Contestatie la tabelul de creanta potrivit art. 73 din Legea nr. 85/2006. Daune interese datorate pana la data restituirii bunurilor si solicitate in temeiul art. 15 din O.G. nr. 15/1997 in urma rezilierii contractelor de leasing.

          Contractul de leasing este guvernat de principiul echilibrului prestatiilor reciproce, in sensul existentei unui raport rezonabil intre drepturile si obligatiile partilor. Prin rezilierea contractului de leasing din culpa debitoarei utilizatoare, aceasta ramane cu beneficiul utilizarii bunului doar pana la momentul predarii bunului, in timp ce creditoarea finantatoare beneficiaza atat de plata ratelor de leasing scadente ulterior rezilierii contractului si pana la predarea bunului cat si de dreptul de proprietate asupra bunului finantat. In cazul executarii integrale a contractului, creditoarea finantatoare ar fi obtinut doar plata ratelor de leasing, fara dreptul de proprietate asupra bunului. Aplicarea intocmai a clauzei penale asa cum solicita apelanta creditoare, ar avea efectul ruperii echilibrului prestatiilor, cu incalcarea principiului reparatiei integrale a prejudiciului suferit de creditoarea finantatoare, prejudiciu care ar fi depasit de daunele interese ce urmeaza a fi platite de debitoarea utilizatoare.

             Judecatorul sindic a admis in parte contestatia formulata de debitoarea contestatoare S.C. A.T.G. S.R.L. impotriva tabelului preliminar al creantelor debitoarei intocmit de administratorul judiciar si a dispus inscrierea creantei creditoarei B.T. IFN S.A.  in tabelul definitiv al creantelor cu suma de 518.232,26 lei.
        Impotriva hotararii a declarat apel creditoarea B.T.  IFN S.A. aratand ca potrivit art. 15 din O.G. nr.15/1997 debitoarea datoreaza daunele interese in urma rezilierii contractelor de leasing si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii bunurilor. Suma de 237.511, 95 lei inlaturata de judecatorul sindic reprezinta rate, dobanzi, comisioane, asigurari si penalitati aferente perioadei februarie-iunie 2013 calculate pana la data predarii bunurilor. Nu se poate retine inechitatea solicitarii daunelor interese atata vreme cat partile au stabilit conventional echivalentul sumei ce trebuie platite in cazul rezilierii, inclusiv valoarea ramasa a bunului potrivit art. 13.3 din contracte. Suma este certa, lichida si exigibila fiind insusita de debitoare prin scrisoarea de reziliere. Creditoarea are obligatia de a plati bancilor finantatoare valoarea ramasa a bunurilor, iar aceasta obligatie incumba utilizatorului conform art. 2.4 din contract. Sansa de valorificare a bunurilor este infima intrucat bunurile sunt inutilizabile fata de lipsa unor componente. Contractele de leasing nu sunt contracte de adeziune, ci contracte negociate, iar partile pot conveni oricand in privinta clauzelor prin acte aditionale de reesalonare a datoriei, asa cum a fost si cazul debitoarei. Dupa rezilierea contractelor de leasing nu au mai fost emis facturi, insa obligatia de plata a ratelor subzista, facturarea nefiind o conditie de validitate a creantei.
Apelul creditoarei a fost admis in parte pentru urmatoarele considerente:
Apelul creditoarei B.T. IFN S.A. vizeaza modul de aplicare a dispozitiilor art. 15 din O.G. nr. 15/1997 cu privire la daunele interese solicitate fata de prevederile contractelor de leasing.
Creanta in suma de 954.818,50 lei solicitata de creditoare a fi inscrisa la masa credala se compune din: 365.922,36 lei sold reprezentand facturi emise pana la 26.02.2013, 142.933,02 lei penalizari de intarziere calculate potrivit art.4.8 din contracte pana la data deschiderii procedurii, 237.511, 95 lei reprezentand rate, dobanzi, comisioane, asigurari si penalitati aferente perioadei februarie-iunie 2013 calculate pana la data predarii bunurilor, 199.074,29 lei despagubiri din ratele nefacturate si valoarea reziduala si 9.376,88 lei cheltuieli de executare.
Judecatorul sindic a dispus inscrierea partiala a creantei, cu suma de 518.232,26 lei compusa din: 365.922,36 lei sold, 142.933,02 lei penalizari de intarziere si 9.376,88 lei cheltuieli de executare. Contractele de leasing au fost reziliate la 26.02.2013, iar predarea bunurilor a avut loc la 21.06.2013 inainte de data deschiderii procedurii insolventei ce s-a dispus la 26.09.2013.
Potrivit art. 13.3 din contractele de leasing astfel cum a fost modificat prin actele aditionale, partile au convenit ca ,,in cazul rezilierii  contractului din vina utilizatorului, acesta trebuie sa plateasca finantatorului suma de recuperat, costurile asociate si daunele interese; prin suma de recuperat partile intelegand sa includa orice sume datorate in temeiul contractului de leasing, rate leasing, asigurari, cu penalitati de intarziere si dobanzi acumulate; prin costuri asociate, costurile de reposesie si alte costuri datorate de finantator tertilor, iar prin daune interese, valoarea ramasa a bunului”. Potrivit art. 15 din O.G. nr. 15/1997 utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing. Judecatorul sindic, desi a retinut incidenta acestor prevederi, in sensul existentei obligatiei utilizatorului de a plati valoarea ratelor restante pana la momentul predarii bunurilor, totusi a exclus suma de 237.511, 95 lei reprezentand rate, dobanzi, comisioane, asigurari si penalitati aferente perioadei februarie-iunie 2013 calculate pana la data predarii bunurilor, astfel ca sub acest aspect apelul este intemeiat. Textul de lege permite acordarea daunelor dupa momentul rezilierii contractului, pana la predarea bunului asigurat, astfel ca excluderea acestor sume incalca prevederile legale.
In legatura cu daunele interese apreciate de apelanta ca fiind pretentii derivate din diferenta de rate viitoare nefacturate si valoarea reziduala, se constata ca in mod corect instanta de fond a cenzurat clauza penala in temeiul art. 1070 vechiul Cod civil, respectiv art. 1541 noul Cod civil, aceste dispozitii permitand operatiunea de reductiune a clauzei in cazul in care obligatia principala de plata a ratelor de leasing a fost executata in parte.
 Ca o prima observatie, se constata ca apelanta creditoare a inclus in daunele interese solicitate si ratele calculate anterior pana la predarea bunurilor cat si rate inexistente.
In speta, debitoarea si-a indeplinit partial obligatia de plata a ratelor de leasing, din fisa financiara existenta la dosar de fond rezultand ca a achitat suma de 918.509,14 lei din 1.284.431,5 lei, incepand din iunie 2009 pana in decembrie 2010. Solicitarea daunelor interese sub forma ratelor de leasing viitoare este excesiva in raport cu prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului, avandu-se in vedere ca aceasta clauza penala nu reprezinta altceva decat o conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.
              Clauza penala este asadar o compensatie a daunelor interese ce creditorul sufera din neexecutarea obligatiei principale (art. 1066 vechiul Cod civil), iar creditorul nu poate cere deodata si penalitatea si obiectul obligatiei principale (art.1069 vechiul Cod civil). In speta, apelanta creditoare a solicitat daunele interese in baza clauzei penale reprezentand obligatia principala, respectiv ratele de leasing viitoare calculate pana la sfarsitul contractului, iar prin predarea bunurilor aceasta clauza a fost acoperita partial, fiind astfel executata partial, astfel incat in mod corect s-a procedat la reducerea valorii daunelor interese.
              Ca orice contract sinalagmatic, si contractul de leasing este guvernat de principiul echilibrului prestatiilor reciproce, in sensul existentei unui raport rezonabil intre drepturile si obligatiile partilor. Prin rezilierea contractului de leasing din culpa debitoarei utilizatoare, aceasta ramane cu beneficiul utilizarii bunului doar pana la momentul predarii bunului, in timp ce creditoarea finantatoare beneficiaza atat de plata ratelor de leasing scadente ulterior rezilierii contractului si pana la predarea bunului cat si de dreptul de proprietate asupra bunului finantat. In cazul executarii integrale a contractului, creditoarea finantatoare ar fi obtinut doar plata ratelor de leasing, fara dreptul de proprietate asupra bunului. Aplicarea intocmai a clauzei penale asa cum solicita apelanta creditoare, ar avea efectul ruperii echilibrului prestatiilor, cu incalcarea principiului reparatiei integrale a prejudiciului suferit de creditoarea finantatoare, prejudiciu care ar fi depasit de daunele interese ce urmeaza a fi platite de debitoarea utilizatoare.
Faptul ca sansa de valorificare a bunurilor este infima nu reprezinta o imprejurare de natura a aplica clauza penala in conditiile in care valoarea reziduala devine incidenta doar in cazul in care dreptul de proprietate se transfera la utilizator (art. 2 din O.G. nr. 51/1997), iar aceasta valoare nu are legatura cu modul de valorificare a bunului de catre finantator. Astfel, valoarea reziduala exprima diferenta intre valoarea intrebuintata pentru folosinta bunurilor si valoarea totala a contractului de leasing pe care utilizatorul trebuie sa o achite in masura in care acceseaza optiunea de cumparare a bunului. Prin urmare, valoarea reziduala nu se afla in legatura directa cu dreptul de folosinta a utilizatorului, ci cu optiunea de cumparare, astfel ca nu reprezinta o obligatie a utilizatorului pe durata desfasurarii raporturilor de leasing si nici ulterior rezilierii contractului in cazul in care nu s-a activat optiunea de cumparare.
Sustinerile legate de natura juridica a contractului de leasing ca un contract negociat si nu ca unul de adeziune nu au relevanta intrucat clauza penala a fost diminuata in principal in temeiul art. 1070 Cod civil si nu ca efect al unei posibile clauze abuzive, clauza nefiind anulata. De asemenea, argumentele privind neemiterea facturilor fiscale pe perioada ulterioara rezilierii nu prezinta importanta in conditiile in care diminuarea clauzei penale nu a avut ca temei aceasta imprejurare.