Plata folosului de tras. Punerea debitorului in intarziere.

             Posesorul de buna-credinta, cel care nu a cunoscut viciul titlului sau, putea sa retina fructele incasate pana la data intentarii actiunii in revendicare de catre adevaratul proprietar, el insa trebuie sa restituie fructele pe care le-a incasat dupa perioada intentarii actiunii in revendicare de catre adevaratul proprietar, deoarece se considera ca  buna sa credinta a incetat odata cu introducerea actiunii.

Sectia civila, pentru cauze cu minori si de familie, de conflicte de munca si asigurari sociale – decizia nr. 1085/Ap/23 septembrie 2013, A.P.

Asupra apelului de fata;
Constata ca, prin sentinta civila nr.175/21.10.2014, Tribunalul Brasov a dispus urmatoarele:
              A admis actiunea civila formulata de reclamantii T.D., T.M., si T.S.D.I. si cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul C.D.D.  in contradictoriu cu paratul C.S.N. P.B. si, in consecinta:
          A obligat paratul C.S.N. P.B. sa lase, reclamantilor si intervenientului, in deplina proprietate si posesie imobilul teren  in suprafata de 1593 mp, situat in P.B., identificat in CF 1xxx B. (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 1xxx), nr. cadastral 106779 (nr. top 14208/2/8).
          A obligat paratul C.S.N. P.B. la plata sumei de 39.131,40 euro catre reclamantii  T.D. si T.M. si la plata sumei de 39.131,40 euro catre intervenientul C.D.D., cu titlu de despagubiri reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului teren mai sus identificat, aferente perioadei 31.07.2010-21.09.2014.
          A obligat intervenientul C.D.D. la plata sumei de 2772 lei catre stat, cu titlu de taxe judiciare de timbru.
           A obligat paratul C.S.N. P.B. la plata sumei de 10.819 lei catre reclamantii T.D. si T.M. si a sumei de 8339 lei catre intervenientul C.D.D., cu titlu de cheltuieli de judecata. 
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. de mai sus si precizata ulterior, reclamantii T.D., T.M., T.S. si intervenientul C.D.D. au solicitat obligarea paratului C.S.N. P.B. sa le lase in deplina proprietate si posesie imobilul teren inscris in CF 1xxx B., (provenita din conversia pe hartie a CF 1xxx) identificat la A+1, sub nr. top 106779 in suprafata de 1593 mp detinut fara titlu valabil si obligarea paratului la plata contravalorii folosului de tras pentru lipsa de folosinta a terenului in cuantum de 39.131 euro pentru reclamanti si 39.131 euro pentru intervenient, suma precizata dupa efectuarea expertizei tehnice judiciare de evaluare.
  Initial cererea de chemare in judecata a fost formulata si de catre intervenient, dar anulata in ce-l priveste pe acesta prin Incheierea de sedinta din data de 17.02.2014
          Reclamantii si intervenientul sunt coproprietari asupra terenului in suprafata de 1593 mp inscris in CF 1xxx B. (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 1xxx), nr. cadastral 106779, nr. top 14208/2/8 (fila 4) in cote de 4/8 pentru reclamantii T.D., T.M., T.S. si 4/8 pentru intervenientul C.D.D..
Reclamantii au sustinut ca acest teren este ocupat de parat pentru activitati sportive, acesta din urma necontestand dreptul lor dar sustinand ca nu i-a impiedicat niciodata sa foloseasca terenul, cel de fotbal fiind amplasat pe un  alt numar topografic si neavand legatura cu imobilul in litigiu.
Prin Raportul de expertiza tehnica nr. 691386 din 23.05.2014, intocmit de expert tehnic judiciar F.I., a fost identificat terenul in litigiu si stabilita contravaloarea lipsei de folosinta a suprafetei de 1593 mp, expertul concluzionand ca terenul este incorporat in incinta stadionului paratului si are aceeasi suprafata cu cea inscrisa in cartea funciara. Astfel, sustinerile paratului privind amplasarea terenului de fotbal nu au relevanta, concluzia expertului confirmand ocuparea terenului reclamantilor de catre parat.
Acelasi expert arata ca suprafata de 600 mp se suprapune efectiv peste pista de atletism, 757 mp peste o parte din semicercul de turnanta si 176 mp este zona verde inierbata care asigura pentru sportivi o perdea de protectie eficienta contra prafului si poluarii fonice (filele 152-153 vol. 1).
 Prin acelasi raport de expertiza se stabileste si contravaloarea lipsei de folosinta a terenului la nivelul sumei de 71.962,8 euro pentru perioada 21.07.2010-21.05.2014  in raport de o valoare lunara de 1575 euro, functie de care a fost si precizata cererea de catre parti, prejudiciul total pentru perioada 21.09.2010-21.09.2014 fiind de 78.262,8 euro, reclamantilor si intervenientului revenindu-le cate 39.131 euro corespunzator cotei de 1/2 pentru fiecare dintre acestia.      
           Incalcarea dreptului de proprietate este manifestata prin impiedicarea de a exercita atribute esentiale ale acestuia precum posesia si folosinta, prima reprezentand o stare de fapt care consta in stapanirea unui lucru in mod direct si nemijlocit de catre un subiect de drept care se considera a fi proprietar asupra acestuia, conform art. 1846 Cod civil, respectiv art. 916 din Noul Cod civil.
Ocuparea fara drept a terenului in discutie de catre parat si lipsa de preocupare a acestuia pentru clarificarea situatiei juridice a terenului au natura juridica a unei fapte ilicite, legatura de cauzalitate dintre aceasta si prejudiciul creat fiind evidenta si atrage raspunderea civila delictuala in conditiile  prevederilor art. 998-999 Cod civil vechi, ce se regasesc si in art. 1357 si urmatoarele din Noul Cod civil, aplicabil spetei potrivit art. 6 alin. 6 din acelasi cod, intrucat vizeaza efecte viitoare ale unei situatii juridice nascuta anterior intrarii in vigoare a acestuia, derivate din raporturile de proprietate.
           De asemenea, prin art. 480 din Codul civil (art. 550 Noul cod civil) este consacrat dreptul proprietarilor de a dispune in mod exclusiv si absolut de bunul lor putand cere tuturor celorlalti sa respecte acest drept, art. 481 prevazand ca unica situatie in care proprietatea poate fi cedata este cea reclamata de utilitatea publica, ceea ce nu este cazul in speta. Nu s-a dovedit nici existenta vreunei situatii legale de limitare a exercitarii atributelor dreptului de proprietate, nici manifestarea vointei proprietarilor in conditiile legii in sensul limitarii exercitarii acestuia drept, cum rezulta din prevederile art. 556 Noul cod civil.
         Intrucat intervenientul C.D.D. nu a achitat decat partial taxa judiciara de timbru, respectiv 3792 lei in loc de 6564 lei, a fost obligat si la plata diferentei de 2772 lei  catre stat, cu acest titlu.
         In temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, paratul C.S.N. P.B. va suporta si cheltuielile de judecata in suma de 10.819 lei ale reclamantilor T.D. si T.M., reprezentand taxe de timbru – 6564 lei (filele 199, 200, 201 vol. 1), onorariu expert - 1775 lei (filele 130 si 189) si onorariu aparator – 2480 lei (fila 15 vol. 2), precum si cele in suma de 8339 lei ale intervenientului C.D.D., reprezentand taxe de timbru – 6564 lei (fila 13 vol. 2 si diferenta de mai sus) si onorariu expert - 1775 lei (filele 125 si 188 vol. 1). 
Impotriva acestei sentinte a formulat apel paratul C.S.N. P.B. prin reprezentantul legal, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantilor si cererea intervenientului.
Se invoca urmatoarele critici:
In mod gresit instanta de fond a admis actiunea proprietarilor imobilului si a retinut ca plata folosului de tras este intemeiata.
In realitate instanta a nesocotit apararile paratei din care rezulta ca nu i-a impiedicat pe reclamanti sa foloseasca imobilul teren inscris in CF 1xxx B. top 14208/2/8 in suprafata de 1593 mp. Desi a solicitat instantei de fond sa le puna in vedere reclamantilor si intervenientului sa probeze lipsa posesiei si imprejurarea ca paratul s-a opus ca proprietarii imobilului sa il foloseasca, din niciunul din inscrisurile depuse nu s-a probat lipsa folosintei terenului si opozitia paratului. Instanta de fond a respins chiar si proba cu martori prin care paratul dorea sa dovedeasca faptul ca nu i-a impiedicat pe reclamanti sa foloseasca imobilul. Relativ la sustinerile reclamantilor prin care se arata ca acestia au facut demersuri pentru a incheia o tranzactie cu paratul pentru vanzarea terenului in cauza, apelantul parat sustine ca nu putea sa isi exprime acordul pentru o astfel de tranzactie deoarece este o institutie publica, finantata de la bugetul de stat conform H.G. nr. 1179/13.11.1996 si nu are calitatea de ordonator de credite, neavand fonduri pentru achizitionarea terenului.
Sustine ca nu contesta dreptul de proprietate al reclamantilor si intervenientului, nu i-a impiedicat sa foloseasca terenul, deci nu sunt de acord sa plateasca  despagubirile pentru lipsa de folosinta a terenului asa cum a dispus instanta de fond. Terenurile si cladirile care se afla in administrarea apelantului asa cum este si terenul in speta, sunt puse la dispozitie gratuit federatiilor si loturilor olimpice nationale pentru pregatire, deci apelantul nu obtine venituri din folosinta acestui teren cu destinatia de activitate sportiva, asa cum sustin intimatii reclamanti. In acest sens face trimitere la normele de folosire a bazelor sportive aflate in administrarea institutiilor din subordinea ANST nr. 2345/13.12.2010.
In ceea ca priveste expertiza efectuata la fond, apelantul arata ca expertul a realizat expertiza fara a solicita vreo informatie de la reprezentantul legal al apelantului.
Raportul de expertiza judiciara nu contine Certificatul de Urbanism pentru terenul studiat, din care sa rezulte zona de amplasament, destinatia terenului, regimul constructiilor in zona, P.O.T. (procentul de ocupare a terenului), C.U.T. (coeficientul de utilizare al terenului), activitatile care se pot desfasura si restrictiile legal impuse prin PUZ in vigoare la data efectuarii expertizei.
Un aspect foarte important este acela ca, la data intocmirii raportului de expertiza tehnica judiciara erau si sunt in vigoare Standardele Internationale de Evaluare (IVS), editia 2011, despre care nu se face vorbire. Standardele de evaluare ANEVAR 2014, aprobate de catre Conferinta Nationala ANEVAR prin hotararea nr. 3/05.04.2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 275/15.04.2014  vor intra in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2014 cu exceptia GME500 si GME530.
Rezulta ca expertiza a fost efectuata dupa niste standarde care nu erau in vigoare la momentul respectiv incalcand astfel principiul de drept  „tempus regit actum”.
Metoda folosita pentru a determina valoarea prejudiciului rezultat din neutilizarea terenului de catre proprietarii acestuia, denumita  „tehnica  dezvoltarii  si  parcelarii"  este   total eronata, deoarece a fost aplicata unei parcele care nu mai poate fi parcelata conform  PUZ P.B., in vigoare la data intocmirii expertizei.
Scenariul propus de expert este unul subiectiv si partinitor, iar acesta nu se bazeaza pe informatii stiintifice si reale. Chiar daca terenul ar fi  „construibil” in calculul de capitalizare a veniturilor obtinute din exploatarea terenului (CMBU), prin diverse utilizari, veniturile si cheltuielile nu sunt fundamentate economic (structura costurilor, surse de finantare pentru investitii, alte venituri din exploatarea constructiilor speciale de pe teren, gradul de ocupare - sezonalitate activitati sportive, studiul pietei specifice - activitati sportive - in P.B., pe ultimii 3 ani de la data introducerii actiunii in instanta, etc.); pag. 12 din Raportul de expertiza tehnica  judiciara;
Pentru calculul efectuat in raportul de expertiza tehnica judiciara, expertul judiciar nu a solicitat conducerii C.S.N. P.B. nici un fel de informatii privind activitatile sportive desfasurate, costurile aferente, surse de finantare sau profitabilitatea acestora.
Prin similitudine, s-ar fi putut efectua un calcul economic real si s-ar fi tinut cont de toate restrictiile legal impuse folosirii parcelei de teren de 1593 mp, daca terenul ar fi  „construibil" - conform PUZ P.B..
O alta decizie discutabila a instantei de fond, o reprezinta nesanctionarea intervenientului in interes propriu pentru insuficienta timbrare a cererii introductive. In acest sens instanta, in loc sa constate ca pana la inchiderea dezbaterilor, intervenientul nu s-a conformat dispozitiilor legale si nu a completat taxa judiciara de timbru, a acoperit aceasta omisiune prin includerea obligatiei de plata a taxei in dispozitivul hotararii.
Intimatii au formulat intampinari in cauza solicitand respingerea apelului, aratand ca terenul revendicat este amenajat ca teren sportiv, pista de atletism si ca este vadita imposibilitatea de folosinta a terenului de catre adevaratii proprietari, prin destinatia speciala care i-a fost data terenului in urma amenajarilor efectuate de apelant.
In probatiune s-au depus inscrisuri si planse fotografice.
Analizand apelul formulat de apelantul parat, instanta constata ca este fondat in parte, atragand in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila schimbarea in parte a sentintei atacate.
Instanta de fond a retinut corect ca reclamantii T. sunt proprietarii imobilului revendicat inscris in CF 1xxx cu nr. top vechi 14208/2/8 cu cota de ½ din imobil, iar intervenientul principal C.D.D. este proprietar asupra celeilalte cote de ½ din acelasi imobil.  Potrivit datelor de CF, reclamantii T. si-au inscris dreptul de proprietate in CF  in baza sentintei civile nr. 5547/2000 din dosar civil nr. 13233/1999 al Judecatoriei Brasov in data de 29.05.2000, iar intervenientul C. si-a inscris dreptul in CF in 27.06.2005, in baza certificatului de mostenitor nr. 78/2005, cu titlu de succesiune. Asadar, reclamantii si intervenientul sunt coindivizari asupra imobilului in cauza. Imobilul a fost identificat conform expertizei topo efectuata de expert F.I. si are amplasamentul asa cum este stabilit prin schita de la anexa 7 din expertiza fiind amenajat ca pista pentru alergare cu suprafata de tartan – 660 mp, sector turnanta amenajat cu suprafata de tartan - 757 mp si zona verde inierbata -176 mp si se afla in imediata apropiere a celorlalte terenuri redobandite de reclamanti cu nr. top vechi 14208/1/17, 14208/1/29/4, 14208/1/18, 14208/1/19/2 din CF 2xxx asa cum rezulta din schita anexata cererii de chemare in judecata si sentintei civile nr.107/22.02.2011 a Tribunalului Brasov ramasa definitiva si irevocabila prin neexercitarea caii de atac - 97 vol. I dosar fond. Potrivit declaratiilor intimatilor reclamanti doar terenurile identificate in sentinta civila nr. 107/2011 a Tribunalului Brasov au facut obiectul unui contract de vanzare-cumparare incheiat intre reclamantii T. si MTS, nu si terenul din prezenta cauza - intampinarea fila 31 dosar apel si sustinerile de la termenul din 18.06.2015.
Actiunea reclamantilor si interventia principala sunt fundamentate in ceea ce priveste folosul de tras pe raspunderea civila delictuala si pe dispozitiile art. 550 Noul Cod civil si pe acest considerent, intimatii reclamanti sustin ca pentru plata folosului de tras nu trebuie justificata punerea in intarziere a debitorului, acesta fiind de drept in intarziere conform art. 1523 litera e din noul cod.
Apelantul prin apelul formulat chiar acest aspect il pune in discutie raportat la situatia de drept si de fapt stabilita de instanta de fond, respectiv imprejurarea ca paratul  nu a fost pus in intarziere pentru obligatia de plata a lipsei de folosinta a terenului revendicat, nu s-a opus ca reclamantii sa exercite atributul folosintei imobilului si nu contesta dreptul de proprietate al intimatilor.
Intr-adevar, revendicarea imobilului teren in suprafata de 1593 mp a fost corect admisa de instanta de fond si apelantul nu aduce critici hotararii sub acest aspect, necontestand titlul coproprietarilor reclamantii si intervenient, insa in ceea ce priveste obligatia de plata a despagubirilor pentru lipsa de folosinta a acestui teren in mod gresit instanta de fond a admis pretentiile reclamantilor si ale intervenientului principal stabilind cuantumul despagubirilor retroactiv datei cererii de chemare in judecata  pe trei ani, incepand cu 31.07.2010, fara a cerceta daca si pentru acest teren s-a formulat notificare pentru folosul de tras si pentru obligatia de  predare a imobilului, asa cum s-a realizat in situatia terenurilor invecinate ce au facut obiectul litigiului solutionat prin sentinta civila nr.107/22.02.2011 a Tribunalului Brasov, in urma careia s-a dispus ca paratul din acea cauza C.S.N. P.B. sa plateasca reclamantilor T.D., M. si S. suma de 764.360,8 euro reprezentand lipsa de folosinta a terenurilor  din CF 2xxx. Asadar, reclamantii erau deprinsi cu procedura de acordare a despagubirilor pentru lipsa de folosinta a terenurilor aflate in administrarea complexului, inca din dosarul civil nr. 2272/62/2009 finalizat prin sentinta nr. 107/2011. Nu se poate retine ca inscrisurile depuse de intimatii reclamanti la termenul din 17.09.2015 fac dovada punerii in intarziere a paratului pentru obligatia de plata a despagubirilor pentru lipsa de folosinta pe cei trei ani anteriori datei cererii de chemare in judecata din prezentul dosar, deoarece, din continutul acestora rezulta ca inscrisurile intitulate „proces-verbal” din 3.09.2008, din 1.10.2009, din 04.05.2010 vizeaza efectiv demersurile  partilor pentru negocierile privind folosul de tras si intentiile de vanzare cu privire la terenurile ce au facut doar obiectul dosarului civil nr. 2272/62/2009 finalizat prin sentinta nr. 107/2011, asa cum rezulta chiar din considerentele sentintei, pagina 2, astfel ca efectele acestor inscrisuri nu pot fi extinse si in prezenta cauza in scopul suplinirii lipsei notificarii conform art. 1522 Cod civil. In speta nu este de drept in intarziere detinatorul terenului, respectiv apelantul parat, deoarece fapta sa nu antreneaza o raspundere civila delictuala, nefiind vorba de un posesor de rea-credinta. Intr-adevar, reclamantii nu au facut dovada calitatii posesorului de rea-credinta a apelantului, ci din contra, se observa si din considerentele si inscrisurile intitulate procese-verbale din 3.09.2008, din 1.10.2009, din 04.05.2010, complexul sportiv, nu a contestat niciodata dreptul de proprietate al reclamantilor si intimatului, fiind chiar de acord cu incheierea unui contract de vanzare-cumparare pentru terenurile invecinate prezentului teren in litigiu, contract ce s-a incheiat cu ordonatorul sau de credite MTS, fapt confirmat si de reclamanti. Incheierea contractului de vanzare-cumparare pentru terenurile ce au facut obiectul dosarului nr. 2272/62/2009 finalizat prin sentinta nr. 107/2011  a intervenit dupa obtinerea despagubirilor cu titlu de folos de tras in suma de 764.360 euro, astfel ca s-ar putea remarca intentia reclamantilor de a obtine despagubiri si pentru lipsa de folosinta a terenului din prezenta cauza, in cazul in care partile nu incheie un contract de vanzare-cumparare pentru terenul in cauza, asa cum s-a intamplat in situatia celorlalte terenuri invecinate. Este adevarat ca prin destinatia si transformarile terenului, respectiv amenajarile efectuate de apelant ca teren de sport, acesta isi pierde utilitatea avuta initial, astfel ca reclamantii nu ar fi putut sa il foloseasca  nestingheriti, insa, despagubirile  pentru lipsa de folosinta nu pot fi acordate decat de la data punerii in intarziere indeplinita in speta prin cererea de chemare in judecata din 31.07.2013. 
Avand in vedere ca dispozitia instantei de fond referitoare la revendicarea terenului nu este contestata, urmeaza a se aplica efectele actiunii in revendicare, respectiv restituirea fructelor, cum este cazul in speta.
Trebuie sa se faca distinctie dupa cum posesorul parat a fost de buna sau de rea-credinta in privinta dreptului pe care l-a pretins asupra bunului. Posesorul de buna-credinta, cel care nu a cunoscut viciul titlului sau, putea sa retina fructele incasate pana la data intentarii actiunii in revendicare de catre adevaratul proprietar, el insa trebuie sa restituie fructele pe care le-a incasat dupa perioada intentarii actiunii in revendicare de adevaratul proprietar, deoarece se considera ca buna sa credinta a incetat odata cu introducerea actiunii (Corneliu Barsan –Drepturile reale principale,  Editura  Hamangiu 2015).
Pentru aceste considerente se va admite in parte apelul formulat si se va schimba in parte sentinta in sensul respingerii pretentiilor reclamantilor si intervenientului privind folosul de tras pe perioada 31.07.2010-31.07.2013, avand in vedere ca apelantului nu i s-a cerut eliberarea terenului, acesta exercitand netulburat dreptul de administrare in conformitate cu H.G nr. 1179/13.11.1996 de infiintare a C.N. P.B., Protocolului de predare-primire din 8.12.1996, Ordinul nr. 295/13.02.1991 al MTS asa cum rezulta din raspunsul la interogatoriu  dat de reprezentantul legal al apelantului.
Dupa data cererii de chemare in judecata, paratul fiind pus in intarziere  pentru predarea terenului si a fructelor acestuia, se cuvine plata despagubirilor acordate initial la fond. Chiar daca paratul a exprimat acordul cu privire la admiterea cererii in revendicare nu a facut nici un demers pentru punerea la dispozitia reclamantilor si intervenientului a terenului in litigiu sau de mutare a gardului imprejmuitor pentru a nu afecta accesul acestora la propriul teren. Nu este suficienta doar manifestarea verbala de vointa pentru a se considera ca terenul revendicat este lasat la dispozitia reclamantilor proprietari de catre posesorul neproprietar, ci pentru a justifica in continuare buna-credinta a posesorului si dupa momentul notificarii prin cererea de chemare in judecata, acesta trebuie sa faca dovada punerii in fapt la dispozitia reclamantilor si intervenientului a terenului revendicat. Cata vreme din continutul expertizei si din plansele foto necontestate rezulta ca terenul in cauza este imprejmuit, nu se poate retine ca nu le-a fost ingradit accesul la acest teren. Pentru aceste considerente, instanta de apel va pastra dispozitia sentintei cu privire la plata despagubirilor reprezentand folos de tras pentru perioada de dupa formularea cererii de chemare in judecata.
In legatura cu motivele de apel ce tin de veridicitatea concluziilor raportului de expertiza, instanta constata ca nu sunt fondate. Expertiza s-a realizat cu procedura de convocare a partilor, iar imprejurarea invederata de apelant referitoare la imposibilitatea reprezentantului legal de a se prezenta la fata locului la momentul convocarii de catre expert nu constituie motiv de nulitate a expertizei. Expertul a justificat folosirea criteriilor de evaluare a lipsei de folosinta, raportandu-se la data evaluarii, acesta fiind momentul la care se stabileste valoarea justa a proprietatii evaluate. Raportarea la standardele de evaluare ANEVAR 2014 nu este nelegala pentru considerentul aratat in motivele de apel, deoarece, aceasta editie noua de standarde aprobata  in 2014, publicata si in Monitorul Oficial nr. 275/15.04.2014, incorporeaza standardele initiale de evaluare din 2013, precum si alte standarde si ghiduri de evaluare anterioare specifice evaluarii bunurilor elaborate de catre ANEVAR la care se mai adauga trei standarde de evaluare noi, respectiv SEV 232, SEV 400 si SEV 450 asigurandu-se astfel compatibilitatea cu EVS standardele europene de evaluare, potrivit mentiunilor din preambulul acestor standarde. Apelantul remarca faptul ca aceste standarde au fost aprobate prin Hotararea nr. 3/05.04.2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 275/15.04.2014, insa citeaza doar partial explicatiile ANEVAR cu privire la momentul intrarii acestora in vigoare, retinand trunchiat ca ele ar fi in vigoare doar de la data de 01.07.2014, tocmai pentru a sustine ca expertiza se fundamenteaza pe niste standarde neaplicabile inca. Potrivit mentiunilor din preambulul acestor standarde, ele intra in vigoare incepand cu 01.07.2014, insa, „aplicarea anticipata a acestora este incurajata, cu exceptia GME 500 si GME 550 ale caror date de intrare in vigoare depind de momentul emiterii de catre autoritatile competente a cerintelor legale in acest sens”. In speta evaluarea care s-a facut prin raportare la aceste standarde nu afecteaza valabilitatea expertizei si justifica o apreciere cat mai „dreapta”, actuala, a despagubirilor rezultate din lipsa de folosinta a bunului dupa momentul notificarii realizat asa cum s-a stabilit prin cererea de chemare in judecata, apropiata de momentul incetarii calitatii paratului de posesor de buna-credinta conform art. 948 si art. 566 alin. 2 Cod civil.
In legatura cu sustinerea din finalul motivelor de apel prin care se arata ca instanta de fond trebuia sa anuleze ca insuficient timbrata cererea de interventie si nu sa-l dea in debit pe intervenient cu diferenta de taxa de timbru, instanta de apel constata critica nefondata, taxa de timbru achitata de intervenient la fond fila 13 dosar fond vol. II in cuantum de 3792 lei reprezinta echivalentul taxei de timbru aferenta pretentiilor privind lipsa de folosinta – pretentiile din cererea fila 1 vol. II fond  in suma de 39.131 euro. In conditiile in care intervenientul a timbrat partial pretentiile din cererea sa de interventie principala, respectiv doar pretentiile privind folosul de tras, nu poate fi adoptata solutia anularii cererii ca insuficient timbrate, ci trebuie solutionata raportat la pretentiile legal timbrate. Asadar, in mod corect s-a admis cererea acestuia privind folosul de tras, fara a se anula acest petit. In ceea ce priveste petitul avand ca obiect revendicarea terenului pentru cota de ½, intr-adevar la fond intervenientul nu a timbrat si pentru aceste pretentii, insa acest aspect nu poate fi invocat direct in apel, avand in vedere ca partea a obtinut deja o hotarare pe fondul pretentiilor, iar anularea ca insuficient timbrata a cererii in revendicare pentru cota de ½ s-ar dispune cu incalcarea prevederilor art. 6 din CEDO.
Pentru toate aceste considerente, instanta va admite in parte apelul formulat in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila si va schimba in parte sentinta dispunand asupra cuantumului despagubirilor acordate coindivizarilor cu titlu de folos de tras doar de la data cererii de chemare in judecata, prin raportare la cuantumul acestora stabilit in expertiza de 1575 euro pe luna, durata pentru care se acorda fiind de 13 luni si 21 zile (31.07.2013-21.09.2014). Pretentiile reclamantilor si intervenientului fiind admise in parte, cuantumul cheltuielilor de judecata va fi diminuat proportional cu pretentiile admise. Astfel, pentru reclamantii T. cuantumul cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru va fi de 2499 lei raportat la pretentiile admise si onorariul aparatorului va fi acordat partial in suma de 2000 lei in loc de 2480 lei, la care se vor adauga cheltuielile cu raportul de expertiza in suma de 1775 lei, in total rezultand suma de 5514 lei cu titlu de cheltuieli de judecata cuvenite in fond pentru reclamantii T. in baza art. 453 alin. 2 Cod procedura civila. Pentru intervenient suma totala a cheltuielilor de judecata pentru fond in baza art. 453 alin. 2 Cod procedura civila va fi 4274 lei (2499 lei taxa de timbru aferenta pretentiilor admise conform solutiei din apel si 1775 onorariu expertiza).
In ceea ce priveste cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecata in apel, instanta constata ca este tardiv dovedita, cu incalcarea art. 452 raportat la art. 394 Cod procedura civila, astfel ca o va respinge. Pentru fond, paratul a solicitat cheltuieli de judecata pe cale separata conform mentiunii din incheierea de la termenul din 17.10.2014.