Reorganizarea serviciilor din cadrul fostelor D.G.F.P.-uri. Eliberarea tuturor functionarilor publici.

Dreptul lor de a opta pentru ocuparea unui post vacant din cadrul noii structuri rezultate cu conditia de a indeplini cerintele impuse de lege pentru ocuparea acelui post.

Prin sentinta civila nr. 1706/CA/16.06.2014 Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a respins cererea formulata de reclamantul L.E., in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice B. 
In fapt, tribunalul a constatat ca reclamantul, avand functia publica de executie de Referent superior clasa III, gradatia 5 la Serviciul Inspectie Fiscala Persoane Fizice 2-AIF  a fost mutat definitiv incepand cu data de 09.03.2012 la Serviciul de Verificari Fiscale – AIF - Aparat propriu, conform art. 91 alin. 2 din Legea  nr. 188/1999 republicata  (fila 84).
Aceasta masura nu a fost modificata, in opinia sa,  prin Decizia nr. 247 din 15.06.2012 (fila 11) intrucat aceasta din urma cuprinde numai dispozitia de detasare a contestatorului pe perioada 15.06.2012-06.07.2012 la Camera de Conturi a Judetului H., fara alte modificari ale raportului de serviciu, conform art. 87 alin. 2 din Legea  nr. 188/1999 republicata.
Asadar, atat timp cat la dosar nu a fost depusa o alta decizie privind modificarea raportului de serviciu al reclamantului, in sensul numirii sale in cadrul Serviciului de inspectie fiscala - Persoane Fizice 2, instanta nu poate sa retina ca acesta si-a desfasurat activitatea intr-un alt serviciu decat acela din cadrul caruia a fost eliberat din functie.
Chiar daca in fapt, reclamantul ar fi desfasurat activitati aferente atributiilor specifice postului din care a fost mutat la data de 09.03.2012, instanta a avut in vedere ca o astfel de situatie de fapt nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei contestate in speta, eliberarea neputand fi dispusa decat din functia publica in care acesta a fost numit, concluzie intemeiata chiar pe dispozitiile art. 97 lit. c din Legea nr. 188/1999 republicata conform carora, incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica.
In consecinta, nu are relevanta in cauza daca postul din care reclamantul a fost mutat definitiv a fost ori nu desfiintat intrucat eliberarea sa din functia publica nu a fost realizata din acest post.
Tribunalul a constatat ca prin Decizia nr. 664/01.08.2013 emisa de directorul general al D.G.R.F.P. B. (filele 86-87), reclamantul a fost eliberat din functia publica de executie de referent superior clasa III, grad 5 din cadrul Serviciului de verificari fiscale - Structura de administrare fiscala - Activitatea de inspectie fiscala - Director executiv adjunct - Aparat propriu D.G.F.P.J. H. la data expirarii termenului de preaviz.
In cuprinsul acestei decizii se specifica faptul ca reclamantului i se va pune la dispozitie in 7 zile de la data emiterii deciziei lista functiilor publice vacante corespunzatoare, existente la nivelul institutiei, prin publicarea acesteia pe site-ul A.N.A.F. si ca acesta are posibilitatea sa opteze pentru numirea intr-una dintre aceste functii publice.
Aceasta decizie a fost emisa in aplicarea H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea A.N.A.F., a O.U.G. nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii A.N.A.F., a Ordinului nr. 1104/2013 al Presedintelui A.N.A.F. privind aprobarea structurii organizatorice a directiilor generale regionale ale finantelor publice, nr. 1106/2013 privind aprobarea numarului de posturi pentru fiecare directie  generala regionala a finantelor publice, nr. 1113/2013 privind aprobarea statului de functii al Directiei Generale  Regionale a Finantelor Publice B.  si a dispozitiilor  art. 97 lit. c, art. 99 alin. 1 lit. b si alin. 2-7, art. 103, art. 106 si art. 109 din Legea  nr. 188/1999 rep. 2.
Caracterul normativ al H.G. nr. 520/2013 si al O.U.G. nr. 74/2013 nu a fost contestat in speta, aceste acte fiind de altfel publicate in Monitorul Oficial nr. 473/30.07.2013 si nr. 389/29.06.2013.
Raportat la continutul Ordinelor Presedintelui A.N.A.F. nr. 1104/2013, 1106/2013 si 1113/2013 (filele 37-43), tribunalul a constatat ca nu se confirma sustinerea reclamantului legata de caracterul acestora de acte administrative cu caracter normativ.
Astfel, toate aceste ordine au fost emise in aplicarea H.G. nr. 520/2013 si a O.U.G. nr. 74/2013 si au privit aprobarea structurii organizatorice, a numarului maxim de posturi al functionarilor publici ce urmau sa-si desfasoare activitatea in cadrul acestor institutii, modalitatea de desfasurare a examenului de testare profesionala pentru functionarii publici care au fost supusi reorganizarii ca urmare a intrarii in vigoare a H.G. nr. 520/2013, fiind aplicabile unor situatii strict determinate si producand efecte juridice fata de un numar determinabil de persoane.
Actele normative sunt acea categorie de acte juridice care contin o regula, adica un act de aplicabilitate repetata, asupra unor subiecti de drept nedeterminati, in timp ce actele individuale sunt acea categorie de acte care urmaresc stabilizarea unei situatii juridice precise in raport cu un numar relativ restrans si determinat de subiecti de drept.
Ordinele in discutie vizeaza structura A.N.A.F. si se adreseaza numai angajatilor structurilor acestei agentii, fiind fara relevanta ca in timp, exercitarea functiilor va fi realizata de persoane diferite.
In consecinta, acestea au caracter individual si pentru a produce efecte juridice nu este necesara publicarea lor in Monitorul Oficial, aducerea lor la cunostinta fiind asigurata prin publicarea lor pe site-ul A.N.A.F..
Astfel, nu se poate retine incalcarea in cauza a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, fiind aplicabile prevederile art. 11 alin. 2 lit. b din aceeasi lege conform carora actele cu caracter individual emise de organele administratiei publice centrale si de specialitate nu sunt supuse regimului publicarii in Monitorul Oficial.
Sustinerea reclamantului ca reorganizarea D.G.F.P. H. nu-i este opozabila nu a fost asadar retinuta iar problema accesibilitatii ordinelor in discutie, prin prisma jurisprudentei europene, nu se pune avand in vedere publicarea lor pe site-ul A.N.A.F si caracterul individual al acestora.
Incepand cu data de 01.08.2013, conform art. 20 alin. 1 si 3 din H.G. nr. 520/2013, directiile generale regionale ale finantelor publice se infiinteaza  prin transformarea directiei generale a finantelor publice a judetului, respectiv a municipiului Bucuresti in care este stabilit sediul directiei generale regionale, prin fuziunea prin absorbtie a celorlalte directii generale ale finantelor publice judetene din aria de competenta stabilita potrivit anexei nr. 2, care isi pierd personalitatea juridica iar activitatea si competentele tuturor directiilor generale ale finantelor publice absorbite din aria de competenta, precum  si a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora sunt preluate de catre directiile generale regionale ale finantelor publice, infiintate potrivit prevederilor prezentei hotarari.
De asemenea, conform  art. 10 alin. 8 si art. 20 alin. 4  din O.U.G. nr. 74/2013, incepand cu aceeasi data, personalul directiilor generale ale finantelor publice, precum  si personalul directiilor regionale pentru accize  si operatiuni vamale, directiilor judetene  si a municipiului Bucuresti pentru accize  si operatiuni vamale, care se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie, se preia in cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice, in limita numarului de posturi aprobat, in conditiile legii iar directiile generale regionale ale finantelor publice se subroga  in drepturile  si obligatiile structurilor absorbite prin fuziune, de la momentul fuziunii.
Emiterea deciziei de eliberare din functie la data de 01.08.2013 de catre directorul general al D.G.R.F.P. B. a fost realizata cu respectarea dispozitiilor mentionate, in limita competentelor dobandite ca urmare a reorganizarii, conform pct. 7 din Anexa 2 a H.G. nr. 520/2013, judetul H. fiind cuprins in aria de competenta a D.G.R.F.P. B.
Reclamantul a mai sustinut ca nu ar fi fost respectata procedura de reorganizare stabilita de art. 100 alin. 4 din Legea  nr. 188/1999 republicat., nefiind dovedita indeplinirea conditiilor pentru reducerea postului constand in modificarea atributiilor specifice in proportie de peste 50% sau in modificarea conditiilor referitoare la studii.
Instanta a avut in vedere ca dispozitia legala invocata de reclamant nu este incidenta in speta.
Astfel, art. 100 alin. 1 si alin. 4 din Legea  nr. 188/1999 republicata vizeaza reorganizarea institutiei publice prin numirea functionarilor publici in noi functii publice sau noi compartimente si respectiv reducerea unui singur post, justificata daca atributiile aferente acestuia se modifica in proportie de peste 50% sau daca sunt modificate conditiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
In cauza, reorganizarea A.N.A.F. a fost realizata in baza O.U.G. nr. 74/2013 si H.G. nr. 520/2013, prin fuziunea prin absorbtie a structurilor teritoriale iar personalul directiilor generale ale finantelor publice a fost preluat in cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice, in limita numarului de posturi aprobat, in conditiile legii (art. 24 alin. 2 din H.G. nr. 520/2013).
Prin Ordinul Presedintelui A.N.A.F. nr. 1106/2013 a fost aprobat numarul de posturi pentru fiecare directie generala regionala a finantelor publice, pentru D.G.R.F.P. B. fiind aprobate 2911 posturi (fila 44).
In noua structura a A.J.F.P. H. a fost cuprins un numar de 384 de posturi dupa reorganizare fata de 464 de posturi aprobate anterior reorganizarii, aspect confirmat de adresa nr. 6690/31.10.2013 a D.G.R.F.P. B. (fila 88 dosar).
In consecinta, este evident ca nu s-a procedat la reducerea unui anumit post pentru a fi incidente dispozitiile legale invocate de reclamant ci la reducerea efectiva a numarului de posturi aprobate pentru A.J.F.P. H., ca urmare a procesului de reorganizare a A.N.A.F..
Reclamantul nu a contestat faptul ca toti functionarii din cadrul Serviciului Verificari Fiscale –A.I.F. au fost eliberati din functie si in consecinta nu poate fi retinuta apararea sa ca ar fi fost supus unui tratament discriminatoriu, toti angajatii aflati in aceeasi situatie, fiind astfel supusi aceluiasi tratament.
In conditiile in care reorganizarea A.N.A.F. nu a presupus reducerea unui anumit post ci a tuturor posturilor la nivel national, instanta retine faptul ca nu se verifica ca si motiv de nelegalitate al deciziei de eliberare din functia publica, neaplicarea criteriilor prevazute de art. 100 alin. 2 din Legea  nr. 188/1999 republicata.
Aceste criterii vizeaza numai aplicarea dispozitiilor art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicata cu privire la care s-a aratat deja ca nu au incidenta in cauza iar calificativele obtinute de reclamant ori criteriile obiective de selectie, prevazute de art. 69 din Legea  nr. 188/1999 republicata servesc la promovarea functionarilor publici si la evaluarea performantelor profesionale, aspecte neincidente in cauza.
Din aceasta perspectiva nu poate fi retinuta nici apararea reclamantului ca procedura in discutie contravine Legii  nr. 188/1999 republicata, ori ca H.G. nr. 520/2013 si ordinele emise in aplicarea sa contravine acelorasi dispozitii ale Legii  nr. 188/1999 republicata.
Organizarea examenului pentru posturile aprobate, in conditiile in care exista mai multe optiuni pentru aceste posturi,  formulate de angajati nu conduce la crearea unei discriminari intrucat s-a acordat posibilitatea tuturor functionarilor de a formula o atare optiune si de a sustine o testare profesionala.
Nu pot fi retinute ca intemeiate nici sustinerile reclamantului legate de lipsa unor motive obiective, efective privind reorganizarea structurii din care a facut parte intrucat aceasta constituie o chestiune legata de oportunitatea reorganizarii activitatii A.N.A.F., care nu formeaza obiectul investirii instantei raportat la pretentiile reclamantului.
In acest context, eliberarea reclamantului din functie a fost dispusa in baza art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 republicata, respectiv ca o consecinta a reducerii personalului urmare a reorganizarii activitatii institutiei.
A aratat reclamantul ca in decizia de eliberare din functie nu s-a precizat expres daca postul ocupat a fost sau nu desfiintat in urma reorganizarii sau daca numarul posturilor a fost ori nu redus.
Aceasta aparare vizeaza practic lipsa motivarii actului administrativ, carenta ce nu poate fi retinuta in speta atat timp cat motivarea deciziei de eliberare din functie este una extrinseca.
Obligatia autoritatii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garantie  impotriva arbitrariului in conduita administratiei publice, menita, pe de o parte, sa permita destinatarilor unei decizii administrative sa-i cunoasca si sa-i evalueze temeiurile si efectele si, pe de alta parte, sa faca posibila exercitarea controlului de legalitate, o motivare insuficienta sau gresita echivaland cu lipsa motivarii.
Cerinta motivarii actului administrativ fiscal este indeplinita si in situatia in care in continutul acestuia nu sunt reluate in extenso toate temeiurile de fapt si de drept care au fost retinute intr-un alt inscris pe care  actul administrativ s-a fundamentat, la care actul contestat face referire expresa si pe care il inglobeaza. (Decizia nr. 1470 din 11 martie 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal).
Or, raportat la preambulul deciziei nr. 664/01.08.2013, tribunalul constata ca masura eliberarii din functie a fost temeinic justificata prin raportare la dispozitiile legale care au stat la baza dispunerii sale.
De asemenea, parata a urmat toate etapele reglementate de lege in procedura de reorganizare, respectand dreptul reclamantului la preaviz si la formularea optiunii pentru unul dintre posturile vacante corespunzatoare, fara ca acesta sa dovedeasca manifestarea intentiei de a ocupa unul dintre aceste posturi, in conditiile in care testarea organizata nu a constituit un examen de recrutare ori promovare a functionarilor publici ci a fost menita sa asigure celor ale caror posturi au fost reduse posturi corespunzatoare, de nivelul functiei detinute ori inferioare.
In consecinta, decizia de eliberare din functie a fost legal emisa de parata iar pretentia reclamantului de reincadrare in functia de inspector fiscal nu este admisibila, cum intemeiat a aratat prin intampinare parata intrucat postul sau ocupat in cadrul AIF - Serviciul Verificari Fiscale nu mai este prevazut in structura A.J.F.P. H. iar el nu a ocupat un post in cadrul A.I.F. - Serviciul Inspectie Fiscala Persoane Fizice 2 la data eliberarii din functie.
Fata de aceste considerente, nici pretentia reclamantului privind plata de catre parata a despagubirilor individualizate in petitul 3 nu este intemeiata, aceasta avand un caracter accesoriu iar instanta a respins cererea formulata ca neintemeiata.
 Impotriva acestei solutii, reclamantul, prevalandu-se de prerogativa conferita prin dispozitiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a promovat recurs, cerand casarea in tot a sentintei atacate si urmare a rejudecarii admiterea actiunii introductive, pe considerentul ca prima instanta i-a inlaturat nemotivat apararile formulate in cauza, aplicand gresit normele de drept material incidente. Ca urmare, hotararea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 99 alin. 1 lit. b a Legii nr. 188/1999, atata timp cat nu exista nici un act administrativ din care sa rezulte posturile desfiintate. Recurentul sustine ca nu asistam la o noua functie ci doar la o schimbare de denumire, cu adaugare de atributii, fara ca acestea sa depaseasca 50% din atributiile functiei vechi. Cu exceptia celor 16 zile in care a fost detasat la Curtea de Conturi, recurentul sustine ca si-a indeplinit in fapt si in drept atributiile de serviciu aferente postului de referent superior in cadrul Serviciului de Inspectie Fiscala - Persoane Fizice nr. 2, efectuand in mod legal in numele D.G.F.P. H. controale fiscale la contribuabili persoane fizice, intocmind totodata rapoarte fiscale care ulterior si-au produse efectele conform legii. Aceste controale fiscale puteau fi efectuate numai de catre functionari publici din cadrul serviciului de inspectie fiscala. Se sustine ca decizia nr. 664/01.08.2013 nu respecta principiile prevazute de Legea nr. 188/1999 - transparenta - tratament egal si nediscriminatoriu - si este rezultatul unei proceduri netransparente si nelegale in cadrul carora functionarii publici cu grade profesionale superioare sunt eliberati din functie inainte de functionarii publici cu grade profesionale inferioare, din posturile care au existat doar scriptic si nu de fapt si de drept.
In replica, intimata, prin consilier juridic, a formulat intampinare cu respectarea prescriptiilor legale, punand concluzii de respingere ca nefondata a recursului dedus judecatii.
Curtea, cercetand cuprinsul probatoriului administrat in cauza, raportand sentinta atacata la motivele expuse in cuprinsul declaratiei de recurs, constata urmatoarele:
Decizia nr. 664/01.08.2013 a carei anulare recurentul o solicita a fost emisa in aplicarea dispozitiilor H.G. nr. 520/2013 si ale O.U.G. nr. 74/2013 care sunt acte normative publicate in Monitorul Oficial si adoptate cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003. Promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, de recomandarile FMI referitoare la scaderea cheltuielilor bugetare, precum si de necesitatea eliminarii disfunctionalitatilor ivite inauntrul  aparatului fiscal, a utilizarii resurselor financiare bugetare de care dispune la capacitate maxima si in conditii de eficienta.
Prin urmare, reorganizarea  A.N.A.F. a fost realizata in temeiul O.U.G. nr. 74/2013 si ale H.G. nr. 520/2013, fiind materializata prin metoda fuziunii prin absorbtie a unor structuri centrale si teritoriale, fiind practic indeplinita atat prin modificarea structurii interne cat si prin desfiintarea sau redenumirea unor unitati. Astfel, incepand cu data de 01.08.2013, odata cu intrarea in vigoare a noii forme de organizare a A.N.A.F., directiile regionale judetene pentru accize si operatiuni vamale, directiile generale ale finantelor publice judetene si administratiile finantelor publice municipale si-au incetat existenta sub aceste forme de organizare si au fost absorbite de catre noua structura teritoriala, drepturile si obligatiile lor fiind astfel transferate in sarcina si exercitiul noilor directii infiintate. Acest proces de preluare prin absorbtie a vechii structuri este reglementat de art. 10 din O.U.G. nr. 74/2013. Insa incadrarea personalului pe noile functii s-a facut in limita numarului de locuri aprobat, ceea ce denota ca reorganizarea A.N.A.F. a implicat si reduceri de personal. Mai exact, incadrarea personalului in noile functii a avut loc prin numire directa atunci cand numarul de posturi a fost egal sau mai mare decat numarul persoanelor ce urmau a fi reincadrate, respectiv prin concurs, in cazurile in care numarul posturilor a fost mai mic decat personalul ce urma a fi numit in noile functii. In acest sens, pe site-ul A.N.A.F.  au fost publicate posturile declarate vacante, fiecare functionar public fata de care s-a dispus eliberarea din functie cu preaviz avand latitudinea de a opta conform pregatirii profesionale si exigentelor functiei. Prin intermediul Ordinelor nr. 1104/2013, nr. 1106/2013 si nr. 1113/2013 ale Presedintelui A.N.A.F. s-a aprobat si repartizat numarul maxim de posturi pentru fiecare directie generala regionala a finantelor publice, s-a aprobat structura organizatorica si noile state de functii.  Aceste ordine au fost emise de catre Presedintele A.N.A.F. in temeiul prerogativelor conferite prin art. 9-11 din H.G. nr. 520/2013, deci de organul unipersonal competent si in limitele competentei sale,  in forma scrisa si cu procedura prevazuta de lege, fiind acte administrative al caror semnatar nu a interpretat gresit dispozitiile legale enumerate in preambulul lor, dupa cum nu a aplicat o alta dispozitie decat cea care trebuia aplicata raportului social cu care a fost investit. Ordinele sus-mentionate vizeaza strict functionarii publici si personalul din cadrul aparatului propriu al A.N.A.F. si din cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice, ceea ce denota ca nu pot fi interpretate ca fiind acte cu caracter normativ, acte cu aplicabilitate generala, adresate erga omnes. Aceste acte se adreseaza unui numar restrans si bine definit de subiecti, si nu cuprind reglementari de principiu, nefiind destinate unui numar nedeterminat de persoane. Spre deosebire de acestea, actele normative sunt acea categorie de acte juridice care contin o regula, adica un act de aplicabilitate repetata, asupra unor subiecti de drept nedeterminati, considerent fata de care instanta respinge sustinerile recurentului referitoare la caracterul normativ a respectivelor ordine adresate in realitate unui numar relativ restrans si determinat de subiecti de drept. Prin urmare, aceste ordine emise pentru aplicarea in concret a dispozitiilor O.U.G. nr. 74/2013 si a H.G. nr. 520/2013 au caracterul unor acte administrative cu caracter individual si nu normativ. Numarul de posturi inainte de reorganizare la nivelul A.N.A.F. si al structurilor subordonate era de 28.904, iar in prezent, dupa reorganizare, numarul de posturi a scazut la 27.100, adica cu 1.804 la nivelul intregii tari. Reorganizarea D.G.R.F.P. B. a implicat reducerea numarului de posturi, incat inainte de reorganizare fosta D.G.F.P. H. avea aprobate un numar de 464 de posturi, iar dupa reorganizare, noii structuri i-au fost aprobate un numar de 384 posturi, operandu-se o reducere de 80 de posturi. Prin urmare, reorganizarea a vizat intreaga structura a fostei D.G.F.P. H.  si nu doar un serviciu anume, punandu-se problema  reorganizarii unei activitati in intregul sau. Aceasta reorganizare a antrenat eliberarea functionarilor publici care isi desfasurau activitatea in vechea structura a  D.G.F.P. H.  nu doar a unora asa cum eronat sustine recurentul si crearea posibilitatii ca fiecare dintre acestia sa-si exprime optiunea de ocupare a posturilor vacante aprobate prin noile state de functii. Reorganizarea, ca si modalitate efectiva de punere in practica, nu a prevazut o modificare a atributiilor de serviciu, ci a constat intr-o reducere a numarului de posturi. Aceasta reducere nu s-a intemeiat pe dispozitiile art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, ci a fost urmarea procesului de reorganizare a A.N.A.F. si a structurilor subordonate, generand organizarea concursului pentru ocuparea posturilor aferente noii structuri. In consecinta, eliberarea din functie dispusa prin decizia atacata vine ca urmare a reorganizarii intregii institutii prin reducerea unor posturi. Nu s-au infiintat posturi similare celor desfiintate, ci s-a stabilit un numar de posturi corespunzator noii structuri organizatorice aprobate.
Eliberarea din functia publica detinuta a operat in temeiul prevederilor art. 97 lit. c raportat  la art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, deci urmare a reorganizarii activitatii institutiei. Dispozitia de eliberare din functie a fost emisa de organul unipersonal competent si in limitele conferite prin lege (directorul general al D.G.R.F.P. B.), este emisa in forma scrisa si cu procedura prevazuta de Legea nr. 188/1999, este motivata, intemeiata juridic. Functia de pe care recurentul a fost eliberat nu se mai regaseste in actualul stat de functii al A.J.F.P. H.. Eliberarea din functie s-a facut in mod corect de pe functia pe care recurentul era incadrat, respectiv de pe functia pe care a fost mutat definitiv prin decizia nr. 134/2012, necontestata. Totodata, decizia de eliberare din functie a fost emisa de conducatorul D.G.R.F.P. B.  din considerentul ca incepand cu data de 01.08.2013  D.G.F.P. H. nu mai exista. D.G.R.F.P. B.   s-a subrogat incepand cu data de 01.08.2013 in toate drepturile si obligatiile fostei D.G.F.P.H., inclusiv in ceea ce priveste raportul de serviciu al recurentului din prezenta cauza. Desi avea posibilitatea legala de a opta pentru unul din posturile vacante pentru care indeplinea conditiile cerute de functia respectiva, reclamantul nu a inteles sa se prevaleze de acest drept, el neexprimandu-si practic dorinta de a continua sa isi desfasoare activitatea in cadrul noii structuri create. Prin neexprimarea vreunei optiuni, recurentul reclamant si-a asumat faptul, ca dupa expirarea termenului de preaviz, sa opereze incetarea raportului sau de serviciu prin eliberarea din functie potrivit art. 99 alin. 1 lit. b.  
Curtea, fata de considerentele sus expuse,
- sesizand ca la nivelul autoritatii parate nu s-a procedat la reducerea unui post anume ocupat ci a numarului de posturi de functionari publici, ca nu s-a purces la infiintarea de posturi similare celor desfiintate, ca postul ocupat de recurent anterior reorganizarii nu se mai regaseste in noua structura aprobata a A.J.F.P.H.,
- vazand ca D.G.R.F.P. B. s-a constituit ca o autoritate publica teritoriala complet distincta fata de fosta D.G.F.P. H. care s-a desfiintat,
- tinand cont ca reorganizarea nu a vizat modificarea atributiilor de serviciu ci a constat intr-o reducere a numarului de posturi, fiind facuta in mod transparent si cu respectarea prescriptiilor inserate in cuprinsul Legii nr. 188/1999, incat pentru posturile pentru care au fost exprimate mai multe optiuni s-a organizat concurs, iar pentru posturile vacante pentru care a fost exprimata o singura optiune s-a procedat la numirea in functie fara sustinerea vreunui concurs,
- constatand ca reorganizarea serviciilor din cadrul fostei D.G.F.P. H. a presupus eliberarea tuturor functionarilor publici care isi desfasurau activitatea in vechea structura, nu doar a unora cum sustine recurentul, incat decizia de eliberare a sa din functie nu are caracter discriminatoriu,
- sesizand ca toti functionarii publici din cadrul vechii structurii au primit preavize si au avut dreptul sa opteze pentru ocuparea unui post vacant din cadrul noii structuri rezultate cu conditia de a indeplini cerintele impuse de lege pentru ocuparea acelui post,
- constatand ca decizia nr. 134/09.03.2012 a fostei D.G.F.P. H., in temeiul careia recurentul a fost mutat definitiv la Serviciul de Verificari Fiscale, este un act administrativ obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intra sub incidenta dispozitiei respective, fiind un act executoriu prin el insusi, recurentul necontestandu-i legalitatea pe calea contenciosului administrativ,
- apreciind ca hotararea primei instante nu cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, ca in considerentele sale sunt aratate motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, ca practic motivarea este una clara, precisa si necontradictorie, judecatorul raspunzand apararilor formulate pe baza probelor administrate in cauza, interpretand corect dispozitiile legale incidente, neextinzand norma juridica dincolo de ipotezele la care ea se aplica, apreciind corect ca nu asistam la o violare a principiilor generale de drept, facand aplicatiunea dispozitiilor art. 496 din Noul Cod de procedura civila  a respins ca nefondat recursul dedus judecatii, mentinand ca legala si temeinica solutia atacata.