Rambursare TVA cu depasirea termenului reglementat de O.M.F.P. nr. 263/2010. Prelungire termen. Conditii pentru stabilirea raspunderii administrativ-patrimoniale a autoritatilor publice pentru intarzierea rambursarii.
(Decizie nr. 2517/R din data de 31.10.2014 pronuntata de Curtea de Apel Brasov) Pentru a se stabili raspunderea administrativ-patrimoniala a autoritatilor publice pentru rambursare TVA cu depasirea termenului legal, trebuie intrunite elementele raspunderii civile delictuale, dreptul comun al raspunderii in toate ramurile de drept: existenta unui act administrativ nelegal, existenta unui prejudiciu material sau moral, existenta raportului de cauzalitate intre actul administrativ nelegal si prejudiciu si a culpei autoritatii publice.
Daca refuzul de plata a sumei, exprimat prin adresa nr. 47201/20.09.202 poate fi asimilat actului administrativ, daca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu constand in cuantumul dobanzii legale iar raportul de cauzalitate este facil de demonstrat, cu privire la ultima conditie, stabilirea culpei autoritatii publice, implica a se cerceta caracterul justificat sau nejustificat al intarzierii. Din dispozitiile cuprinse in O.M.F.P. 263/2010 in Anexa 1 lit. c pct. 5, rezulta ca regula o reprezinta solutionarea decontului in termen de 35 de zile, dar in acelasi timp legislatia prevede posibilitatea prelungirii acestui termen pana la comunicarea informatiilor necesare solutionarii cererii de rambursare, fiind expresa trimiterea facuta la art. 70 alin. 2 Cod procedura fiscala: In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.
Asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr. 1521/CA/21.05.2014 s-a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. R. S.A. in contradictoriu cu paratele D.G.R.F.P. B. si A.J.F.P. B. prin care s-a solicitat obligarea in solidar a paratilor la plata catre reclamanta a sumei de 196.700 lei reprezentand dobanda corespunzatoare sumelor de rambursat inscris in deconturile de TVA aferente lunilor martie, aprilie, iunie si iulie 2011, restituite cu depasirea termenului legal, cu cheltuieli de judecata. si s-a respins cererea formulata in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin A.N.A.F. ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca prin cererea nr. 47201/20.09.2012, reclamanta a solicitat paratei D.G.F.P. B. restituirea dobanzilor aferente sumelor de rambursat inscris in deconturile de TVA, calculate incepand cu ziua urmatoare expirarii termenului legal de solutionare a deconturilor de TVA si pana la data platii efective in cuantum de 196.700 lei. Prin adresa nr. 7814/12.10.2012 D.G.F.P. B. a respins solicitarea societatii reclamante invocand faptul ca cererea este nefondata, avand in vedere ca nu s-au inregistrat intarzieri in solutionarea deconturilor cererilor de rambursare ale societatii, prelungirea termenul legal fiind determinat de conditii obiective si reglementate de lege.
Reclamanta s-a considerat prejudiciata prin faptul ca paratele au solutionat cererile de decontare TVA aferente lunilor martie, aprilie, iunie si iulie 2011 cu depasirea termenului legal maxim de 125 zile prevazut de O.M.F.P. nr. 263/2010.
S-a retinut ca parata A.F.P.B. a transmis decontului de TVA cu optiunea de rambursare la D.G.F.P.B. - Activitatea de Inspectie Fiscala care le-a restituit aceasta documentatie impreuna cu rapoartele de inspectie fiscala in data de 20.03.2012 pentru deconturile lunilor martie si aprilie 2011 si in data de 25.07.2012 pentru deconturile lunilor iunie si iulie 2011. Dupa aceste date A.F.P. B. a procedat la compensarea sau restituirea efectiva a sumelor cu titlu de TVA.
Astfel, potrivit cap. II sectiunea A, punctul 2, deconturile cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare se solutioneaza in functie de gradul de risc fiscal pe care il reprezinta fiecare persoana impozabila si in cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mare cu inspectie fiscala anticipata.
Cum deconturile depuse de societatea reclamanta prezentau grad de risc fiscal mare, parata a procedat la inspectia fiscala a societatii reclamante, care nu a mai fost verificata pe linie de TVA de la infiintarea acesteia in anul 2005 si s-au verificat mai multe deconturi de TVA cu control ulterior si a un decont cu control anticipat; in vederea aprobarii rambursarii sumelor ce rezultau din deconturile depuse a fost cuprinsa o perioada mare de verificare si un numar mare de deconturi de TVA; au fost inregistrate notificari inregistrate la societate pentru comunicarea informatiilor necesare si s-au efectuat controale incrucisate care au generat un numar mare de zile de suspendare potrivit dispozitiilor art. 70 alin. 2 si art. 104 alin. 3 Cod procedura fiscala.
Cu toate ca reclamanta sustine ca deconturile de TVA urmau a fi solutionate in termenul maxim de 125 de zile nu a avut in vedere perioadele de suspendare in derularea inspectiei fiscale care au operat pentru obtinerea informatiilor si documentelor necesare de la societatea reclamanta si care nu sunt imputabile organului fiscal.
Pe cale de consecinta, nesolutionarea in termenul legal a cererii de rambursare este rezultatul unor cauze obiective ce tin de incadrarea decontului de TVA ca decont de risc mare, ce a presupus inspectie fiscala anticipata, precum si aceea ca a fost suspendat cursul inspectiei fiscale, astfel ca nu sunt incidente dispozitiile art. 124 Cod procedura fiscala, cererea reclamantei de acordare a dobanzilor de intarziere nu este fondata.
Cu privire la raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, instanta a retinut ca acesta nu probeaza o alta situatie de fapt, intrucat potrivit obiectivului propus de reclamanta s-a efectuat numai calculul dobanzilor de intarziere, fara a stabili daca s-a respectat procedura de solutionare a deconturilor de TVA si daca solutionarea deconturilor s-a facut in termenul legal.
Reclamanta a declarat recurs atat impotriva incheierii de sedinta din data de 23 octombrie 2013 cat si a sentintei civile nr. 1521/CA/21.05.2014 pronuntate de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 13013/62/2012, solicitand admiterea recursului, modificarea incheierii de sedinta din data de 23 octombrie 2013 in ceea ce priveste solutia de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin A.N.A.F., in sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului parat Statul Roman prin A.N.A.F. precum si modificarea in totalitate a sentintei civile nr. 1521/CA/21.05.2014 si, pe cale de consecinta, admiterea cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste solutionarea exceptiei, arata ca este aplicabil art. 227 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, Statul Roman prin A.N.A.F. avand calitate procesuala pasiva distincta, nu doar D.G.R.F.P B. sau A.J.F.P. B., acesta fiind tinut raspunzator pentru prejudiciile cauzate de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in exercitarea atributiilor de serviciu.
Pe fondul cauzei, arata ca solutia pronuntata este rezultatul interpretarii si aplicarii gresite a legislatiei aplicabile situatiei de fapt supuse analizei, deoarece instanta a dat relevanta in mod nejustificat alin. 2 al art. 70 Cod procedura fiscala in care se arata ca „in situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate". Instanta a aplicat gresit aceste prevederi legale intrucat nu le-a coroborat cu prevederile speciale in materie, reglementate de Ordinul nr. 263/2010 care stabileste termenele speciale si derogatorii de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare cu inspectie fiscala anticipata.
Arata ca organul de inspectie fiscala a suspendat in mod nelegal inspectia de fiecare data cand s-au efectuat controale incrucisate, acestea fiind cauzele principale ale prelungirii solutionarii deconturilor cu durate foarte mare de timp, recurenta neavand nicio culpa intrucat a raspuns in termenul legal la orice solicitare de furnizare de informatii sau de depunere de documente primita din partea organelor fiscale. In cazul controlului incrucisat potrivit pct. 6.2 si 6.3 din Cap II - Sectiunea C, durata controlului nu poate fi prelungita decat cu maxim 45 de zile, si apoi cu inca 45 de zile dar doar in cazuri apreciate ca fiind justificate de catre directia coordonatoare din cadrul A.N.A.F..
Astfel, potrivit Ordinului ministrului finantelor publice nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare, cap. II - Procedura de solutionare a solicitarilor de rambursare. sectiunea C. Fluxul operatiunilor in cazul deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare solutionate cu inspectie fiscala anticipate,este prevazut un prim termen special, derogatoriu, de solutionare a decontului de TVA, de maximum 35 de zile, termen care cuprinde inclusiv perioada controlului anticipat, fiind prevazuta posibilitatea prelungirii termenului de doua ori cu cate 45 de zile, in situatii bine motivate, precum efectuarea de controale incrucisate la alte societati, a doua prelungire putand opera doar in cazuri justificate si cu aprobarea directiei coordonatoare din cadrul A.N.A.F:
A se interpreta altfel, ar insemna sa se permita organelor fiscale sa depaseasca acest termen de 35 de zile cu mult peste termenele admise de pct. 6.2 si 6.3, suspendand de fiecare data, pe o perioada nedeterminata controlul principal, ori de cate ori se efectueaza controale incrucisate la alte societati.
In ceea ce priveste adresa nr. 30349/01.11.2012 prin care i s-a raspuns la solicitarea de plata a sumei de 196.700 lei, acest raspuns se constituie intr-un refuz nejustificat, intrucat toate apararile formulate de parata A.F.P. B., bazate pe procedurile interne, nu pot fi retinute intrucat contribuabilul nu poate fi tinut de o procedura interna, atata vreme cat parcurgerea acesteia a determinat depasirea termenului legal de maxim 125 de zile, prevazut de Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare.
Pentru aceste considerente apreciaza ca se impune obligarea in solidar la achitarea dobanzilor de intarziere ca urmare a depasirii termenului legal de solutionare a deconturilor de TVA fiind o procedura la care participa ambele institutii fiscale.
Mai arata recurenta ca nu a contestat dreptul organului fiscal de a solicita informatiile pe care le considera necesare solutionarii cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, insa toate aceste actiuni, toate aceste demersuri intreprinse de organul fiscal trebuie sa se incadreze in termenul legal special de 125 de zile reglementat de legiuitor, deoarece organul fiscal nu poate solicita la nesfarsit informatii sau efectuarea unor controale incrucisate, depasind astfel termenul legal, special instituit, de solutionare. Dimpotriva, legiuitorul a reglementat si in sarcina sa drepturi si obligatii, prin O.M.F.P. 263/2010, procedura de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare, termenele de plata a sumelor reprezentand TVA aprobata la rambursare, procedura care este obligatorie pentru organul fiscal, nicidecum orientativa, aleatorie.
Recurenta invoca jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a CJUE.
Intimata-parata D.G.R.F.P. B. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului. Arata ca societatea s-a inregistrat in anul 2005. Perioada supusa verificarii a fost stabilita incepand cu luna ianuarie 2006 - aprilie 2011, efectuandu-se in perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale in temeiul prevederilor art. 98 din O.G. nr. 92/2003. In aceste conditii perioada de verificare se prelungeste, cu perioada afectata controlului solutionarii deconturilor de TVA cu control ulterior. Pe cale de consecinta se suspenda de drept termenul de 45 de zile a solutionarii cererii de rambursare.
In intelesul art. 70 din O.G. nr. 92/2003, termenul de 45 de zile de solutionare nu este un termen imperativ si absolut. Din analiza alin. 2 al textului aceluiasi articol si anume: alin. (2): „In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate". Astfel ca termenul de 45 de zile, dupa caz, este un termen de recomandare pentru organul fiscal.
Faptul ca recurenta nu s-a conformat solicitarilor sale, nu se poate imputa o culpa organului fiscal. In vederea stabilirii realitatii si legalitatii documentelor inregistrate in contabilitate (jurnalul de cumparari) referitor la verificarea operatiunilor din care S.C. R. S.R.L. a dedus TVA in corelatie cu operatiunile altor persoane, echipa de inspectie a efectuat un control incrucisat la S.C. F.M. S.R.L. in perioada 22.06-18.07.2011 justificat de faptul ca suma reprezentand taxa pe valoarea adaugata solicitata la rambursare de S.C. R. S.R.L. provine, in cea mai mare parte, din facturile emise de furnizorul S.C. F.M. S.R.L. in perioada februarie 2010 - aprilie 2011.
S-a constatat astfel lipsa unei contabilitati de gestiune adecvate, fara dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiara, fara o evidenta tehnico-operativa proprie si reflectarea acestora in conturile de gestiune, adaptata in functie de necesitatile privind specificul activitatii.
S-au constatat deficiente in ceea ce priveste reflectarea costului de productie al lucrarilor/serviciilor terminate si/sau neterminate pe fiecare lucrare in parte.
Controalele incrucisate, efectuate sau solicitate autoritatilor fiscale din tara, solicitarile de explicatii, respectiv Notificarile intocmite cu prilejul tuturor verificarilor, masurile dispuse pentru identificarea in contabilitatea furnizorului a operatiunilor derulate cu acesta, solicitarea de intrerupere a inspectiei fiscale din partea S.C. R. S.R.L., precum si schimbul international de informatii, reprezinta actiuni realizate cu respectarea tuturor procedurilor fiscale si care au avut ca scop clarificarea situatiei fiscale reale la contribuabilul verificat.
Intimata-parata A.N.A.F. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, solutionarea exceptiei lipsei calitatii sale procesual pasive fiind legala si temeinica.
In cauza nu s-a administrat proba cu inscrisuri suplimentare.
Analizand hotararea pronuntata prin prisma dispozitiilor legale in materie si a motivelor invocate, prin prisma dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin A.N.A.F., solutionata de catre instanta de fond prin respingere, se constata ca sunt neintemeiate criticile formulate de recurenta.
Pentru a antrena raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate contribuabililor de functionarii publici din cadrul organelor fiscale in exercitarea atributiilor de serviciu, in conditiile art. 227 alin. (2) Cod procedura fiscala, trebuie indeplinite conditiile prevazute de art. 18 din Legea contenciosului administrativ, si anume sa existe un act administrativ ilegal, actul respectiv sa fi cauzat reclamantei un prejudiciu, sa existe un raport de cauzalitate intre actul administrativ ilegal si prejudiciu, conditie comuna oricarei forme a raspunderii juridice si care-si gaseste motivatia in teza potrivit careia pentru ca raspunderea sa se declanseze si un subiect sa fie tras la raspundere este necesar ca rezultatul ilicit sa fie consecinta nemijlocita a actiunii sale, precum si conditia culpei autoritatii publice cata vreme aceasta forma a raspunderii este una subiectiva.
Or, cata vreme nu exista un act administrativ tipic sau asimilat care sa fi fost constatat a fi nelegal, nu exista premisa pentru a considera statul ca fiind titularul unei obligatii de despagubire, acesta fiind lipsit de calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, se constata ca motivele invocate de recurenta se incadreaza in dispozitiilor art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila de la 1865, dar nu sunt fondate.
Recurenta a solicitat plata unor despagubiri pentru sumele inscrise in deconturile de TVA, restituite cu pretinsa depasire a termenului legal.
Potrivit art. 124 alin. 1 din Cod procedura fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut de art. 70, dupa caz.
Textul consacra o forma de raspundere administrativ-patrimoniala a autoritatilor publice pentru pagubele create prin actele administrative, iar cu privire la natura juridica a acestei raspunderi,s-a aratat in doctrina ca,desi este o forma de raspundere autonoma, conditiile in care se angajeaza sunt aceleasi din dreptul civil, pentru ca raspunderea civila delictuala este dreptul comun al raspunderii in toate ramurile de drept: existenta unui act administrativ nelegal, existenta unui prejudiciu material sau moral, existenta raportului de cauzalitate intre actul administrativ nelegal si prejudiciu si a culpei autoritatii publice.
Daca refuzul de plata a sumei de 196.700 lei, exprimat prin adresa nr. 47201/20.09.202 (fila 8 vol. I dosar Tribunal) poate fi asimilat actului administrativ, daca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu constand in cuantumul dobanzii legale iar raportul de cauzalitate este facil de demonstrat, cu privire la ultima conditie, stabilirea culpei autoritatii publice, implica a se cerceta caracterul justificat sau nejustificat al intarzierii. Din dispozitiile cuprinse in O.M.F.P. nr. 263/2010 in Anexa 1 lit. c pct. 5, rezulta ca regula o reprezinta solutionarea decontului in termen de 35 de zile, dar in acelasi timp legislatia prevede posibilitatea prelungirii acestui termen pana la comunicarea informatiilor necesare solutionarii cererii de rambursare, fiind expresa trimiterea facuta la art. 70 alin. 2 Cod procedura fiscala: In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.
Pentru decontul lunii martie 2011 si al lunii aprilie 2011, controlul fiscal demarat la data de 01.06.2011 a cuprins o perioada mare de verificare (ianuarie 2006- aprilie 2011), a impus solicitare de date (07.06.2011), cercetare la fata locului (17-21.06.2011), efectuarea de controale incrucisate la o serie de furnizori care au fost transmise la organele fiscale teritoriale la data de 12.07.2011, raspunsurile sosind la data de 03.08.2011 de la D.G.F.P. M., la 08.08.2011 de la D.G.F.P. T., la 23.08.2011 de la D.G.F.P. C. si la 07.11.2011 de la D.G.F.P. B.
De asemenea, controlul incrucisat realizat la furnizorul reclamantei, S.C. F.M. S.R.L. si materializat prin procesul verbal nr. 5876/18.07.2011 a stabilit ca reclamanta a completat eronat declaratia informativa 394 pentru semestrul II 2010, (ceea ce a impus completarea declaratiei rectificative la 24.06.2011), precum si faptul ca din contabilitatea furnizorului nu se pot determina lucrarile efectuate pentru reclamanta, ceea ce a pus echipa de inspectie fiscala in imposibilitate sa verifice costurile angajate de S.C. F.M. catre S.C. R. S.R.L.. Pentru remedierea acestei deficiente, prin Dispozitia de masuri nr. 250/18.07.2011 s-a pus in vedere furnizorului sa-si organizeze contabilitatea de gestiune astfel incat sa se identifice toate costurile angajate si repartizate pe fiecare lucrare in parte, respectiv pe fiecare beneficiar.
Din aceleasi verificari a rezultat existenta unei achizitii intracomunitare care a necesitat la 13.09.2011 demararea procedurii de schimb international de informatii pentru verificarea realitatii operatiunilor de achizitie, raspunsul fiind primit la 31.01.2012, asa incat obiectiv parata nu se putea incadra in termenul de 45 zile prevazut de pct. 6.2 din Ordinul nr. 263/2010, chiar prelungit conform pct. 6.3.
In perioada 07.02.2012-20.02.2012 s-a verificat modul in care a fost adusa la indeplinire masura stabilita prin dispozitia 250/18.07.2011 de catre S.C. F.M. S.R.L., la 24.02.2012, 29.02.2012 si 06.03.2013 s-au solicitat recurentei-reclamante explicatii si documente, iar la data de 19.03.2013 a fost incheiat, avizat si aprobat raportul de inspectie fiscala 199 si s-a emis decizia de impunere 186 si Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 187.
Pentru decontul lunilor mai 2011, iunie 2011 si iulie 2011, inspectia fiscala suspendata pentru finalizarea controlului pentru lunile precedente, a fost reluata la 21.03.2012 si a necesitat de asemenea control incrucisat la furnizori, ultima verificare (la S.C. F.M. S.R.L.) fiind incheiata la data de 12.07.2012.
Din succesiunea cronologica a actelor si masurilor intreprinse de organul fiscal rezulta ca masura suspendarii inspectiei fiscale s-a impus pana la finalizarea verificarilor incrucisate, iar necesitatea efectuarii acestor controale a reprezentat rezultatul dreptului de apreciere a organului fiscal ce era indreptatit a constata relevanta starilor de fapt fiscale, urmand a adopta solutia admisa de lege pe baza unor constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza (art. 6 Cod procedura fiscala).
In aceste conditii, corect a apreciat instanta de fond ca nesolutionarea in termenul legal a cererii de rambursare nu este rezultatul unei atitudini culpabile a organelor fiscale, fiind rezultatul unor cauze obiective ce tin de incadrarea decontului de TVA ca si decont cu risc fiscal mare, ce a presupus inspectie fiscala anticipata, precum si aceea ca in cursul inspectiei fiscale anticipate s-a impus efectuarea unor controale incrucisate ce au determinat suspendarea inspectiei fiscale, presupunand analiza unor operatiuni complexe ale reclamantei si ale furnizorilor.
In concluzie, in lipsa unei fapte ilicite si a culpei organului fiscal, instanta de fond a apreciat corect ca nu poate da curs cererii reclamantei de acordare a dobanzilor solicitate.
Aceasta solutie este in consens cu practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie (decizia nr. 1253/2012 dosar nr. 7592/2/2010) care a aratat ca termenul rezonabil, ca garantie a unui proces echitabil, nu este o notiune abstracta, ci se analizeaza de la caz la caz, in functie de anumite criterii cristalizate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului: complexitatea pricinii, atitudinea partilor, miza litigiului. Or, avand in vedere izvorul cererii de plata dobanzilor, temeiurile de fapt si de drept ale acesteia, complexitatea si tehnicitatea verificarilor necesare, in speta nu exista elemente consistente care sa justifice evaluarea fondului raportului juridic-fiscal de catre instanta, in lipsa unei decizii de solutionare a contestatiei administrative.
In ceea ce priveste jurisprudenta CJUE invocata de recurenta (Cauza C-107/201), se apreciaza de catre instanta de recurs ca aceasta nu se circumscrie situatiei de fata,deoarece se refera la aplicarea in timp a normelor nationale care reglementeaza rambursarea TVA, insa chiar si instanta europeana arata (paragraful 53), ca termenul de rambursare poate fi prelungit in vederea efectuarii unui control fiscal fara ca o astfel de prelungire sa fie considerata nerezonabila, in masura in care aceasta prelungire nu depaseste ceea ce este necesar pentru indeplinirea controlului.
A invocat recurenta si decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 1084/2012, care nu reprezinta izvor de drept, insa prin aceasta s-a statuat ca obligatia autoritatilor fiscale de a datora dobanzi la TVA rambursat cu intarziere decurge din culpa acestora de a suspenda inspectia pentru efectuarea de verificari incrucisate dupa expirarea termenului de 45 zile prevazut de art. 70 Cod procedura fiscala.
Pentru aceste motive, in baza art. 312 Cod procedura civila, va fi respins recursul formulat de reclamanta impotriva incheierii din 23.10.2013 si a sentintei nr. 1521/CA/21.05.2014 ca nefiind fondat.
Daca refuzul de plata a sumei, exprimat prin adresa nr. 47201/20.09.202 poate fi asimilat actului administrativ, daca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu constand in cuantumul dobanzii legale iar raportul de cauzalitate este facil de demonstrat, cu privire la ultima conditie, stabilirea culpei autoritatii publice, implica a se cerceta caracterul justificat sau nejustificat al intarzierii. Din dispozitiile cuprinse in O.M.F.P. 263/2010 in Anexa 1 lit. c pct. 5, rezulta ca regula o reprezinta solutionarea decontului in termen de 35 de zile, dar in acelasi timp legislatia prevede posibilitatea prelungirii acestui termen pana la comunicarea informatiilor necesare solutionarii cererii de rambursare, fiind expresa trimiterea facuta la art. 70 alin. 2 Cod procedura fiscala: In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.
Asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr. 1521/CA/21.05.2014 s-a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. R. S.A. in contradictoriu cu paratele D.G.R.F.P. B. si A.J.F.P. B. prin care s-a solicitat obligarea in solidar a paratilor la plata catre reclamanta a sumei de 196.700 lei reprezentand dobanda corespunzatoare sumelor de rambursat inscris in deconturile de TVA aferente lunilor martie, aprilie, iunie si iulie 2011, restituite cu depasirea termenului legal, cu cheltuieli de judecata. si s-a respins cererea formulata in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin A.N.A.F. ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca prin cererea nr. 47201/20.09.2012, reclamanta a solicitat paratei D.G.F.P. B. restituirea dobanzilor aferente sumelor de rambursat inscris in deconturile de TVA, calculate incepand cu ziua urmatoare expirarii termenului legal de solutionare a deconturilor de TVA si pana la data platii efective in cuantum de 196.700 lei. Prin adresa nr. 7814/12.10.2012 D.G.F.P. B. a respins solicitarea societatii reclamante invocand faptul ca cererea este nefondata, avand in vedere ca nu s-au inregistrat intarzieri in solutionarea deconturilor cererilor de rambursare ale societatii, prelungirea termenul legal fiind determinat de conditii obiective si reglementate de lege.
Reclamanta s-a considerat prejudiciata prin faptul ca paratele au solutionat cererile de decontare TVA aferente lunilor martie, aprilie, iunie si iulie 2011 cu depasirea termenului legal maxim de 125 zile prevazut de O.M.F.P. nr. 263/2010.
S-a retinut ca parata A.F.P.B. a transmis decontului de TVA cu optiunea de rambursare la D.G.F.P.B. - Activitatea de Inspectie Fiscala care le-a restituit aceasta documentatie impreuna cu rapoartele de inspectie fiscala in data de 20.03.2012 pentru deconturile lunilor martie si aprilie 2011 si in data de 25.07.2012 pentru deconturile lunilor iunie si iulie 2011. Dupa aceste date A.F.P. B. a procedat la compensarea sau restituirea efectiva a sumelor cu titlu de TVA.
Astfel, potrivit cap. II sectiunea A, punctul 2, deconturile cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare se solutioneaza in functie de gradul de risc fiscal pe care il reprezinta fiecare persoana impozabila si in cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mare cu inspectie fiscala anticipata.
Cum deconturile depuse de societatea reclamanta prezentau grad de risc fiscal mare, parata a procedat la inspectia fiscala a societatii reclamante, care nu a mai fost verificata pe linie de TVA de la infiintarea acesteia in anul 2005 si s-au verificat mai multe deconturi de TVA cu control ulterior si a un decont cu control anticipat; in vederea aprobarii rambursarii sumelor ce rezultau din deconturile depuse a fost cuprinsa o perioada mare de verificare si un numar mare de deconturi de TVA; au fost inregistrate notificari inregistrate la societate pentru comunicarea informatiilor necesare si s-au efectuat controale incrucisate care au generat un numar mare de zile de suspendare potrivit dispozitiilor art. 70 alin. 2 si art. 104 alin. 3 Cod procedura fiscala.
Cu toate ca reclamanta sustine ca deconturile de TVA urmau a fi solutionate in termenul maxim de 125 de zile nu a avut in vedere perioadele de suspendare in derularea inspectiei fiscale care au operat pentru obtinerea informatiilor si documentelor necesare de la societatea reclamanta si care nu sunt imputabile organului fiscal.
Pe cale de consecinta, nesolutionarea in termenul legal a cererii de rambursare este rezultatul unor cauze obiective ce tin de incadrarea decontului de TVA ca decont de risc mare, ce a presupus inspectie fiscala anticipata, precum si aceea ca a fost suspendat cursul inspectiei fiscale, astfel ca nu sunt incidente dispozitiile art. 124 Cod procedura fiscala, cererea reclamantei de acordare a dobanzilor de intarziere nu este fondata.
Cu privire la raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, instanta a retinut ca acesta nu probeaza o alta situatie de fapt, intrucat potrivit obiectivului propus de reclamanta s-a efectuat numai calculul dobanzilor de intarziere, fara a stabili daca s-a respectat procedura de solutionare a deconturilor de TVA si daca solutionarea deconturilor s-a facut in termenul legal.
Reclamanta a declarat recurs atat impotriva incheierii de sedinta din data de 23 octombrie 2013 cat si a sentintei civile nr. 1521/CA/21.05.2014 pronuntate de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 13013/62/2012, solicitand admiterea recursului, modificarea incheierii de sedinta din data de 23 octombrie 2013 in ceea ce priveste solutia de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin A.N.A.F., in sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului parat Statul Roman prin A.N.A.F. precum si modificarea in totalitate a sentintei civile nr. 1521/CA/21.05.2014 si, pe cale de consecinta, admiterea cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste solutionarea exceptiei, arata ca este aplicabil art. 227 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, Statul Roman prin A.N.A.F. avand calitate procesuala pasiva distincta, nu doar D.G.R.F.P B. sau A.J.F.P. B., acesta fiind tinut raspunzator pentru prejudiciile cauzate de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in exercitarea atributiilor de serviciu.
Pe fondul cauzei, arata ca solutia pronuntata este rezultatul interpretarii si aplicarii gresite a legislatiei aplicabile situatiei de fapt supuse analizei, deoarece instanta a dat relevanta in mod nejustificat alin. 2 al art. 70 Cod procedura fiscala in care se arata ca „in situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate". Instanta a aplicat gresit aceste prevederi legale intrucat nu le-a coroborat cu prevederile speciale in materie, reglementate de Ordinul nr. 263/2010 care stabileste termenele speciale si derogatorii de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare cu inspectie fiscala anticipata.
Arata ca organul de inspectie fiscala a suspendat in mod nelegal inspectia de fiecare data cand s-au efectuat controale incrucisate, acestea fiind cauzele principale ale prelungirii solutionarii deconturilor cu durate foarte mare de timp, recurenta neavand nicio culpa intrucat a raspuns in termenul legal la orice solicitare de furnizare de informatii sau de depunere de documente primita din partea organelor fiscale. In cazul controlului incrucisat potrivit pct. 6.2 si 6.3 din Cap II - Sectiunea C, durata controlului nu poate fi prelungita decat cu maxim 45 de zile, si apoi cu inca 45 de zile dar doar in cazuri apreciate ca fiind justificate de catre directia coordonatoare din cadrul A.N.A.F..
Astfel, potrivit Ordinului ministrului finantelor publice nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare, cap. II - Procedura de solutionare a solicitarilor de rambursare. sectiunea C. Fluxul operatiunilor in cazul deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare solutionate cu inspectie fiscala anticipate,este prevazut un prim termen special, derogatoriu, de solutionare a decontului de TVA, de maximum 35 de zile, termen care cuprinde inclusiv perioada controlului anticipat, fiind prevazuta posibilitatea prelungirii termenului de doua ori cu cate 45 de zile, in situatii bine motivate, precum efectuarea de controale incrucisate la alte societati, a doua prelungire putand opera doar in cazuri justificate si cu aprobarea directiei coordonatoare din cadrul A.N.A.F:
A se interpreta altfel, ar insemna sa se permita organelor fiscale sa depaseasca acest termen de 35 de zile cu mult peste termenele admise de pct. 6.2 si 6.3, suspendand de fiecare data, pe o perioada nedeterminata controlul principal, ori de cate ori se efectueaza controale incrucisate la alte societati.
In ceea ce priveste adresa nr. 30349/01.11.2012 prin care i s-a raspuns la solicitarea de plata a sumei de 196.700 lei, acest raspuns se constituie intr-un refuz nejustificat, intrucat toate apararile formulate de parata A.F.P. B., bazate pe procedurile interne, nu pot fi retinute intrucat contribuabilul nu poate fi tinut de o procedura interna, atata vreme cat parcurgerea acesteia a determinat depasirea termenului legal de maxim 125 de zile, prevazut de Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare.
Pentru aceste considerente apreciaza ca se impune obligarea in solidar la achitarea dobanzilor de intarziere ca urmare a depasirii termenului legal de solutionare a deconturilor de TVA fiind o procedura la care participa ambele institutii fiscale.
Mai arata recurenta ca nu a contestat dreptul organului fiscal de a solicita informatiile pe care le considera necesare solutionarii cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, insa toate aceste actiuni, toate aceste demersuri intreprinse de organul fiscal trebuie sa se incadreze in termenul legal special de 125 de zile reglementat de legiuitor, deoarece organul fiscal nu poate solicita la nesfarsit informatii sau efectuarea unor controale incrucisate, depasind astfel termenul legal, special instituit, de solutionare. Dimpotriva, legiuitorul a reglementat si in sarcina sa drepturi si obligatii, prin O.M.F.P. 263/2010, procedura de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare, termenele de plata a sumelor reprezentand TVA aprobata la rambursare, procedura care este obligatorie pentru organul fiscal, nicidecum orientativa, aleatorie.
Recurenta invoca jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a CJUE.
Intimata-parata D.G.R.F.P. B. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului. Arata ca societatea s-a inregistrat in anul 2005. Perioada supusa verificarii a fost stabilita incepand cu luna ianuarie 2006 - aprilie 2011, efectuandu-se in perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale in temeiul prevederilor art. 98 din O.G. nr. 92/2003. In aceste conditii perioada de verificare se prelungeste, cu perioada afectata controlului solutionarii deconturilor de TVA cu control ulterior. Pe cale de consecinta se suspenda de drept termenul de 45 de zile a solutionarii cererii de rambursare.
In intelesul art. 70 din O.G. nr. 92/2003, termenul de 45 de zile de solutionare nu este un termen imperativ si absolut. Din analiza alin. 2 al textului aceluiasi articol si anume: alin. (2): „In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate". Astfel ca termenul de 45 de zile, dupa caz, este un termen de recomandare pentru organul fiscal.
Faptul ca recurenta nu s-a conformat solicitarilor sale, nu se poate imputa o culpa organului fiscal. In vederea stabilirii realitatii si legalitatii documentelor inregistrate in contabilitate (jurnalul de cumparari) referitor la verificarea operatiunilor din care S.C. R. S.R.L. a dedus TVA in corelatie cu operatiunile altor persoane, echipa de inspectie a efectuat un control incrucisat la S.C. F.M. S.R.L. in perioada 22.06-18.07.2011 justificat de faptul ca suma reprezentand taxa pe valoarea adaugata solicitata la rambursare de S.C. R. S.R.L. provine, in cea mai mare parte, din facturile emise de furnizorul S.C. F.M. S.R.L. in perioada februarie 2010 - aprilie 2011.
S-a constatat astfel lipsa unei contabilitati de gestiune adecvate, fara dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiara, fara o evidenta tehnico-operativa proprie si reflectarea acestora in conturile de gestiune, adaptata in functie de necesitatile privind specificul activitatii.
S-au constatat deficiente in ceea ce priveste reflectarea costului de productie al lucrarilor/serviciilor terminate si/sau neterminate pe fiecare lucrare in parte.
Controalele incrucisate, efectuate sau solicitate autoritatilor fiscale din tara, solicitarile de explicatii, respectiv Notificarile intocmite cu prilejul tuturor verificarilor, masurile dispuse pentru identificarea in contabilitatea furnizorului a operatiunilor derulate cu acesta, solicitarea de intrerupere a inspectiei fiscale din partea S.C. R. S.R.L., precum si schimbul international de informatii, reprezinta actiuni realizate cu respectarea tuturor procedurilor fiscale si care au avut ca scop clarificarea situatiei fiscale reale la contribuabilul verificat.
Intimata-parata A.N.A.F. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, solutionarea exceptiei lipsei calitatii sale procesual pasive fiind legala si temeinica.
In cauza nu s-a administrat proba cu inscrisuri suplimentare.
Analizand hotararea pronuntata prin prisma dispozitiilor legale in materie si a motivelor invocate, prin prisma dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin A.N.A.F., solutionata de catre instanta de fond prin respingere, se constata ca sunt neintemeiate criticile formulate de recurenta.
Pentru a antrena raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate contribuabililor de functionarii publici din cadrul organelor fiscale in exercitarea atributiilor de serviciu, in conditiile art. 227 alin. (2) Cod procedura fiscala, trebuie indeplinite conditiile prevazute de art. 18 din Legea contenciosului administrativ, si anume sa existe un act administrativ ilegal, actul respectiv sa fi cauzat reclamantei un prejudiciu, sa existe un raport de cauzalitate intre actul administrativ ilegal si prejudiciu, conditie comuna oricarei forme a raspunderii juridice si care-si gaseste motivatia in teza potrivit careia pentru ca raspunderea sa se declanseze si un subiect sa fie tras la raspundere este necesar ca rezultatul ilicit sa fie consecinta nemijlocita a actiunii sale, precum si conditia culpei autoritatii publice cata vreme aceasta forma a raspunderii este una subiectiva.
Or, cata vreme nu exista un act administrativ tipic sau asimilat care sa fi fost constatat a fi nelegal, nu exista premisa pentru a considera statul ca fiind titularul unei obligatii de despagubire, acesta fiind lipsit de calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, se constata ca motivele invocate de recurenta se incadreaza in dispozitiilor art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila de la 1865, dar nu sunt fondate.
Recurenta a solicitat plata unor despagubiri pentru sumele inscrise in deconturile de TVA, restituite cu pretinsa depasire a termenului legal.
Potrivit art. 124 alin. 1 din Cod procedura fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut de art. 70, dupa caz.
Textul consacra o forma de raspundere administrativ-patrimoniala a autoritatilor publice pentru pagubele create prin actele administrative, iar cu privire la natura juridica a acestei raspunderi,s-a aratat in doctrina ca,desi este o forma de raspundere autonoma, conditiile in care se angajeaza sunt aceleasi din dreptul civil, pentru ca raspunderea civila delictuala este dreptul comun al raspunderii in toate ramurile de drept: existenta unui act administrativ nelegal, existenta unui prejudiciu material sau moral, existenta raportului de cauzalitate intre actul administrativ nelegal si prejudiciu si a culpei autoritatii publice.
Daca refuzul de plata a sumei de 196.700 lei, exprimat prin adresa nr. 47201/20.09.202 (fila 8 vol. I dosar Tribunal) poate fi asimilat actului administrativ, daca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu constand in cuantumul dobanzii legale iar raportul de cauzalitate este facil de demonstrat, cu privire la ultima conditie, stabilirea culpei autoritatii publice, implica a se cerceta caracterul justificat sau nejustificat al intarzierii. Din dispozitiile cuprinse in O.M.F.P. nr. 263/2010 in Anexa 1 lit. c pct. 5, rezulta ca regula o reprezinta solutionarea decontului in termen de 35 de zile, dar in acelasi timp legislatia prevede posibilitatea prelungirii acestui termen pana la comunicarea informatiilor necesare solutionarii cererii de rambursare, fiind expresa trimiterea facuta la art. 70 alin. 2 Cod procedura fiscala: In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.
Pentru decontul lunii martie 2011 si al lunii aprilie 2011, controlul fiscal demarat la data de 01.06.2011 a cuprins o perioada mare de verificare (ianuarie 2006- aprilie 2011), a impus solicitare de date (07.06.2011), cercetare la fata locului (17-21.06.2011), efectuarea de controale incrucisate la o serie de furnizori care au fost transmise la organele fiscale teritoriale la data de 12.07.2011, raspunsurile sosind la data de 03.08.2011 de la D.G.F.P. M., la 08.08.2011 de la D.G.F.P. T., la 23.08.2011 de la D.G.F.P. C. si la 07.11.2011 de la D.G.F.P. B.
De asemenea, controlul incrucisat realizat la furnizorul reclamantei, S.C. F.M. S.R.L. si materializat prin procesul verbal nr. 5876/18.07.2011 a stabilit ca reclamanta a completat eronat declaratia informativa 394 pentru semestrul II 2010, (ceea ce a impus completarea declaratiei rectificative la 24.06.2011), precum si faptul ca din contabilitatea furnizorului nu se pot determina lucrarile efectuate pentru reclamanta, ceea ce a pus echipa de inspectie fiscala in imposibilitate sa verifice costurile angajate de S.C. F.M. catre S.C. R. S.R.L.. Pentru remedierea acestei deficiente, prin Dispozitia de masuri nr. 250/18.07.2011 s-a pus in vedere furnizorului sa-si organizeze contabilitatea de gestiune astfel incat sa se identifice toate costurile angajate si repartizate pe fiecare lucrare in parte, respectiv pe fiecare beneficiar.
Din aceleasi verificari a rezultat existenta unei achizitii intracomunitare care a necesitat la 13.09.2011 demararea procedurii de schimb international de informatii pentru verificarea realitatii operatiunilor de achizitie, raspunsul fiind primit la 31.01.2012, asa incat obiectiv parata nu se putea incadra in termenul de 45 zile prevazut de pct. 6.2 din Ordinul nr. 263/2010, chiar prelungit conform pct. 6.3.
In perioada 07.02.2012-20.02.2012 s-a verificat modul in care a fost adusa la indeplinire masura stabilita prin dispozitia 250/18.07.2011 de catre S.C. F.M. S.R.L., la 24.02.2012, 29.02.2012 si 06.03.2013 s-au solicitat recurentei-reclamante explicatii si documente, iar la data de 19.03.2013 a fost incheiat, avizat si aprobat raportul de inspectie fiscala 199 si s-a emis decizia de impunere 186 si Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 187.
Pentru decontul lunilor mai 2011, iunie 2011 si iulie 2011, inspectia fiscala suspendata pentru finalizarea controlului pentru lunile precedente, a fost reluata la 21.03.2012 si a necesitat de asemenea control incrucisat la furnizori, ultima verificare (la S.C. F.M. S.R.L.) fiind incheiata la data de 12.07.2012.
Din succesiunea cronologica a actelor si masurilor intreprinse de organul fiscal rezulta ca masura suspendarii inspectiei fiscale s-a impus pana la finalizarea verificarilor incrucisate, iar necesitatea efectuarii acestor controale a reprezentat rezultatul dreptului de apreciere a organului fiscal ce era indreptatit a constata relevanta starilor de fapt fiscale, urmand a adopta solutia admisa de lege pe baza unor constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza (art. 6 Cod procedura fiscala).
In aceste conditii, corect a apreciat instanta de fond ca nesolutionarea in termenul legal a cererii de rambursare nu este rezultatul unei atitudini culpabile a organelor fiscale, fiind rezultatul unor cauze obiective ce tin de incadrarea decontului de TVA ca si decont cu risc fiscal mare, ce a presupus inspectie fiscala anticipata, precum si aceea ca in cursul inspectiei fiscale anticipate s-a impus efectuarea unor controale incrucisate ce au determinat suspendarea inspectiei fiscale, presupunand analiza unor operatiuni complexe ale reclamantei si ale furnizorilor.
In concluzie, in lipsa unei fapte ilicite si a culpei organului fiscal, instanta de fond a apreciat corect ca nu poate da curs cererii reclamantei de acordare a dobanzilor solicitate.
Aceasta solutie este in consens cu practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie (decizia nr. 1253/2012 dosar nr. 7592/2/2010) care a aratat ca termenul rezonabil, ca garantie a unui proces echitabil, nu este o notiune abstracta, ci se analizeaza de la caz la caz, in functie de anumite criterii cristalizate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului: complexitatea pricinii, atitudinea partilor, miza litigiului. Or, avand in vedere izvorul cererii de plata dobanzilor, temeiurile de fapt si de drept ale acesteia, complexitatea si tehnicitatea verificarilor necesare, in speta nu exista elemente consistente care sa justifice evaluarea fondului raportului juridic-fiscal de catre instanta, in lipsa unei decizii de solutionare a contestatiei administrative.
In ceea ce priveste jurisprudenta CJUE invocata de recurenta (Cauza C-107/201), se apreciaza de catre instanta de recurs ca aceasta nu se circumscrie situatiei de fata,deoarece se refera la aplicarea in timp a normelor nationale care reglementeaza rambursarea TVA, insa chiar si instanta europeana arata (paragraful 53), ca termenul de rambursare poate fi prelungit in vederea efectuarii unui control fiscal fara ca o astfel de prelungire sa fie considerata nerezonabila, in masura in care aceasta prelungire nu depaseste ceea ce este necesar pentru indeplinirea controlului.
A invocat recurenta si decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 1084/2012, care nu reprezinta izvor de drept, insa prin aceasta s-a statuat ca obligatia autoritatilor fiscale de a datora dobanzi la TVA rambursat cu intarziere decurge din culpa acestora de a suspenda inspectia pentru efectuarea de verificari incrucisate dupa expirarea termenului de 45 zile prevazut de art. 70 Cod procedura fiscala.
Pentru aceste motive, in baza art. 312 Cod procedura civila, va fi respins recursul formulat de reclamanta impotriva incheierii din 23.10.2013 si a sentintei nr. 1521/CA/21.05.2014 ca nefiind fondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016