Incheierea actelor aditionale la contractele colective de munca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 62/2011. Lege aplicabila.

- art. 141 alin. 1 din Legea nr. 62/2011;
- art. II alin. 2 din Legea nr. 40/2011.

Conform tezei a II-a din Legea nr. 40/2011, pentru noile Contracte colective de munca si actele aditionale ale acestora, se aplica legea speciala, respectiv Legea nr. 62/2011 – art. 141. Acestea sunt norme tranzitorii, respectiv, continute de Legea nr. 40/2011, iar alin. 2 din acelasi art. II, instituie norma permisiva aplicabila contractelor colective de munca incheiate anterior  datei intrarii in vigoare a Legii nr. 40/2011, care isi produc efectele pana la data expirarii termenului pentru care au incheiate.

                Asupra apelului civil de fata;
Constata ca prin sentinta civila nr. 1061/3.02.2014, Tribunalul Brasov a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. N. S.R.L., in contradictoriu cu paratul Sindicatul Liber N.R. F., avand ca obiect constatarea nulitatii Actului Aditional nr. 4/08.04.2013 inregistrat la I.T.M. B. sub nr. 6/1314/15724/22.05.2013 la Contractul colectiv de munca pentru anii 2010 – 2013, inregistrat la I.T.M. B. sub nr. 4/1314/4941/09.04.2010, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, sub nr. de mai sus, la data de 03.03.2014, reclamanta N. S.R.L. F. a chemat in judecata paratul S.L.N.R., solicitand ca, prin hotararea ce se va pronun?a, sa se constate nulitatea absoluta a Actului Adi?ional nr. 4 din data de 08.04.2013, inregistrat la I.T.M. B. sub nr. 6/1314/15724/22.05.2013, la Contractul colectiv de munca pentru anii 2010 – 2013 inregistrat la I.T.M. sub nr. 4/1314/4941/09.04.2010, incheiat intre parti.
Intre reclamanta S.C. N. S.R.L. si paratul S.L.N.R., reprezentat prin Presedinte C.L., s-a incheiat Contractul colectiv de munca pe anii 2010 – 2013 la nivelul societatii,  inregistrat la I.T.M. B. sub nr. 4941/09.04.2010, a carui valabilitate a fost statuata la art. 2.2. pe durata a 3 ani 2010 – 2013.
Prin Actul Aditional nr. 4 din 08.04.2013, inregistrat la I.T.M. B. sub nr. 15724/22.05.2013 se prelungeste valabilitatea acestui contract colectiv de munca pentru o perioada de 12 luni, incepand cu data incheierii actului aditional cu amendamentul ca partile se obliga sa aplice un salariu minim de 800 la actuala grila in baza coeficientilor de ierarhizare.
Societatea reclamanta a invocat nulitatea absoluta a actului aditional, pentru urmatoarele motive:
- prelungirea valabilitatii contractului colectiv de munca prin actul aditional contravine prevederilor legale: art. II alin. 2 din Legea nr. 40/2011, art. 132 alin. 1, art. 141 alin. 1 si 2, art. 142 si art. 150 alin. 2 din Legea nr. 62/2011 si art. 1226 Cod civil;
- actul aditional la Contractul colectiv de munca contestat a fost inregistrat la I.T.M. dupa incetarea Contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate;
- actul aditional a fost semnat din partea sindicatului parat de catre o persoana care nu avea calitatea de reprezentant, deoarece acesta nu avea la momentul respectiv calitatea de presedinte al sindicatului ci pe aceea de lider sindical.
Potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, clauzele cuprinse in contractele colective de munca care sunt negociate cu incalcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 62/2011, „(1) Clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege.
(2) La incheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare la drepturile angajatilor au un caracter minimal.
(3) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil incheiat la nivel superior.
(4) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de munca aplicabile.”
Coroborand aceste texte de lege invocate de societatea reclamanta, instanta retine ca nulitatea unor clauze ale contractului colectiv de munca intervine in situatia in care acestea stabilesc drepturi si obligatii peste limitele si conditiile prevazute de lege ori stabilesc drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de munca aplicabile.
Or, perioada de aplicabilitate a unui contract colectiv de munca nu se incadreaza in categoria cauzelor de nulitate prevazute de dispozitiile legale speciale mai anterior citate.
Potrivit art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii: „(1) Contractele colective de munca si actele aditionale incheiate in intervalul de la data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la 31 decembrie 2011 nu pot prevedea o durata de valabilitate care sa depaseasca 31 decembrie 2011. Dupa aceasta data, contractele colective de munca si actele aditionale se vor incheia pe durate stabilite prin legea speciala.
(2) Contractele colective de munca in aplicare la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi produc efectele pana la data expirarii termenului pentru care au fost incheiate.”
Data incheierii Contractului colectiv de munca pe anii 2010  - 2013 este 09.04.2010, iar a actului aditional contestat este 08.04.2013, niciuna dintre aceste date nefiind situata in intervalul dintre intrarea in vigoare a Legii nr. 40/2011 si 31.12.2011, interval prevazut de art. II din Legea nr. 40/2011. Aceste prevederi legale se refera numai la contractele de munca si actele aditionale incheiate in perioada tranzitorie, de implementare a modificarilor legislative intervenite: modificarea Codului muncii si aparitia Legii nr. 62/2011 a dialogului social.
Prin adresa nr. 15940/24.05.2013 I.T.M. B. nu a comunicat faptul ca Actul Aditional contine clauze negociate cu incalcarea prevederilor art. 132 si art. 142 alin. 1 si 2 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, astfel acestea a fi lovite de nulitate. Daca ar fi fost reala sustinerea reclamantei I.T.M. B. ar fi refuzat inregistrarea actului aditional. Or, contrar sustinerilor reclamantei, prin adresa mentionata, I.T.M. B. a comunicat faptul ca s-a efectuat inregistrarea actului aditional in registrul unic de evidenta al institutiei, la nr. 6/1314/15724 din data de 22.05.2013 si s-a adus la cunostinta societatii, de principiu, faptul ca in aplicarea Contractului colectiv de munca modificat trebuie sa se aiba in vedere ca nu se pot prevedea in contractele colective de munca drepturi la un nivel inferior celor stabilite in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, atragandu-se atentia asupra prevederilor art. 132 si art. 141 alin. 1 si 2 din Legea nr. 62/2011. In nici un caz, prin aceasta adresa nu s-a adus la cunostinta partilor semnatare ale actului aditional faptul ca acesta ar contine clauze lovite de nulitate, astfel cum eronat sustine reclamanta.
In ceea ce priveste data inregistrarii actului aditional la Contractul colectiv de munca la nivel de societate pe anii 2010-2013, dupa incetarea valabilitatii Contractului colectiv de munca   (09.04.2013), instanta constata ca societatea reclamanta a fost cea care s-a ocupat de inregistrarea la I.T.M. B., negocierile privind perfectarea actului aditional nr. 4 la Contractului colectiv de munca incheindu-se la data de 08.04.2013, anterior expirarii Contractului colectiv de munca.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel, in termen, motivat, reclamanta S.C. N. S.R.L., solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei si admiterea actiunii cu consecinta constatarii nulitatii absolute a actului aditional nr. 4/8.04.2013.
In sustinerea apelului a invocat urmatoarele critici:
- in mod eronat, instanta de fond a considerat ca actiunea in constatarea nulitatii actului aditional la Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, este rezultatul „invocarii propriei culpe”. In temeiul dispozitiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr.  62/2011, nulitatea se invoca de partea interesata, ori reclamanta justifica interes in sustinerea ei.
- instanta de fond a interpretat gresit art. II alin. 2 din Legea nr.  40/2011.
- s-a stabilit gresit ca data la care a fost incheiat Contractul colectiv de munca  la nivel de societate, este data de 9.04.2010, in conditiile in care din extrasul din Contractul colectiv de munca   reiese foarte clar ca acesta a fost incheiat pentru o perioada de 3 ani, incepand cu 1.04.2010 si ajunge la termen la 31.03.2013.
- in temeiul art. 132 alin. 1 din Legea nr.  62/2011, solicita a se constata ca actul aditional nu a fost incheiat in limitele si conditiile legale intervenind la 31.03.2013 incetarea de drept a Contractului colectiv de munca la nivel de societate. Dupa aceasta data nu se mai putea prelungi fostul Contract colectiv de munca, ci eventual incheia unul nou, in conditiile Legii nr. 62/2011.
- actul aditional stabileste o valabilitate pentru Contractul colectiv de munca mai mare decat cea prevazuta de Legea nr.  62/2011.
Solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei si in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare sau, in subsidiar, rejudecand fondul, constatarea nulitatii actului aditional.
Intimatul S.L.N.R. F., a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului, sustinand ca  nici un act normativ nu interzice prelungirea aplicarii unui Contract colectiv de munca, inregistrat  inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 62/2011.
Analizand sentinta atacata, instanta constata ca este fondata.
Nu se impune anularea sentintei cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare deoarece instanta de fond a analizat cererea de chemare in judecata sub toate aspectele invocate, neexistand nici un argument care sa sustina o „necercetare in fond a cauzei” ca temei al anularii sentintei.
Dispozitiile art. 141 alin. 1 din Legea nr.  62/2011, nu sunt aplicabile in speta, deoarece nu este supus analizei un Contract colectiv de munca incheiat sub imperiul Legii nr.  62/2011, ci un Contract colectiv de munca incheiat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 62/2011, prelungit inca un an prin acordul partilor, sub imperiul legii aplicabile la momentul negocierii actului aditional.
Nici Contractul colectiv de munca initial, nici actul aditional nr. 4 la Contractul Colectiv de Munca  pe anii 2010 – 2013, nu se inscriu in categoria actelor juridice incheiate conform art. II alin. 1, deoarece nu sunt plasate in intervalul 1.05.2011 – 31.12.2011. de abia dupa 31.12.2011, conform tezei a II-a din art. II din Legea nr.  40/2011, pentru  noile Contracte colective si munca si actele aditionale ale acestora, se aplica legea speciala, respectiv Legea nr.  62/2011 – art. 141. Acestea sunt norme tranzitorii, restrictive, continute de Legea nr.  40/2011, iar alin. 2 din acelasi art. II, instituie norma permisiva aplicabila contractelor colective de munca incheiate anterior datei intrarii in vigoare a Legii nr. 40/2011, care isi produc efectele pana la data expirarii termenului pentru care au fost incheiate.
In ceea ce priveste data intrarii in vigoare a actului aditional nr. 4, demersurile in vederea negocierii colective au fost initiate inainte de termenul de expirare a valabilitatii Contractului colectiv de munca, iar procesul verbal de negociere prin care partile au consimtit prelungirea perioadei de valabilitate a contractului cu 12 luni, a fost semnat in 8.04.2013, respectiv in ultima zi de valabilitate a contractului initial. Apelanta a detinut in posesie toate documentele rezultate in urma negocierilor colective, insa le-a prezentat spre inregistrare autoritatii competente dupa o perioada de timp.
Odata ce partile si-au exprimat in mod expres acordul de a prelungi valabilitatea prevederilor contractuale inainte de expirarea acestora, simplul fapt ca actul care probeaza vointa partilor a fost inregistrat la autoritatea competenta la o data ulterioara celei de expirare a contractului initial, nu poate constitui motiv de nulitate a actului aditional, ci in  cel mai rau caz, sa il lipseasca de aplicabilitate de la momentul incheierii acordului de vointa al partilor si pana la data inregistrarii acestuia la I.T.M. B., data de la care acesta incepe sa produca efecte, in baza art. 144 din Legea nr.  62/2011.
Nu rezulta expres din textul art. II din Legea nr.  40/2011, indicat de apelanta ca temei al nulitatii actului aditional, dispozitia de interdictie a prelungirii Contractului colectiv de munca  incheiat sub imperiul Legii nr. 40/2011.
Legiuitorul, prin aceste dispozitii tranzitorii de la art. II, a urmarit protectia juridica a contractelor aflate in derulare, fata de rigorile  legii noului cod al muncii si legii dialogului social.
Din moment ce Contractul colectiv de munca pe 2010-2013, inregistrat la I.T.M. sub nr. 4941/9.04.2010, nu a fost denuntat de niciuna dintre parti pentru ajungere la termen, ci din  contra s-a convenit prelungirea lui cu un an (prelungire stabilita anterior expirarii Contractului colectiv de munca, conform inscrisului de la fila 23 dosar de fond, intitulat proces-verbal al comisiilor de negociere), nu se poate aplica  sanctiunea nulitatii acestuia la cererea reclamantei, cu atat mai mult cu cat acesta a produs consecinte juridice, iar actiunea in constatarea nulitatii este introdusa la instanta cu doar o luna inainte de incetarea valabilitatii acestui act aditional.
Asadar, daca reclamanta justifica un interes real, obiectiv, serios, in promovarea acestei actiuni, putea sesiza instantei nulitatea actului aditional inca din momentul de incepere a intrarii lui in vigoare, evitand platile salariale, compensatorii, intemeiate pe dispozitiile Contractului colectiv de munca pe anii 2010-2013, astfel prelungit, despre care sustine ca au impovarat financiar societatea.
Inscrisurile depuse de apelanta dupa inchiderea dezbaterilor nu au relevanta juridica invocata de apelanta la termenul din 26.02.2015, respectiv nu justifica sesizarea unor nelegalitati ale actului aditional atacat de catre I.T.M. si A.N.A.F. in legatura cu valabilitatea si durata acestuia, ci din contra, atesta acordarea de catre apelanta, angajatorilor sai, a unor drepturi rezultate din clauzele Contractului colectiv de munca  pe 2010 - 2013, prelungit prin actul aditional nr. 4/8.04.2013.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge apelul formulat si va pastra sentinta atacata.