Principii fundamentale ale procesului civil – principiul disponibilitatii, rolul activ, principiul contradictorialitatii. Consecintele nerespectarii acestor principii.

          Prin sentinta civila nr. 6446/CA/17.12.2013, Tribunalul Brasov - Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal: a admis excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a paratei Direc?ia Regionala a Finan?elor Publice B., cu sediul in B., str. […]; a respins cererea formulata de reclaman?ii L.F.G. ?i C.I.A. ”L.F.G.” impotriva paratei Direc?ia Regionala a Finan?elor Publice B., ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva; a respins excep?ia inadmisibilita?ii; a respins cererea formulata de reclaman?ii L.F.G. ?i C.I.A. ”L.F.G.” impotriva paratei A.J.F.P. B. - Serviciul Fiscal Ora?enesc R..
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs reclamantii L.F.G. si C.I.A. „L.F.G.”, care au solicitat, in principal, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre legala solutionare primei instante Tribunalul Brasov, iar in subsidiar, modificarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii actiunii si, pe cale de consecinta, obligarea paratelor sa accepte plata impozitului pentru veniturile realizate din profesia de avocat in anii 2008, 2009, 2010, 2011 si 2012, fara majorari de intarziere, penalitati sau dobanzi, urmand a se constata ca dreptul paratelor de a cere executarea silita pentru creante asa-zi datorate de reclamant anterior datei de 01.01.08 este prescris. Cu cheltuieli de judecata, in ambele instante.
In motivarea recursului, reclamantii au aratat, in primul rand, ca instanta de fond a calificat gresit cererea de chemare in judecata ca fiind „anulare act control taxe si impozite”, cand de fapt prin actiune si prin precizarile ulterioare s-au solicitat despagubiri, conform art.19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, in baza sentintei civile nr. 4457/CA/11 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. 875/62/2011, hotarare devenita irevocabila prin decizia nr. 4942/R/16.11.2012 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, fiind astfel anulata decizia de calcul accesorii nr. 840020092024 din 01.04.2007 emisa de fosta A.F.P. R., actualmente S.F.O. R.. Recurentii sustin ca, din moment ce Directia Generala a Finantelor Publice B., actualmente D.G.R.F.P. B., a avut calitatea de parata in nume propriu in dosarul nr. 875/62/2011, este mai mult decat evident ca in cauza de fata aceasta institutie are calitate procesuala pasiva in ce priveste despagubirile solicitate in temeiul hotararii pronuntate in acel dosar, astfel ca in mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D.G.R.F.P. B., fara a se pronunta pe fond si cu privire la aceasta parata.
Recurentii au mai aratat, de asemenea, ca instanta de fond nu a observat adresa emisa catre parata S.F.O. R. si nici plata de 19921 lei facuta inainte de promovarea actiunii, iar paratele au infiintat poprirea in dosarul executional nr. 994912/14.03.2013, inclusiv pentru impozitul achitat pentru anii 2008-2012, instanta de fond gasindu-se in eroare si cu privire la asa-zisa intrerupere a cursului prescriptiei pentru creante anterioare date de 01.01.2008, neexistand nici un act intrerupator al cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, astfel ca acest drept este prescris.
In cele din urma, recurentii mai arata ca in mod gresit instanta de fond si-a insusit sustinerea paratelor in sensul ca s-au scazut din borderoul nr. 22386/11.12.2012 sumele aferente deciziei anulate nr. 8400200920241/01.04.2007, in cuantum de 10923 lei, deoarece in realitate trebuiau scazute toate sumele reprezentand majorari de intarziere, penalitati si dobanzi, calculate in mod nelegal in sarcina reclamantului in perioada cuprinsa intre 01.04.2007 (data emiterii deciziei anulate) si 16.11.2012 (data pronuntarii Deciziei Curtii de Apel Brasov aratata mai sus).
In drept, recurentii au invocat Legea nr. 554/2004, Codul de procedura fiscala si hotararile judecatoresti mentionate.
Recursul a fost timbrat cu 100 lei taxa judiciara de timbru (fila 18).
Intimata-parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice B., in nume propriu si pentru Administratia Judeteana a Finantelor Publice B. – Serviciul Fiscal Orasenesc R., a formulat intampinare (filele 28-32), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat toate sustinerile recurentilor sunt nefondate.
In acest sens, intimata a aratat, in primul rand, ca nici prin actiunea introductiva si nici prin precizarile ulterioare, reclamantii nu au invocat dispozitiile art.19 din Legea nr. 554/2004, chiar daca prin precizarea de actiune depusa la termenul din data de 18.11.2013 si-au modificat pretentiile initiale in sensul ca inteleg sa solicite si acordarea de despagubiri, dar fara a indica temeiul legal, precizare la care ulterior, la termenul de judecata din 09.12.2013 au renuntat, prin restrangerea actiunii, astfel ca instanta de fond a stabilit in mod corect cadrul procesual al cauzei.
In al doilea rand, intimata a aratat ca, in ce priveste motivele de recurs referitoare la calitatea procesuala pasiva a D.G.R.F.P. B. , instanta de fond a admis in mod legal si temeinic exceptia invocata, retinand ca D.G.R.F.P. B. nu a emis nici un act administrativ fiscal in legatura cu reclamantii, determinarea impozitelor si taxelor datorate de acestia nefiind in competenta directa a D.G.R.F.P. B., ci a A.J.F.P. B. – Serviciul Fiscal Orasenesc R., neputand fi retinute sustinerile recurentilor, in sensul ca D.G.R.F.P. B. are calitate procesuala pasiva ca urmare a calitatii pe care a avut-o in dosarul nr.875/62/2011 si ca, in raport de acest dosar recurentii-reclamanti ar fi solicitat despagubiri, avand in vedere ca reclamantii au renuntat expres la precizarea de actiune depusa la dosar pentru termenul de judecata din data de 18.11.2013. Intimata a mai aratat ca evidenta contribuabilului L.F.G., atat persoana fizica, cat si cabinet de avocat nu este tinuta de D.G.R.F.P. B., ci de A.J.F.P. B. – Serviciul Fiscal Orasenesc R.
Pe fondul cauzei, intimata a aratat ca intelege, in primul rand, sa reitereze in fata instantei de recurs exceptia inadmisibilitatii, care a fost invocata in fata instantei de fond si respinsa de aceasta. Intimata a invederat ca instanta de contencios administrativ nu se poate investi cu solutionarea unei cereri care vizeaza in fapt procedura executarii silite si sa constate sau nu intervenita prescriptia dreptului de a cere executarea silita, intrucat aceasta cerere nu are natura unei actiuni in contencios administrativ, in cauza necontestandu-se un act administrativ fiscal, actiunea vizand in principal executarea silita. De asemenea, intimata a invederat ca instanta de contencios administrativ nu este instanta de executare, careia i-ar apartine competenta de solutionare a unei contestatii la executare conform art.713 Noul Cod de procedura civila si, mai mult, in cauza nici macar nu se contesta vreun act de executare.
In al doilea rand, intimata a aratat ca instanta de fond a analizat in mod temeinic si legal fondul cauzei si a dispus respingerea actiunii formulate, retinand ca reclamantul nu a achitat la timp debitul stabilit prin decizia de impunere nr.8400200196306/19.06.2007 emisa de parata A.F.P.  R., desi debitul a fost stabilit, iar decizia corect emisa, astfel incat reclamantul nu poate solicita exonerarea de la plata accesoriilor aferente calculate din cauza neplatii la scadenta a debitului, avand in vedere ca prin decizia civila nr. 4942/16.11.2012 Curtea de Apel Brasov a mentinut anularea deciziei de calcul accesorii nr. 8400200926241/01.04.2007 (aferente anilor 2005-2006) emisa de A.F.P. R., retinand insa ca sunt aplicabile dispozitiile art. 120 lit. c din Codul de procedura fiscala, in sensul ca accesoriile trebuie calculate in cazul in care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, iar obligatiile fiscale pentru anul respectiv nu au fost achitate la termen, iar prin aceeasi decizie a Curtii de Apel Brasov a fost respinsa, cu titlu irevocabil, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant impotriva titlului de creanta, reprezentat de decizia de impunere nr. 8400200196306/19.06.2007 emisa de unitatea fiscala. A mai aratat intimata ca prin borderoul nr. 22386/11.1.2012 s-a procedat la scaderea din evidente a sumei de 10.923 lei, aceasta fiind o dovada a bunei-credinte de care da dovada unitatea fiscala, in timp ce recurentii-reclamanti continua sa isi exercite drepturile procesuale cu rea-credinta si sa formuleze in fata instantei cereri cu totul inadmisibile.
De asemenea, intimata solicita a se retine ca in perioada indicata de reclamanti in actiunea introductiva au fost calculate accesorii la obligatii de plata datorate cu titlu de debit, obligatii declarate de reclamant, neachitate la scadenta, contestate de recurentii reclamanti si mentinute irevocabil de instanta de judecata, prin actiunea formulata fiind facuta o confuzie grava intre decizia de calcul accesorii anulata de instanta si decizia de impunere nr. 8400200196306/19.06.2007, titlul de creanta prin care au fost stabilite obligatii de plata cu titlu de debit mentinuta de instanta.
In ceea ce priveste cererea recurentilor de obligare a paratelor sa accepte plata impozitelor pentru veniturile realizate pentru anii 2008-2012 fara majorari de intarziere, penalitati sau dobanzi, intimata precizeaza ca isi mentine toate apararile formulate in cauza prin care a aratat ca o asemenea cerere este nelegala si inadmisibila, intrucat recurentii nu justifica in drept cererea formulata, dupa cum nu fac nici dovada faptului ca obligatiile de plata pe care le datoreaza bugetului de stat cu titlu de impozit venit contributii sanatate s-ar incadra in exceptiile reglementate de dispozitiile alin. 2 din textul de lege care ar fi scutite de la calculul de majorari. Referitor la invocarea si prin cererea de recurs a stingerii obligatiilor in raport de dispozitiile art.115 pct. 5 din Codul de procedura fiscala, intimata arata ca textul de lege mentionat nu cuprinde nici un punct 5 invocat de reclamant, iar articolul 5 al textului de lege este abrogat, astfel cum a retinut si instanta de fond.
Intimata a mai invederat ca instanta de judecata nu are competente sa dispuna scutirea unui contribuabil de la plata majorarilor de intarziere, cu atat mai mult nu pentru sustinerile reclamantului din prezenta cauza.
Referitor la cererea recurentilor ca instanta sa constate prescrierea dreptului paratelor de a cere executarea silita, intimata a aratat ca aceasta cerere a fost solutionata in mod corect in sensul respingerii acesteia, instanta de fond retinand in mod legal si temeinic intreruperea cursului prescriptiei prin actele de executare silita efectuate de A.F.P. R. impotriva reclamantului, astfel ca nicio obligatie de plata declarata si neachitata de catre contribuabilul L.F.G. bugetului de stat nu este prescrisa si trebuie achitata de acesta conform documentelor de plata din care aceasta rezulta.  
 Recurentii-reclamanti au formulat raspuns la intampinare (filele 39-45), prin care au solicitat sa fie respinse apararile intimatelor-parate, ca neintemeiate. 
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta atacata, fata de motivele invocate, Curtea retine urmatoarele:
Recurentii invoca, in primul rand, gresita calificare a actiunii sale de catre instanta de fond intrucat, desi in realitate a solicitat despagubiri in baza sentintei civile nr.4457/CA/2011 pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, instanta de fond a apreciat ca solicita anularea actului de control taxe si impozite.
Aspectul invocat de recurenti poate fi incadrat in motivul de casare a hotararii prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedura civila adoptat prin Legea nr.134/2010 (incalcarea de catre instanta a regulilor de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii).
Motivul invocat de recurent este fondat.
In cauza, in fata primei instante, reclamantii si-au precizat de trei ori actiunea. Astfel,  prin actiunea introductiva de instanta au solicitat:
1. suspendarea oricaror forme de executare silita pornite impotriva lor, pana la solutionarea actiunii;
2. obligarea paratei sa accepte plata impozitului pentru veniturile realizate de reclamant in Romania, din profesia de avocat, in anii 2008, 2009, 2010, 2011 si 2012, fara majorari de intarziere, penalitati sau dobanzi; 
3. sa se constate ca dreptul la actiune pentru recuperarea eventualelor creante anterioare datei de 01.01.2008 este prescris.
Prin precizarea de actiune depusa in cursul procedurii de regularizare a cererii de chemare in judecata (fila 24 dosar fond), reclamantii au mentionat ca nu mai solicita suspendarea executarii silite.
Asadar, urmare a acestei precizari, obiectul actiunii a fost restrans la petitele 2 si 3, enumerate mai sus.
Ulterior, inaintea primului termen de judecata, reclamantii au mai formulat o precizare de actiune (fila 123 dosar fond), prin care au solicitat:
- sa se constate ca reclamantul inregistreaza un prejudiciu material de 50.277 lei, din vina exclusiva a paratei A.F.P. R., conform adresei de instiintare de poprire nr. 994912/14.03.2013;
- sa se constate ca reclamantul inregistreaza un prejudiciu moral de 100.000 lei, ca urmare a executarii silite;
- obligarea paratelor sa repare integral atat prejudiciul material, cat si cel moral, pe care il sufera din vina exclusiva a paratei A.F.P. R..
In fine, prin a treia precizare a actiunii, denumita „precizare-restrangere” (fila 159), depusa pentru termenul din data de 18.11.2013 (al doilea termen de judecata), reclamantii au aratat ca solicita sa se constate ca dreptul paratelor de a cere executarea silita pentru creante anterioare datei de 01.01.2008 este prescris, precum si ca renunta la pretentiile formulate fata de cele doua parate prin precizarea de actiune.
Asadar, prin aceasta ultima precizare, reclamantii au revenit, practic, asupra precizarii anterioare si, totodata, au reiterat petitul nr. 3 al actiunii introductive.
Paratele au considerat (filele 168-169) aceasta ultima precizare ca o restrangere a obiectului actiunii, si nu o modificare a acesteia, nefiind astfel incidente prevederile art. 204 alin. (3) din Codul de procedura civila.
Instanta de fond, in considerentele sentintei pronuntate, nu a facut o analiza a acestor precizari si restrangeri succesive ale actiunii si nu a stabilit petitele cu care s-a considerat a fi investita. Mai mult, in cursul dezbaterilor in fond, reprezentantul reclamantilor a solicitat admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata si precizata, iar prin recursul declarat acestia invedereaza ca, de fapt, au inteles sa ceara obligarea paratelor la despagubiri, iar instanta a analizat si solutionat alte petite.
De asemenea, Curtea constata ca, desi s-a pronuntat asupra exceptiei inadmisibilitatii invocate de parate, instanta de fond nu a motivat aceasta solutie raportat la argumentele alegate de acestea, care se refereau la petitul privind constatarea prescrierii dreptului de a cere executarea silita a creantelor anterioare datei de 01.01.2008, ci a motivat raportat la dreptul reclamantilor de a contesta sumele cu care sunt evidentiati cu titlu de impozit pe venit si accesorii in evidentele paratei A.F.P. R.. De altfel, exceptia inadmisibilitatii nici nu a fost pusa in dezbaterea partilor.
Potrivit art. 9 alin. (2) din Codul de procedura civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor, iar potrivit art. 22 alin. (2) din Codul de procedura civila, in virtutea si in limitele rolului activ pe care este obligata sa le aiba, instanta de judecata trebuie sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza si este in drept sa ceara partilor, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care le invoca, sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare.
De asemenea, conform art. 14 alin. (5) din Codul de procedura civila, in temeiul principiului fundamental al contradictorialitatii, instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
Potrivit art. 20 din acelasi Cod, instanta de judecata are indatorirea de a asigura respectarea si de a respecta ea insasi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sanctiunile prevazute de lege.
Sanctiunea care intervine in cazul efectuarii actelor de procedura cu nerespectarea cerintelor legale stabilite printr-o norma care ocroteste un interes public este nulitatea absoluta, potrivit art. 174  alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila. Este evident, prin urmare, ca o hotarare data cu incalcarea principiilor fundamentale ale procesului civil, referitoare la dreptul de dispozitie al partilor, contradictorialitate si rolul activ al judecatorului este lovita de nulitate absoluta.
In consecinta celor ce preced, constatand ca instanta de fond nu a lamurit cu precizie care este obiectul procesului, nu a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind constatarea prescrierii dreptului de a cere executarea silita a creantelor anterioare datei de 01.01.2008 si nu a aratat motivele pentru care a considerat ca actiunea cu care a fost investita se incadreaza in materia contenciosului administrativ/fiscal, evocand numai cu titlu generic, in motivarea sa, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fara a se referi in concret la incadrarea situatiei de fapt retinute in vreuna din normele juridice cuprinse in aceasta lege, Curtea apreciaza ca, prin sentinta pronuntata si care face obiectul recursului dedus judecatii, au fost incalcat normele de procedura (principiile fundamentale ale contradictorialitatii, dreptului de dispozitie al partilor si rolului activ al judecatorului) a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii, dupa cum s-a aratat mai sus, astfel ca se impune casarea in tot a acestei sentinte in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, comb. cu art. 496 din Codul de procedura civila.
De asemenea, intrucat instanta de fond, nelamurind cu precizie care sunt limitele procesului, nu a intrat efectiv in judecata fondului, Curtea apreciaza ca sunt aplicabile dispozitiile art. 498 alin. (2) din Codul de procedura civila, referitoare la trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
Intrucat prima critica invocata de recurenti a fost gasita intemeiata, ceea ce determina admiterea recursului, Curtea apreciaza ca nu se mai impune si analizarea celorlalte critici.
Prin urmare, din considerentele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de recurentii-reclamanti L.F.G. si C.I.A. „L.F.G” impotriva sentintei civile nr. 6446/CA/17.12.2013, pronuntata de Tribunalul Brasov-sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, va casa aceasta sentinta si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
In rejudecare, instanta de fond va lamuri cadrul procesual sub aspectul obiectului actiunii cu care a fost investita, va pune in discutia partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept relevante invocate si va solutiona cauza, sub toate aspectele, avand in vedere si sustinerile partilor din recurs.
Fara cheltuieli de judecata in recurs, nefiind solicitate de recurenti, astfel cum acestia au precizat, prin reprezentantul lor, la termenul de judecata din data de 22 mai 2014.