Cerere de repunere in termenul de declarare a recursului. Conditia ca partea sa fi fost impiedicata, printr-o imprejurare mai presus de vointa ei, sa exercite calea de atac.

Prin sentinta civila nr. 6282/CA/10.12.2013, Tribunalul Brasov - Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal: a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul P.V., in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului C. si, in consecinta, a anulat in parte Dispozitia nr. 145/08.02.2011 emisa de parat, cu privire la debitele stabilite prin art.1 si 2 in sarcina reclamantului; a respins restul pretentiilor; a admis cererea de interventie accesorie formulata de intervenienta U.A.T. Municipiul C. in folosul paratului; a luat act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata. 
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca:
- in urma unui control efectuat la U.A.T. C., Camera de Conturi a emis Decizia nr. 36/2010 prin care, la pct. 2, s-a stabilit in sarcina ordonatorului principal de credite obliga?ia de a lua masuri pentru stabilirea, in condi?iile legii, a prejudiciului produs bugetului local, prin neaplicarea masurilor de reducere a cheltuielilor de personal in medie cu 15,5% lunar, in perioada noiembrie ?i decembrie 2009 ?i pentru recuperarea acestuia;
- U.A.T. C. a contestat Decizia nr. 36/2010 iar Curtea de Conturi a Romaniei, prin Incheierea nr. VI 351/2010 a respins contesta?ia;
- U.A.T. C. ?i Primarul Municipiului C. au contestat, printr-o ac?iune in contencios administrativ, Decizia nr. 36/2010 ?i Incheierea nr. VI 351/2010, in cadrul dosarului nr. 15729/62/2010. Tribunalul Bra?ov, prin Sentin?a Civila nr. 860/CA/2012, a admis in parte ac?iunea. Sentin?a men?ionata a fost modificata in parte de Curtea de Apel Bra?ov, prin Decizia nr. 5005/R/2012 (dos. nr. 15729/62/2010*) in sensul ca s-a dispus anularea in parte a pct. 2 din dispozitivul Deciziei nr. 36/2010, in sensul ca reducerea cheltuielilor de personal pentru lunile noiembrie, decembrie 2009 este de 9,81%, in loc de 15,5%. In mod similar, a fost anulata in parte Incheierea nr. VI 351/2010;
- de?i reclamanta nu a fost parte in dos. nr. 15729/62/2010, cele stabilite prin Decizia nr. 5005/R/2012 de Curtea de Apel Bra?ov nu pot fi ignorate. Autoritatea de lucru judecat cunoa?te doua manifestari procesuale, aceea de excep?ie procesuala, conform art. 1201 Cod civil ?i art. 166 Cod procedura civila) ?i aceea de prezum?ie, de mijloc de proba, de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre par?i (conform  art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 Cod civil). Daca manifestarea sa de excep?ie procesuala (care corespunde unui efect negativ, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente, prevazuta de art. 1201 Cod civil (obiect, par?i, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre par?i, fara posibilitatea de a se statua diferit. A?adar, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis;
- rezulta in aceste condi?ii ca aspectele stabilite prin Decizia nr. 5005/R/2012 de Curtea de Apel Bra?ov trebuie respectate ?i trebuie sa li se dea eficien?a. Raportat la acestea, Dispozi?ia nr. 145/2011 se impune a fi anulata doar sub aspectul cuantumului sumelor stabilite de parat. Astfel, paratul a avut in vedere o reducere a cheltuielilor de personal de 15,5% pentru lunile noiembrie, decembrie 2009, or Curtea de Apel Bra?ov a stabilit ca aceasta diminuare este de doar 9,81% pentru luna noiembrie 2009. Corespunzator ?i sumele stabilite prin Dispozi?ia nr. 145/2011 vor trebui modificate ?i diminuate;
- in privin?a inciden?ei Legii nr. 84/2012, apari?ia acesteia nu conduce, automat, la anularea actelor emise de ordonatorii de credit, ci doar la neexecutarea lor ?i doar in masura in care nu au fost executate. Aceasta concluzie este dovedita si de dispozitiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 84/2012 potrivit carora daca sumele reprezentand venituri de natura salariala vizate de actul normativ mentionat au fost achitate, acestea nu se restituie;
- prin Decizia nr. 4/2011, Camera de Conturi a Judetului B. a stabilit ca ordonatorul principal de credite sa ia masuri pentru stabilirea, in condi?iile legii, a prejudiciului produs bugetului local prin plata unor adaosuri salariale care exced prevederilor legale in vigoare, pentru recuperarea acestuia ?i pentru determinarea impozitului pe venit, a contribu?iilor de asigurari sociale, pentru depunerea declara?iilor rectificative ?i pentru efectuarea regularizarilor cu bugetul general consolidat;
- si acest act al Camerei de Conturi a fost contestat de UAT C. ?i de Primarul Municipiului C., contesta?ia facand obiectul dosarului nr. 8818/62/2011. Prin Sentin?a Civila nr. 5458/CA/2012, Tribunalul Bra?ov a admis ac?iunea. Prin Decizia nr. 469/R/2013, Curtea de Apel Bra?ov a admis recursul, a modificat sentin?a men?ionata ?i a respins ac?iunea. In aceste condi?ii, Decizia nr. 4/2011 a fost men?inuta;
- in executarea Deciziei nr. 4/2011, paratul Primarul Municipiului C. a emis Dispozi?ia nr. 142/2011, contestata in prezenta cauza;
- fa?a de cele re?inute cu privire la efectul pozitiv al autorita?ii de lucru judecat, instan?a constata ca petitul 1 din cererea reclamantei, de anulare a Dispozi?iei nr. 35/2011 este nefondat ?i va fi respins. Acelea?i argumente cu privire la efectele Legii nr. 84/2012 i?i pastreaza valabilitatea;
- raportat considerentelor expuse, cererea reclamantului va fi admisa in parte, in sensul ca va fi anulata in parte doar Dispozi?ia nr. 145/2011 cu privire la cuantumul sumelor stabilite prin art. 1 ?i 2, care trebuie diminuate prin luarea in considerare a unei reduceri de 9,81% pentru luna noiembrie 2009 ?i nu de 15,5% si vor fi respinse celelalte preten?ii ale reclamantei. Avand in vedere solu?ia ce va fi pronun?ata cu privire la cererea principala, cererea de interven?ie accesorie formulata de UAT C. in folosul paratului va fi admisa, in temeiul art. 49 alin. 3 ?i urmatoarele Cod procedura civila.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs, in termen legal si motivat, reclamantul P.V., solicitand modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata.
Totodata, recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, motivat de faptul ca a fost plecat din localitate si a luat cunostinta de sentinta atacata doar la sfarsitul lunii ianuarie 2014, aceasta nefiindu-i comunicata sub semnatura de primire, fiind astfel indeplinite conditiile prevazute de art.103 Cod procedura civila.
Instanta de recurs a invocat din oficiu exceptia tardivitatii declararii recursului si a ramas in pronuntare asupra cererii de repunere in termen si exceptiei invocate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea va lua spre examinare, mai intai, cererea de repunere in termenul de declarare a recursului, formulata de recurent.
Acesta invoca, in sustinerea cererii sale, faptul ca a lipsit din localitate si nu a primit personal sentinta atacata, precum si ca si-a ales domiciliul procesual la biroul avocatului care l-a reprezentat, iar in drept invoca prevederile art.103 din Codul de procedura civila. In dovedirea acestei cereri a depus la dosar, in copie: declaratie pe propria raspundere data de S.E. si autentificata la Biroul Notarului Public (fila 22); carnet de student P.V.A. (fila 23); contract de inchiriere (fila 24); adeverinta nr. 21/25.04.2014 eliberata de Asociatia de Proprietari „M.9” C. (fila 25); cererea adresata de recurent Asociatiei de proprietari (fila 26); foaie colectiva de prezenta, de la Primaria C. (filele 27-30).
In drept, Codul de procedura civila (1865) nu cuprinde referiri la repunerea in termen, dar art.103 prevede ca in cazul in care partea dovedeste ca a fost impiedicata, printr-o imprejurare mai presus de vointa ei, sa exercite o cale de atac, aceasta se va exercita in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, in acelasi termen aratandu-se si motivele impiedicarii. Prin urmare este necesar, pentru admiterea cererii de repunere in termen, ca recurentul sa fi fost impiedicat, printr-o imprejurare mai presus de vointa lui, sa declare recursul in termen.
Curtea apreciaza ca, in sensul art.103 alin.(1) din Codul de procedura civila, imprejurarea mai presus de vointa partii trebuie sa fie una obiectiva, asimilabila fortei majore, care nu putea fi prevazuta si nici depasita de recurent. Unei astfel de situatii nu-i poate fi asociata, in mod evident, aceea ca recurentul a plecat din localitate, din proprie initiativa, si nu  a anuntat instanta de fond, in conditiile art. 98 din Codul de procedura civila, despre alegerea unui alt domiciliu procesual pentru comunicarea hotararii, dupa redactarea sa.
De asemenea, Curtea retine ca neintemeiata sustinerea recurentului in sensul ca si-a ales domiciliul procesual la avocatul care l-a reprezentat, neexistand la dosarul de fond vreun act prin care sa-si fi exprimat vointa in acest sens, in toate actele depuse de reclamant (actiunea introductiva, nota de sedinta – fila 60, cerere de repunere pe rol) acesta indicand adresa din localitatea C., str. […]  sau, dupa caz, nementionand alta adresa.
In consecinta celor ce preced, Curtea apreciaza ca cererea de repunere pe rol este nefondata si o va respinge ca atare.
Fata de solutia data asupra cererii de repunere pe rol si vazand ca recursul a fost declarat cu depasirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea sentintei, conform dovezii aflate la dosarul de fond (fila 94), sentinta fiind comunicata la 20.12.2013, iar recursul declarat la 06.02.2014 (data postei), Curtea va admite exceptia tardivitatii si, in consecinta va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant.