InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Brasov

Aplicarea Ordinului Ministrului Sanatatii nr. 870/2004.

(Decizie nr. 1350/Ap din data de 17.10.2016 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

Asupra apelului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 509/MAS/2016 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost
respinsa cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta A. in contradictoriu cu paratul SPITALUL  B.
Pentru a pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:
A. Reclamanta are calitatea de angajata a unita?ii spitalice?ti parata, in temeiul contractului individual de munca nr. xx20/2006, incheiat intre par?i pe perioada nedeterminata, incepand cu data de 03.07.2006. Ocupa func?ia de medic (ini?ial medic specialist, ulterior medic primar), cu o norma intreaga de munca, de 7 ore/zi, 35 de ore pe saptamana.
Potrivit fi?ei postului (filele 42-43), printre alte atribu?ii care ii revin in aceasta calitate reclamantei se regase?te obliga?ia de a asigura serviciul de garda in spital, potrivit graficului de munca stabilit de catre medicul ?ef de sec?ie sau, in situa?ii deosebite, din dispozi?ia acestuia. Aceasta obliga?ie i?i are izvorul in mai multe prevederi cuprinse in Ordinul MS nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar, precum art. 4 alin. 1 lit. a, art. 22 ?i urm., art.36.
In conformitate cu dispozi?iile art. 40 alin.1 din acest act normativ:
,,ART. 40
Medicii care se afla in una dintre situatiile nominalizate mai jos, pe timpul cat dureaza aceste situatii, sunt scutiti de a fi inclusi in graficul de garzi: - pensionarii de invaliditate gradul III; - femeile gravide incepand cu luna a 6-a cele care alapteaza; - medicii care au program redus cu o patrime din durata normala a timpului de lucru, pe baza de certificat medical”.
De asemenea, potrivit prevederilor art.13 alin.7 din Ordinul MS nr. 870/2004:
,,ART. 13
(7) Personalul din unitatile publice din sectorul sanitar unde activitatea se desfasoara in 3 ture poate fi scutit temporar de a presta activitate in tura de noapte atunci cand se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) in caz de graviditate, lehuzie si pe timpul cat alapteaza;
b) are program redus pe baza de certificat medical;
c) starea de sanatate contravine desfasurarii activitatii in tura a 3-a, dovedita cu certificat medical;
d) pensionare de invaliditate de gradul III”.
In aplicarea acestor norme legale spitalul parat a elaborat Procedura opera?ionala privind scutirea de garzi nr. P.O. – CJ – 22, prin care a stabilit cazurile, condi?iile ?i procedura scutirii de atribu?ia de efectuare a garzilor in ceea ce ii prive?te pe medicii angaja?i ai sai. Prin acest act paratul a reluat prevederile legale care au acest obiect de reglementare din Ordinul MS nr. 870/2004 ?i a concluzionat ca medicii care nu se incadreaza in categoria pensionarilor de invaliditate de gradul III, femeilor gravide sau a celor care alapteaza ori a persoanelor care au in ingrijire, supraveghere ?i intre?inere un copil cu handicap vor fi scuti?i de a fi inclu?i in graficul de garzi in baza certificatelor medicale pentru reducerea timpului de munca cu o patrime din durata normala de lucru emis de medicul curant, cu avizul medicului expert din cadrul serviciului de expertiza medicala a capacita?ii de munca.
Aceasta procedura interna a paratei le-a fost adusa la cuno?tin?a angaja?ilor, inclusiv reclamantei, care a fost nominalizata ca persoana cu ,,responsabilita?i ?i raspunderi in derularea activita?ii prevazute” in actul respectiv.
Prin cererea nr. xx18/02.06.2015 reclamanta a adus la cuno?tin?a conducerii angajatorului ca ,,din cauza problemelor de sanatate aparute” nu mai poate efectua garzi, intemeindu-se in sensul celor afirmate pe fi?a de aptitudine nr. xx756/21.05.2015 eliberata de catre un medic de medicina muncii din cadrul S.C. C. S.R.L., cu care parata a incheiat contract de prestare servicii de specialitate.
Potrivit men?iunilor din acest document reclamanta este apta condi?ionat pentru prestarea muncii, cu recomandarea de a nu lucra ,,in tura de noapte (garzi)”.
La solicitarea expresa a paratei, S.C. C. S.R.L. i-a comunicat acesteia ca ,,emiterea certificatelor medicale privind scutirea de garzi nu face obiectul contractului de asisten?a medicala de medicina muncii nr. xx50/16.04.2015” incheiat cu parata.
B. Raportat la aceasta stare de fapt tribunalul a constatat ca in drept sunt relevante in spe?a urmatoarele norme legale:
ORDIN   Nr. 870 din  1 iulie 2004
pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar
,,ART. 13
     (1) In unitatile publice din sectorul sanitar personalul de la locurile de munca in care activitatea se desfasoara fara intrerupere - 3 ture - si care are program de 8 ore zilnic, in raport cu necesitatile asistentei medicale, poate lucra prin rotatie in ture de 8 ore cu 16 ore libere sau 12 ore cu 24 de ore libere.
     (2) Personalul sanitar mediu si personalul auxiliar sanitar incadrat in structurile de primire urgente - unitate de primire urgente sau compartiment de primire urgente - desfasoara activitate in 3 ture.
     (3) Personalul din unitatile publice cu paturi din sectorul sanitar, care lucreaza in locurile de munca unde activitatea se desfasoara in 3 ture, pentru a beneficia de sporul prevazut pentru activitatea desfasurata in 3 ture are obligatia de a presta lunar un numar egal de zile in tura a 2-a si tura a 3-a. Numarul de zile in care isi desfasoara activitatea in tura a 2-a si a 3-a va fi stabilit de consiliul de administratie al fiecarei unitati publice sanitare, pe baza de grafice lunare, in asa fel incat sa se asigure continuitatea activitatii.
     (4) Prin graficele lunare de activitate intocmite anticipat pentru o luna, pe locuri de munca, se stabileste:
     a) numarul de personal pe fiecare tura in raport cu nevoile asistentei medicale;
     b) rotatia pe ture a personalului;
     c) intervalul legal dintre doua zile consecutive de lucru.
     (5) Graficele lunare de activitate, pe locuri de munca, se intocmesc de seful de compartiment si se aproba de conducerea unitatii.
     (6) Modificarea graficelor lunare se poate face de catre conducerea unitatii, la propunerea sefului de compartiment.
     (7) Personalul din unitatile publice din sectorul sanitar unde activitatea se desfasoara in 3 ture poate fi scutit temporar de a presta activitate in tura de noapte atunci cand se afla in una dintre urmatoarele situatii:
     a) in caz de graviditate, lehuzie si pe timpul cat alapteaza;
     b) are program redus pe baza de certificat medical;
     c) starea de sanatate contravine desfasurarii activitatii in tura a 3-a, dovedita cu certificat medical;
d) pensionare de invaliditate de gradul III.”
C. Fa?a de starea de fapt ?i de drept anterior relevate tribunalul a constatat ca cererea de chemare in judecata este nefondata deoarece:
1. Prevederile art. 13 alin. 7 din Ordinul MS nr. 870/2004, invocate de catre reclamanta, nu ii sunt aplicabile acesteia intrucat vizeaza personalul care lucreaza in ture or, reclamanta nu are un atare regim de lucru. Nu lucreaza in schimburi, presteaza activitate conform CIM, respectiv o norma intreaga de 7 ore pe zi/35 de ore pe saptamana, fara ture.
Activitatea de garda nu se confunda cu munca in ture. Garda incepe la ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curenta a medicilor din cursul diminetii si se desfa?oara pana la ora de incepere a programului de dimineata din ziua urmatoare. In zilele de repaus saptamanal, zilele de sarbatori legale si in celelalte zile in care, potrivit reglementarilor legale, nu se lucreaza, garda incepe de dimineata si dureaza 24 de ore. Turele in ciclu de 3 in 24 de ore se desfa?oara in trei schimburi, de cate 8 ore fiecare. Munca in trei ture este, in general, prestata de catre asisten?ii medicali, precum ?i de catre medicii incadra?i in structurile de primire urgen?e (UPU sau compartiment de primire urgen?e).
Reclamanta este incadrata la spitatul parat in func?ia de medic ?i nu face parte dintr-o astfel de structura.
2. Conform celeilalte norme legale de care se prevaleaza reclamanta, respectiv art. 40 alin.1 din Ordinul MS nr. 870/2004, scutirea de activitatea de garda nu se poate dispune de catre unitatea sanitara angajatoare conform propriei voin?e, ci doar in cazurile expres ?i limitativ prevazute de catre legiuitor. Reclamanta nu se incadreaza in niciunul dintre acestea.
a) Cu privire la primele doua ipoteze neincadrarea reclamantei in acestea este evidenta ?i in afara oricarei discu?ii.
b) Relativ la cea de-a treia se observa ca scutirea de activitatea de garda se poate acorda exclusiv impreuna cu reducerea programului normal de lucru cu o patrime. Astfel, legiuitorul nu a conceput excluderea medicului din graficul de garzi decat in situa?ia in care, datorita starii de sanatate, acesta nu este in masura sa presteze activitate cu norma intreaga ?i are programul normal de lucru redus cu o patrime. Cu alte cuvinte, nu este permis ca un medic sa aiba program normal de lucru ?i sa fie scutit exclusiv de activitatea de garda, care constituie, la randul sau, o obliga?ie a medicilor.
c) reclamanta nu are program redus cu o patrime din durata normala a timpului de lucru.
d) reclamanta nu pretinde exluderea din graficul de garzi temporar, astfel dupa cum prevad expres atat normele legale pe care le invoca parata, cat ?i cele pe care se intemeiaza cererea de chemare in judecata.
d) fi?a de aptitudine de care se prevaleaza reclamanta, in primul rand, nu constituie un certificat medical in nicio situa?ie ?i, in al doilea rand, raportat la situa?ia aflata in discu?ie in spe?a se observa ca nu este echivalentul certificatului medical anume la care face referire art. 40 alin. 1 din OMS nr.870/2004.
Aceasta din urma concluzie este sus?inuta atat de prevederile H.G. nr. 355/2007, din care reiese ca fi?a de aptitudini este intocmita de catre medicul de medicina muncii ?i cuprinde recomandari de tip medical de care este condi?ionata aptitudinea angajatului pentru postul pe care este angajat, cat ?i de dispozi?iile OMS nr. 60/2006 in care se specifica cu claritate la art.40 alin.2 ca ,,(2) Certificatele de concediu medical pentru reducerea timpului de munca cu o patrime din durata normala de lucru se elibereaza de medicul curant care a propus aceasta reducere pentru cel mult 30 de zile calendaristice, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale, pana la durata maxima prevazuta de lege”.
3. Reclamanta nu a respectat procedura interna elaborata in aplicarea actelor normative din domeniu de catre paratul angajator, nu a urmat pa?ii impu?i prin acest document intern, care i s-a adus la cuno?tin?a sub semnatura.
4. In concluzie, pot fi exlu?i din graficul de garzi, temporar, exclusiv medicii care sunt pensionari de invaliditate de gradul III, femeile gravide incepand cu luna a 6-a, cele care alapteaza ?i medicii care au program redus cu o patrime din durata normala a timpului de lucru, pe baza de certificat medical care se elibereaza de medicul curant ce a propus aceasta reducere, pentru cel mult 30 de zile calendaristice, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.
Reclamanta nu indepline?te condi?iile pentru a beneficia de aceste prevederi legale, intrucat nu se incadreaza in niciuna dintre ipotezele lor. Astfel, admiterea cererii sale ar echivala cu incalcarea unor dispozi?ii imperative ale legii, instituite pentru situa?ii de excep?ie dispozi?ii care, astfel, sunt de stricta interpretare ?i aplicare. De asemenea, ar conduce, pe baze nelegale, la crearea unei situa?ii discriminatorii a celorlal?i medici angaja?i ai spitatului parat, care ar fi pu?i in situa?ia de a presta in continuare munca in programul de garda in timp ce reclamanta ar fi scutita de aceasta ?i, mai mult decat atat, ar fi nevoi?i sa presteze mai multe ore de garda pentru a acoperi lipsa acesteia. O atare diferen?a de tratament nu ar putea fi aplicata de catre parata decat in condi?iile respectarii cu stricte?e a normelor legale ce reglementeaza activitatea de garda a medicilor, mai exact a celor care vizeaza excep?iile de la obliga?ia de prestare a acesteia, condi?ie neindeplinita in ceea ce o prive?te pe reclamanta.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de apelanta reclamanta criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel sentinta este criticata pentru faptul ca prima instanta a ignorat obligatia legala a angajatorului de a schimba felul muncii  reclamantei in sensul de a nu fi obligata sa lucreze in garzi, care se efectueaza preponderent noaptea si a ignorat propunerea medicului de medicina muncii. Ratiunea pentru care a fost instituita aceasta masura este aceea de a evita riscul producerii bolilor profesionale, a accidentelor de munca si a decesului salariatilor.
Printre alte obligatii legale enumerate de apelanta in cuprinsul criticilor din apel sunt enumerate urmatoarele:
- sa i se asigure sanatatea si securitatea in toate aspectele legate de munca, inclusiv prin diminuarea riscului accidentelor cardio – vasculare;
- sa ia toate masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor si pentru prevenirea riscurilor profesionale;
- sa respecte principiile generale de prevenire a riscurilor profesionale, in special evitarea si combaterea riscurilor sursa;
- sa asigure angajatii impotriva riscului de accidente de munca si de boli profesionale;
- in ce priveste securitatea si sanatatea in munca atunci cand ii incredinteaza sarcina de serviciu sa ia in considerare, capacitatea  de munca a fiecarui salariat;
In continuarea motivelor de apel se mai arata ca prima instanta ar fi trebuit sa inlature aplicarea dispozitiilor Ordinului nr. 870/2004 emis de Ministerul Sanatatii in favoarea dispozitiilor din Codul muncii si ale Legii nr. 319/2006 precum si a principiului de drept constitutional inscris in art. 41 alin. 2 din Constitutie, conform caruia salariatii au dreptul la masuri de securitate in munca.
Potrivit sustinerilor apelantei, prin aplicarea dispozitiilor art. 40 alin. 1 din Ordinul nr. 870/2004 al Ministerului Sanatatii este incalcata ierarhia fortei juridice a actelor normative stabilita de art. 1 alin. (5)  din Constitutie si de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, in raport de dispozitiile din Codul muncii si ale Legii  nr. 319/2006.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca apelul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instanta va fi pastrata ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a pronuntat o sentinta legala si temeinica, retinand in mod corect starea de fapt si procedand la aplicarea judicioasa a textelor de lege incidente in cauza.
Criticile din apel formulate de reclamata A. vizeaza in esenta inlaturarea dispozitiilor art. 40 alin. 1 din Ordinului  nr. 870/204 emis de Ministerul Sanatatii, in favoarea unor dispozitii   inscrise in Codul muncii la capitolul „Sanatatea si securitatea in munca” si ale Legii nr. 319/2006, care potrivit sustinerilor acesteia ar avea forta juridica mai mare.
Rationamentul reclamantei este unul eronat, careia instanta de control judiciar nu ii poate da eficienta.
Dispozitiile din Codul muncii inserate in cuprinsul criticilor din apel care sunt cuprinse  in Codul muncii  la Titlul V intitulat „Sanatatea si securitatea in munca” si  reprezinta cadrul legal general in aceasta materie, ce este completat cu dispozitii specifice fiecarui domeniu de activitate.
In cadrul acestui „Titlu” sunt enumerate o serie de obligatii legale, ce revin  angajatorului in vederea asigurarii sanatatii si securitatii in munca, toate cu valoare de principiu.
Apelanta mai arata in motivele de apel ca angajatorul are obligatia de a-i schimba felul muncii, intelegand prin aceasta scutirea de garzi, iar cererea a fost intemeiata pe dispozitiile  alin. (2) ale art. 189 din Codul muncii. Acest text de lege nu trebuie interpretat si aplicat asa cum pretinde apelanta si nu scos din context, ci se impune a fi avut in vedere sensul in care el a fost edictat. Art. 189 alin. (2) din Codul muncii reglementeaza atributiile medicului de medicina muncii si stipuleaza  ca „in vederea realizarii sarcinilor de serviciu ce ii revin, medicul de medicina a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de munca sau a felului muncii unor salariati, determinata de starea de sanatate a acestora”. Aceasta inseamna ca medicul de medicina a muncii poate face o propunere angajatorului, iar materializarea acestei propuneri se face cu respectarea dispozitiilor legale in materie numai de catre angajator. Scutirea de garzi pe care o doreste reclamanta, nu inseamna „schimbarea felului muncii”, despre care face vorbire textul de mai sus, ci este in realitate o solicitare de favoare, pretinsa angajatorului, in detrimentul celorlalti salariati. In esenta textul de lege invocat de apelanta reclamanta vizeaza sarcinile principale ale medicului de medicina muncii si nu instituie obligatii concrete ale  angajatorului. Felul muncii tine exclusiv de atributiile de serviciu, ori schimbarea felului muncii ar putea insemna chiar schimbarea meseriei,  ceea ce nu isi doreste reclamanta.
Se mai arata in continuarea motivelor de apel ca angajatorul are obligatia instituita de dispozitiile art. 175 alin. 1 din Codul muncii, de a asigura reclamantei sanatatea si securitatea in toate aspectele legate de munca, inclusiv prin diminuarea riscului accidentelor cardio – vasculare.
Curtea retine ca aceasta este o obligatie legala, generala, cu valoare de principiu, ce se impune a fi respectata  in conditiile in care trebuie asigurata si continuitatea asistentei medicale printr-o singura linie de garda care este specifica activitatii spitalului unde isi desfasoara activitatea reclamanta.
Potrivit dispozitiilor art. 36 din Ordinul nr. 870/2004 emis de Ministerul Sanatatii „pentru spitalele in care continuitatea asistentei medicale se asigura printr-o singura linie de garda, in garda respectiva vor fi inclusi toti medicii de specialitate din unitate, cu exceptia medicilor confirmati in specialitati paraclinice, stomatologice si a medicilor de medicina generala”.
  In consecinta, potrivit acestui text de lege organizarea liniei de garzi in cadrul  Spitalului B., presupune includerea in graficul de garzi a tuturor medicilor salariati ai unitatii spitalicesti respective.
Prin aceasta nu inseamna ca nu sunt respectate dispozitiile privind asigurarea sanatatii si securitatii in munca.
 Scutirea de garzi se acorda numai in conditiile instituite de dispozitiile art. 40 alin. 1 din   Ordinul nr. 870/2004 al Ministerului Sanatatii. Potrivit acestui text „medicii care se afla in una dintre situatiile nominalizate mai jos, pe timpul cat dureaza aceste situatii, sunt scutiti de a fi inclusi in graficul de garzi:
- pensionarii de invaliditate gradul III;
- femeile gravide incepand cu luna a 6-a cele care alapteaza;
- medicii care au program redus cu o patrime din durata normala a timpului de lucru, pe baza de certificat medical;
In speta, actele medicale pe care le-a depus reclamanta nu dovedesc pe deplin faptul ca programul de lucru al acesteia a fost redus cu o patrime, pentru a face dovada ca se afla in ipoteza reglementata de dispozitiile art. 40 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, motiv pentru  care in mod corect prima instanta a respins cererea de chemare in judecata.
In ce priveste restul aspectelor invocate de apelanta reclamanta privind luarea tuturor masurilor necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor si prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea acestora impotriva riscului accidentelor de munca si bolilor profesionale, precum si luarea in considerarea a starii de sanatate a reclamantei, acestea reprezinta tot principii generale reglementate de Codul muncii, care in nici un caz nu pot inlatura obligatia legala a angajatorului de a asigura egalitatea de tratament fata de toti salariatii.
In ce priveste inaplicabilitatea dispozitiilor Ordinului nr. 870/2004 al Ministerului Sanatatii, trebuie subliniat ca apelanta reclamanta, nu a avut in vedere nici art. 176 alin. 2 lit.  c)  din Codul muncii potrivit caruia dispozitiile din titlul „Sanatatea si securitatea in munca” se completeaza cu dispozitiile legii speciale  precum si cu normele si normativele de protectia a muncii. Ordinul nr. 870/2004 al Ministerului Sanatatii face parte tocmai din categoria normativelor care instituie printre altele si reguli ce vizeaza protectia muncii, in forma pe care am mentionat-o mai inainte si nu poate fi inlaturat.
Codul muncii stipuleaza ca normele si normativele de protectie a muncii pot stabili masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activitati. Ordinul nr.  870/2004 emis de Ministerul Sanatatii privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar, cuprinzand printre altele si reglementari privind protectia muncii, tocmai in acest context a fost edictat. In stabilirea regulilor privind sanatatea si securitatea in munca, prin acest Ordin au fost individualizate situatiile in care anumiti salariati trebuiesc protejati, datorita starii lor de sanatate si situatiilor personale in care se afla. Reclamanta ar fi trebuit sa faca dovada faptului ca datorita starii sale de sanatate isi desfasoara activitatea in cadrul Spitalului cu un program redus cu o patrime din durata normala de lucru, pe baza unui certificat medical. In lipsa oricaror dovezi in acest sens, toate argumentele invocate si criticile aduse sentintei de fond de catre apelanta raman simple afirmatii, nesustinute de niciun element probatoriu.
Prima instanta a analiza suficient de amplu si bine argumentat, aratand ca reclamanta nu se poate incadra in aceasta situatie si in consecinta nu poate fi scutita de serviciu de garzi, iar parata nu s-a comportat abuziv si discretionar  in derularea raporturilor de munca cu reclamanta.
In consecinta instanta de judecata nu poate inlatura aplicarea Ordinului nr. 870/2004 al Ministerului Sanatatii, intrucat niciuna din dispozitiile invocate mai sus nu contravin principiilor de dreptul muncii instituite in Codul muncii la Titlul V „sanatatea si securitatea in munca” si nici nu incalca flagrant obligatia constitutionala inserata in art. 41 alin. (1) din Legea fundamentala.
Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza ca apelul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instante va fi pastrata ca legala si temeinica.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete

Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014
Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016