In vederea protejarii intereselor salariatului in cazul deschiderii procedurii insolventei impotriva angajatorului, legiuitorul a prevazut in art. 172 Codul muncii obligativitatea constituirii si utilizarii unui fond de garantare pentru plata creantelor s

           In vederea protejarii intereselor salariatului in cazul deschiderii procedurii insolventei impotriva angajatorului, legiuitorul a prevazut in art. 172 Codul muncii obligativitatea constituirii si utilizarii unui fond de garantare pentru plata creantelor salariale. Prin Legea nr. 200/2006 s-a urmarit protectia salariatului care nu cunoaste situatia economica a societatii, insa dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive de deschidere a  procedurii insolventei si fata de care a fost dispusa masura ridicarii totale sau partiale  a dreptului de administrare, masura de protectie nu se mai justifica, intrucat pentru  salariatul care alege sa ramana  angajat  si  care nu primeste  salariul, se activeaza  protectia oferita de Legea nr. 85/2006, ce prevede in alin. 3 inregistrarea din oficiu in tabelul de creante a creantelor salariale, pe baza evidentelor contabile ale societatii, de catre administratorul judiciar.
          Asupra recursului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 1031/CA/22.09.2015 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal s-a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. A S.R.L., in faliment, in contradictoriu cu parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca B..
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin Dispozitia nr. 2/15.04.2015, parata A.J.O.F.M. B. a respins cererea formulata de reclamanta S.C. A S.R.L., in faliment, prin lichidator judiciar C.–Filiala B. S.P.R.L. privind plata creantelor salariale, inregistrata sub nr. 4823/10.03.2015, pentru domnul D, fost salariat al reclamantei, respectiv pentru perioada octombrie-decembrie 2013.
A.J.O.F.M. a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile privitoare la acordarea si plata creantelor salariale ce se pot suporta din Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, motivat de faptul ca cererea vizeaza sume aferente unui interval de timp in afara perioadei de 3 luni calendaristice care purcede sau succede datei deschiderii procedurii insolventei impotriva S.C. A S.R.L., calculat conform art. 15 alin.1 si 2 din Legea nr. 200/2006, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 15 alin. 1 si 2 din Legea nr. 200/2006 si art. 7 din H.G. nr.1850/2006.
Impotriva acestei decizii reclamanta a formulat prezenta actiune, intemeiata pe faptul ca la data de 23.10.2013 s-a deschis procedura falimentului impotriva societatii, iar dispozitiile Legii nr. 200/2006 nu exclud plata creantelor izvorate din raporturile de munca desfasurate in perioada falimentului.
Prima instanta a retinut dispozitiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 200/2006, potrivit carora „din resursele Fondului de garantare se suporta, in limitele si in conditiile prevazute in prezentul capitol, urmatoarele categorii de creante salariale:
    a) salariile restante;
    b) compensatiile banesti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihna neefectuat de salariati, dar numai pentru maximum un an de munca;
    c) platile compensatorii restante, in cuantumul stabilit in contractul colectiv de munca si/sau in contractul individual de munca, in cazul incetarii raporturilor de munca;
    d) compensatiile restante pe care angajatorii au obligatia de a le plati, potrivit contractului colectiv de munca si/sau contractului individual de munca, in cazul accidentelor de munca sau al bolilor profesionale;
    e) indemnizatiile restante, pe care angajatorii au obligatia, potrivit legii, de a le plati pe durata intreruperii temporare a activitatii”.
Potrivit art. 15 alin. 1 si 2 din Legea nr. 200/2006, „(1) Creantele salariale prevazute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) si e) se suporta pentru o perioada de 3 luni calendaristice. (2) Perioada prevazuta la alin. (1) este perioada anterioara datei la care se solicita acordarea drepturilor si preceda sau succeda datei deschiderii procedurii insolventei”.
In cauza, in cadrul dosarului nr. xxx76/62/2010 al Tribunalului Brasov, s-a deschis procedura insolventei S.C. A S.R.L. la data de 13.01.2011, iar la data de 23.10.2013 s-a dispus intrarea societatii in faliment.
Reclamanta a precizat in cauza ca cererea sa vizeaza trei salarii acordate angajatului D, in intervalul octombrie-decembrie 2013, deci din perioada care a urmat datei intrarii societatii in faliment, calculul fiind raportat la salariul mediu brut pe economie.
Instanta a retinut ca, fata de perioada vizata de reclamanta (octombrie-decembrie 2013), de data la care s-a deschis procedura insolventei (13.01.2011) si de dispozitiile legale citate anterior, solutia data de parata A.J.O.F.M. prin Dispozitia nr. 2/15.04.2015 este una corecta. Aceasta deoarece perioada vizata de reclamanta nu se incadreaza in cele 3 luni care preceda sau succeda datei deschiderii insolventei, respectiv data de 13.01.2011, cand s-a deschis aceasta procedura. Nu se poate extinde aceasta perioada peste cea prevazuta de dispozitiile legale citate, respectiv prin raportare la data intrarii societatii in faliment (23.10.2013) deoarece rolul Fondului de garantare nu este de a suporta toate creantele salariale.
Pentru recuperarea altor creante salariale, care nu se incadreaza in perioada de 3 luni anterioara datei la care se solicita acordarea drepturilor si preceda sau succeda datei deschiderii procedurii insolventei fostii salariati se inscriu la masa credala.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea caii de atac si casarea sentintei civile in sensul admiterii contestatiei.
Recurenta a invocat nelegalitatea  hotararii prin raportare la  prevederile art. 10  alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, potrivit carora cererea prevazuta la art. 19 alin. 1 din lege trebuia insotita si de copia hotararii judecatoresti prin care s-a dispus masura ridicarii partiale sau totale a dreptului de administrare, iar dreptul de administrare al societatii a fost ridicat  prin sentinta de deschidere  a procedurii falimentului.
Mai invoca si dispozitiile art. 15 si 16 din  Legea nr. 200/2006, aratand ca nu sunt excluse  din Fondul de garantare plata creantelor izvorate din raporturile de munca desfasurate in perioada falimentului, invocand totodata practica Tribunalului Brasov.
Intimata-parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei instantei de fond, aratand ca platile din Fondul de garantare se realizeaza in anumite conditii, conform unei proceduri speciale reglementata expres prin dispozitiile Legii 200/2006, a caror formulare nu lasa loc de interpretare, perioada de 3 luni calendaristica raportandu-se la data deschiderii procedurii insolventei si nu la o alta data. Intentia legiuitorului a fost de a proteja  salariatii societatilor aflate in insolventa, dar in limitele si in conditiile legii.
Analizand sentinta atacata prin prisma dispozitiilor legale incidente si a criticilor formulate, ce se circumscriu motivului de recurs prevazut de art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, curtea constata ca nefiind fondat recursul declarat de reclamanta.
In vederea  protejarii intereselor  salariatului in cazul  deschiderii procedurii insolventei impotriva angajatorului, legiuitorul a prevazut in art. 172 Codul muncii obligativitatea constituirii si utilizarii unui fond de garantare pentru plata creantelor salariale.
Legea nr. 200/2006 reglementeaza constituirea, gestionarea si utilizarea fondului de garantare in cazul deschiderii procedurii insolventei, prevazand in art. 13 suportarea din resursele fondului a salariilor restante intr-o perioada de 3 luni calendaristice ce preced sau succed data deschiderii procedurii insolventei.
Prin aceasta s-a urmarit protectia salariatului care nu cunoaste situatia economica a  societatii, insa dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive de deschidere a  procedurii insolventei si fata de care a fost dispusa masura ridicarii totale sau partiale a dreptului de administrare, masura de protectie nu se mai justifica, intrucat pentru salariatul care alege sa ramana  angajat si care nu primeste salariul, se activeaza protectia oferita de Legea nr. 85/2006, ce prevede in alin. 3 inregistrarea din oficiu in tabelul de creante a creantelor salariale, pe baza evidentelor contabile ale societatii, de catre  administratorul judiciar.
Asadar, in vederea protejarii drepturilor salariatilor, care sunt o categorie speciala de creditori, dupa momentul declararii insolventei, legiuitorul a prevazut expres obligativitatea inscrierii creantelor  acestora  in tabelul de creante de catre administratorul judiciar.
Nu poate fi primit argumentul de interpretare potrivit caruia din  prevederile  art. 10  din H.G. nr. 1850/2006  se desprinde concluzia ca Legea nr. 200/2006 se aplica si in cazul falimentului.
Art. 10 trebuie interpretat  in corelatie cu  restul prevederilor din acest act normativ:
Art.2: Din Fondul de garantare se asigura plata creantelor salariale ce rezulta din contractele individuale de munca si din contractele colective de munca incheiate de salariati cu angajatorii impotriva carora au fost pronuntate hotarari judecatoresti definitive de deschidere a procedurii insolventei si fata de care a fost dispusa masura ridicarii totale sau partiale a dreptului de administrare, denumiti in continuare angajatori in stare de insolventa.
…
ART. 10
    (1) Cererea prevazuta la art. 19 alin. (1) din lege trebuie insotita de urmatoarele documente:
    a) copie de pe hotararea judecatoreasca definitiva de deschidere a procedurii de insolventa;
    b) copie de pe hotararea judecatoreasca prin care s-a dispus masura ridicarii partiale sau totale a dreptului de administrare;
Se poate observa ca cele doua conditii, deschiderea procedurii de insolventa si masura ridicarii dreptului de administrare trebuie indeplinite cumulativ, asadar nu exista temei pentru a considera ca ridicarea dreptului de administrare prin sentinta de deschidere a procedurii falimentului are consecinte in sensul dorit de recurenta-reclamanta.
S-au mai invocat si prevederile art. 16 din lege (Creantele izvorate din raporturi de munca, platite in cazul falimentului, potrivit legislatiei in vigoare, se diminueaza cu sumele achitate din Fondul de garantare.), dar acestea urmaresc doar sa previna dubla achitare a  drepturilor salariale, atat din Fondul de garantare, cat si prin inscrierea la masa credala.
Cat despre invocarea practicii Tribunalului Brasov si a Curtii de Apel Brasov, acesta nu este incidenta in cazul de fata, intrucat motivul pentru care organul administrativ a respins cererea de stabilire si plata a creantelor care se suporta din Fondul de garantare a fost lipsa    pontajelor care atesta prestarea muncii de catre salariati in perioadele prevazute la art. 13 alin. (1) lit. b) si/sau art. 15 din lege, pentru creantele salariale prevazute la art. 13 lit. a) si e) din lege si a fiselor de lichidare ale persoanelor ale caror raporturi de munca au incetat in perioadele prevazute la art. 13 alin. (1) lit. b) si/sau art. 15 din lege, nefiind invocat si analizat aspectul privind aplicarea legii in cazul declararii falimentului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, in baza art. 496 Cod procedura civila, va respinge recursul.