Solicitarea de emitere a unei declaratii rectificative, ulterior emiterii deciziei de impunere anuala, necontestata, nu poate primi valentele dorite de reclamanta
(Decizie nr. 434/R din data de 10.04.2015 pronuntata de Curtea de Apel Brasov) Solicitarea de emitere a unei declaratii rectificative, ulterior emiterii deciziei de impunere anuala, necontestata, nu poate primi valentele dorite de reclamanta, deoarece prevederile art. 84 Cod procedura fiscala nu pot fi interpretate fara luarea in considerare a celorlalte dispozitii cu care textul legal se coroboreaza, mai exact art. 82 alin. 3, art. 84, art. 48 alin 3 Cod procedura fiscala.De asemenea, conform art. 81.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
Rezulta din aceste dispozitii legale, ca un contribuabil poate depune o declaratie rectificativa doar daca in prima declaratie depusa s-ar fi strecurat erori, in aceleasi conditii organul fiscal fiind obligat sa ia act de declaratia rectificativa.
Asadar, textul legal exclude situatia in care asa-zisa eroare priveste baza de impozitare, reconsiderata diferit in urma unei operatiuni de evaluare, sau dispozitiile legale in temeiul carora s-a aplicat impozitul pe teren sau pe cladiri, acestea fiind aspecte ce tin de fondul deciziei de impunere, putand fi antamate numai pe calea prevazuta de art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
Asupra recursului de fata:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalul Brasov – Sectia de contencios administrativ si fiscal cu nr. 15088/62/2012 la data de 27.12.2012, reclamanta S.C. F.P. S.A. a chemat in judecata pe paratul Municipiul F. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat paratul sa-i comunice Deciziile de impunere pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 si 2011.
In motivare, reclamanta a aratat ca a depus cu adresa nr. 469/08.10.2012 la registratura Municipiului F. serviciul taxe si impozite declaratiile rectificative pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 si 2011, in vederea rectificarii intinderii obligatiilor societatii cu privire la taxele si impozitele datorate la bugetul local pentru terenurile si cladirile detinute de catre societate. A mentionat reclamanta ca necesitatea depunerii declaratiilor rectificative a reiesit in urma unor verificari amanuntite efectuate de catre serviciul financiar – contabil din cadrul societatii, cu privire la modul in care au fost declarate pentru impozitare terenurile si cladirile societatii incepand cu anul infiintarii societatii, respectiv 2007. Se mai arata ca baza de impozitare si cotele de impozitare din declaratiile fiscale anterioare declaratiilor rectificative nu erau in acord cu prevederile legale in vigoare in raport cu faptul ca S.C. F.P. S.A. este o societate nou infiintata si nu este continuatoarea S.C. U.P.S.F. S.A..
Reclamanta a invederat ca, prin depunerea declaratiilor rectificative s-a urmarit scaderea cuantumului obligatiilor fiscale datorate catre bugetul local al Municipiului F., ca urmare a faptului ca impozitarea terenurilor si cladirilor societatii urma sa se faca cu un procent de 1% si nu 7%, avand in vedere faptul ca societatea reclamanta s-a infiintat in anul 2007 prin H.G. nr. 1033/2006.
In sustinerea cererii, reclamanta a invocat dispozitiile art. 86 din O.G. nr. 96/2003, conform carora, urmare a depunerii declaratiilor rectificative, paratul avea obligatia legala sa comunice la sediul societatii reclamante deciziile de impunere cu sumele rectificate (diminuate), astfel incat, pe aceasta cale prevazuta de lege, societatea sa fie instiintata cu privire la sumele datorate la bugetul local.
Referitor la interesul societatii de a-i fi comunicate de catre parat deciziile de impunere cu sumele rectificate (diminuate), dupa depunerea declaratiilor rectificative, reclamanta a aratat ca este acela ca, in cazul in care sumele de plata nu erau cele rectificate ca urmare a efectuarii corectiilor, sa poata sa conteste in instanta deciziile in cauza.
Reclamanta a invederat ca prin aceasta practica, paratul a lipsit-o de posibilitatea legala de a contesta Deciziile de impunere pentru perioada 2007 – 2011.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 1 alin. 1 si art. 7 din Legea nr. 554/2004.
In dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Pentru termenul de judecata din 25.09.2013, reclamanta a formulat o precizare de actiune prin care a solicitat instantei sa oblige paratul Municipiul F. la emiterea si respectiv comunicarea la sediul societatii reclamante a deciziilor de impunere pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 si respectiv, 2011, avand in vedere ca au fost depuse la registratura paratului declaratii rectificative cu privire la sarcina fiscala, recalcularea sumelor de plata, urmand sa faca obiectul deciziilor de impunere pentru anii mai sus aratati. A mentionat reclamanta ca declaratiile rectificative au fost depuse la registratura generala a paratului cu adresa nr. 469/08.10.2012 si respectiv, cu adresa nr. 471/09.10.2012.
La termenul de judecata din 05.02.2014, instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parat, fata de sentinta civila nr. 6116/12.11.2012 a Tribunalului Brasov, pentru considerentele retinute in acea incheiere.
Pentru termenul de judecata din 14.03.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei inscrisuri, in dovedirea formularii contestatiilor impotriva titlurilor executorii, declaratiile de impunere aferente anilor 2007 - 2009, declaratiile rectificative si dovada reevaluarii cladirilor efectuata de reclamanta la data de 31.12.2007.
In cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 2182/Ca/24.09.2014 a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta S.C. F.P. S.A.,instanta retinand in esenta urmatoarele:
Prin actiunea precizata, reclamanta a solicitat obligarea paratului de a-i emite si comunica deciziile de impunere pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 si respectiv 2011, ca urmare a depunerii de catre ea a declaratiilor rectificative cu privire la sarcina fiscala, recalcularea sumelor de plata, urmand a face obiectul deciziilor de impunere pentru anii mai sus aratati.
La data de 08.10.2012 si respectiv, 09.10.2012, reclamanta a comunicat paratului declaratiile rectificative aferente anilor 2007 – 2010 privind stabilirea impozitului pe cladiri, sustinand ca impozitarea cladirilor cu procentul de 7% pentru anii 2007 si 2008 ca fiind nereevaluate in ultimii trei ani este abuziva, societatea fiind inregistrata la O.R.C. in luna iunie 2007, iar reevaluarea imobilizarilor corporale s-a facut la data de 31.12.2007.
In baza acelorasi considerente, reclamanta a contestat executarea silita pornita impotriva sa in baza titlurilor executorii nr. 8375/1072 din 12.04.2011 si respectiv nr. 2838917317/05.12.2013, contestatiile fiind respinse in mod irevocabil, prin sectia civila nr. 1172/30.06.2011 pronuntata in dosarul nr. 1348/226/2011 si sectia civila nr. 1073/21.05.2014 pronuntata in dosarul nr. 5952/226/2013.
Titlurile executorii contestate anterior au fost emise in baza deciziilor de impunere emise de parat pentru anii 2007 – 2011, acestea din urma continand obligatii de plata in sarcina reclamantei, calculate in baza declaratiilor de impunere aferente 2007 – 2009. Nefiind contestate in conditiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003, acestea au ramas definitive, fiind puse in executare de catre parat.
Potrivit art. 84 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa, pe perioada termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca declaratiile fiscale pot fi corectate ori de cate ori contribuabilul constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative.
In sensul alineatului 5, prin erori, se intelege erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor si contributiilor, bunurile si veniturile impozabile, precum si alte elemente ale bazei de impunere.
Pct. 81.1. din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 prevad ca declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
Procedand la rectificarea declara?iilor de impunere aferente anilor 2007 - 2009, reclamanta a modificat valoarea de intrare/inregistrare in contabilitate a cladirilor (filele 58, 63, 67/ filele 73, 74, 75), in sensul diminuarii acesteia, fara a face dovada modului in care a avut loc diminuarea valorii de inventar si fara a dovedi operarea acestora in contabilitate, in conditiile in care, in decizia de impunere initiala, aferenta anului 2008 (fila 63) a mentionat data ultimei reevaluari a imobilelor ca fiind 31.12.2007.
De altfel, singurul interes declarat de reclamanta era ca, urmare a depunerii declaratiilor rectificative, impozitarea terenurilor si cladirilor societatii sa se faca in procent de 1% si nu de 7%, acesta reprezentand un aspect privind legalitatea stabilirii procentului de impozitare prin deciziile de impunere emise de parat pentru anii 2007 – 2011, ce putea fi invocat in procedura reglementata de dispozitiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003 si care nu poate fi modificat ca urmare a diminuarii valorii de inventar.
Observand ca nu sunt incidente dispozitiile relative la emiterea unor noi decizii de impunere ca urmare a rectificarii unor erori strecurate in declaratiile de impunere aferente anilor 2007 – 2009, in mod intemeiat, paratul nu a emis aceste decizii de impunere pentru intreaga perioada 2007 - 2011, reclamanta urmarind de fapt, repunerea in termenul de contestare a deciziilor de impunere aferente anilor 2007 – 2011, sub aspectul procentului de impozitarea a terenurilor si cladirilor.
Impotriva acestei sentinte, reclamanta a declarat recurs, in termen legal, in care a criticat hotararea instantei de fond pentru urmatoarele motive:
A depus declaratii rectificative pentru anii 2007-2011 privind plata impozitului pe teren si cladiri, in baza art. 48 si 86 din O.U.G. nr. 92/2003 Cod procedura fiscala, care da dreptul contribuabilului sa rectifice pentru o perioada de 5 ani declaratiile daca apar modificari in baza de impozitare. Interesul rectificarii declaratiilor fiscale initiale a fost acela de a diminua sarcina fiscala a societatii, intrucat unele pozitii din lista cladirilor nu pot fi incadrate ca fiind „cladiri”. In plus, societatea este infiintata in baza H.G. nr. 1033/2007 si i se aplica un procent de impozitare de 1% si nu de 7%, iar Municipiul F. nu a tinut seama de reevaluarea cladirilor din data de 31.12.2007.
Mai arata ca paratul nu a respectat prevederile art. 48 si art. 86 din O.G. nr. 92/2003 si nu a raspuns efectiv demersului legal efectuat de reclamanta, obligand-o sa promoveze prezenta actiune.
Sustinerea instantei, mai arata recurenta, ca societatea ar fi diminuat valoarea de inventar a cladirilor fara a face dovada modului in care a avut loc aceasta diminuare, este lipsita de temei legal si fara corespondent in probatoriul administrat, intrucat noua valoare de inregistrare in contabilitate a fost dovedita cu nota contabila depusa la dosar. Reevaluarea cladirilor s-a efectuat de catre o comisie interna a societatii din care au facut parte economisti,ingineri constructori.
Mai arata ca prevederile O.G. nr. 92/2003 stabilesc dreptul contribuabilului sa rectifice declaratiile fiscale anuale, pentru o perioada de 5 ani, obligatia autoritatii fiind fie sa accepte declaratia rectificativa, fie sa verifice pe calea unei inspectii fiscale la sediul contribuabilului, ceea ce paratul nu a inteles sa faca, dar cu toate acestea a ignorat declaratiile rectificative si implicit setul de documente care dovedeau sarcina fiscala mult diminuata.
Intimatul Municipiul F. a depus concluzii scrise in care a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond, aratand ca procentul de 7% aplicat imobilelor corporale ale recurentei este in concordanta cu Normele Metodologice de aplicare ale Legii nr. 571/2003, pct.55 lit. c) coroborat cu art. 53.
Nefiind eroare, nu exista motive de rectificare a declaratiilor initiale, asa incat reclamanta avea numai posibilitatea prevazuta de art. 205 din O.G. nr. 92/2003 de a formula contestatie administrativa.
In faza procesuala a recursului nu s-a administrat proba cu inscrisuri suplimentare.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod Procedura Civila, Curtea retine urmatoarele:
La data de 08.10.2012 si respectiv, 09.10.2012, reclamanta a comunicat paratului declaratiile rectificative aferente anilor 2007 – 2010 privind stabilirea impozitului pe cladiri, sustinand ca impozitarea cladirilor cu procentul de 7% pentru anii 2007 si 2008 ca fiind nereevaluate in ultimii trei ani este abuziva, deoarece societatea a fost inregistrata la ORC in luna iunie 2007, iar reevaluarea imobilizarilor corporale s-a facut la data de 31.12.2007.
In baza acelorasi considerente, reclamanta a contestat executarea silita pornita impotriva sa in baza titlurilor executorii nr. 8375/1072 din 12.04.2011 si respectiv nr. 2838917317/05.12.2013, contestatiile fiind respinse in mod irevocabil, prin sentinta civila nr. 1172/30.06.2011 pronuntata in dosarul nr. 1348/226/2011 si sentinta civila nr. 1073/21.05.2014 pronuntata in dosarul nr. 5952/226/2013.
Titlurile executorii contestate anterior au fost emise in baza deciziilor de impunere emise de parat pentru anii 2007 – 2011, acestea din urma continand obligatii de plata in sarcina reclamantei, calculate in baza declaratiilor de impunere aferente 2007 – 2009. Nefiind contestate in conditiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003, acestea au ramas definitive, fiind puse in executare de catre parat.
In mod corect a retinut instanta de fond ca nu sunt incidente dispozitiile relative la emiterea unor noi decizii de impunere ca urmare a unor erori si ca in realitate, reclamanta urmareste de fapt repunerea in termenul de contestare a deciziilor de impunere aferente anilor 2007-2011 sub aspectul procentului de impozitare a terenurilor si cladirilor.
Solicitarea de emitere a unei declaratii rectificative, ulterior emiterii deciziei de impunere anuala, necontestata, nu poate primi valentele dorite de reclamanta, deoarece prevederile art. 84 Cod procedura fiscala nu pot fi interpretate fara luarea in considerare a celorlalte dispozitii cu care textul legal se coroboreaza.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 82 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, contribuabilul are obligatia de a completa declaratiile fiscale, inscriind corect, complet si cu buna credinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale, iar potrivit dispozitiilor art. 84 din acelasi act normativ, declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa. De asemenea, conform art. 81.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
Rezulta din aceste dispozitii legale, ca un contribuabil poate depune o declaratie rectificativa doar daca in prima declaratie depusa s-ar fi strecurat erori, in aceleasi conditii organul fiscal fiind obligat sa ia act de declaratia rectificativa.
Pe de alta parte, desi legea nu prevede un termen limita pana la care se pot depune declaratii rectificative, este evident ca acestea nu mai pot fi depuse dupa emiterea deciziei de impunere, in conditiile in care aceasta nu este contestata, astfel cum s-a intamplat in cazul de fata.
In plus, art. 48 alin. 3 Cod procedura fiscala defineste erorile materiale ca fiind greseli de redactare, omisiuni sau mentiuni gresite din actele administrativ fiscale, cu exceptia celor care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ–fiscal, iar alin. 5 din art. 84 defineste erorile ca fiind erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor si contributiilor.
Asadar, textul legal exclude situatia in care asa-zisa eroare priveste baza de impozitare, reconsiderata diferit in urma unei operatiuni de evaluare, sau dispozitiile legale in temeiul carora s-a aplicat impozitul pe teren sau pe cladiri,acestea fiind aspecte ce tin de fondul deciziei de impunere, putand fi antamate numai pe calea prevazuta de art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
In aceasta situatie, corect a retinut instanta de fond ca nu exista obligatia organului fiscal de a emite si comunica decizii de impunere ca urmare a depunerii de catre reclamanta a declaratiilor rectificative.
In consecinta, fata de dispozitiile art. 312 Cod Procedura Civila, recursul declarat de reclamanta S.C. F.P. S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 2182/CA/2014 urmeaza a fi respins.
Rezulta din aceste dispozitii legale, ca un contribuabil poate depune o declaratie rectificativa doar daca in prima declaratie depusa s-ar fi strecurat erori, in aceleasi conditii organul fiscal fiind obligat sa ia act de declaratia rectificativa.
Asadar, textul legal exclude situatia in care asa-zisa eroare priveste baza de impozitare, reconsiderata diferit in urma unei operatiuni de evaluare, sau dispozitiile legale in temeiul carora s-a aplicat impozitul pe teren sau pe cladiri, acestea fiind aspecte ce tin de fondul deciziei de impunere, putand fi antamate numai pe calea prevazuta de art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
Asupra recursului de fata:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalul Brasov – Sectia de contencios administrativ si fiscal cu nr. 15088/62/2012 la data de 27.12.2012, reclamanta S.C. F.P. S.A. a chemat in judecata pe paratul Municipiul F. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat paratul sa-i comunice Deciziile de impunere pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 si 2011.
In motivare, reclamanta a aratat ca a depus cu adresa nr. 469/08.10.2012 la registratura Municipiului F. serviciul taxe si impozite declaratiile rectificative pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 si 2011, in vederea rectificarii intinderii obligatiilor societatii cu privire la taxele si impozitele datorate la bugetul local pentru terenurile si cladirile detinute de catre societate. A mentionat reclamanta ca necesitatea depunerii declaratiilor rectificative a reiesit in urma unor verificari amanuntite efectuate de catre serviciul financiar – contabil din cadrul societatii, cu privire la modul in care au fost declarate pentru impozitare terenurile si cladirile societatii incepand cu anul infiintarii societatii, respectiv 2007. Se mai arata ca baza de impozitare si cotele de impozitare din declaratiile fiscale anterioare declaratiilor rectificative nu erau in acord cu prevederile legale in vigoare in raport cu faptul ca S.C. F.P. S.A. este o societate nou infiintata si nu este continuatoarea S.C. U.P.S.F. S.A..
Reclamanta a invederat ca, prin depunerea declaratiilor rectificative s-a urmarit scaderea cuantumului obligatiilor fiscale datorate catre bugetul local al Municipiului F., ca urmare a faptului ca impozitarea terenurilor si cladirilor societatii urma sa se faca cu un procent de 1% si nu 7%, avand in vedere faptul ca societatea reclamanta s-a infiintat in anul 2007 prin H.G. nr. 1033/2006.
In sustinerea cererii, reclamanta a invocat dispozitiile art. 86 din O.G. nr. 96/2003, conform carora, urmare a depunerii declaratiilor rectificative, paratul avea obligatia legala sa comunice la sediul societatii reclamante deciziile de impunere cu sumele rectificate (diminuate), astfel incat, pe aceasta cale prevazuta de lege, societatea sa fie instiintata cu privire la sumele datorate la bugetul local.
Referitor la interesul societatii de a-i fi comunicate de catre parat deciziile de impunere cu sumele rectificate (diminuate), dupa depunerea declaratiilor rectificative, reclamanta a aratat ca este acela ca, in cazul in care sumele de plata nu erau cele rectificate ca urmare a efectuarii corectiilor, sa poata sa conteste in instanta deciziile in cauza.
Reclamanta a invederat ca prin aceasta practica, paratul a lipsit-o de posibilitatea legala de a contesta Deciziile de impunere pentru perioada 2007 – 2011.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 1 alin. 1 si art. 7 din Legea nr. 554/2004.
In dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Pentru termenul de judecata din 25.09.2013, reclamanta a formulat o precizare de actiune prin care a solicitat instantei sa oblige paratul Municipiul F. la emiterea si respectiv comunicarea la sediul societatii reclamante a deciziilor de impunere pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 si respectiv, 2011, avand in vedere ca au fost depuse la registratura paratului declaratii rectificative cu privire la sarcina fiscala, recalcularea sumelor de plata, urmand sa faca obiectul deciziilor de impunere pentru anii mai sus aratati. A mentionat reclamanta ca declaratiile rectificative au fost depuse la registratura generala a paratului cu adresa nr. 469/08.10.2012 si respectiv, cu adresa nr. 471/09.10.2012.
La termenul de judecata din 05.02.2014, instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parat, fata de sentinta civila nr. 6116/12.11.2012 a Tribunalului Brasov, pentru considerentele retinute in acea incheiere.
Pentru termenul de judecata din 14.03.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei inscrisuri, in dovedirea formularii contestatiilor impotriva titlurilor executorii, declaratiile de impunere aferente anilor 2007 - 2009, declaratiile rectificative si dovada reevaluarii cladirilor efectuata de reclamanta la data de 31.12.2007.
In cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 2182/Ca/24.09.2014 a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta S.C. F.P. S.A.,instanta retinand in esenta urmatoarele:
Prin actiunea precizata, reclamanta a solicitat obligarea paratului de a-i emite si comunica deciziile de impunere pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 si respectiv 2011, ca urmare a depunerii de catre ea a declaratiilor rectificative cu privire la sarcina fiscala, recalcularea sumelor de plata, urmand a face obiectul deciziilor de impunere pentru anii mai sus aratati.
La data de 08.10.2012 si respectiv, 09.10.2012, reclamanta a comunicat paratului declaratiile rectificative aferente anilor 2007 – 2010 privind stabilirea impozitului pe cladiri, sustinand ca impozitarea cladirilor cu procentul de 7% pentru anii 2007 si 2008 ca fiind nereevaluate in ultimii trei ani este abuziva, societatea fiind inregistrata la O.R.C. in luna iunie 2007, iar reevaluarea imobilizarilor corporale s-a facut la data de 31.12.2007.
In baza acelorasi considerente, reclamanta a contestat executarea silita pornita impotriva sa in baza titlurilor executorii nr. 8375/1072 din 12.04.2011 si respectiv nr. 2838917317/05.12.2013, contestatiile fiind respinse in mod irevocabil, prin sectia civila nr. 1172/30.06.2011 pronuntata in dosarul nr. 1348/226/2011 si sectia civila nr. 1073/21.05.2014 pronuntata in dosarul nr. 5952/226/2013.
Titlurile executorii contestate anterior au fost emise in baza deciziilor de impunere emise de parat pentru anii 2007 – 2011, acestea din urma continand obligatii de plata in sarcina reclamantei, calculate in baza declaratiilor de impunere aferente 2007 – 2009. Nefiind contestate in conditiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003, acestea au ramas definitive, fiind puse in executare de catre parat.
Potrivit art. 84 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa, pe perioada termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca declaratiile fiscale pot fi corectate ori de cate ori contribuabilul constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative.
In sensul alineatului 5, prin erori, se intelege erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor si contributiilor, bunurile si veniturile impozabile, precum si alte elemente ale bazei de impunere.
Pct. 81.1. din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 prevad ca declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
Procedand la rectificarea declara?iilor de impunere aferente anilor 2007 - 2009, reclamanta a modificat valoarea de intrare/inregistrare in contabilitate a cladirilor (filele 58, 63, 67/ filele 73, 74, 75), in sensul diminuarii acesteia, fara a face dovada modului in care a avut loc diminuarea valorii de inventar si fara a dovedi operarea acestora in contabilitate, in conditiile in care, in decizia de impunere initiala, aferenta anului 2008 (fila 63) a mentionat data ultimei reevaluari a imobilelor ca fiind 31.12.2007.
De altfel, singurul interes declarat de reclamanta era ca, urmare a depunerii declaratiilor rectificative, impozitarea terenurilor si cladirilor societatii sa se faca in procent de 1% si nu de 7%, acesta reprezentand un aspect privind legalitatea stabilirii procentului de impozitare prin deciziile de impunere emise de parat pentru anii 2007 – 2011, ce putea fi invocat in procedura reglementata de dispozitiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003 si care nu poate fi modificat ca urmare a diminuarii valorii de inventar.
Observand ca nu sunt incidente dispozitiile relative la emiterea unor noi decizii de impunere ca urmare a rectificarii unor erori strecurate in declaratiile de impunere aferente anilor 2007 – 2009, in mod intemeiat, paratul nu a emis aceste decizii de impunere pentru intreaga perioada 2007 - 2011, reclamanta urmarind de fapt, repunerea in termenul de contestare a deciziilor de impunere aferente anilor 2007 – 2011, sub aspectul procentului de impozitarea a terenurilor si cladirilor.
Impotriva acestei sentinte, reclamanta a declarat recurs, in termen legal, in care a criticat hotararea instantei de fond pentru urmatoarele motive:
A depus declaratii rectificative pentru anii 2007-2011 privind plata impozitului pe teren si cladiri, in baza art. 48 si 86 din O.U.G. nr. 92/2003 Cod procedura fiscala, care da dreptul contribuabilului sa rectifice pentru o perioada de 5 ani declaratiile daca apar modificari in baza de impozitare. Interesul rectificarii declaratiilor fiscale initiale a fost acela de a diminua sarcina fiscala a societatii, intrucat unele pozitii din lista cladirilor nu pot fi incadrate ca fiind „cladiri”. In plus, societatea este infiintata in baza H.G. nr. 1033/2007 si i se aplica un procent de impozitare de 1% si nu de 7%, iar Municipiul F. nu a tinut seama de reevaluarea cladirilor din data de 31.12.2007.
Mai arata ca paratul nu a respectat prevederile art. 48 si art. 86 din O.G. nr. 92/2003 si nu a raspuns efectiv demersului legal efectuat de reclamanta, obligand-o sa promoveze prezenta actiune.
Sustinerea instantei, mai arata recurenta, ca societatea ar fi diminuat valoarea de inventar a cladirilor fara a face dovada modului in care a avut loc aceasta diminuare, este lipsita de temei legal si fara corespondent in probatoriul administrat, intrucat noua valoare de inregistrare in contabilitate a fost dovedita cu nota contabila depusa la dosar. Reevaluarea cladirilor s-a efectuat de catre o comisie interna a societatii din care au facut parte economisti,ingineri constructori.
Mai arata ca prevederile O.G. nr. 92/2003 stabilesc dreptul contribuabilului sa rectifice declaratiile fiscale anuale, pentru o perioada de 5 ani, obligatia autoritatii fiind fie sa accepte declaratia rectificativa, fie sa verifice pe calea unei inspectii fiscale la sediul contribuabilului, ceea ce paratul nu a inteles sa faca, dar cu toate acestea a ignorat declaratiile rectificative si implicit setul de documente care dovedeau sarcina fiscala mult diminuata.
Intimatul Municipiul F. a depus concluzii scrise in care a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond, aratand ca procentul de 7% aplicat imobilelor corporale ale recurentei este in concordanta cu Normele Metodologice de aplicare ale Legii nr. 571/2003, pct.55 lit. c) coroborat cu art. 53.
Nefiind eroare, nu exista motive de rectificare a declaratiilor initiale, asa incat reclamanta avea numai posibilitatea prevazuta de art. 205 din O.G. nr. 92/2003 de a formula contestatie administrativa.
In faza procesuala a recursului nu s-a administrat proba cu inscrisuri suplimentare.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod Procedura Civila, Curtea retine urmatoarele:
La data de 08.10.2012 si respectiv, 09.10.2012, reclamanta a comunicat paratului declaratiile rectificative aferente anilor 2007 – 2010 privind stabilirea impozitului pe cladiri, sustinand ca impozitarea cladirilor cu procentul de 7% pentru anii 2007 si 2008 ca fiind nereevaluate in ultimii trei ani este abuziva, deoarece societatea a fost inregistrata la ORC in luna iunie 2007, iar reevaluarea imobilizarilor corporale s-a facut la data de 31.12.2007.
In baza acelorasi considerente, reclamanta a contestat executarea silita pornita impotriva sa in baza titlurilor executorii nr. 8375/1072 din 12.04.2011 si respectiv nr. 2838917317/05.12.2013, contestatiile fiind respinse in mod irevocabil, prin sentinta civila nr. 1172/30.06.2011 pronuntata in dosarul nr. 1348/226/2011 si sentinta civila nr. 1073/21.05.2014 pronuntata in dosarul nr. 5952/226/2013.
Titlurile executorii contestate anterior au fost emise in baza deciziilor de impunere emise de parat pentru anii 2007 – 2011, acestea din urma continand obligatii de plata in sarcina reclamantei, calculate in baza declaratiilor de impunere aferente 2007 – 2009. Nefiind contestate in conditiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003, acestea au ramas definitive, fiind puse in executare de catre parat.
In mod corect a retinut instanta de fond ca nu sunt incidente dispozitiile relative la emiterea unor noi decizii de impunere ca urmare a unor erori si ca in realitate, reclamanta urmareste de fapt repunerea in termenul de contestare a deciziilor de impunere aferente anilor 2007-2011 sub aspectul procentului de impozitare a terenurilor si cladirilor.
Solicitarea de emitere a unei declaratii rectificative, ulterior emiterii deciziei de impunere anuala, necontestata, nu poate primi valentele dorite de reclamanta, deoarece prevederile art. 84 Cod procedura fiscala nu pot fi interpretate fara luarea in considerare a celorlalte dispozitii cu care textul legal se coroboreaza.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 82 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, contribuabilul are obligatia de a completa declaratiile fiscale, inscriind corect, complet si cu buna credinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale, iar potrivit dispozitiilor art. 84 din acelasi act normativ, declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa. De asemenea, conform art. 81.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
Rezulta din aceste dispozitii legale, ca un contribuabil poate depune o declaratie rectificativa doar daca in prima declaratie depusa s-ar fi strecurat erori, in aceleasi conditii organul fiscal fiind obligat sa ia act de declaratia rectificativa.
Pe de alta parte, desi legea nu prevede un termen limita pana la care se pot depune declaratii rectificative, este evident ca acestea nu mai pot fi depuse dupa emiterea deciziei de impunere, in conditiile in care aceasta nu este contestata, astfel cum s-a intamplat in cazul de fata.
In plus, art. 48 alin. 3 Cod procedura fiscala defineste erorile materiale ca fiind greseli de redactare, omisiuni sau mentiuni gresite din actele administrativ fiscale, cu exceptia celor care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ–fiscal, iar alin. 5 din art. 84 defineste erorile ca fiind erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor si contributiilor.
Asadar, textul legal exclude situatia in care asa-zisa eroare priveste baza de impozitare, reconsiderata diferit in urma unei operatiuni de evaluare, sau dispozitiile legale in temeiul carora s-a aplicat impozitul pe teren sau pe cladiri,acestea fiind aspecte ce tin de fondul deciziei de impunere, putand fi antamate numai pe calea prevazuta de art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
In aceasta situatie, corect a retinut instanta de fond ca nu exista obligatia organului fiscal de a emite si comunica decizii de impunere ca urmare a depunerii de catre reclamanta a declaratiilor rectificative.
In consecinta, fata de dispozitiile art. 312 Cod Procedura Civila, recursul declarat de reclamanta S.C. F.P. S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 2182/CA/2014 urmeaza a fi respins.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016