C. B. S.A. si cumparatoarea S.C. C. S.R.L., avand ca obiect imobilul situat in municipiul D., Bd. D., nr. x, judetul H., inscris in CF nr. xxx10 D. (nr. CF vechi xx30), nr. top. xx8/2.922/1.923/2.921/4/b, inclusiv constructia edificata pe acest teren, constand din casa, cu nr. cadastral C1, nr. top. xx8/2.922/1.923/2.921/4/b.  S-a dispus inscrierea in CF a dreptului de proprietate al debitoarei S.C. B. S.A. asupra imobilelor descrise mai sus.
In motivarea hotararii s-a retinut ca prin Incheierea nr. 1314/F/2012 din data de 24.09.2012, pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr. xxx4/97/2012 a fost deschisa procedura insolventei fata de debitoarea S.C. B. S.A.
Data de 30.12.2011, cand a fost incheiat actul de vanzare –cumparare al imobilului proprietatea debitoarei, situat in  municipiul D., Bd. D. nr. x, judetul H., se incadreaza in  „perioada suspecta”, cea imediat anterioara constatarii starii sale de insolventa, cand debitorul care are cunostinta despre iminenta constatarii de catre judecatorul sindic a starii sale de incapacitate de plata incearca sa diminueze efectele insolventei prin instrainarea frauduloasa a activelor, in dauna creditorilor. Aceasta si in conditiile in care fata de debitoare au fost formulate cereri de deschidere a procedurii insolventei la data de 31.07.2012 de catre creditorii SCA F., G B.V.– care are si calitatea de actionar al B. – si H. Bank, iar debitoarea a formulat in aceeasi zi cerere de deschidere a procedurii.
Acestei perioade suspecte art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 ii aplica o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, prezumtie in prezenta careia administratorul judiciar va fi obligat doar la dovada incheierii actului in perioada suspecta, conform art. 79 din lege si a faptului ca actul a fost incheiat in conditii neobisnuite, ce depasesc limitele activitatii normale a debitorului, scopul normelor legale cuprinse in art. 80 din Legea nr. 85/2006 fiind reintregirea averii debitorului in vederea unei redistribuiri a activelor.
In speta, pretul la care a fost instrainat imobilul prin contractul de vanzare-cumparare identificat in petitul actiunii este de 493.001 lei, partile convenind ca aceasta suma sa fie platita in transe egale lunare de 24.650,05 lei pana pe data de 20 a fiecarei luni, incepand cu 20 ianuarie 2012, pana la 20 august 2013, inclusiv, iar valoarea contabila este de 857.687 lei.
 Potrivit concluziilor expertizei tehnice specialitatea constructii administrata in cauza, valoarea de piata a imobilului la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare era de 654.234 lei cu TVA si 527.608 lei fara TVA.
In cuprinsul contractului este precizat faptul ca pretul de 493.001 lei este cu TVA, astfel incat va fi retinuta valoarea de 654.234 lei cu TVA stabilita de catre expert in analizarea conditiilor prevazute de 80 lit. b din Legea nr. 85/2006.
Parata a sustinut prin intampinare faptul ca este acceptata o marja de negociere de 20% este acceptabila si ca reducerile de pret de 30-40% sunt uzuale intre comercianti.
Aceste sustineri ar putea fi acceptate in contextul in care instrainarea de active ar avea loc in cadrul desfasurarii normale a activitatii societatii, pentru realizarea obiectului sau de activitate, insa vanzarea unui imobil cu un pret mult inferior valorii contabile si valorii reale de piata, nu poate fi considerata ca facand parte din tranzactiile incheiate in mod uzual de catre societate in cadrul desfasurarii activitatii.
Aceasta si in conditiile in care, inauntrul perioadei in care plata pretului imobilului a fost esalonata, la data de 31.07.2012, fata de debitoare au fost formulate cereri de deschidere a procedurii insolventei de catre creditorii SCA F., G. B.V.– care are si calitatea de actionar al B. – si H. Bank, iar debitoarea a formulat in aceeasi zi cerere de deschidere a procedurii.
Prin urmare, judecatorul sindic considera ca actului de vanzare – cumparare incheiat de debitoare ii sunt aplicabile dispozitiile art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la incidenta in speta a dispozitiilor art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006 invocate de reclamanta, judecatorul sindic retine ca situatia de fapt ce reiese din probele administrate dovedeste existenta concertului fraudulos.
Astfel, administratorul judiciar a afirmat faptul ca vanzarea a fost facuta catre persoane care se afla in relatie directa cu debitoarea, intrucat asociatul unic al cumparatoarei C. S.R.L., I.,  este fratele actionarului majoritar al J. BV, care este actionarul majoritar al vanzatoarei B.  S.A..
Acest fapt nu este contestat de catre parata, care a sustinut insa ca administratorul societatii cumparatoare, I., nu detine o pozitie dominanta asupra debitorului B. S.A. sau asupra activitatii sale si nici nu este administrator, director sau membru al organelor de supraveghere ale debitorului. Aceste sustineri nu pot fi retinute, insa, avand in vedere ca intentia tuturor partilor implicate rezulta fara echivoc in cauza de fata, date fiind relatia de rudenie dintre administratorii celor doua societati, data incheierii actului, resursele financiare ale societatii debitoare, neputandu-se retine ca tertul dobanditor nu a avut acces la informatiile despre posibila declansare a procedurii si de intentia debitorului de a-si salva situatia in detrimentul celorlalti creditori, incalcand principiul egalitatii.
Pentru aceste considerente, actiunea formulata de administratorul judiciar a fost admisa, a fost dispusa anularea Contractului de vanzare – cumparare autentificat sub nr. xxx9/30.12.2011 la BNP E., incheiat intre vanzatoarea S.C. B. S.A. si cumparatoarea S.C. C. S.R.L., avand ca obiect imobilul situat in municipiul D., Bd. D, nr. x, judetul H., inscris in CF nr. xxx10 D. (nr. CF vechi xx30), nr. top. xx8/2.922/1.923/2.921/4/b, inclusiv constructia edificata pe acest teren, constand din casa, cu nr. cadastral C1, nr. top. xx8/2.922/1.923/2.921/4/b; s-a dispus inscrierea in CF a dreptului de proprietate al debitoarei S.C. B. S.A. asupra imobilelor descrise mai sus.

Impotriva hotararii a declarat recurs parata Societatea C. S.R.L. solicitand in principal casarea hotararii, iar in subsidiar modificarea acesteia in sensul respingerii actiunii in anulare si mentinerea contractului de vanzare-cumparare nr. xxx9/30.12.2011.
In motivarea recursului se invoca lipsa calitatii procesuale active a debitoarei prin administrator judiciar in formularea actiunii intrucat dispozitiile art. 85 alin. 5 din lege acorda legitimitate procesuala administratorului/lichidatorului judiciar sau comitetului creditorilor. Sarcina probei in actiunile intemeiate pe art. 79-80 din Legea nr. 85/2006 apartine reclamantului, iar prezumtia de frauda poate fi rasturnata de debitor si nu se extinde la tertul dobanditor sau subdobanditor. Conditia pretului derizoriu nu a fost indeplinita fata de raportul de expertiza si de scutirea tranzactiei de TVA, motiv pentru care factura fiscala a fost corect emisa, iar raportarea pretului la valoarea cu TVA este nelegala. La nivelul lunii decembrie 2011 valoarea imobilului nu era 857.687 lei, astfel cum rezulta din cele 3 rapoarte de evaluare. Nu s-a dovedit coniventa partilor contractante, reclamantul nu a justificat atitudinea frauduloasa a cumparatoarei.
Se mai arata ca in patrimoniul debitoarei a intrat contravaloarea in bani a bunului care, de altfel, nici nu era folosit direct in scopul desfasurarii activitatii, iar suma a fost folosita la reducerea cheltuielilor reprezentand taxele locale. Simplul fapt al vanzarii bunului la un pret inferior nu e de natura a duce la anularea vanzarii. Relatia de rudenie dintre administratori, data incheierii actului si resursele financiare ale societatii debitoare nu sunt dovezi ale intentiei partilor de a sustrage bunul de la urmarirea creditorilor.
Sentinta a fost pronuntata cu incalcarea dreptului la aparare si prin interpretarea gresita a actelor deduse judecatii cu privire la aprecierile legate de TVA. Hotararea judecatoreasca este nemotivata sau cuprinde motive straine de natura pricinii, impunandu-se efectuarea unei expertize tehnice evaluatorii de catre un expert ANEVAR.
Administratorul judiciar A. S.P.R.L. al debitoarei S.C. B. S.A. a depus intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii aratand ca actiunea a fost formulata de administratorul judiciar si au fost indeplinite conditiile prevazute de art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, valoarea de vanzare a fost cu aproximativ 160.000 lei, respectiv 20%  mai mica, decat valoarea de piata. Transele lunare achitate de cumparatoare nu au sustinut activitatea debitoarei, relatia de rudenie dovedeste intentia comuna de frauda, iar transferul nu reprezinta o operatiune aferenta activitatii curente a debitoarei.
Analizand hotararea recurata in raport cu motivele de recurs si actele dosarului, in temeiul art. 304 pct. 5, 9 si art. 3041 Cod procedura civila se constata urmatoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale active, ca motiv de recurs invocat pentru prima oara in calea de atac, urmeaza a fi respinsa in temeiul art. 137 Cod procedura civila si art. 79 din Legea nr. 85/2006 avand in vedere ca, desi in cererea introductiva este mentionata ca reclamanta debitoarea S.C. B. S.A., actiunea a fost formulata si sustinuta pe tot parcursul procesului de catre administratorul judiciar al debitoarei, care si-a precizat pozitia procesuala ca titular al actiunii, intelegand sa formuleze cererea in contradictoriu cu debitoarea reprezentata de administratorul special potrivit art. 18 lit. b din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care si hotararea judecatoreasca s-a pronuntat in sensul ca s-a retinut calitatea procesuala activa a administratorului judiciar si calitatea procesuala pasiva a debitoarei.
Motivele de recurs privind incidenta art. 304 pct. 5 Cod procedura civila fata de incalcarea normelor privind rolul activ al judecatorului urmeaza a fi respinse ca neintemeiate in conditiile in care asupra legitimitatii procesuale active, instanta s-a pronuntat in dispozitivul hotararii. Pretinsele greseli legate de interpretarea probelor nu constituie o incalcare a dreptului la aparare al unei parti. In ceea ce priveste solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, sustinerile recurentei parate privind refacerea expertizei fata de nediscutarea apartenentei expertului la ANEVAR, urmeaza a fi respinse avand in vedere ca nu s-a facut dovada lipsei de specialitate a expertului, iar partea nu a invocat acest aspect la instanta de fond, achiesand la expertiza efectuata.
Motivul de recurs privind incidenta art. 304 pct. 7 Cod procedura civila fata de nemotivarea hotararii urmeaza a fi respins ca neintemeiat avand in vedere ca motivarea unei hotarari nu este o problema de volum, ci una de esenta, de continut, aceasta trebuind sa fie clara, concisa si concreta, in concordanta cu probele si actele de la dosar, fiind acceptata si motivarea implicita dedusa prin admiterea unei aparari care justifica respingerea altei aparari. In principiu, instanta nu era obligata sa raspunda fiecarui argument folosit in dezvoltarea unui motiv sau in legatura cu apararile formulate de parti atunci cand aceste motive sau aparari aveau un element comun determinant, fiind suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca a raspuns tuturor argumentelor prin rationamente logice si ca a cercetat toate motivele si apararile invocate de parti. In cauza, judecatorul sindic a pronuntat o solutie ce vizeaza fondul litigiului, a cercetat motivele si sustinerile partilor, a interpretat probele deduse judecatii, a examinat valoarea probanta a elementelor ce aveau utilitate pentru solutionarea litigiului si a indicat temeiurile juridice incidente in cauza, respectiv art. 80 lit. b si c din Legea nr. 85/2006.
In legatura cu motivul de recurs circumscris prevederilor art. 304 pct. 8 Cod procedura civila cu privire la pretinsa schimbare a naturii si intelesului neindoielnic a actului juridic, criticile recurentei parate urmeaza a fi respinse, avand in vedere ca judecatorul sindic nu a schimbat natura juridica a contractului de vanzare-cumparare dedus judecatii si nici intelesul actului. Faptul ca s-a dat o anumita interpretare a clauzelor contractuale reprezinta un motiv ce vizeaza dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, astfel ca urmeaza a fi analizat ca atare.
Pe fondul litigiului, se constata ca judecatorul sindic a admis actiunea si a anulat contractul de vanzare-cumparare incheiat de debitoare la 30.12.2011, retinand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 80 lit. b si c din Legea nr. 85/2006 fata de caracterul derizoriu al pretului convenit de parti la 493.001 lei si de coniventa acestora la fraudarea creditorilor.
Prezumtia relativa de frauda in cazul indeplinirii conditiilor prevazute de art. 80 lit. b si c din Legea nr. 85/2006, este recunoscuta de legiuitor prin art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, aspect corect indicat si de recurenta parata.
In legatura cu modul de aplicare a art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006, ca motiv invocat in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recurenta parata a aratat ca nu s-a facut dovada pretului derizoriu. Apreciem ca textul de lege are in vedere anularea (revocarea) actelor in care exista diferenta vadita de valoare intre prestatii in defavoarea debitorului. Art. 80 alin. 1 lit. b reglementeaza deci o situatie similara leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului care este egal cu disproportia de valoare intre contraprestatii cu diferenta ca prejudiciul nu se produce direct in patrimoniul debitorului, ci se reflecta in patrimoniul creditorilor. In cazul prevazut de art. 80 alin.1 lit. b frauda debitorului este prezumata de legiuitor, debitorul urmarind sau cel putin acceptand posibilitatea vatamarii celorlalti creditori in beneficiul tertului cu care a contractat si caruia ii transfera o valoare patrimoniala mult mai mare in raport de prestatia efectiv primita de el.
Recurenta parata a aratat ca in mod gresit s-a retinut includerea cotei de 24% TVA in pretul de transfer atata timp cat operatiunea era scutita de TVA potrivit art. 141 din Codul fiscal. La instanta de fond, prin obiectiunile la expertiza, recurenta parata a mentionat ca imobilul a fost vandut cu cota de 0% de TVA, fara a invoca scutirea de TVA, aparare ce a fost formulata doar in recurs.
Intr-adevar, conform art. 141 lit. f din Codul fiscal, livrarea de constructii/parti de constructii si a terenurilor pe care sunt construite, precum si a oricaror altor terenuri este scutita de TVA, insa conform alin. 3 al aceluiasi articol, orice persoana impozabila poate opta pentru taxarea operatiunilor prevazute la alin. (2) lit. e) si f), in conditiile stabilite prin norme. Prin urmare, chiar daca operatiunea este scutita de TVA, partile contractante pot opta pentru taxarea acesteia. Din contractul de vanzare-cumparare incheiat de parti rezulta din paragraful 5 ca acestea au inteles sa includa TVA in pretul convenit, fara a mentiona cota de TVA aplicabila, astfel ca se deduce ca partile au convenit sa supuna livrarea de bunuri regimului fiscal taxabil. Emiterea facturii fiscale de catre debitoarea vanzatoare a fost insa cu mentiunea cota 0% de TVA, iar anterior incheierii contractului de vanzare-cumparare din 30.12.2011, s-a aprobat tranzactia fara TVA prin hotararea consiliului de administratie al debitoarei din 14.12.2011. In consecinta, se constata ca pretul convenit de parti a fost de 493.001 lei cu includerea cotei de 0% TVA.
Potrivit fisei contabile, valoarea neta contabila a imobilului obiect al tranzactiei era de 1.344.553 lei din care 857.687 lei cladirea si 486.866 lei terenul. Valoarea contabila neta reprezinta valoarea de intrare, mai putin amortizarea si provizioanele pentru depreciere cumulate, fiind astfel o valoare fluctuanta. Valoarea contabila a unui activ inregistrat in contabilitate la pretul de achizitie poate fi mai mare sau mai mica decat preturile curente de tranzactionare a bunului la un moment dat. Din acest punct de vedere, in aprecierea pretului, prezinta relevanta valoarea de piata a imobilului constructie si teren ce a fost stabilita prin raportul de expertiza tehnica judiciara nr.733243/4.03.2015 la suma de 654.234 lei cu TVA si 527.608 lei fara TVA, expertul luand in calcul suprafata utila de 310 mp, gradul de uzura de 55,66% fata de anul constructiei din 1940 si regimul de inaltime D+P+pod transformat in 2004 in mansarda.
Raportul de expertiza extrajudiciara intocmit de S.C. K. S.R.L. in favoarea debitoarei vanzatoare a stabilit o valoare de piata a imobilului de 611.321 lei incluzand TVA si 493.000 lei fara TVA, insa aceasta valoare nu poate fi avuta in vedere intrucat s-a luat in calcul constructia cladirii din 1970 cu regim D+P si suprafata utila de 285 mp si nu s-au inclus modernizarile si investitiile executate de actionari.
Raportul de expertiza extrajudiciara intocmit de PFA L. in favoarea cumparatoarei recurente a stabilit o valoare de piata a imobilului in suprafata de 406 mp cu regim D+P+M la suma de 493.570 lei fara TVA, insa nici aceasta valoare nu poate fi avuta in vedere intrucat s-a luat in calcul constructia cladirii din 1970 si o suprafata utila mai mare.
Avand in vedere ca pretul stabilit in contractul de vanzare-cumparare a fost de 493.001 lei, iar valoarea de piata fara TVA a imobilului a fost stabilita prin expertiza judiciara la 527.608 lei, rezulta ca incheierea tranzactiei a avut in vedere un pret mai mic cu 7% fata de valoarea de piata a imobilului, pret ce nu poate fi calificat derizoriu potrivit art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006, intrucat se incadreaza in marja rezonabila de negociere, sub acest aspect criticile recurentei parate fiind intemeiate.
Esalonarea pretului in rate reprezinta un aspect ce tine de modalitatea de executare a contractului si nu de conditia disproportiei dintre prestatii stabilita de dispozitiile art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveste modul de aplicare a dispozitiilor art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006, motivele de recurs vizeaza gresita retinere a indeplinirii conditiilor legate de intentia partilor de a sustrage bunul de la urmarirea creditorilor. Nu se contesta faptul ca partile au incheiat contractul in perioada suspecta de dinaintea deschiderii procedurii insolventei cand debitoarea inregistra datorii foarte mari catre creditori si nici raportul de rudenie dintre partile contractante retinut de prima instanta.
In interpretarea dispozitiilor art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006, apreciem ca legiuitorul a inteles sa sanctioneze actele incheiate cu intentia partilor de a sustrage bunurile de la urmarirea creditorilor. Daca in ceea ce il priveste pe debitor opereaza prezumtia relativa de frauda, mentionata anterior, pe care acesta este tinut sa o rastoarne, in cazul tertului dobanditor prezumtia de frauda nu opereaza, fiind necesar sa se probeze intentia frauduloasa a acestuia.
Chiar in prezenta relatiilor de rudenie, norma nu devine aplicabila daca nu este dovedita intentia de fraudare, fiind de retinut ca nu s-a facut nici o dovada a existentei vreunui act fictiv, care sa creeze aparenta sustragerii bunului de la urmarire, ci dimpotriva actul de vanzare-cumparare exista, este unul real, iar prestatia tertului (a recurentei) este in acord cu valoarea reala, de piata a imobilului.
Actele frauduloase sunt definite ca fiind actele incheiate cu rea-credin?a pentru a leza drepturile altor persoane sau a incalca legea, in vederea ob?inerii unui profit in favoarea debitorului sau a altei persoane. Actul fraudulos trebuie sa afecteze drepturile creditorilor, respectiv sa produca prejudicii materiale acestora, iar titularul cererii de chemare in judecata trebuie sa demonstreze intentia de frauda a tuturor partilor implicate cat si faptul ca, prin efectele sale, actul incheiat produce daune creditorilor, in sensul ca a scazut ?ansele satisfacerii crean?elor acestora. In cauza, prin efectul vanzarii si incasarii pretului, locul bunului a fost luat de pret, sumele de bani intrand in contul debitoarei, aspect necontestat de administratorul judiciar. Faptul ca sumele de bani au fost utilizate de administratorul special al debitoarei la achitarea taxelor bugetare curente si nu la achitarea datoriilor catre creditorii inscrisi la masa credala, reprezinta un aspect ce tine de incidenta art. 49 din Legea nr. 85/2006 si nu de aplicarea art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, in mod gresit a retinut judecatorul sindic ca sunt incidente dispozitiile art. 80 lit. b si c din Legea nr. 85/2006, recursul fiind intemeiat sub acest aspect.
In ceea ce priveste solicitarea expertului M. de stabilire a onorariului definitiv, se constata ca acesta a formulat o cerere similara si la instanta de fond competenta a dispune asupra onorariului definitiv potrivit art. 2812 Cod procedura civila si art. 23 din O.G. nr. 2/2000, motiv pentru care nu se mai impune analizarea cererii in prezentul recurs declarat de parata.
Raportat la aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila urmeaza a admite in parte recursul declarat, a modifica in tot hotararea in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta A. S.P.R.L. in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A. in contradictoriu cu parata Societatea C. S.R.L. si debitoarea S.C. B. S.A. prin administrator special avand ca obiect anularea contractului de vanzare-cumparare nr. xxx9/30.12.2011.