Nulitatea deciziei de sanctionare disciplinara - art. 89 alin. 1 din Legea nr. 567/2004; art. 252 alin.1 din Codul muncii.

               Exprimarea concisa a deciziei nu echivaleaza cu lipsa elementelor esentiale referitoare la  motivele pentru care au fost inlaturate apararile, de natura sa atraga sanctiunea nulitatii. Instanta de fond a neglijat in analiza sa starea de fapt pe care contestatoarea nu o neaga.
Potrivit art. 89 alin.1 din Legea nr. 567/2004, aplicarea sanctiunii s-a realizat in termen, cu respectarea limitelor prevazute de acest text de lege derogator de la textul cu caracter general prevazut de Codul muncii. Diferenta dintre textul art. 89 alin.1 din Legea nr. 567/2004 si art. 252 alin.1 din Codul muncii este in sensul ca textul din legea speciala, Legea nr. 567/2004 ofera un interval mai mare de timp, respectiv 1 an in loc de 6 luni cum prevede Codul muncii, pentru aplicarea  sanctiunii disciplinare, ce curge de la data savarsirii abaterii disciplinare.

               Asupra recursului de fata;
Constata ca, prin sentinta civila nr. 276/12.02.2014, Tribunalul Brasov a dispus urmatoarele:
A admis in parte contestatia formulata de contestatoarea P.N.G.  in contradictoriu cu intimata C.A.C. impotriva Deciziei nr.101 din 9 martie 2012.
A constatat nulitatea Deciziei nr.101 din 9 martie 2012 emisa de intimata.
A dispus restabilirea situatiei anterioare, respectiv restituirea catre contestatoare a sumelor de bani retinute contestatoarei in temeiul deciziei desfiintate, din drepturile salariale cuvenite pentru activitatea prestata.
A respins pretentia contestatoarei privind obligarea intimatei la repararea pretinselor prejudicii morale.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Contestatoarea P.N.G. este angajata intimatei C.A.C., desfasurandu-si activitatea ca grefier I in cadrul T.C..
Prin Decizia nr. 101, emisa de Presedintele C.A.C. la data de 09.03.2012, s-a dispus sanctionarea disciplinara a contestatoarei cu sanctiunea reducerii salariului cu 10% pe o durata de doua luni calendaristice, in conformitate cu prevederile art. 85 alin. 1 lit. b din Legea nr. 567/2004.
In cuprinsul deciziei s-au re?inut urmatoarele fapte ca abateri disciplinare:
- Pentru ?edin?a publica din data de 24.03.2011, completul de judecata a constatat faptul ca grefierul de ?edin?a, respectiv contestatoarea, nu i-a adus pre?edintelui de complet trei dosare, pentru a fi dispuse masurile preliminare referitoare la plata taxelor judiciare de timbru.
- In data de 24.03.2011, unul dintre membrii completului de judecata, doamna judecator M.A.A., a observat ca u?a destinata intrarii judecatorilor in sala de judecata a fost lasata deschisa, dosarele fiind in sala, pe masa prezidiului, nesupravegheate, iar grefierul de ?edin?a, respectiv contestatoarea, lipsea.
- In ziua de 01.04.2011, doamna judecator T.O.C., i-a cerut doamnei contestatoare sa vina in biroul sau pentru a motiva dupa dictare, insa, cu toate ca in acea zi contestatoarea era planificata pentru tehnoredactare, a refuzat sa se conformeze solicitarii doamnei judecator, argumentand ca prin aceea ca are altceva de facut, aten?ionand-o pe doamna judecator cu privire la faptul ca ar putea redacta singura, asemenea celorlal?i judecatori.
Decizia nr. 101, emisa de intimata la data de 09.03.2012, nu cuprinde toate elementele obligatorii mai sus evocate, lipsind elementul relativ la motivele pentru care au fost inlaturate apararile contestatoarei.
Prin argumentele prezentate in cuprinsul notei explicative, contestatoarea confirma faptele, dar neaga culpa sa in producerea respectivelor evenimente, prin aparari precum: imprejurarea ca doamna judecator T.O.C. s-a aflat in concediu in cursul lunilor februarie ?i martie 2011; caracterul voluminos al dosarelor, ceea ce implica efectuarea mai multor drumuri pentru transportul dosarelor; in ziua de 01.04.2011 era planificata sa desfa?oare alte activita?i.
Cu toate acestea, intimata nici nu a primit si nici nu a inlaturat apararile contestatoarei, nepronuntandu-se practic asupra acestora, aspect pe care contestatoarea l-a sesizat, invocandu-l in sustinerea contestatiei sale. 
Avand in vedere ca decizia contestata nu cuprinde toate elementele obligatorii impuse sub sanctiunea nulitatii absolute, de art. 89 alin. 3 din Lega nr. 567/2004, lipsind elementul referitor la motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de contestatoare in timpul cercetarii disciplinare prealabile, instanta va constata nulitatea deciziei de sanctionare.
Ca urmare a constatarii nulitatii deciziei contestate pentru viciul de forma mai sus men?ionat, analiza celorlalte critici, referitoare la tardivitatea emiterii deciziei ?i netemeinicia aplicarii sanc?iunii disciplinare, a devenit superflua, motiv pentru care instan?a nu le va mai avea in vedere.
In conformitate cu dispozitiile art. 253 alin. 1 si 169 din Codul muncii, intimata va fi obligata sa restituie contestatoarei sumele de bani retinute in temeiul deciziei de sanctionare, constatata a fi nula.
Impotriva acestei sentinte, a formulat recurs in termen, motivat intimata C.A.C. solicitand admiterea acestuia, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar modificarea sentintei atacate‚ in sensul respingerii contestatiei.
Se arata ca, instanta de fond a procedat gresit constatand ca decizia nr. 101/09.03.2012 emisa de C.A.C. nu este motivata si in felul acesta este lovita de nulitate pentru vicii de forma.
Apararile contestatoarei au fost luate in considerare, prin actul de constatare, in detaliu, dar si in cuprinsul deciziei, in mod sintetic. Ori, exprimarea concisa a deciziei nu echivaleaza  cu lipsa elementelor esentiale referitoare la motivele pentru care au fost inlaturate apararile, de natura sa atraga sanctiunea nulitatii. Instanta de fond a neglijat in analiza sa starea de fapt pe care contestatoarea nu o neaga. Singurele aparari ale contestatoarei fiind cele ce se refera la volumul de munca fapt care nu s-a dovedit in sensul prezentat de contestatore. Incarcatura grefierului de sedinta fiind echilibrata, fara a exista grefieri incarcati cu mai multe atributii in detrimentul altora.
In ceea ce priveste prescrierea aplicarii sanctiunii, exceptie invocata de contestatoare la fond, recurenta arata ca nu a intervenit prescrierea aplicarii sanctiunii, deoarece,  potrivit art. 89 din Legea nr. 567/2004, sanctiunile disciplinare in cazul personalului auxiliar al instantei se aplica in termen de 30 de zile de la data inregistrarii actului de constatare la cabinetul conducatorului instantei competent sa aplice sanctiunea, dar nu mai tarziu de un an de la data savarsirii faptei ce constituie abatere disciplinara. Prin urmare, in cazul Legii nr. 567/2004, lege speciala in raport cu normele din Codul muncii, termenul pentru aplicarea sanctiunii este mai mare decat cel prevazut de art. 252 Codul mucii la care s-a raportat contestatoarea.
In recurs, intimata contestatore nu a formulat intampinare si nu s-au administrat probe noi.
Analizand recursul formulat, instanta constata ca este fondat.
Decizia contestata, respectiv decizia cu nr. 101/09.03.2012, respecta conditiile de forma impuse de art. 252 alin. 2 Codul muncii, respectiv cele prevazute de art. 89 alin. 3 din Legea nr.  567/2004. Instanta de fond a considerat gresit ca decizia contestata nu cuprinde „motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de cel sanctionat in timpul cercetarii disciplinare prealabile” , fara a tine seama si de sustinerile angajatorului expuse la fond in intampinare la pct. 4.1.
Astfel, din continutul deciziei de sanctionare rezulta ca emitentul deciziei a prezentat concis apararile contestatoarei din etapa cercetarii prealabile dar si opinia angajatorului pentru care au fost inlaturate aceste aparari. Chiar daca, motivele pentru care au fost inlaturate aparerile contestatoarei sunt expuse succint, intr-o singura fraza inserata in alineatul 2 al paginii doi a deciziei, nu se poate retine ca ele lipsesc cu desavarsire. Emitentul deciziei a prezentat motivarea pentru care a inlaturat apararile contestatoarei subliniind faptul ca starea de fapt prezentata in procedura cercetarii disciplinare nu a fost contrazisa de contestatore care a recunoscut partial comiterea faptelor, iar in legatura cu celelalte explicatii - aparari ale contestatoarei s-a precizat ca a fost avut in vedere raspunsul grefierului sef de sectie care a fost audiat ca martor in procedura cercetarii prealabile, iar continutul acestuia este redat chiar in cuprinsul deciziei nr. 101/2012. Prin urmare, nu se poate retine o lipsa evidenta a „motivelor pentru care au fost inlaturate apararile formulate de contestatoare din cuprinsul deciziei de sanctionare pentru a fi aplicate prevederile art. 89 alin. 3 litera c din Legea nr. 567/2004 respectiv art. 252 alin. 2 litera c din Codul muncii. In consecinta, decizia contine elemente suficiente atat cu privire la descrierea faptelor considerate abateri disciplinare, apararile contestatoarei, dar si motivele pentru care au fost inlaturate aceste aparari, pentru ca instanta investita cu solutionarea contestatiei sa verifice daca sunt intrunite elementele antrenarii raspunderii disciplinare, trecand astfel peste controlul aspectelor de forma ale deciziei de sanctionare, dar si peste elementul invocat ca exceptie peremptorie, respectiv prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea disciplinara.
In legatura cu solutionarea acestei exceptii, instanta de fond nu si-a exprimat opinia deoarece a considerat ca neintrunirea conditiilor de forma ale deciziei de sanctionare impiedica cercetarea emiterii deciziei in termen.
Instanta de control, constatand ca decizia de sanctionare respecta conditiile de forma impuse atat de textul prevazut in Codul muncii ca „lege generala” dar si in  continutul Legii nr. 567/2004 ca „lege speciala”,  va verifica si respectarea dispozitiilor referitoare la emiterea in termen a deciziei de sanctionare. Se constata ca, potrivit art. 89 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, aplicarea sanctiunii s-a realizat in  termen, cu respectarea limitelor prevazute de acest text de lege derogator de la textul cu caracter general prevazut de Codul muncii. Diferenta dintre textul art. 89 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 si art. 252 alin. 1 din Codul muncii este in sensul ca textul din legea speciala, Legea nr.  567/2004 ofera un interval mai mare de timp, respectiv 1 an in loc de 6 luni cum prevede Codul muncii, pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, ce curge de la data savarsirii abaterii disciplinare. (24.03.2011, 01.04.2011 in speta).
Pentru toate aceste considerente, instanta de recurs, constatand ca in mod gresit prima instanta s-a limitat la constatarea nulitatii deciziei de sanctionare pentru vicii de forma, lasand necercetat fondul acesteia ce tine de aspectele care vizeaza atragerea raspunderii disciplinare a contestatoarei, apararile formulate, costata ca se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta pentru a proceda la cercetarea pe fond a contestatiei formulata conform prevederilor deciziei RIL 21/12.06.2006 raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedura civila vechi.