Raport de evaluare intocmit de ANI. Aplicarea legii in timp.

Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata urmatoarele:
In fapt, raportul de evaluare nr. 129464/G/II/19.12.2011 se intemeiaza pe urmatoarele imprejurari, necontestate de reclamant:
Prin adresa nr. 21449/01.11.2011, Universitatea „A.I.C” I., a comunicat faptul ca domnul  prof. dr. A.V. a desfasurat activitati didactice, in regim de plata cu ora, in baza deciziilor si hotararilor emise de Senatul Universitatii „A.I.C” I. in perioada ianuarie 2007 - decembrie 2010.
Prin adresa nr. 12786/08.12.2011, Institutul National de Medicina Legala „M.M.” B., a comunicat faptul ca domnul  A.V. a fost desemnat membru in Comisia superioara de medicina legala din cadrul I.M.L. „M.M.”, in baza ordinelor nr. 725/26.04.2007 si nr. 393/30.04.2010 emise de Ministerul Sanatatii, in perioada 2007- prezent.
Prin adresa nr. 443/09.11.2011, Institutul de Medicina Legala l., a comunicat faptul ca domnul A.V. exercita functia de conducere de director al acestui institut din anul 2001 conform Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei nr. 329/21.05.2001 privind confirmarea functiei de director la Institutul de Medicina l., a conf. dr. A.V., in perioada 2001 - prezent.
Prin adresa nr. 5932/01.11.2011, Colegiul Medicilor din Romania, a comunicat faptul ca domnul A.V. a fost validat in functia de presedinte al Colegiului Medicilor din Romania incepand cu data de 21.12.2007 pe o durata de 4 ani, conform Mandatului atribuit in urma sedintei Consiliului National al Colegiului Medicilor din Romania pentru desemnarea conducerii, in perioada 2007 - 2011.
Prin adresa nr. 640/13.12.2011. Colegiul Medicilor din l., a comunicat faptul ca domnul  A.V. a fost validat in functia de presedinte al Colegiului Medicilor din l. incepand cu data de 16.12.2003, conform Procesului - verbal al Comisiei Electorale Judetene l. din 16.12.2003. in perioada 2003 - prezent.
Prin adresa nr. 3693/09.11.2011, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, a comunicat faptul ca domnul A.V. este inregistrat ca arbitru in cadrul Comisiei Centrale de Arbitraj care solutioneaza litigiile dintre furnizorii de servicii medicale si Casele de Asigurari de Sanatate, in baza ordinului nr. 433/19.04.2006 emis de Ministerul Sanatatii, iar prin procesul-verbal de sedinta din data de 04.05.2006 a fost desemnat ca presedinte al Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in perioada 2006 - prezent.
Prin adresa nr. E 2430/15.11.2011, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a comunicat pe suport electronic (format CD) documentele solicitate in legatura cu proiectul POSDRU/89/1.5/S/64123 „Standarde europene”.
Prin adresa nr. 24080/02.12.2011, Universitatea de Medicina si Farmacie „G.T. P.” I. a confirmat exercitarea de catre domnul A.V. a functiei de rector al acestei universitati, asa cum rezulta din Ordinul Ministrului Educatiei, Cercetarii si Tineretului nr. 3560/27.03.2008 privind care se confirma in functia de rector al Universitatii de Medicina si Farmacie „G.T.P.” l., a prof. univ. dr. A.V., care are si calitatea de ordonator de credite, in mandatul 2008 - 2012 pentru programe postdoctorale competitive de formare in domeniul managementului cercetarii avansate si expertizei psihiatrice medico – legale”.
In drept, aceasta stare de fapt a fost incadrata prin raportul de evaluare nr. 129464/G/II/19.12.2011 contestat ca reprezentand o stare de incompatibilitate, in sensul art. 215 alin. (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011  potrivit cu care „ persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot exercita functia de rector pe perioada indeplinirii mandatului”, iar potrivit alin, (5) „functiile de conducere sau de demnitate publica se pot cumula cu functii didactice sau de cercetare”.
Astfel, s-a retinut ca reclamantul este profesor universitar in cadrul Facultatii de Medicina si confirmat in functia de rector al Universitatii de Medicina si Farmacie „G.T.P.” I., prin ordinul Ministerului Educatiei nr. 3560/27.03.2008, functie de conducere pe care o exercita si in prezent.
De asemenea, reclamantul a desfasurat activitate didactica in perioada ianuarie 2007 - decembrie 2010 la Universitatea „A.I.C.” I.
S-a concluzionat ca, reclamantul, incepand cu data de 13.01.2011 (data intrarii in vigoare a dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Legea nr. 1/2011), se afla in stare de incompatibilitate intrucat a incalcat prevederile art. 215 alin. 3 din Legea nr. 1/2011 referitoare la obligatiile ce ii reveneau in calitate de rector, si prevederile art. 441 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 referitoare la incompatibilitatilor organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din Romania, deoarece a exercitat simultan atat functia de rector al Universitatii de Medicina si Farmacie „G.T. P.” I., cat si urmatoarele functii publice de conducere:
director al Institutului de Medicina Legala l.,
presedinte al Colegiul Medicilor din Romania,
presedinte al Colegiul Medicilor din I.,
presedinte al Comisie Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si membru in Comisia superioara de medicina legala din cadrul Institutului National de Medicina Legala „M.M.” B..
Sub aspectul criticilor privind nulitatea raportului nr. 129464/G/II/19.12.2011 motivat de faptul ca desi i s-a comunicat existenta unei singure declansari a procedurii de evaluare, s-au intocmit trei rapoarte diferite, desi art. 21 al. 1, 3 si 4 din Legea nr. 176/2010 precizeaza in mod expres ca se intocmeste un singur raport de evaluare, Curtea le va inlatura retinand ca  dispozitiile legale precizate nu instituie si sanctiunea nulitatii exprese, si in consecinta nulitatea ce poate interveni este o nulitate relativa virtuala pentru intervenirea careia este necesara intrunirea cumulativa a conditiilor prevazute de art. 105 alin.2 Cod procedura civila  respectiv invocarea  producerii unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin anularea actului de procedura. In speta nici nu s-a invocat vreo vatamare  si in nici un caz nu s-au produs dovezi in sensul indeplinirii celor doua conditii enuntate conform art. 1169 Cod civil vechi aplicabil in speta.
Criticile de nelegalitate privind lipsa indicarii pretinselor incompatibilitati si incadrarii juridice vor fi de asemenea inlaturate, in conditiile in care  prin raportul nr. 129464/G/II/19.12.2011 se enumera functiile detinute de reclamant si dispozitiile legale incidente in  cauza.
Curtea constata ca raportul de evaluare este nelegal din urmatoarele motive:
 Raportul de evaluare nr. 129464/G/II/19.12.2011 intocmit de AGENTIA NATIONALA DE INTEGRITATE  este nelegal prin prisma unei gresite aplicari in timp a dispozitiilor legale incidente.
Se impune o delimitare clara a principiul neretroactivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legi noi (asa cum s-a statuat in decizia de speta  pronuntata in recurs de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 874/59/2011 intr-o speta similara)  in sensul ca principiul aplicarii imediate a legii noi, specific normelor de drept procedural, nu poate conduce la suprimarea unei situatii juridice nascute anterior intrarii in vigoare a legii noi.
Daca in materia normelor de drept procedural principiul aplicarii imediate a legii civile reprezinta regula, normele de drept substantial sunt guvernate de principiul neretroactivitatii legii civile noi.
Astfel, in primul rand, dispozitiile art. 215 alin. 3 si 4 din Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale reprezinta norme de drept substantial, intrucat reglementeaza regimul juridic al incompatibilitatilor, stabilind astfel continutul unui element substantial al raportului juridic.
Normele de drept material sau substantial reprezinta acele norme juridice care vin sa reglementeze drepturile, obligatiile si capacitatea persoanelor in raporturile lor patrimoniale sau nepatrimoniale, dar si in raporturile lor fata de stat sau de organele acestuia. In schimb, normele de drept procedural reprezinta acele norme juridice care stabilesc organele, forma si mijloacele necesare existentei si aplicarii normelor de drept material.
Principiul aplicarii imediate a legii noi s-ar justifica in cazul normelor de drept procedural prin aceea ca, fata de continutul acestor norme, nu se poate ajunge la o suprimare a unor situatii juridice si nici nu se poate aduce atingere unor drepturi castigate sub imperiul vechii legi.
Potrivit principiului aplicarii imediate a legii noi, legea noua se aplica de indata ce aceasta a fost adoptata sau la termenul prevazut in cuprinsul sau, la toate situatiile aparute dupa intrarea ei in vigoare. Drept urmare, legea noua se aplica numai situatiilor ce se ivesc dupa adoptarea ei, iar nu si situatiilor anterioare, in speta, deci, legea noua s-ar aplica mandatelor ulterioare, si nu celor in curs de exercitare.
In al doilea rand, in cazul normelor de drept material nu este posibila aplicarea imediata a legii noi, fara a avea in vedere cazul in care o situatie juridica nascuta sub imperiul vechii legi produce efecte si sub imperiul noii legi. Aplicarea in timp a legii civile, guvernata de principiul neretroactivitatii legii civile noi, principiul aplicarii imediate a legii noi si ultra-activitatea legii noi trebuie sa se realizeze tinand seama de perioada de timp in care s-a nascut situatia juridica reglementata si perioada in care aceasta isi produce efectele.
Curtea apreciaza ca prin raportul contestat s-a redus aplicabilitatea principiului neretroactivitatii legii civile noi la situatiile invocate anterior intrarii in vigoare a legii noi, rezolvand situatia din prezenta cauza in care situatia juridica continua sa produca efecte si sub imperiul legii noi.
In speta, ne aflam in prezenta unei situatii juridice care nu si-a epuizat efectele la momentul intrarii in vigoare a legii noi, intrucat, la momentul intocmirii Raportului de evaluare, mandatul reclamantului de rector nu se finalizase.
Principiul neretroactivitatii legii, prevazut la art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, potrivit caruia legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile", impune ca la analiza regimului incompatibilitatii sa fie avute in vedere criteriile existente la data numirii in functie, orice modificare ulterioara a legii, inclusiv cea referitoare la incompatibilitati, neputand afecta mandatele in curs de exercitare.
 Mai mult raportul contestat face o interpretare gresita a dispozitiilor cu caracter tranzitoriu cuprinse in art. 364 (2) din Legea nr. 1/2011, dispozitii aplicabile cazurilor de incompatibilitate prevazute in art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Legea nr. 1/2011.
Potrivit art. 364 alin. (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, la finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitatilor se vor stabili in baza prezentei legi." Din cuprinsul textului legal reiese in mod neechivoc faptul ca modificarile aduse regimului de incompatibilitate nu pot fi retinute in persoana celor care se afla in curs de exercitare a mandatului, cata vreme doar dupa „finalizarea mandatului actual", noile organe de conducere ale universitatilor (inclusiv rectorii) vor fi alese conform prevederilor „prezentei legi”. Per a contrario, persoanelor care se afla in curs de exercitare a mandatului nu li se aplica modificarile aduse de Legea educatiei nationale nr. 1/2011.
Textul legal din Legea educatiei nationale potrivit caruia „la finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitatilor se vor stabili in baza prezentei legi” nu poate fi interpretat decat in sensul ca starea de incompatibilitate, generata de noile prevederi legale, sa nu suprime mandatul dobandit anterior intrarii in vigoare a noii legi urmand ca „noile organe de conducere ale universitatilor” sa se stabileasca in baza noii legi cu respectarea regimului de incompatibilitati reglementat de noua lege, in vigoare la data inceperii mandatului. Astfel conditiile de eligibilitate a „noilor organe de conducere ale universitatii” trebuie sa fie apreciate prin legea in vigoare la data obtinerii mandatului de rector. Aceasta deoarece dispozitia tranzitorie reprezentata de art. 364 (2) din Legea nr. 1/2011 se aplica cu prioritate fata de alte prevederi din Legea nr. 1/2011 inclusiv fata de dispozitiile art. 215 alin. 3 si 4 din acelasi act normativ. Norma tranzitorie se aplica nediscriminatoriu tuturor situatiilor juridice care se incadreaza in ipoteza acestuia potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Concluzionand in opinia Curtii dispozitiile Legii nr. 1/2011 nu se aplica mandatelor de rector in curs pana la finalizarea acestora, pentru mandatele in curs regimul juridic al incompatibilitatilor nu este cel introdus prin Legea nr. 1/2011, ci acela din reglementarea anterioara.
Daca legiuitorul ar fi dorit ca incompatibilitatea prevazuta de art. 215 alin. 3 din Legea nr. 1/2011 sa fie de imediata aplicare ar fi prevazut-o in mod  expres, tocmai pentru a exclude ipoteza prevazuta de art. 215 alin. 3 din Legea nr. 1/2011 de la incidenta normei tranzitorii reglementata de art. 364 (2) din Legea nr. 1/2011.
Cu privire la aplicarea legii civile noi mandatelor in curs de executare s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 375/6.07.2005.
In solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicata cu privire la dispozitii cuprinse in Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, instanta constitutionala a aratat ca „legiuitorul este liber sa   redimensioneze, printr-o lege noua, durata mandatelor functiilor de conducere in alt fel decat legea in vigoare, dar numai pentru viitor, nu si pentru mandatele in curs, astfel ar insemna sa nu socoteasca regula neretroactivitatii legii care este norma de nivel constitutional, prevazuta in art.15 alin.2 din Legea fundamentala”.
 Faptul ca s-au pronuntat  de catre Curtea Constitutionala deciziile Decizia nr. 698/28.06.2012 si Decizia nr. 207/29.04.2013 prin care s-au respins exceptiile de neconstitutionalitate cu privire la acelasi text de lege nu atrage in mod automat legalitatea raportului de evaluare.
 Mai mult chiar in speta de fata, exceptia de neconstitutionalitate invocata de reclamant a fost respinsa prin decizia nr. 205/29.04.2013 (fila 50 VOL. III), Curtea Constitutionala retinand ca aplicarea si interpretarea legii excede contenciosului constitutional.
Aplicand acest rationament in prezenta cauza, Curtea apreciaza ca faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unei situatii juridice - exercitarea cumulativa a functiei de conducere in  diverse institutii  cumulativ cu aceea de rector, potrivit legii in vigoare la data cand ele s-au realizat  nu pot fi socotite de o lege ulterioara – Legea nr. 1/2011 ca au produs aceste efecte (aparitia starii de incompatibilitate, ca modificare a normelor de drept material si nu procedural), ceea ce inseamna ca Legea nr. 1/2011, legea noua nu poate atribui unui fapt trecut -  cumulul de functii efecte (aparitia starii de incompatibilitate) pe care acest fapt nu le putea produce sub imperiul legii in vigoare in momentul realizarii faptului.
Aceste dispozitii din Legea nr. 1/2011 – art. 215 au fost abrogate pe parcursul solutionarii cauzei, prin art.1 pct. 10 din O.U.G. nr. 92/2012.
Retinand acest viciu de legalitate al raportului contestat Curtea considera ca analiza celorlalte aspecte de fapt, referitoare la aptitudinea functiilor detinute de reclamant cumulativ cu aceea de rector de a fi susceptibile de a atrage o stare de incompatibilitate sunt redundante si prin urmare nu vor mai fi analizate, raportul de integritate fiind nul prin prisma gresitei incadrari intr-o lege ulterioara starii de fapt ce face obiectul evaluarii.
  Pentru aceste considerente de fapt si de drept, raportat la dispozitiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea reclamantului urmand a dispune anularea Raportului de evaluare inregistrat sub nr. 129464/G/II/19.12.2011 de catre parata.
  Fata de solutia pronuntata asupra cererii principale, raportat la dispozitiile art. 54 Cod procedura civila va admite cererile  de interventie accesorie in favoarea reclamantului.

NOTA: Prin decizia nr. 1449/30.03.2015 Inalta Curtea de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal a respins recursurile declarate de parata A.N.I. si de intervenientii B.E. si M.G. impotriva Sentintei civile nr.113/F din 22 iulie 2014 a Curtii de Apel Brasov – Sectia contencios administrativ si fiscal, ca nefondate.