TVA achitat de comisionul vamal. Organul fiscal nu poate ignora raporturile juridice nascute in baza contractului de comision intre importator si comisionarul vamal, ce i-a fost adus la cunostinta cu ocazia intocmirii RIF.

- art. 1511 din Legea nr. 571/2003.

TVA achitat de comisionarul vamal. Un al doilea motiv de recurs constand in aceea ca  reclamanta nu a justificat dreptul de deducere se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, dar nu este fondat.
 Organul fiscal nu poate ignora raporturile juridice nascute in baza contractului de comision intre importator si comisionarul vamal, despre existenta caruia reclamanta a informat-o prin Punctul de vedere solicitat cu ocazia intocmirii raportului de inspectie fiscala. 
Prin contractul-cadru de comision la export/import, comitentul  S.C. V. S.A. s-a obligat sa achite catre vama TVA pentru produsele importate, in consens cu prevederile  art. 1511 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile ?i completarile ulterioare, conform carora plata taxei pe valoarea adaugata pentru importul de bunuri suspus taxarii, este obliga?ia importatorului.
Deoarece nu si-a indeplinit aceasta obligatie, comisionarul, obligat prin contract la randul lui sa urmareasca derularea operatiunii de import, avea obligatia conform art. 95 lit. i din H.G. nr. 1114/2001 privind regulamentul de aplicare al Codului vamal al Romaniei, sa plateasca la birourile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat, in cazul in care aceasta plata nu s-a efectuat direct de catre titularul operatiunii.
Chiar daca pe ordinele de plata, dintr-o eroare materiala, nu s-a mentionat codul fiscal al comitentului, trebuie retinut ca toate documentele in baza carora s-a facut plata este mentionata intimata-reclamanta, operatiunea de import a fost inregistrata in contabilitatea acesteia, asa incat  are dreptul de deducere a TVA.
Un argument in plus este acela ca S.C. I. S.A.  nu si-a exercitat dreptul  privind deducerea TVA, desi,  daca situatia prezentata de recurenta ar fi fost reala, ar  fi existat o astfel de cerere.

Asupra recursului de fata:
Prin cererea inregistrata initial sub numar 217/64/2011 la Curtea de Apel Brasov si ulterior la Tribunalul Brasov sub nr. 6280/62/2011, reclamanta S.C. V. S.A., in contradictoriu cu parata A.N.A.F.-D.G.A.M.C., a solicitat sa se dispuna anularea in totalitate a Deciziei de impunere nr. 283/08.11.2010 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata si obligarea paratei la restituirea sumelor retinute nelegal reclamantei, respectiv a sumelor de 111.406 lei reprezentand TVA-ul achitat in vama de catre S.C. I. S.A. in numele S.C. V. S.A. – punct de lucru T.M. pentru importul in comision, TVA ce a fost dedus de catre V. S.A. si 217.344 lei reprezentand majorari de intarziere la plata, cu  cheltuieli de judecata (precizare de actiune, fila 7 la dosar, vol. I).
In motivarea cererii s-a aratat ca prin  decizia de impunere nr. 283/08.11.2010 – anexa nr.2 la prezenta s-au stabilit obligatii de plata suplimentare pentru S.C. V. S.A. privind sumele de:
- 111.406 lei reprezentand TVA-ul achitat in vama de catre S.C. I. S.A. in numele S.C. V. S.A. – punct de lucru T.M. pentru importul in comision, TVA ce a fost dedus de catre V. S.A.
-217.344 lei reprezentand majorari de intarziere la plata.
Aceste sume nu sunt datorate de catre S.C. V. S.A. pentru urmatoarele considerente:
In baza unui contract de comision la import nr. 2004.05.02/15.09.2004 – Anexa nr.3 la prezenta – S.C. I. S.A. B., in calitate de comisionar, a efectuat importul unor produse chimice specifice industriei chimice in numele  comitetului  S.C. V. S.A. – punct de lucru T.M., respectand cerintele legale referitoare la taxe vamale, TVA si alte formalitati cerute de Codul vamal. Importul in comision s-a efectuat in baza facturilor Invoice nr. 04236/01.11.2004, nr. 04243/08.11.2004, nr. 04257/17.11.2004, nr. 04259/24.11.2004 si nr. 04258/22.11.2004 si a Declaratiilor vamale de import  (DVI) aferente, respectiv DVI nr. 84920/01.11.1004, DVI nr.1132/08.11.2004, DVI nr. 1169/17.11.2004, DVI nr. 1200/2.11.2004 si DVI nr. 1188/22.11.2004 – anexa nr. 4 la prezenta. Mentioneaza ca pe facturile enumerate mai sus era specificat ca fiind cumparator ( S.C. V. S.A. – punct de lucru T.M.)
Taxa pe valoarea adaugata aferenta DVI –urilor enumerate mai sus, in valoare de 111.406 lei, a fost achitata in vama de catre comisionarul S.C. I. S.A. cu OP. nr. 1213/09.10.2004, OP. nr. 1249/5.11.2004, OP. nr. 1316/16.11.2004, OP. nr. 1347/22.11.2004, OP. nr. 1348/22.11.2004 – anexa 4 la prezenta.
TVA – ul in speta, in suma de 111.406 lei, nu a fost dedus in decontul TVA al S.C. I. S.A., fapt dovedit prin documentele anexate prezentei, respectiv Decontul de TVA al S.C. I. S.A. pe luna noiembrie 2004 – anexa nr. 5 la prezenta – Jurnalul de cumparari pe luna noiembrie 2004 al aceleiasi societati – Anexa nr.6 la prezenta - in care contravaloarea TVA – ului aferent facturilor in speta nu se regaseste.
Conform art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal – in forma in vigoare in noiembrie 2004 – dreptul de deducere al TVA apartinea societatii V. S.A., aceasta avand dreptul sa-si deduca taxa pe valoarea adaugata pentru bunurile importate, deoarece bunurile „erau destinate utilizarii in folosul activitatilor sale taxabile”. Or, in speta, bunurile importate reprezentau produse specifice productiei chimice, materii prime si materiale destinate procesului de productie al S.C. V. S.A. – punct de lucru T.M..
Ca atare, nu era necesar ca in ordinele de plata prin care S.C. I. S.A. a achitat TVA – ul in speta sa se specifice „Plata in numele S.C. V. S.A.”  deoarece plata nu putea fi facuta de S.C. I. S.A. in nume propriu, ci doar in numele S.C. V. S.A., care este titularul facturilor si proprietarul bunurilor importate. In acest sens se arata ca in conformitate cu prevederile contractului de comision la Export nr. 2004.05.02/15.09.2009 – art. IV – Obligatiile comisionarului – alin. 5 – comisionarul (S.C. V. S.A. – punct de lucru T.M.) era obligat sa achite Vama comisionul vamal, taxa vamala, TVA – ul in numele societatii V. S.A., chiar daca nu s-a specificat acest lucru in ordinele de plata aferente. Faptul ca ordinele de plata a TVA – ului emise de S.C. I. S.A. sunt corect intocmite rezulta si din acceptarea acestora de catre organele vamale. Daca platile nu ar fi fost corecte si acceptate de organele vamale, iar sumele nu ar fi intrat la bugetul de stat, organele vamale ar fi inceput deindata executarea silita si ar fi blocat conturile V. pentru neplata taxelor vamale.
In ceea ce priveste accesoriile la plata carora au fost obligati, constand in penalitati in valoare de 217.344 lei, sunt de parere ca acestea nu se justifica, fiind nelegale si nedatorate, ca urmare a aplicarii principiului de drept „ accesorium sequitur principale” (accesoriul urmeaza principalul). Astfel, fata de faptul ca debitul de 111.406 lei nu este datorat, nu pot fi obligati nici la plata accesoriilor, respectiv a majorarilor de intarziere in valoare de 217.344 lei.
Acest accesorii nu se justifica nici fata de faptul ca S.C. I. S.A. nu a dedus TVA – ul in speta, iar prin perceperea acestor sume ( debit + accesorii) de la S.C. V. S.A. se afla in fata unei imbogatiri fara justa cauza a statului.
De asemenea, se arata ca regimul TVA este reglementat la ora actuala de norme generale, norme de exceptie, exceptii de la exceptie, instructiuni, etc. Pentru deducerea TVA – ului, practica fiscala considera ca nu are relevanta achitarea acestuia, ci prezentarea corecta a documentelor in original.
Practica judiciara a statuat ca  „trebuie evitata dubla impunere si ca eventualele deficiente ale documentelor justificative nu pot constitui temei suficient pentru stabilirea in sarcina contribuabilului a unei TVA suplimentare, in lipsa unor indicii concludente cu privire la caracterul nereal al operatiunii efectuate”.
Legalitatea unui act administrativ presupune, potrivit principiilor constitutionale, asa cum au fost consolidate in practica si doctrina dreptului administrativ, conformitatea actului administrativ cu legea in baza careia a fost emis, actul administrativ fiscal fiind emis in baza si in executarea legii, in speta Legea nr. 571/2003. Considera ca Decizia de impunere nr. 283/8.11.2010 a fost emisa cu interpretarea gresita, tendentioasa a Legii nr. 571/2003.
La data de 24.03.2011, Decizia nr. 77/16.03.2011 privind solutionarea contestatiei reclamantei reprezentand plangerea prealabila a fost primita si inregistrata la societatea S.C. V. S.A.
Contractul de comision incheiat cu S.C. I. S.A. B. si facturile fiscale au fost inmanate organelor de control A.N.A.F. care au efectuat controlul, ele fiind documente in baza carora a fost emisa de catre A.N.A.F. Decizia de impunere nr. 283/8.11.2010. De asemenea, aceste documente au fost depuse de catre societatea V. in instanta, atat la cererea de suspendare a actului administrativ formulata de reclamanta – Dosar nr. 15444/62/2010 – Curtea de Apel Brasov, cat si la prezenta cerere de anulare a deciziei de impunere in prezenta cauza.
De asemenea, in motivarea deciziei nr. 77/2011 A.N.A.F. nu aduce nici un argument nou, care sa justifice respingerea contestatiei reclamantei.
In probatiune la dosar s-au depus inscrisuri si s-a efectuat expertiza tehnica contabila.
Parata A.N.A.F-D.G.A.M.C. a formulat intampinare in cauza (fila 76 la dosar nr. 217/64/2011 al Curtii de Apel Brasov) prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Prin sentinta civila nr. 6488/CA/23.12.2013 a fost admisa actiunea precizata, a fost anulata Decizia de impunere nr. 283/08.11.2010 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata emisa de parata si Decizia de solutionare nr. 77/16.03.2011, privind solutionarea contestatiei formulate de reclamanta S.C. V. S.A. impotriva Deciziei de impunere nr. 283/08.11.2010 si s-a dispus obligarea paratei la restituirea catre reclamanta a sumelor de 111.406 lei, reprezentand TVA-ul retinut societatii reclamante si  217.344 lei reprezentand majorari de intarziere la plata, precum si la  plata sumei de  6045 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta faptul ca in baza contractului de comision la Import  nr. 2004.05.02/165.09.2004,  S.C. I. S.A.  B., in calitate de comisionar, a efectuat importul unor produse chimice specifice industriei chimice in numele comitentului S.C. V. S.A. – punct de lucru T.M., respectand cerintele legale referitoare la taxe vamale, TVA si alte formalitati cerute de Codul vamal. Importul in comision s-a efectuat in baza  unor facturi Invoice, pe care era specificat la rubrica cumparator societatea V. S.A. – punct de lucru T.M..
Taxa pe valoarea adaugata aferenta facturilor in speta, in valoare de 111.406 lei, a fost achitata in vama de  catre comisionarul S.C. I. S.A. in numele si pentru societatea V. S.A.
Or, prin decizia de impunere in litigiu s-ar ajunge la o dubla impunere, respectiv achitarea TVA-ului de fiecare dintre cele doua societati susindicate.
Pentru a verifica legalitatea Deciziei nr. 283/2010 s-a dispus si efectuarea unei expertize contabile in cauza. Ca urmare a efectuarii expertizei, expertul contabil desemnat a depus la dosarul cauzei Raportul de expertiza tehnica – contabila nr. 619024/6.11.2013 (fila 56 la dosar, vol. II).
 Asa cum rezulta din raspunsul expertului din Raportul de expertiza  - obiectivul  nr.1 (paginile 43 – ultimul alineat si pagina 44 – primul alineat din Raportul de expertiza): „TVA- ul datorat importului la facturile in speta a fost achitat de catre S.C. I. S.A., in calitate de Comisionar, in numele S.C. V. S.A. in calitate de Comitent, deoarece V. nu a platit debitul vamal – TVA – ul datorat importurilor la data  nasterii datoriei, respectiv data la care au avut loc inregistrarile DVI – urilor aferente importurilor la facturile in speta. In baza art. 95 lit. i) din HG 114/2001 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, Comisionarul (I. S.A.) avea obligatia: „sa plateasca la birourile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat, in cazul in care aceasta plata nu  s-a efectuat direct de catre titularul operatiunii (V. S.A).”
Din Raportul de expertiza dispus in cauza rezulta ca Decizia de impunere nr. 283/2010 contestata de reclamanta si Decizia nr. 77/2001 privind solutionarea contestatiei formulate impotriva deciziei nr. 283/2012, sunt neintemeiate si nelegale, astfel incat S.C. V. S.A.  nu datoreaza  sumele la care a fost obligata, care i-au fost retinute automat de catre A.N.A.F. si cele pe care le-a achitat, pentru urmatoarele considerente:
1. In baza contractului de comision la Import nr. 2004.05.02/165.09.2004, S.C. I. S.A.  B., in calitate de comisionar, a efectuat importul unor produse chimice specifice industriei chimice in numele comitentului S.C. V. S.A. – punct de lucru T.M., respectand cerintele legale referitoare la taxe vamale, TVA si alte formalitati cerute de Codul vamal. Importul in comision s-a efectuat in baza  unor facturi Invoice, pe care era specificat la rubrica cumparator societatea V. S.A. – punct de lucru T.M..
Taxa pe valoarea adaugata aferenta facturilor in speta, in valoare de 111.406 lei, a fost achitata in vama de  catre comisionarul S.C. I. S.A. in numele si pentru societatea V. S.A., in baza contractului de comision si a reglementarilor vamale in vigoare la acea data. Asa cum rezulta din raspunsul expertului din Raportul de expertiza - obiectivul  nr. 1 (paginile 43 – ultimul alineat si pagina 44 – primul alineat din Raportul de expertiza): „TVA- ul datorat importului la facturile in speta a fost achitat de catre S.C. I. S.A., in calitate de Comisionar, in numele S.C. V. S.A. in calitate de Comitent, deoarece V. nu a platit debitul vamal – TVA – ul datorat importurilor la data  nasterii datoriei, respectiv data la care au avut loc inregistrarile DVI – urilor aferente importurilor la facturile in speta. In baza art. 95 lit. i) din HG 114/2001 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, Comisionarul (I. S.A.) avea obligatia: „sa plateasca la birourile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat, in cazul in care aceasta plata nu  s-a efectuat direct de catre titularul operatiunii (V. S.A).”
De asemenea in Raspunsul expertului contabil la obiectivul nr. 3 din Raportul de expertiza (Capitolul concluzii, pagina 44, alineatul 7 din Raportul de expertiza) se arata ca: TVA-ul in speta (111.406 lei) achitat in vama de catre I. S.A. in numele V. S.A. a fost inregistrat si dedus in evidentele contabile ale S.C. V S.A. – punct de lucru T.M. in mod corect, iar prin deducerea acestuia, bugetul de stat nu a fost prejudiciat.
Astfel, in baza Adresei I. S.A. nr. 500152/24.11.2004, aceasta ii informa ca TVA-ul aferent DVI - urilor in speta nu s-a dedus in decontul  de TVA al S.C. I. S.A., urmand a fi dedus de S.C. V. S.A. – punct de lucru T.M. si compensat cu facturi emise de V. S.A. – punct de lucru T.M..
Aceasta operatiune era posibila si perfect legala, asa dupa cum arata si expertul contabil in Raspunsul la obiectivul nr. 3 ( pag. 44 din Raportul de expertiza), in baza contractului de comision incheiat intre parti ( capitolul V: „PRETUL SI PLATA” ,a Art. 128 alin. 3 lit. 5 din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal)  si a art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, care prevede ca: „Comisionarul ( I. S.A.) isi poate exercita dreptul de deducere a TVA inscrise in declaratia vamala de import, in cazul in care vanzatorul este o persoana stabilita in strainatate” (in speta societatile  comerciale de la care s-au facut importurile aveau sediul in Germania, Spania si Austria). Aceasta prevedere legala nu il obliga pe comisionar sa isi deduca TVA-ul, ci ii permitea sa faca acest lucru, astfel incat, in mod corect acesta (I. S.A.) a instiintat comitentul (V.) ca isi poate deduce TVA-ul aferent acestor importuri, deoarece aceste importuri s-au facut in baza necesarelor cu produse destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile, conform Contractului de comision.
 Asa cum rezulta din Raspunsul expertului contabil la obiectivul nr. 2 din Raportul de expertiza ( pagina 44 alineatul 3): „S.C. I. S.A. nu si-a dedus TVA-ul in speta in luna noiembrie 2004, acesta fiind dedus o singura data, de catre o singura societate V. S.A., astfel incat bugetul de stat nu a fost prejudiciat prin aceasta operatiune, iar  organul de control – in mod gresit – nu le-a acordat dreptul de deducere a TVA-ului in speta”.
Totodata, fata de faptul ca debitul de 111.406 lei nu este datorat, nu sunt datorate de catre reclamanta nici accesoriile in suma de 217.344 lei.
Mai mult, din raspunsul expertului la obiectivul nr.7 din Raportul de expertiza  (pagina 46 alineatul 3) rezulta ca :” TVA-ul in  speta a fost achitat in termenul legal, astfel incat nu se datoreaza penalitati de intarziere.”
Fata de aceste considerente instanta, in baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si a textelor legale sus-indicate, a admis  actiunea reclamantei S.C. V. S.A. si a anulat deciziile in litigiu, obligand parata ANAF-D.G.A.M.C. sa restituie reclamantei sumele retinute acesteia in baza deciziilor in litigiu, dat fiind ca este supus repetitiunii tot ce se incaseaza in baza unui act nul sau rezolvit (art. 993 Cod civil).
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs  parata A.N.A.F. prin care a solicitat in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila  modificarea hotararii in  sensul respingerii actiunii.
In motivarea cererii de recurs, parata arata ca hotararea instantei de fond nu este motivata, deoarece au fost preluate intrutotul concluziile expertului contabil, fara sa ia in considerare obiectiunile pe care le-a formulat.
Pe fondul cauzei, arata ca in urma verificarilor efectuate s-a constatat ca in luna noiembrie 2004, intimata-reclamanta a dedus taxa  pe valoarea adaugata in suma de 111.406 lei aferenta importurilor efectuate cu declaratii vamale de import in care la rubrica „Destinatar” este inscrisa S.C. I.” S.A. B., motiv pentru care in mod corect organul fiscal a considerat ca  reclamanta nu are drept de deducere.
Nici facturile emise de furnizorii externi  si nici declaratiile vamale  de import nu au specificat numele reclamantei, iar ordinele de plata  reprezentand plata TVA pentru import produse specifice industriei chimice au inscris la rubrica platitor  numele  S.C. I. S.R.L.
Cat priveste argumentul instantei de fond ca  S.C. I. S.R.L. avea calitatea de comisionar in baza unei contract incheiat cu reclamanta, arata ca  acesta nu s-a depus la dosar si nici facturile emise de aceasta din urma, desi au fost solicitate de organul fiscal si cu ocazia  solutionarii contestatiei administrative.
Referitor la majorarile de intarziere, arata ca in mod eronat s-a retinut ca nefiind  datorate potrivit principiului „accesorium sequitur principale”.
Nici cheltuielile de judecata nu sunt datorate, fata de aplicarea corecta a legislatiei fiscale, iar in subsidiar solicita diminuarea onorariilor raportat la complexitatea cauzei si la activitatea depusa in cauza.
Intimata-reclamanta S.C. V. S.A. a depus intampinare in care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca  in mod neintemeiat recurenta sustine ca prima instanta a preluat concluziile expertului contabil, in conditiile in care organul fiscal nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza.
In facturile invoice la rubrica cumparator era specificat  S.C. V. S.A., iar TVA  a fost achitat de S.C. I. S.A.  in calitate de comisionar, situatie in care  retinerea inca o data de organul fiscal de la V. din TVA-ul de rambursat constituie imbogatire fara just temei. Desi V. a depus inca de la inceperea inspectiei fiscale contractul de comision si facturile aferente, recurenta afirma tendentios ca aceste documente nu au fost prezentate.
In faza procesuala a recursului nu s-au depus inscrisuri noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila, se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
  Motivul de recurs privind nemotivarea sentintei de incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila de la 1865, dar nu este fondat.
 Expertiza este un mijloc de proba prin care, in baza unei activitati de cercetare care implica date, metode stiintifice, expertul aduce la cunostinta instantei judecatoresti, concluziile motivate stiintific, cu privire la faptele pentru a caror elucidare sunt necesare cunostinte de specialitate.
Instanta a incuviintat proba cu expertiza considerata a fi utila, pertinenta si concludenta solutionarii  cauzei si, desi  nu este legata de concluziile expertului, nu este indreptatita  sa le inlature in conditiile in care se coroboreaza cu celelalte probe aflate la dosar.
 Raportul de expertiza a fost  apreciat in mod critic de catre instanta de judecata, din motivare rezultand ca a corelat concluziile acestuia cu restul materialului probator administrat in cauza, iar solutia pronuntata este rezultatul rationamentului logic al judecatorului,asa incat nu se poate sustine  contrariul.
Cat despre faptul ca ar fi formulat  obiectiuni  care nu au fost luate in considerare de instanta,  afirmatia nu este sustinuta de probe,din  studierea incheierilor de sedinta rezultand ca dupa  comunicarea catre parata a raportului de expertiza la data de 12.11.2013, aceasta nu a formulat obiectiuni.
Un al doilea motiv de recurs  constand in aceea ca  reclamanta nu a justificat dreptul de deducere se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, dar nu este fondat.
La emiterea actelor fiscale contestate, recurenta-parata a ignorant in totalitate  raporturile juridice  nascute in baza contractului de comision  intre  S.C. V.  S.A. si  S.C.  I. S.A., despre existenta caruia  reclamanta  a informat-o prin Punctul de vedere solicitat cu ocazia  intocmirii raportului de inspectie fiscala (fila 20 dosar recurs).
Prin contractul-cadru de comision la export/import nr.2004,05,05/01.12.2004, comitentul  S.C. V. S.A. s-a obligat sa achite catre vama TVA pentru produsele importate, in consens cu prevederile  art.1511 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile ?i completarile ulterioare, conform carora plata taxei pe valoarea adaugata pentru importul de bunuri suspus taxarii, este obliga?ia importatorului.
Deoarece nu si-a indeplinit aceasta obligatie, comisionarul, obligat prin contract la randul lui sa urmareasca derularea operatiunii de import, avea obligatia conform art. 95 lit. i din H.G. nr. 1114/2001 privind regulamentul de aplicare al Codului vamal al Romaniei, sa plateasca la birourile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat ,in cazul in care aceasta plata nu s-a efectuat direct de catre titularul operatiunii.
E adevarat ca  pe ordinele de plata, dintr-o eroare materiala, nu s-a mentionat  codul fiscal al comitentului, insa in  toate documentele in baza carora s-a facut plata  este mentionata intimata-reclamanta, operatiunea de import a fost inregistrata in contabilitatea acesteia, asa incat nu se poate sustine ca  cea care a efectuat  importul de bunuri a fost S.C. I. S.A.
Un argument in plus este acela ca S.C. I. S.A. nu si-a exercitat dreptul  privind deducerea TVA, desi,  daca situatia prezentata de recurenta ar fi fost reala, ar  fi existat o astfel de cerere.
Cat priveste majorarile de intarziere, in mod legal instanta de fond a  retinut ca  nu sunt datorate in  conditiile in  care nici debitul principal in cuantum de 111.406 lei nu este datorat.
Ultimul aspect criticat referitor la cuantumul cheltuielilor de judecata nu poate fi primit, avand in vedere  calitatea de parte cazuta in pretentii a paratei, precum si dispozitiile art. 274 alin 2 Cod procedura civila, care arata ca judecatorii nu pot micsora …plata expertilor …precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.
Pentru aceste motive, in baza art. 312 Cod procedura civila, va fi respins recursul declarat de parata  A.N.A.F.  impotriva sentintei civile nr. 6488/CA/23.12.2013, pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.