Probele. Valoarea probatorie a dovezilor administrate. Nicio proba nu are valoare absoluta, prestabilita, instanta fiind obligata sa aiba rol activ in administrarea probelor

       Probele. Valoarea probatorie a dovezilor administrate. Nicio proba nu are valoare absoluta, prestabilita, instanta fiind obligata sa aiba rol activ in administrarea probelor, iar in aprecierea acestora sa tina cont de toate probele administrate sau care ar trebui administrate pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza.

        Prin sentinta civila nr. 1110/CA/02.04.2014, Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal: a admis, astfel cum a fost precizata, actiunea in contencios administrativ formulata reclamanta C.S.C., in contradictoriu cu paratii Orasul Z., Primarul Orasului Z. si A.V. si, in consecinta, a suspendat executarea autorizatiei de construire nr. 61/14.06.2012 si a certificatului de urbanism nr. 61/14.06.2012 emise de Primarul Orasului Z., pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei; a anulat autorizatia de construire nr. 61/14.06.2012 si certificatul de urbanism nr. 61/14.06.2012 emise de Primarul Orasului Z.; a obligat parata A.V. sa demoleze constructia edificata in orasul Z., str. […] in baza autorizatiei  de construire nr. 61/14.06.2012, iar in caz de refuz a autorizat reclamanta sa treaca la demolarea constructiei pe cheltuiala paratei; a obligat paratii Orasul Z. si Primarul Orasului Z. sa emita autorizatie de demolare a constructiei mai sus identificata.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs parata A.V., solicitand casarea sentintei atacate ca fiind netemeinica si nelegala si pe fond, rejudecand cauza, sa se dispuna respingerea actiunii formulate de reclamanta C.S.C. ca fiind netemeinica si nelegala.
In motivarea recursului, parata a aratat, in primul rand, ca instanta de fond a analizat in mod succint si unilateral probele administrate si existente la dosarul cauzei si care, privite in ansamblul lor, redau o situatie care nu reclama defel anularea celor doua acte (certificatul de urbanism si autorizatia de constructie). In acest sens, recurenta a aratat ca numai invocarea unui proces-verbal, ca fundament al unei hotarari luate de instanta, nu este in masura sa duca la anularea actelor si demolarea constructiei, avand in vedere ca la dosar exista o documentatie care, cel putin unei persoane cu pregatire minima cum este recurenta, i-a creat un sentiment de siguranta ca detine toate autorizarile si avizele necesare construirii imobilului, certificatul de urbanism si autorizatia de construire constituind pentru aceasta cadrul legal de edificare a constructiei.
Recurenta a mai aratat ca faptul ca din procesul-verbal de inspectie nr.1047/02.08.2012 intocmit de Inspectoratul de Stat in Constructii – Directia Regionala de Constructii Centru reiese ca s-au constatat unele deficiente la emiterea autorizatiei de construire nr.61/14.06.2012 nu trebuie sa conduca la anularea acestei autorizatii ci, cel mult, la corectarea neajunsurilor constatate.
Mai mult, arata in continuare recurenta, constatarile din procesul-verbal nu sunt exacte, in sensul ca, in primul rand, contrar celor consemnate, imobilul in discutie nu are frontul la strada, fiind o constructie executata in prelungirea unei constructii deja existente, proprietatea recurentei, iar in al doilea rand sunt observate deficiente care nu sunt imputabile beneficiarului constructiei, ci autoritatii care a emis autorizatia, fapt recunoscut de aceasta. In aceeasi ordine de idei, recurenta arata ca nicio autoritate nu a intreprins demersuri pentru anularea autorizatiei, nici Inspectoratul de Constructii, nici Primarul Orasului Z. si nici Institutia Prefectului, intrucat neajunsurile constatate puteau fi complinite prin obtinerea avizelor necesare sau completarea documentatiei tehnice.
Recurenta a mai aratat ca nu exista nicio proba in dosar in sensul sustinerilor reclamantei ca prin emiterea autorizatiei si edificarea constructiei i-a fost incalcat dreptul de proprietate, astfel ca in lipsa unor probe singura solutie viabila ar fi respingerea actiunii reclamantei. 
Recursul a fost timbrat cu 25 lei taxa judiciara de timbru (fila 4).
Intimata-reclamanta C.S.C. a formulat intampinare (filele 24-27), prin care a solicitat respingerea recursului, intrucat argumentele aduse de recurenta nu au nicio sustinere viabila. In acest sens, intimata-reclamanta a aratat ca I.S.C. B. nu a analizat doar documentatia ce a stat la baza eliberarii certificatului de urbanism si a autorizatiei de construire, ci a atras atentia, in urma controlului la fata locului ca „exista deficiente” in aceasta actiune, dupa ce Politia Locala Z. a sanctionat-o contraventional pe recurenta-parata pentru construirea ilegala a casei in discutie. De asemenea, intimata-reclamanta a descris pe larg situatia de fapt, din care apreciaza ca rezulta reaua-credinta cu care a actionat recurenta-reclamanta, atat inainte, cat si dupa ce a obtinut actele atacate (certificatul de urbanism si autorizatia de construire).
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta atacata, fata de motivele invocate, Curtea retine urmatoarele:
Recurenta invoca faptul ca instanta de fond si-a motivat solutia exclusiv in considerarea celor retinute in procesul-verbal de inspectie nr. 1047/02.08.2012 intocmit de Inspectoratul de Stat in Constructii – Directia Regionala de Constructii Centru, dand acestei probe o valoare absoluta.
Din analiza considerentelor sentintei atacate, Curtea constata ca, intr-adevar, aceste considerente constau exclusiv in enumerarea celor retinute in procesul-verbal de inspectie mentionat mai sus, urmate de aprecierea instantei de fond in sensul ca intrucat paratii nu au contestat acest proces-verbal de inspectie si starea de fapt retinuta, certificatul de urbanism si autorizatia de construire sunt nelegale si netemeinice.
De asemenea, Curtea constata ca, desi prin intampinarea sa recurenta-parata A.V. a propus, in termen, potrivit dispozitiilor art. 254 alin. (1) din Codul de procedura civila, administrarea probelor cu expertiza de specialitate, cu interogatoriul reclamantei, cu martori si cercetarea la fata locului (fila 54 dosar fond), Tribunalul nu a pus in discutie niciuna dintre aceste probe.
De asemenea, Tribunalul nu a pus in discutia contradictorie a partilor starea de fapt rezultata din procesul-verbal de inspectie nr. 1047/02.08.2012 intocmit de Inspectoratul de Stat in Constructii – Directia Regionala de Constructii Centru.
In drept, potrivit art.13 din Codul de procedura civila, dreptul la aparare al partilor este un principiu fundamental al procesului civil si este garantat, inclusiv prin posibilitatea partilor de a propune probe, care sa fie puse in discutia contradictorie, conform art. 14 alin. (5) din acelasi cod.
De asemenea, potrivit art. 22 alin.(2) din Codul de procedura civila, in virtutea si in limitele rolului activ pe care este obligata sa le aiba, instanta de judecata trebuie sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza si este in drept sa ceara partilor, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care le invoca, sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc.
Mai mult, potrivit art. 22 alin. (6) prima teza, instanta de judecata trebuie sa se pronunte asupra a tot ce s-a cerut, deci inclusiv asupra fiecareia dintre probele propuse de parti.
Principiile procesului civil, reglementate de Codul de procedura civila, sunt aplicabile si in materia contenciosului administrativ, potrivit art. 28 alin.(1) din Legea nr. 554/2004.
In consecinta celor ce preced, Curtea apreciaza ca, intrucat instanta de fond nu s-a pronuntat asupra probelor propuse de recurenta-parata si nu a pus in discutie starea de fapt ce rezulta din procesul-verbal de inspectie nr. 1047/02.08.2012 intocmit de Inspectoratul de Stat in Constructii – Directia Regionala de Constructii Centru, pe care si-a intemeiat in mod exclusiv solutia adoptata, aceasta a incalcat dreptul la aparare, principiul contradictorialitatii si rolul activ al judecatorului.
Potrivit art. 20 din Codul de procedura civila, instanta de judecata are indatorirea de a asigura respectarea si de a respecta ea insasi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sanctiunile prevazute de lege.
Sanctiunea care intervine in cazul efectuarii actelor de procedura cu nerespectarea cerintelor legale stabilite printr-o norma care ocroteste un interes public este nulitatea absoluta, potrivit art. 174  alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila. Este evident, prin urmare, ca o hotarare data cu incalcarea principiilor procesuale fundamentale, este lovita de nulitate absoluta, astfel ca se impune casarea in tot a sentintei pronuntate de instanta de fond, pentru motivul prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5, comb. cu art. 496 din Codul de procedura civila.
Curtea apreciaza ca instanta de fond nu a lamurit cu precizie starea de fapt, ci a prezumat in mod absolut ca procesul-verbal de inspectie reprezinta un adevar ce nu poate fi contestat, fara a avea in vedere ca la intocmirea acelui proces-verbal nu a fost ceruta pozitia recurentei-parate, care nu s-a putut astfel apara in ce priveste cele constatate si prin urmare acest proces-verbal nu ii este opozabil acesteia, ci doar Primarului Orasului Z. caruia, de altfel, i se adreseaza, si in sarcina caruia au fost dispuse masurile.
Procedand astfel, instanta de fond nu a intrat efectiv in judecata fondului, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile art. 498 alin. (2) din Codul de procedura civila, referitoare la trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
Prin urmare, din considerentele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de recurenta-parata A.V. impotriva sentintei civile nr.1110/CA/02.03.2014, pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, va casa aceasta sentinta si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
In rejudecare, instanta de fond va pune in discutie probele propuse de parti, va aprecia care din aceste probe serveste aflarii adevarului, cu observarea caracterului relativ al fiecarei probe potrivit art. 264 alin. (1) din Codul de procedura civila si va solutiona cauza, sub toate aspectele, avand in vedere si sustinerile partilor din recurs.
Fara cheltuieli de judecata in recurs, nefiind solicitate de recurenta.