Procedura insolventei, Legea nr. 85/2006. Aplicarea art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 in cazul masurii de incetare a contractului de munca al consilierului juridic la societatea debitoare.

             Pe perioada falimentului dispozitiile art. 49 alin. 2 din lege nu mai sunt aplicabile, intrucat textul vizeaza doar perioada de observatie, astfel ca pentru denuntarea contractului nu era necesar acordul creditorilor, iar principiul simetriei actelor juridice nu poate fi invocat atata timp cat exista o procedura derogatorie de la dreptul comun. In consecinta, in mod corect a retinut judecatorul sindic ca denuntarea contractului de munca pe perioada procedurii falimentului este supusa prevederilor speciale ale art.86 alin.6 din lege, nefiind nevoie de acordul creditorilor.

              Judecatorul sindic a respins contestatia formulata de creditoarea S.C. V. S.R.L. si paratul M.M. in calitate de administrator special al debitoarei S.C. F.C. S.A. impotriva raportului de activitate intocmit de lichidatorul judiciar si a deciziei de incetare a contractului de munca al consilierului juridic M.M. S-a retinut ca contractul consilierului juridic a fost desfacut de administratorul judiciar in conformitate cu prevederile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 dupa ce impotriva societatii debitoare a fost deschisa procedura de faliment. Astfel, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare.
 Impotriva hotararii au declarat recurs administratorul special M.M. si creditoarea S.C. V. S.R.L. aratand ca masura de incetare a contractului consilierului juridic nu poate face obiectul dispozitiilor art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006. Incetarea contractului nu a dus la maximizarea patrimoniului debitoarei din moment ce onorariul avocatului angajat reprezinta salariul consilierului juridic pe 15 ani. Activitatea consilierului juridic este asemanatoare cu cea a avocatului, fiind un specialist in cadrul procedurii falimentului, depasind limitele activitatii curente. Contractul a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor art. 49 alin. 2 din Legea insolventei, cu avizul administratorului judiciar si cu acordul comitetului creditorilor, consilierul asigurand consultanta atat in fata organelor de urmarire penala cat si a instantelor de judecata.
Recursul a fost respins pentru urmatoarele considerente:
Argumentele formulate de recurenti pot fi restranse la aspectele privind gresita aplicare a dispozitiilor art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 fata de faptul ca masura incetarii contractului de munca a consilierului juridic nu face obiectul acestor prevederi si ca incetarea contractului incheiat cu respectarea art. 49 alin. 2 din lege  trebuie dispusa cu acordul expres al adunarii creditorilor.
Cu referire la incidenta art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 judecatorul sindic a retinut ca dupa deschiderea procedurii falimentului, lichidatorul judiciar poate dispune desfacerea unui contract de munca fara aprobarea creditorilor, astfel ca masura de denuntare a contractului de munca nr. 2165/31.10.2011 este legala. Recurentii sustin ca contractul de munca al consilierului juridic nu intra sub incidenta art. 86 alin. 6 intrucat consilierul juridic este un auxiliar al procedurii, fara a observa ca legea nu recunoaste calitatea de auxiliar in cadrul procedurii, ci doar aceea de participant la procedura potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006 si cea de persoane de specialitate in conditiile art. 23 din lege.
 Incheierea contractului de munca al consilierului juridic s-a facut in conditiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 dupa deschiderea procedurii insolventei, pe perioada de observatie, cu avizul administratorului judiciar si cu acordul adunarii creditorilor. Contractul de munca nu a fost incheiat in temeiul art. 23 din Legea nr. 85/2006, nefiind un act incheiat de administratorul judiciar. Dispozitiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 reglementeaza procedura de incheiere a contractelor care nu se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, textul de lege fiind aplicabil doar pentru actele din perioada de observatie. Se constata astfel ca acest text de lege nu poate fi aplicat actelor in perioada de dupa deschiderea procedurii falimentului.
Prevederile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 cuprind dispozitii speciale referitoare la procedura de denuntare a contractelor de munca, prin care se atribuie competente atat administratorului judiciar cat si lichidatorului judiciar cu privire la modul de denuntare a acestor contracte. Facand referire si la lichidatorul judiciar, rezulta ca textul este aplicabil si in procedura de faliment cand atributiile administratorului judiciar sunt preluate de lichidatorul judiciar. Daca in perioada de observatie, dispozitiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 cuprindeau prevederi speciale cu privire la incheierea actelor care nu se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, doar cu acordul adunarii creditorilor, nu acelasi lucru se poate constata in cazul procedurii falimentului cand textul de lege al art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 nu mai prevede acordul creditorilor. Pe perioada falimentului dispozitiile art. 49 alin. 2 din lege nu mai sunt aplicabile, intrucat textul vizeaza doar perioada de observatie, astfel ca pentru denuntarea contractului nu era necesar acordul creditorilor, iar principiul simetriei actelor juridice nu poate fi invocat atata timp cat exista o procedura derogatorie de la dreptul comun. In consecinta, in mod corect a retinut judecatorul sindic ca denuntarea contractului de munca pe perioada procedurii falimentului este supusa prevederilor speciale ale art. 86 alin. 6 din lege, nefiind nevoie de acordul creditorilor. In acest context, criticile recurentilor privind existenta unor motive straine de natura pricinii si de aplicare gresita a legii urmeaza a fi respinse ca nefondate.
Cu referire la incalcarea principiului maximizarii averii debitoarei, sustinerile recurentilor au la baza argumente legate de disponibilitatea creditoarei de a suporta costurile contractului consilierului juridic, de atributiile consilierului in cadrul procedurii falimentului pentru recuperarea creantelor falitei, cat si de costurile ridicate ale contractelor de asistenta juridica incheiate cu avocatii agreati de creditori in adunarea din 8.05.2014. Aceste chestiuni constituite motive de oportunitate ce pot fi cenzurate doar de creditori, asa cum corect a retinut si judecatorul sindic in aplicarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 85/2006, recurentii necontestand modul de aplicare a acestor dispozitii. In acest sens, s-a retinut faptul ca prin hotararea adunarii creditorilor din 8.05.2014 s-a ratificat contractul de asistenta juridica al avocatului P.I. pentru cauzele penale, iar pentru cauzele civile s-a mentinut contractul de asistenta cu avocatul M.V., astfel ca fata de optiunea creditorilor, nu se poate analiza decizia lichidatorului judiciar.