Acord coproprietari pentru atribuirea in folosinta exclusiva a unei parti din terenul aflat in coproprietate - art. 641 alin. 4 din Noul Cod civil.

Realizarea unei extinderi constructie pe un teren aflat in folosinta comuna presupune atat atribuirea in folosinta exclusiva cat si incetarea folosintei comune a proprietatii pe acest teren. S-a retinut ca sunt indeplinite conditiile de atribuire a terenului prevazute de art. 650 Cod civil existand acordul a doua treimi din coproprietari. Chiar si dispozitiile art. 658 alin.1 Cod civil permit incetarea destinatiei folosintei comune cu acordul tuturor coproprietarilor. De altfel, si in cazul incetarii destinatiei de folosinta comuna in conditiile art. 658 alin. 1 Cod civil, devin aplicabile dispozitiile privitoare la coproprietatea obisnuita, in acest sens fiind dispozitiile alin. 2, ceea ce inseamna ca terenul ramane in coproprietate comuna si nu in proprietatea exclusiva a reclamantei.
In temeiul principiului libertatii contractuale si in virtutea dreptului de proprietate devalmasa asupra cotei indivize din terenul aflat in coproprietate comuna, recurentul parat are, potrivit art. 641 al. 4 din Noul Cod civil, libertatea sa isi dea sau nu acordul la edificarea pe teren a unei extinderi in modalitatea convenita cu ceilalti coproprietari insa, in masura in care refuzul consimtamantului este nejustificat sau imbraca forma abuzului de drept, partea interesata poate solicita instantei sa dispuna obligarea coproprietarului la exprimarea consimtamantului. Aplicarea stricta a regulii unanimitatii a facut deja obiectul analizei instantei de la Strasbourg, retinandu-se ca in anumite situatii aplicarea acestei reguli poate aduce atingere substantei drepturilor garantate de Conventie, astfel ca este admisibila o actiune in justitie pentru suplinirea acordului unui coproprietar atunci cand refuzul acestuia nu este unul serios si legitim.

Asupra recursului civil de fata:
Constata ca prin decizia civila nr.585/A din 28 mai 2015 Tribunalul Brasov a admis apelul declarat de apelanta reclamanta A. impotriva sentintei civile nr. 8056 din 25.06.2014 pronuntata in cauza de Judecatoria Brasov, pe care a modificat-o in parte in sensul ca a admis cererea de chemare in judecata formulata, completata ?i precizata de reclamanta A., in contradictoriu cu paratii B., cu domiciliul procesual ales la cabinetul avocatului C. din B., […] ?i D., domiciliata in B., […] ?i, in consecinta:
A obligat pe paratii B. ?i D. sa i?i dea acordul pentru edificarea de catre reclamanta a unei extinderi la imobilul proprietatea acesteia din urma, situat in B., str. L.B.,  nr. xx, ap. x, judetul B., inscris in CF nr. xxx46 – B., nr. top [(xxx4/2 – xxx5/2/1)/I]/1/1/I, potrivit specificatiilor certificatului de urbanism nr. xxx2/13.09.2012 eliberat de Primaria Municipiului B., iar in caz de refuz hotararea sa ?ina locul acordului solicitat.
A luat act  de renuntarea reclamantei la judecata fa?a de parata E..
A inlaturat din dispozitivul sentintei apelate dispozitia de respingere a cererii de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratii B., D. si E., precum ?i pe aceea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
A mentinut dispozitia de respingere a cererii de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratul F..
In motivarea hotararii se arata ca asa cum rezulta din copia CF xxx46 B., depusa la filele 6 - 11 din dosarul de fond, reclamanta apelanta A. si paratii B., G., H, D., E., I., J., K., L., M., N., O., P. ?i R. sunt coproprietari in indiviziune asupra partilor de uz comun generale ale imobilului situat in B., strada L.B. nr. xx, judetul B., din care face parte terenul de 816 mp., teren construit si neconstruit, parte comuna care se circumscrie reglementarii de la art. 649 alin. 1 lit. a din Codul civil.
Art. 649 alin. 1 lit. a Cod civil are urmatorul continut: „Sunt considerate parti comune, in masura in care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: a) terenul pe care se afla cladirea, compus atat din suprafata construita, cat si din cea neconstruita necesara, potrivit naturii sau destinatiei constructiei, pentru a asigura exploatarea normala a acesteia; pentru eventuala suprafata excedentara proprietarii sunt titularii unei coproprietati obisnuite”.
Drept urmare, tribunalul a re?inut, in contradictie cu instanta de fond, ca textul mai sus citat nu defineste exclusiv coproprietatea fortata, ci ?i pe cea obisnuita ?i ca din eviden?ele de CF nu rezulta ca intreg terenul se afla in coproprietate fortata, ci doar ca acesta face parte din par?ile de uz comun.
Potrivit textului mai sus redat, terenul necesar pentru a asigura exploatarea normala a cladirii este cel ocupat de instalatiile aferente, cai de acces, terenul traversat de reteaua de utilitati etc. Dar poate exista si o suprafata de teren excedentara, iar in aceste cazuri aceasta suprafata excedentara va face obiectul proprietatii comune pe cote-parti obisnuite a proprietarilor partilor privative din constructie.
Rezulta din aceasta precizare, continuta de art. 649 alin.1 Cod civil, ca proprietarii, prin act juridic, pot sustrage regimului juridic specific coproprietatii unele din partile comune enumerate in cuprinsul acestui text, dar ca exista si bunuri care, prin natura lor, sunt indispensabile intrebuintarii spatiilor proprietate privata, motiv pentru care vointa partilor nu poate deroga de la prevederile legale. Spre exemplu, nu s-ar putea hotari ca fundatia cladirii sau scarile care asigura accesul in cladire si la etaje sa faca obiectul altei forme de proprietate decat coproprietatea fortata.
De altfel, dispozitiile art. 648 Cod civil sunt cele care definesc coproprietatea fortata, textul facand expres referire la „[…] parti […] destinate intrebuintarii spa?iilor respective”, adica a spa?iilor cu destinatie de locuinta.
Mai departe, dispozitiile art. 650 Cod civil statueaza ca „(1) Partile comune pot fi atribuite coproprietarilor in folosinta exclusiva numai daca prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalti coproprietari. (2) Decizia de atribuire in folosinta exclusiva trebuie adoptata cu o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor si al cotelor-parti. In cladirile unde sunt constituite asociatii de proprietari, decizia se adopta de catre adunarea generala, cu aceeasi majoritate.”
Instanta de fond a retinut ca textul mai sus redat are acelasi continut cu dispozitiile art. 45 alin. 3-6 din Legea nr. 7/1996, text declarat neconstitutional prin Decizia nr. 1514/15.11.2011 a Curtii Constitutionale.
Tribunalul a re?inut insa ca instanta de fond este in eroare, fiind evident ca intre cele doua texte nu exista identitate, pe de o parte, iar, pe de alta parte, cel declarat neconstitutional face referire expresa la incetarea destinatiei de folosinta comuna pentru partile comune „din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente”.
Textul declarat neconstitutional prevede:
„(3) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (2) si prin derogare de la prevederile art. 39 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, incetarea destinatiei de folosinta comuna pentru partile comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotari motivat, cu o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor.
(4) In cazul prevazut la alin. (3), devin aplicabile dispozitiile privitoare la coproprietate a obisnuita si temporara. Cu toate acestea, instrainarea sau ipotecarea se poate realiza daca exista o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor.
(5) In cazurile prevazute la alin. (3) si (4), coproprietarii care nu au votat ori, dupa caz, s-au opus la instrainare sau ipotecare au dreptul la o despagubire justa, stabilita pe cale conventionala ori, in caz de neintelegere, pe cale judecatoreasca.
(6) Constatarea incetarii destinatiei de folosinta comuna pentru aceste parti se face prin hotarare a adunarii generale a asociatiei de proprietari, adoptata cu o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor.".
Tribunalul a re?inut ca intr-adevar textul declarat neconstitutional este identic cu art. 658 Cod civil, insa ?i acesta face referire expresa la incetarea destinatiei de folosinta comuna pentru partile comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente, alta ipoteza fa?a de cea din speta, unde avem de a face cu solicitarea de ocupare exclusiva a unei suprafete de teren apreciat de solicitant ca neputand fi inclusa in terenul care, potrivit naturii sau destinatiei constructiei, asigura exploatarea normala a acesteia.
Or, reclamanta apelanta ?i-a intemeiat cererea de chemare in judecata, avand ca obiect atribuirea in folosinta exclusiva a unor parti comune, pe dispozitiile art. 650 Cod civil, iar din acest punct de vedere, critica formulata de aceasta este gasita intemeiata.
In acest context, potrivit art. 650 alin. 2 Cod civil, atribuirea in folosinta exclusiva a unor parti comune se realizeaza printr-o hotarare, care se adopta cu o dubla majoritate: doua treimi din numarul coproprietarilor si doua treimi din totalul cotelor-parti.
Tribunalul a apreciat ca in acest cadru procesual, ceea ce trebuie verificat se reduce la verificarea existen?ei acordului coproprietarilor in procentele prevazute de lege, la verificarea categoriei de parti comune in care se incadreaza terenul vizat de extinderea reclamantei, daca intra in categoria coproprietatii fortate sau obisnuite ?i la verificarea masurii in care acei/acel coproprietari care se opun(e) acordului sunt efectiv prejudiciati in drepturile lor de realizarea extinderii urmarita de reclamanta apelanta.
In ceea ce priveste intrunirea celor doua majoritati, tribunalul a re?inut ca acestea exista ?i sunt necontestate, cata vreme, raportat la inscrisurile depuse la dosar, lipsa acordului autentic in scopul solicitat de reclamanta vizeaza numai pe doi dintre coproprietari, respectiv pe B. ?i D. ?i ca numai primul dintre acestia ?i-a manifestat in mod vadit ?i categoric refuzul de a accepta solicitarea reclamantei apelante.
Drept urmare, cererea reclamantei apelanta, de a realiza extinderea potrivit specificatiilor certificatului de urbanism nr. xxx2/13.09l2012 eliberat de Primaria Municipiului B., pe o suprafata a terenului detinut in coproprietate, a primit acordul a peste 77% dintre titularii drepturilor de proprietate asupra celor 9 apartamente (7 din 9) ?i acordul a 82% din cotele parti asupra partilor comune.
A doua verificare trebuie sa stabileasca daca suprafata vizata de reclamanta se circumscrie definitiei de la art. 648 Cod civil, in concret, daca scoaterea ei din folosinta comuna ar afecta intrebuintarea normala a spa?iilor de locuit de catre ceilalti coproprietari.
Ceea ce este necontestat este faptul ca ?i in prezent suprafata de teren vizata de reclamanta, care este folosita in exclusivitate de aceasta cu destinatia de gradinita de flori, este amplasata in fa?a locuintei sale ?i nu deserveste cu nimic celelalte locuinte.
De altfel, in intampinarea formulata la fond (fila 33) paratul B., singurul care in realitate se mai opune sa ii dea acordul reclamantei pentru extindere, nu a invocat nicio impiedicare concreta care ar exista sau care ar interveni in folosinta propriei locuinte, prin folosirea exclusiva de catre reclamanta a respectivei portiuni de teren.
In plus, la interogatoriu acelasi parat a recunoscut ca deja pe suprafata pe care reclamanta intentioneaza sa execute extinderea se afla amplasata o camara folosita exclusiv de aceasta (interogatoriul de la fila 61 dosar fond).
De altfel din intreg probatoriul administrat in cauza, dar ?i din pozitiile tuturor paratilor, inclusiv a paratului B., rezulta fara dubiu ca suprafata de teren vizata de reclamanta nu este destinata utilizarii celorlalte spa?ii de locuit ?i ca, astfel, aceasta suprafata nu poate fi apreciata ca ar intra in par?ile de coproprietate fortata care sa oblige la o folosinta in comun perpetua sau macar pe durata existen?ei constructiilor in actuala configuratie ?i ca in fapt ?i in prezent, printr-un acord tacit al tuturor coproprietarilor, reclamanta foloseste exclusiv respectiva portiune de teren, iar admiterea cererii reclamantei, de atribuire in folosinta exclusiva a respectivei suprafete de teren, nu ar face decat sa legalizeze o stare de fapt preexistenta ?i care dainuie de ani buni de zile ?i, fiind asumata de toti coproprietarii.
Drept urmare, instanta a apreciat ca ?i cea de a doua conditie de admisibilitate a cererii reclamantei este indeplinita in speta.
In ceea ce priveste verificarea conditiei daca lucrarea pentru acordul careia s-a demarat prezenta actiune este de natura sa afecteze sau nu drepturile celorlalti coproprietari ?i, in special al paratului intimat B., singurul care se opune explicit, tribunalul a re?inut urmatoarele:
Imprejurarea ca reclamantei i s-a eliberat un certificat de urbanism pentru lucrarea pe care intentioneaza sa o execute ?i faptul ca acesteia ii mai lipseste numai acordul coproprietarilor pentru obtinerea autorizatiei de construire, imprejurare necontestata de catre parti, reflecta faptul ca cel putin din punct de vedere tehnic, lucrarea pe care vrea sa o realizeze reclamanta apelanta nu afecteaza restul locuintelor ?i nici modul in care acestea au fost folosite ?i exploatate pana in prezent.
De altfel, autorul lucrarii de expertiza extrajudiciara depusa la dosar, expertul S., a aratat in mod clar ?i explicit ca respectiva constructie ce se doreste sa fie edificata in prelungirea locuintei reclamantei, in conformitate cu certificatul de urbanism eliberat, care va avea regim de inaltime exclusiv parter, nu va putea impiedica vederea piezisa spre strada a proprietarilor apartamentelor din tronsonul II, situat la 20 m fa?a de respectiva extindere (fila 97 dosar fond) ?i ca aceasta extindere nu incalca nicio prevedere a Codului civil.
De altfel, instanta insasi, cu ocazia efectuarii cercetarii la fa?a locului, a constatat ca intimatul parat B. nu este afectat in nicio masura de realizarea extinderii dorita de reclamanta, pentru ca acesta oricum nu are vizibilitate din locuinta proprie spre portiunea de teren care urmeaza sa fie ocupata de respectiva extindere.
De altfel, intrebat fiind in legatura cu prejudiciul pe care l-ar suferi prin realizarea respectivei extinderi, paratul insusi a aratat ca acesta ar consta in obturarea vederii spre T. ?i spre strada. In plus, prin raspunsul la intrebarea 7 acelasi intimat a aratat ca daca reclamanta i-ar fi vorbit personal alta ar fi fost situatia, dupa care, la ultima intrebare a aratat ca nu este de acord sa i?i dea acordul pentru modul in care reclamanta s-a purtat cu el.
Drept urmare, tribunalul, coroborand aceasta pozitie procesuala a intimatului parat cu pozitia procesuala manifestata de restul coproprietarilor, care in marea lor majoritate s-au declarat de acord dintr-un inceput cu solicitarea reclamantei, dar ?i cu aspectele care au rezultat din cercetarea la fa?a locului ?i din constatarile ?i concluziile expertului, a re?inut ca in concret, realizarea extinderii dorite de catre reclamanta nu este de natura sa afecteze in nicio masura drepturile celorlalti coproprietari ?i implicit nici pe cele ale intimatului parat B..
Intimatul B. insusi a declarat ca pentru a contempla T. ?i strada obisnuieste sa i?i scoata in curte un scaun pe care sa il aseze intr-un punct in care sa ii asigure o deplina vizibilitate in directia dorita, iar tribunalul a constatat la cercetarea la fa?a locului, aspect necontestat, ca din acel punct vizibilitatea intimatului va ramane aceeasi ca ?i pana acum indiferent daca reclamanta va realiza sau nu extinderea dorita, deoarece se situeaza pe latura opusa celei pe care este amplasata locuinta reclamantei.
De altfel, cu ocazia cercetarii la fa?a locului, la solicitarea instantei de a concretiza prejudiciul pe care extinderea i-l va produce, intimatul s-a limitat sa arate ca acesta va consta in faptul ca geamurile extinderii vor fi amplasate spre curtea comuna, ceea ce ii va da reclamantei o mai buna vizibilitate spre restul proprieta?ii.
Insa tribunalul a re?inut ca ?i in prezent geamurile locuintei reclamantei, ca de altfel toate geamurile constructiilor din curte, sunt amplasate spre curtea comuna, astfel ca extinderea nu va aduce nicio noutate sub acest aspect ?i ca oricum, cata vreme intimatul nu poate pretinde ca extinderea i-ar oferi reclamantei o vizibilitate neingaduita spre locuinta sa, intimatul nu poate opune un astfel de refuz intemeiat pe un motiv lipsit de seriozitate.
Drept urmare, tribunalul a re?inut ca desi intimatul parat accepta starea de fapt potrivit cu care reclamanta foloseste de ani buni de zile in mod exclusiv suprafata de teren pe care doreste sa i?i extinda locuinta, ?i fara ca aceasta folosinta exclusiva sa afecteze negativ drepturile celorlalti coproprietari, acesta se opune nejustificat ca aceasta folosinta exclusiva sa capete ?i o recunoastere juridica.
Pe de alta parte, tribunalul a apreciat ca, in contextul mai sus redat, paratul intimat i?i exercita abuziv prerogativele dreptului de proprietate atunci cand refuza sa i?i dea acordul ca reclamanta, pe terenul pe care oricum il foloseste exclusiv, cu acordul tacit pana acum al tuturor coproprietarilor, sa i?i extinda locuinta intr-o maniera care nu este de natura sa afecteze drepturile niciunui alt coproprietar.
Instanta de fond a respins actiunea reclamantei retinand in esenta faptul ca prin extinderea ce se doreste a fi realizata, dreptul simultan si concurent al paratilor de a folosi portiunea de teren destinata extinderii ar fi afectat, respectiv ar disparea, acestia avand la acest moment acest drept in calitate de coproprietari aflati in indiviziune fortata.
In realitate, astfel cum s-a aratat in cele ce preced, niciunul dintre parati nu este afectat in mod concret de realizarea extinderii mai mult decat sunt ?i au fost ?i pana in prezent, prin tolerarea unei stari de fapt inradacinata de ani de zile.
Or, afectarea trebuie sa fie concreta, nicidecum ipotetica, pentru ca opozitia intemeiata pe o afectare ipotetica este cea care incurajeaza exercitarea abuziva a drepturilor civile.
In ceea ce priveste abuzul de drept invocat ?i de reclamanta, tribunalul re?ine dispozitiile art. 15 din Noul Cod civil potrivit cu care „niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte”, precum ?i pe cele ale art. 1353 din noul Cod civil, potrivit cu care „cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa-l repare, cu exceptia cazului in care dreptul este exercitat abuziv”.
Cum corect a retinut ?i instanta de fond, abuzul de drept este recunoscut ca o sursa de prejudicii aduse altuia.
In speta, tribunalul a apreciat ca abuzul de drept manifestat de paratul intimat B. consta in aceea ca acesta se opune in mod excesiv ?i nerezonabil la cresterea confortului reclamantei, fara ca modalitatea in care s-ar realiza aceasta crestere sa il afecteze in concret in vreun fel.
Pentru aceste motive, tribunalul apreciaza ca ?i ultima conditie pentru admiterea actiunii reclamantei se dovedeste a fi indeplinita in speta.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca apelul reclamantei este intemeiat, impunandu-se, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata formulata, completata ?i precizata de reclamanta A., in contradictoriu cu paratii B. ?i D., pentru cea din urma exclusiv din considerentul ca acordul dat de aceasta nu a fost unul autentic ci numai sub semnatura privata (fila 24 dosar apel) ?i obligarii paratilor intimati B. ?i D. sa i?i dea acordul pentru edificarea de catre reclamanta a unei extinderi la imobilul proprietatea acesteia din urma, situat in B., str. L.B. nr. xx, ap. x, judetul  B., inscris in CF nr. xxx46 – B., nr. top [(xxx4/2 – xxx5/2/1)/I]/1/1/I, potrivit specificatiilor certificatului de urbanism nr. xxx2/13.09l2012 eliberat de Primaria Municipiului B., iar in caz de refuz prezenta hotarare urmand sa ?ina locul acordului solicitat.
Totodata, tribunalul a luat act de renuntarea reclamantei la judecata fa?a de parata intimata E. ?i, pe cale de consecinta, a inlaturat din dispozitivul sentintei apelate dispozitia de respingere a cererii de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratii B., D. ?i E., precum ?i pe aceea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
De asemenea, a pastrat dispozitia de respingere a cererii de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratul F., aceasta nefiind criticata.
            Impotriva hotararii a declarat recurs paratul B. invocand prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila fata de gresita aplicare a dispozitiilor art. 649 si urmatoarele din Codul civil motivat de faptul ca natura juridica a terenului aflat in coproprietate fortata nu permite realizarea unei extinderi ce reprezinta mai mult decat o atribuire in folosinta exclusiva.
In motivarea recursului se arata ca reclamanta urmareste sa dobandeasca calitatea de proprietar exclusiv pe suprafata de teren  ca este scoasa ilegal din coproprietatea comuna, iar conform art. 652 Cod civil sa-si mareasca cota parte din partile de uz comun. Actiunea reclamantei este si lipsita de interes atata timp cat are acordul majoritatii coproprietarilor. Hotararea judecatoreasca nu cuprinde elemente pentru identificarea in plan a terenului pe care urmeaza a fi edificata constructia sau suprafata acesteia. Reclamanta detine 10% din partile de uz comun, respectiv 81,17 mp din teren, iar in urma edificarii constructiei ar primi 90,49 mp, depasind inadmisibil cota din dreptul de proprietate.
Intimata reclamanta A. a solicitat prin intampinare respingerea recursului ca nefondat aratand ca interesul in promovarea actiunii este dat de prevederile art. 27 din Normele metodologice la Legea nr. 51/1991 care prevede acordul tuturor proprietarilor in cazul edificarii unei extinderi. Se mai mentioneaza ca acordul nu presupune renuntarea coproprietarilor la drepturile lor de proprietate pe teren si nici modificarea cotelor parti detinute, intrucat se are in vedere doar atribuirea in folosinta exclusiva a terenului si nu incetarea destinatiei de folosinta comuna.
In probatiune s-a depus certificatul de urbanism nr. xxx7/18.09.2014.
Analizand hotararea recurata in raport cu motivele de recurs si actele dosarului, in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila se constata  urmatoarele:
Motivul de recurs priveste modul de aplicare a prevederilor art. 649 si urmatoarele Cod civil in legatura cu acordul pentru atribuirea in folosinta exclusiva a unui teren aflat in coproprietate comuna.
Sustinerile recurentului parat in legatura cu natura juridica a terenului pe care urmeaza a fi solicitata extinderea propusa de intimata reclamanta sunt neintemeiate, avand in vedere ca acest teren face parte din partile de uz comun generale, indiferent daca reprezinta o curte interioara, sau o suprafata excedentara aflata in coproprietate obisnuita, potrivit art. 649 Cod civil. Conform datelor de CF, terenul aflat in proprietate comuna are suprafata de 816 mp, iar suprafata ce se solicita a fi atribuita este de 30 mp. Asa cum rezulta din schitele existente la dosar, din raspunsul la interogatorii si din procesul-verbal de cercetare locala, suprafata din litigiu este ocupata de mai multi ani de o magazie si de o gradina folosita exclusiv de reclamanta, astfel ca aceasta nu are destinatia de curte interioara in acceptiunea prevazuta de art. 649 lit. b din Codul civil, ci de cea de teren excedentar aflat in coproprietate obisnuita potrivit art. 649 lit. a teza finala Cod civil astfel cum corect a retinut instanta de apel.
Aspectele legate de posibilitatea ca pe terenul in litigiu sa treaca retele de utilitati nu au fost invocate la fond si nici in apel, astfel ca nu pot fi analizate pentru prima oara in recurs, cu atat mai mult cu cat nu s-a depus nici o proba in acest sens. Expertiza tehnica administrata la instanta de fond a aratat ca pe terenul din litigiu se poate edifica o extindere intrucat se respecta dispozitiile Codului civil si ale certificatului de urbanism referitoare la distanta, regim de inaltime, urmand ca avizele si acordurile pentru alimentarea cu apa, energie electrica si gaz sa fie depuse pentru emiterea autorizatiei de constructie. Expertiza a indicat faptul ca extinderea va avea un acoperis ce nu va depasi inaltimea acoperisului existent si nu va obtura vederea de pe terasa tronsonului 2.
Prin actiunea formulata, intimata reclamanta a solicitat acordul coproprietarilor pentru atribuirea in folosinta exclusiva si nu incetarea folosintei comune a coproprietatii. Insa realizarea unei extinderi pe un teren aflat in folosinta comuna presupune atat atribuirea in folosinta exclusiva cat si incetarea folosintei comune a proprietatii pe acest teren, aspect corect invocat de recurentul parat, dar aceasta imprejurare nu e de natura a modifica hotararea instantei de apel in conditiile in care sunt indeplinite conditiile de atribuire prevazute de art. 650 Cod civil existand acordul a doua treimi din coproprietari. Chiar si dispozitiile art. 658 alin. 1 Cod civil in forma actuala, permit incetarea destinatiei folosintei comune cu acordul tuturor coproprietarilor. De altfel, si in cazul incetarii destinatiei de folosinta comuna in conditiile art. 658 alin. 1 Cod civil, devin aplicabile dispozitiile privitoare la coproprietatea obisnuita, in acest sens fiind dispozitiile alin. 2, ceea ce inseamna ca terenul ramane in coproprietate comuna si nu in proprietatea exclusiva a reclamantei.
  Intr-adevar, in temeiul principiului libertatii contractuale si in virtutea dreptului sau de proprietate devalmasa asupra cotei indivize din terenul aflat in coproprietate comuna, recurentul parat are, potrivit art. 641 alin. 4 din noul Cod civil, libertatea sa isi dea sau nu acordul la edificarea pe teren a unei extinderi in modalitatea convenita cu ceilalti coproprietari insa, in masura in care refuzul consimtamantului este nejustificat sau imbraca forma abuzului de drept, partea interesata poate solicita instantei sa dispuna obligarea coproprietarului la exprimarea consimtamantului. Aplicarea stricta a regulii unanimitatii a facut deja obiectul analizei instantei de la Strasbourg, retinandu-se ca in anumite situatii aplicarea acestei reguli poate aduce atingere substantei drepturilor garantate de Conventie, astfel ca este admisibila o actiune in justitie pentru suplinirea acordului unui coproprietar atunci cand refuzul acestuia nu este unul serios si legitim.
In mod corect instanta de apel a retinut, fata de raspunsurile la interogatoriu ale paratului, ca impotrivirea acestuia la realizarea extinderii nu are un interes serios si legitim. Aspectele invederate de catre parat in sensul ca nu va mai avea aceeasi vizibilitate spre T. sau ca geamurile extinderii vor da in curtea interioara au fost corect inlaturate ca nejustificate in conditiile in care s-a dovedit ca din locuinta sa oricum nu avea vizibilitate spre T. si ca geamurile actualei proprietati a reclamantei dau tot in curtea interioara, astfel ca extinderea nu-i afecteaza drepturile de proprietate mai mult decat pana acum. De altfel, corect a retinut instanta de apel ca acelasi parat a recunoscut ca pe suprafata respectiva de teren se afla amplasata o camara si o gradina folosita exclusiv de reclamanta de mai multi ani si ca acest aspect nu i-a afectat dreptul de proprietate pana in prezent, astfel ca nici realizarea unei extinderi in locul camarii nu va afecta drepturile recurentului. Avand in vedere ca nici prin motivele de recurs paratul nu si-a justificat in mod convingator refuzul, solutia pronuntata de instanta de apel este corecta.
In ceea ce priveste folosirea abuziva de catre reclamanta a terenului de 30 mp, se constata ca acest aspect nu se sustine atata timp cat toti ceilalti coproprietari, mai putin paratul, si-au dat acordul cu privire la atribuirea in folosinta exclusiva a terenului respectiv catre reclamanta, iar aceasta folosinta exclusiva s-a bucurat de o recunoastere tacita si din partea paratului de-a lungul mai multor ani, acesta nesolicitand demolarea constructiei, respectiv a camarii existente pe terenul aflat in proprietate comuna. Existenta unor relatii conflictuale dintre parti reprezinta aspecte ce nu fac obiectul prezentului litigiu atata timp cat nu au legatura cu realizarea extinderii.
In privinta lipsei elementelor de identificare in plan a terenului, sustinerile recurentului parat sunt nefondate fata de raportul de expertiza existent la dosar, de planurile si proiectul tehnic privind extinderea si care mentioneaza atat amplasamentul extinderii pe o suprafata de 30 mp cat si regimul de construire. Nerespectarea certificatului de urbanism si depasirea suprafetei de 30 mp pentru realizarea extinderii reprezinta aspecte ce nu pot fi cenzurate in prezentul litigiu.
In ceea ce priveste posibilitatea ca prin atribuirea in folosinta a suprafetei de teren de 30 mp sa creasca cota parte de proprietate a reclamantei, criticile recurentului parat urmeaza a fi inlaturate avand in vedere ca o modificare a cotelor parti a coproprietarilor potrivit art. 652 Cod civil nu poate fi realizata decat prin modificarea titlurilor de proprietate si nu prin raportare la suprafata utila cum gresit apreciaza recurentul. Ori o modificare a titlurilor de proprietate a tuturor coproprietarilor nu formeaza obiectul litigiului si nici nu poate fi realizata decat cu acordul acestora, ceea ce excede prezentei judecati.
Raportat la aceste considerente, in temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat si a mentine ca legala si temeinica hotararea instantei de fond.