Interpretarea art. 250 alin. 3 din Vechiul Cod de procedura civila. Perimarea.

Constata ca prin sentinta civila nr. 659/2009, Tribunalul Covasna a anulat ca netimbrata cererea de interventie formulata de intervenienta Primaria Comunei M..
A admis in parte actiunea formulata de reclamantele D.C., in nume propriu si in reprezentarea fiicei minore D.M. impotriva paratei S.C. H. S.A. B.H. si in consecinta:
A constatat ca reclamantele au dobandit prin accesiune, proprietatea asupra urmatoarelor constructii si amenajari efectuate de catre parata, pe terenul proprietatea reclamantelor inscris in CF nr. 2xxx, V.B., %top, P., in suprafata de 5755 mp: un bazin mare de apa termala cu pereti de beton; un bazin mic de apa termala cu pereti din beton; constructie din caramida si lemn – bufet cu terasa; alei si trotuare cu rigola de evacuarea a apei termale din cele doua bazine; bazin vidanjabil cu pereti de beton; constructie anexa amplasata in partea dinspre oras a terenului; retea interioara de alimentare cu apa; utilajele toboganului de agrement format din doua corpuri; imprejmuiri si poarta de acces.
A respins cererea reclamantelor privind obligarea paratei sa ridice toate constructiile si amenajarile.
A dispus evacuarea paratei de pe terenul proprietatea reclamantelor inscris in CF nr. 2xxx, V.B., %top, P., fanete, in suprafata de 5755 mp.
A obligat parata sa plateasca reclamantelor suma de 4.339.696 lei despagubiri civile, suma ce va fi actualizata cu rata inflatiei, incepand cu data pronuntarii hotararii pana la plata efectiva.
A obligat parata sa plateasca reclamantelor 52.969,47 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin actiunea inregistrata in dosarul nr. 886/2005 al Judecatoriei Caransebes, reclamanta D.C., in nume propriu si in reprezentarea fiicei minore D.M. a chemat in judecata  parata S.C. H. S.A. B.H.  solicitand instantei: sa constate ca reclamantele sunt proprietare prin accesiune imobiliara asupra constructiilor  si amenajarilor edificate  si efectuate  de catre parata  in  calitate de  constructor de rea-credinta, sa oblige parata sa-si  ridice utilajele toboganului de agrement  si imprejmuirile cu poarta de acces  precum si orice alte constructii si amenajari  pentru  care antecesorul paratei  nu a posedat autorizatie de construire, chiar  dintre cele mentionate la pct. I al cererii, pe cheltuiala sa sau, in caz  de refuz al acesteia, sa autorizeze reclamantele  sa le ridice pe cheltuiala paratei ori, in subsidiar, sa dea eficienta dreptului lor de a le insusi cu exercitarea dreptului  lor de a despagubi parata constructoare de rea credinta cu valoarea materialului  si manoperei  din momentul edificarii, reactualizata si apoi diminuata cu amortizarea acestora, sa oblige parata la plata chiriei pe ultimii trei ani anteriori introducerii actiunii  si in continuare  de la acest moment si pana la intrarea lor efectiva in posesia si folosinta  terenului, constructiilor si amenajarilor care se afla pe acest teren, pentru suprafata de teren proprietatea reclamantelor pe care o ocupa abuziv, in suma pe care o vor preciza pana la primul termen de judecata, raportat la chiria practicata de Consiliul Local B.H. pentru suprafete de teren inchiriate in aceeasi zona pentru desfasurarea de activitati comerciale.
In cauza, reclamantele, prin precizarea de actiune au aratat ca „nu mai doresc sa-si insuseasca constructiile si amenajarile din litigiu cu exercitarea drepturilor lor de a despagubi pe constructor de rea-credinta cu contravaloarea materialelor si manoperei folosite la edificarea acestora”.
Fiind retinuta buna-credinta a societatii ca si constructor, in cauza devin incidente  dispozitiile art. 494 alin. 3 din Codul civil  respectiv ca reclamantele  au un drept de optiune intre doua solutii posibile: sa-i plateasca constructorului de buna-credinta contravaloarea materialelor si pretul muncii sau sa-i plateasca o suma de bani ce reprezinta sporul de valoare al  terenului, ca  urmare a edificarii pe acesta a constructiilor.
In aceasta situatie, cererea  reclamantelor  proprietare,  de demolare a constructiilor, nu este admisibila si, pe cale de consecinta nici cererea de obtinere a autorizatiei de demolare.
De principiu, constructorul de buna-credinta,  in calitate de titular al dreptului de creanta, poate solicita instituirea dreptului de  retentie pana la indeplinirea obligatiei  de plata  din partea  proprietarului.
Ca urmare a  precizarii petitului I  si a renuntarii  la proba cu expertiza in constructii,   in cauza nu s-a stabilit cuantumul despagubirilor prin aplicarea uneia din solutiile posibile mentionate mai sus.
Sub acest aspect, societatea parata nu a formulat vreo cerere reconventionala si nici macar o cerere expresa cu privire la instituirea dreptului de retentie.
Desi in principiu dreptul de retentie nu este conditionat de stabilirea despagubirilor,  acesta nu poate fi dispus din oficiu ci doar in cazul formularii unei cererii exprese in acest sens.
Parata a formulat o astfel de cerere dupa inchiderea dezbaterilor, prin concluziile depuse; ori, dupa inchiderea dezbaterilor in fond, nu mai este admisibila formularea vreunei cereri, sanctiunea in acest caz fiind ca o astfel de cerere nu va fi luata in considerare.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel, in termen, motivat, parata S.C. H. S.A., solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei si respingerea cereri de chemare in judecata iar in situatia mentineri evacuarii, instanta sa oblige reclamantele la despagubiri si restituirea unui drept de retentie asupra constructiilor. S-a criticat sentinta si pentru netemeinicie.
Apelul a fost corect timbrat la fila 87 din dosarul de apel.
In cadrul apelului a fost formulata o cerere de interventie in interesul intimatilor reclamanti, de catre intervenienta  S.I. S.R.L. – fila 32 dosar de apel.
Instanta a stabilit ca aceasta cerere de interventie trebuie timbrata ca si cererea  principala, respectiv cu 46.483 lei taxa de timbru, conform art. 10 din Legea nr. 146/1997, la valoarea pretentiilor.
Taxa de timbru pentru aceasta cerere de interventie a fost esalonata conform incheierii din 21 ianuarie 2010.
La termenul din 18 februarie 2010 s-a discutat calitatea de administrator sechestru a lui R.I. stabilindu-se ca, in raport de dispozitiile art. 501 Cod procedura civila si fata de dispozitiile procesului-verbal intocmit de executorul judecatoresc la 12 noiembrie 2009 in dosarul executional nr. 248/2009 - fila 140 - acesta are calitatea de administrator sechestru in prezenta cauza intrucat are o creanta asupra reclamantelor pentru valorificarea careia a pornit executarea silita asupra unor bunuri ce fac obiectul prezentului litigiu.
Acelasi avocat I.R., in calitate de administrator sechestru avand indatorirea sa efectueze aparari in litigiile privind bunurile urmarite, a promovat si cerere de aderare la apelul declarat de S.C. H S.A., la 3 decembrie 209 - fila 181 -, iar instanta, prin incheierea din 18 februarie 2012, a stabilit ca trebuie sa timbreze cererea de aderare la apel cu 7.936 lei taxa de timbru conform prevederilor incheierii din 18 martie 2010.
Cererea de aderare la apel nu a fost timbrata pana la momentul suspendarii judecatii prezentei cauze ce depindea de solutionarea cauzei inregistrate pe rolul Tribunalului Caras Severin, sub nr. 527/115/2010, avand ca obiect constituirea unui drept de superficie asupra terenului reclamantelor, in favoarea proprietarului constructiilor, respectiv, in favoarea S.C. H. S.A.
Instanta a admis cererea de suspendare in temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedura civila, prin incheierea din 18 martie 210 si a dispus suspendarea judecatii apelului pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 527/115/2010.
Aceasta noua cauza inregistrata la Tribunalul Caras Severin sub nr. 527/115/2010 de care depindea solutionarea prezentei cauze a fost solutionata prin sentinta civila nr. 187/2013, fiind constatata perimata actiunea reclamantei S.C. H. S.A.
Sentinta mai sus amintita a ramas irevocabila la 8 februarie 2013 prin nerecurare, conform mentiunii de la fila 256 din dosarul de apel.
La data de 13 februarie 2014 administratorul sechestru I.R., introdus in cauza de instanta de apel prin incheierea din 18 februarie 2010, a formulat cerere de perimare a prezentului apel, intrucat a trecut mai mult de 1 an de la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 527/115/2010 si cauza nu a fost repusa pe rol.
Perimarea a fost invocata si de intervenienta in interesul reclamantelor, S.C. S.I. S.R.L. la data de 12 februarie 2014.
Chiar daca la momentul cereri de constatare a perimarii S.C. S.I. S.R.L. a fost radiata din O.R.C. pe motivul inchiderii proceduri falimentului, instanta poate si din oficiu sa constate intervenirea perimarii conform art. 252 alin. 1 Cod procedura civila.
Asadar, exceptia lipsei capacitatii de folosinta a acestei interveniente, nu poate fi solutionata intr-o cauza in care a intervenit perimarea. Aceasta este o exceptie ce primeaza la solutionare si paralizeaza orice alte chestiuni de fond, invocate de parti la termenul din 13 martie 2014, respectiv posibilitatea incheieri unei tranzactii.
Instanta constata ca sesizarea celor doua parti - avocatul R.I.  si S.C. S.I. S.R.L. - cu privire la constatarea perimarii, este corecta, intrucat, partea interesata in repunerea pe rol a cauzei dupa incetarea motivului de suspendare, respectiv S.C. H. S.A. nu a facut nici un demers judiciar timp de un an de zile de la solutionarea dosarului nr. 527/115/2010 al Tribunalului Caras Severin, in vederea continuarii judecatii prezentului apel.
Sunt intrunite dispozitiile art. 248 raportate la art. 250 alin. 1 Cod procedura civila.
Motivele invocate de apelanta prin nota de sedinta din 13 martie 2013, prin care se sustine existenta unor imprejurari mai presus de vointa partilor, care ar impiedica perimarea conform art. 250 alin. 3 Cod procedura civila, nu pot fi primite, deoarece ele nu justifica aplicarea art. 250 alin. 3 Cod procedura civila.
Intentia de rezolvare pe cale amiabila a litigiului, nu este o masura peste vointa partilor care ar fi suspendat cursul perimarii, cu atat mai mult cu cat a fost adusa la cunostinta instantei dupa implinirea termenului de 1 an prevazut de art. 248 Cod procedura civila.
Invocarea contractului de comodat dintre S.C. H. S.A. si S.C. M.C.M. M.D. S.R.L. din 14 iulie 2009, depus de apelanta ca mijloc de proba pentru justificarea incidentei art. 250 alin. 3 Cod procedura civila, nu are relevanta in speta, nu reprezinta o tranzactie intre parti, ci este doar incheiat cu o societate comerciala care nu este parte in proces si dateaza din 14 iulie 2009, deci dupa pronuntarea sentintei civile nr. 659/6 iulie 2009, atacata cu prezentul apel la 25 august 2009.
Insemnatatea acestui contract putea fi adusa la cunostinta instantei chiar prin cererea de apel.
In concluzie, instanta poate constata chiar din oficiu, perimarea.
In speta sunt intrunite conditiile art. 248 raportat la art. 250 alin. 1 Cod procedura civila, drept pentru care, instanta va constata perimat apelul formulat de apelanta S.C. H. S.A. impotriva sentintei civile nr. 659/2009 a Tribunalului Covasna.
In conditiile art. 293 alin. 2 teza I Cod procedura civila, apelul principal fiind constatat perimat, motiv ce nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel formulata de administratorul sechestru ramane fara efecte.