Litigiu cu profesionisti, Legea 31/1990. Societate comerciala de tip inchis. Interdictia de dobandire a actiunilor de catre un neactionar conform art. 98 din Legea nr. 31/1990. Simulatia contractului de imprumut si deghizarea acestuia ca act de cesiune.

        Litigiu cu profesionisti, Legea 31/1990. Societate comerciala de tip inchis. Interdictia de dobandire a actiunilor de catre un neactionar conform art. 98 din Legea nr. 31/1990. Simulatia contractului de imprumut si deghizarea acestuia ca act de cesiune. Efectele contractului de cesiune actiuni.

        Prima instanta a declarat inopozabil fa?a de S.C. F. S.A. actul de cesiune a 293 ac?iuni incheiat intre un actionar si un neactionar si deghizat sub forma contractului de imprumut cu garantie reala mobiliara autentificat sub nr. 44/07.01.2013.
Impotriva hotararii au declarat apel reclamantii R.V. si N.O.I. aratand ca efectul puterii de lucru judecat se impune in prezenta cauza in ceea ce priveste faptul ca nu s-a dovedit incheierea intre parti a unui act secret, respectiv a unui act de cesiune avand ca obiect cele 293 actiuni. Pentru a putea opera transferul actiunilor trebuia depus la societate originalul contractului de cesiune, ori cu privire la acest act s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca inscrisul nu exista, aspect ce a fost ignorat de instanta. De asemenea, instanta nu a observat puterea de lucru judecat cu referire la inopozabilitatea fata de terti a actului de transfer a celor 293 actiuni stabilita anterior prin hotarare judecatoreasca.
 Apelul a fost respins pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990, dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise in forma dematerializata se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor, insa prin actul constitutiv se pot prevedea si alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor. Teza ultima a acestor dispozitii legale ne permite sa rationam ca prevederile au caracter dispozitiv, chiar supletiv, astfel ca partile semnatare ale unui act constitutiv ori actionarii majoritari - dupa constituirea societatii - in conditiile legii, vor putea institui si alte formalitati pentru probatiunea si publicitatea legala a transmiterii dreptului de proprietate asupra respectivelor categorii de actiuni. De altfel, o astfel de posibilitate, expresie a libertatii contractuale in materie societara, se constituie, intr-un argument in plus pentru sustinerea ideii ca formalitatile cerute de alin. (1) teza intai si a doua a art. 98 nu sunt cerinte de validitate a actelor translative de proprietate cum gresit apreciaza reclamantul.
  Este si cazul societatii intimate care prin art. 8 din statutul societatii a prevazut conditii de forma si de fond la incheierea contractelor de cesiune. Conform art. 8, actiunile societatii intimate sunt nominative, emise in forma dematerializata, societatea fiind constituita, prin hotararea din 28.04.2006, ca societate de tip inchis, astfel ca actionarii aveau dreptul sa vanda    propriile actiuni numai in cadrul societatii, adica actionarilor sau insasi societatii. Contractul de cesiune de actiuni reprezinta documentul care atesta conditiile de vanzare-cumparare intre acesti actionari (art. 8.1 si art. 8.1.1 alin. 1). Chiar daca operatiunea are in vedere transmiterea dreptului de proprietate asupra unor actiuni nominative dematerializate, ea are si efectul unei cesiuni de creanta, pentru ca se produce nu numai transferul unui drept de proprietate incorporala, dar si transmiterea unui drept de creanta al actionarului cedent catre cesionar.
In cuprinsul motivelor de apel paratul R.V. nu a contestat incidenta art. 8.1 alin. 2 din statut referitor la interdictia de dobandire a actiunilor de catre un neactionar si nici faptul ca la momentul dobandirii celor 293 de actiuni nu avea calitatea de actionar, ci doar a invocat puterea de lucru judecat fata de hotararile judecatoresti prin care s-a respins nulitatea relativa a contractului de imprumut cu garantia asupra actiunilor societatii cat si faptul ca incheierea contractului de garantie mobiliara nu era interzisa de prevederile statutului societatii. Insa este de observat ca interdictia din actul constitutiv are in vedere nu operatiunea de imprumut cu  constituire de garantii, ci operatiunea de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor catre un neactionar.
 Puterea de lucru judecat din sentinta civila nr. 15014/27.11.2013 s-a referit doar la neindeplinirea cerintelor pentru anularea contractului de imprumut, in conditiile in care aspectul simulat al actului nu a fost analizat si constatat pe cale judecatoreasca. Se observa ca litigiul nu a solutionat pe fond aspectele legate de incalcarea prevederilor din actul constitutiv referitor la dobandirea actiunilor de catre un neactionar ci doar a stabilit ca „operatiunea poate fi anulata doar daca se dovedeste o simulatie facuta in scopul eludarii interdictiei”. Ori constatarea simulatiei contractului de imprumut a fost analizata in cadrul litigiului solutionat prin sentinta civila nr. 8499/2.07.2014 a Judecatoriei Brasov, iar in privinta simulatiei contractului de imprumut care deghiza in fapt un act de cesiune, exista putere de lucru judecat prin aceasta ultima hotarare, astfel ca nici apelantii parati nu pot ignora efectele produse de hotararea judecatoreasca respectiva pe motiv ca s-ar fi retinut ca nu s-a dovedit incheierea unui act secret.
Simulatia contractului de imprumut si deghizarea acestuia ca act de cesiune a celor 293 de actiuni a fost stabilita definitiv prin decizia civila nr. 817/Ap/12.12.2014 a Tribunalului Brasov, astfel ca puterea de lucru judecat a acestei hotarari judecatoresti nu poate fi inlaturata. In acest context gresit arata apelantii ca singurul contract valabil este contractul de imprumut si ca nu a fost incheiat niciodata un contract de cesiune. Deghizarea este o forma a simulatiei constand in incheierea de catre parti a unui contract care genereaza adevaratele raporturi juridice dintre ele si care imbraca forma unui alt contract, astfel ca deghizarea presupune existenta a doua acorduri de vointa distincte, unul aparent si unul secret, forma scrisa a actului secret nefiind ceruta ad probationem potrivit art.1292 Cod civil.
Efectele actiunii in simulatie constau in inlaturarea efectelor contractului aparent si restabilirea situatiei juridice reale, prin inlaturarea clandestinitatii actului real. Insa actul secret, real, nu poate produce efecte decat daca este el insusi valabil incheiat, in acest sens prevederile art. 1290 alin. (2) noul Cod civil, aratand ca „tertii pot invoca impotriva partilor existenta contractului secret atunci cand acesta le vatama drepturile”. Restabilirea situatiei juridice reale da, de obicei, in vileag ilicitatea sau neregularitatea actului secret, pe care actul aparent avea menirea sa le ascunda. Prin urmare, admiterea actiunii in simulatie nu poate valida actul secret daca acesta nu intruneste toate conditiile de validitate, astfel ca actul secret poate fi declarat inopozabil ca urmare a viciilor ce il afecteaza. In mod corect a retinut instanta de fond ca cesiunea de actiuni deghizata prin contractul de imprumut cu garantie incalca prevederile statutare care interziceau dobandirea actiunilor de catre o persoana ce nu avea calitatea de actionar, nulitatea absoluta fiind prevazuta ca sanctiune expresa in actul constitutiv (art.8.1.3 alin.1).
Imprejurarea ca contractul de garantie a devenit opozabil tertilor si a dobandit rangul de preferinta al creditorilor prin inscrierea in Arhiva electronica de garantii nu prezinta relevanta fata de S.C. F. S.A. care nu are calitatea de creditor al dobanditorului aparent. Depunerea la sediul societatii a contractului de imprumut cu garantie mobiliara, a formularului de ipoteca si a dovezii de inregistrare in arhiva de garantii si comunicarea acestor acte prin adresa nr. 332/21.01.2013 catre registrul actionarilor nu sunt de natura a inlatura efectele hotararii judecatoresti prin care s-a constatat simulatia operatiunii de imprumut cu garantie.