Opozitia la executare. Recurs inadmisibil. Unicitatea si legalitatea caii de atac.
(Decizie nr. 102/R din data de 17.02.2015 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)- art. 62 alin.1, 3 din Legea nr. 58/1934;
- art. 399 alin. 3 Cod procedura civila.
Asupra recursului de fata:
Prin decizia civila nr. 307/Ap din data de 19.06.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 8038/197/2013 s-a respins apelul formulat de apelantele contestatoare D.M. si C.A. in contradictoriu cu intimatele S.C. B.1 S.R.L. si S.C. B.2 S.A. si cu intimatul contestator D.S.V., impotriva sentintei civile nr. 15464/05.12.2013 pronuntata de Judecatoria Brasov, pe care a pastrat-o.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, in ceea ce priveste solicitarea apelantelor de a constata incidenta in cauza a normelor de executare silita din Codul de procedura civila aceasta a fost nefondata, avand in vedere ca dosarul de executare silita nr. 84/2013 al B.E.J. F.L. are ca obiect executarea silita a unui titlu cambial reprezentat de biletul la ordin avalizat.
In aceste conditii in mod corect instanta de fond a calificat petitul 4 al cererii prin care s-a solicitat anularea titlului executoriu ca fiind opozitie la executare, intrucat titlul executoriu contestat este un bilet la ordin fiind incidente dispozitiile Legii nr. 58/1934 care prin art. 106 raportat la art. 62 prevad posibilitatea formularii de catre debitor a unei opozitii la executare, in cadrul careia oponentul poate sa invoce exceptii obiective si subiective.
Potrivit dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila ,,in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.” Aceste dispozitii nu au fost incidente in cauza intrucat exista dispozitii speciale care reglementeaza calea de atac prin care se poate anula biletul la ordin, respectiv opozitia la executare.
De altfel, chiar contestatoarele au indicat ca motive de fapt si drept ale contestatiei si dispozitiile din Legea nr. 58/1934.
Cu privire la critica apelantelor de a constata incidenta in cauza doar a legii procesuale civile noi s-a constatat ca nici aceasta nu este fondata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 din Noul Cod de procedura civila ,,dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare” si in acest sens sunt si dispozitiile art. 3 din Legea nr. 76/2012.
Contestatia la executare constituie un incident in cursul executarii silite (potrivit art. 620 alin. 2 din Noul Cod de Procedura civila, instanta de executare solutioneaza cererile de incuviintare a executarii silite, contestatiile la executare, precum si orice alte incidente aparute in cursul executarii silite ,,cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante sau organe) determinarea legii de procedura civila aplicabila acesteia se va face in functie de momentul demararii executarii silite (data cererii de executare silita), iar nu prin raportare la data inregistrarii la instanta a contestatiei la executare.
Momentul inceperii executarii silite este demarcat de prevederile art. 622 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila potrivit carora executarea silita incepe odata cu sesizarea organului de executare.
In speta, executarea silita a inceput in dosarul de executare silita nr. 84/2013 al B.E.J. F.L. in baza cererii de executare silita nr. 4321/8/6/2012 formulata de creditoarea S.C. B.2 S.A. ce a fost inregistrata la executorul judecatoresc in data de 13.02.2013, anterior intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila in data de 15.02.2014.
Pe cale de consecinta, cum executarea silita a fost demarata sub imperiul Codului de procedura civila din 1865, contestatia la executare promovata ulterior noului cod, in data de 21.03.2013 este reglementata de Codul de procedura civila din 1865, iar nu de Noul Cod de procedura civila.
In aceste conditii in mod corect instanta de fond a retinut tardivitatea formularii opozitiei la executare fata de dispozitiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 in forma in vigoare la data declansarii executarii silite si a respins ca nefondata contestatia la executare.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila instanta a respins apelul si a pastrat hotararea ca fiind legala si temeinica.
Impotriva acestei solutii au declarat recurs contestatoarele D.M. si C.A., aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea acestuia, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a judeca cauza ca si recurs, si in subsidiar, casarea deciziei recurate si trimiterea spre rejudecare, pentru a judeca cauza in apel, dar cu intrarea in fondul cauzei.
In expunerea motivelor de recurs se arata ca gresit a calificat Tribunalul ca toate petitele contestatiei se contesta numai pe calea opozitiei la executare, in conditiile in care pct. 1, 2, 3 fac obiectul contestatiei la executare prevazuta de Codul de procedura civila de la 1865, republicat si modificat. Se continua in sensul ca s-a calificat gresit calea de atac ca fiind apelul, pentru toate petitele contestatiei, pct. 1, 2 si 3 putand fi atacate cu recurs, cele trei petite indicate facand obiectul contestatiei la executare, reglementate de Codul de procedura civila de la 1865, modificat, republicat. Se continua ca gresit a apreciat Tribunalul ca termenul de apel este de 5 zile, fie ca este aplicat tuturor petitelor din fondul cauzei, fie ca este aplicat doar pct. 4, fiind gresit aplicata sanctiunea tardivitatii depunerii apelului, in contextul in care termenul de apel este de 15 zile.
In drept art. 299, art. 301, art. 302, art. 3021, art. 303, art. 304 pct. 1, 8 si 9, art. 312 alin. 5 Cod procedura civila.
Recursul este inadmisibil.
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs formulate, si deliberand cu prioritate, in temeiul art. 137 alin. 1 Cod de procedura civila, asupra exceptiei procesuale a inadmisibilitatii recursului invocata de instanta din oficiu, Curtea retine urmatoarele:
Sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii, Curtea considera ca, in ipoteza in care, prin intermediul caii de atac a recursului, se pune in discutie insasi calificarea unei cai de atac declansata impotriva unei hotarari pronuntate de o instanta de fond, instanta are obligatia de a examina daca a fost respectat in cauza principiul legalitatii cailor de atac.
Astfel, intr-o ierarhie a principiului unicitatii caii de atac si a principiului legalitatii caii de atac, instanta de recurs considera ca are prioritate principiul legalitatii caii de atac, cu precizarea necesara ca dispozitiile procesuale care instituie, intr-un sistem de drept, caile de atac pe care o parte poate sa le exercite trebuie sa fie nu doar accesibile, dar si previzibile, calitatea legii, de a fi accesibila si previzibila, fiind o garantie a procesului echitabil in materie civila, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Rotaru impotriva Romaniei, hotararea din 4 mai 2000, par. 52, 55).
Cum, in cauza dedusa judecatii, prin motivele de recurs formulate in fata Tribunalului Brasov, s-a solicitat instantei recalificarea caii de atac ce a fost mentionata, de catre judecatorul fondului, in sentinta civila nr. 15464/04.12.2013, pronuntata de Judecatoria Brasov, cerere ce a fost admisa de catre tribunal, este evident ca se impune verificarea aspectului legalitatii caii de atac, ce ar fi putut fi exercitata impotriva acestei sentinte, din perspectiva faptului ca, fata de obiectul cererii si avand in vedere dispozitiile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, pentru respectarea unicitatii caii de atac, si fata de imprejurarea ca aceasta cale de atac este mai favorabila, Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel.
In acest context, Curtea apreciaza ca prioritar cercetarii admisibilitatii recursului, in cauza dedusa judecatii se impune cercetarea motivelor de recurs si dezlegarea acestui aspect de legalitate.
Articolul 399 alineatul 3 din Codul de procedura civila prevede ca, in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de catre o instanta judecatoreasca, se pot invoca, in contestatia la executare, aparari de fond, impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop, o alta cale de atac.
Opozitia la executare reglementata de Legea nr. 58/1934 este conceputa ca o cale de atac prin intermediul caruia, debitorul care a primit somatia emisa conform prevederilor art. 61 alin. 6 poate invoca exceptii de nulitate a titlului cambial, in conditiile art. 63 din aceeasi lege. In cazul biletelor la ordin Legea nr. 58/1934 instituie o procedura de contestare pe fond si anume opozitia la executare.
Opozitia la executare poate sa vizeze insasi valabilitatea biletului la ordin ca act juridic sau executarea silita a unui astfel de titlu, in timp ce contestatia la executare in cazul biletelor la ordin trebuie sa se limiteze strict la aspecte ce tin de valabilitatea actelor de executare individuale.
In speta, debitoarele recurente au formulat o contestatie la executare invocand in motivarea acesteia si nulitatea titlului deci inexistenta raporturilor fundamentale, alaturat de criticile privind nevalabilitatea actelor de executare individuale. Prin urmare, inexistenta raportului fundamental constituie indiscutabil aparare de fond indreptata impotriva titlului executoriu, ce poate fi valorificat numai in conditiile caii de atac speciale. Astfel, corect a calificat instanta de apel contestatia la executare ca fiind opozitie la executare, fiind inadmisibila judecata in cadrul aceluiasi proces atat a unei opozitii cambiale cat si a contestatiei la executare, intrucat dispozitiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 stipuleaza faptul ca debitorul poate face opozitie „la executare”, din aceasta sintagma rezultand ca opozitia priveste nu numai titlul de valoare ce se pune in executare, ci si actele de executare efectuate in baza sa.
Asa fiind, in cauza a fost respectat principiului unicitatii caii de atac si principiul legalitatii caii de atac, exceptia inadmisibilitatii prezentului recurs, sustinandu-se fata de art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 care stipuleaza ca impotriva hotararii pronuntate asupra opozitiei la executare se poate formula apel in termen de 15 zile de la pronuntare.
Dispozitiile Noului Cod de procedura civila nu sunt aplicabile spetei intrucat executarea a fost demarata anterior intrarii in vigoare a legii noi, dispozitiile tranzitorii de la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 statuand ca dispozitiile Noului Cod de procedura civila se aplica numai executarilor silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare. Or, cererea de incuviintare a executarii silite a fost inregistrata la 14.02.2013 sub dosar nr. 5401/197/2013 al Judecatoriei Brasov, deci executarea silita a fost demarata sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865, intreaga procedura executionala urmand sa se desfasoare sub imperiul reglementarilor vechiului Cod de procedura civila.
Pentru aceste ratiuni de fapt si de drept, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarele D.M. si C.A. impotriva deciziei civile nr.307/A/19.06.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov - sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosar nr. 8038 /197 /2013.
- art. 399 alin. 3 Cod procedura civila.
Asupra recursului de fata:
Prin decizia civila nr. 307/Ap din data de 19.06.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 8038/197/2013 s-a respins apelul formulat de apelantele contestatoare D.M. si C.A. in contradictoriu cu intimatele S.C. B.1 S.R.L. si S.C. B.2 S.A. si cu intimatul contestator D.S.V., impotriva sentintei civile nr. 15464/05.12.2013 pronuntata de Judecatoria Brasov, pe care a pastrat-o.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, in ceea ce priveste solicitarea apelantelor de a constata incidenta in cauza a normelor de executare silita din Codul de procedura civila aceasta a fost nefondata, avand in vedere ca dosarul de executare silita nr. 84/2013 al B.E.J. F.L. are ca obiect executarea silita a unui titlu cambial reprezentat de biletul la ordin avalizat.
In aceste conditii in mod corect instanta de fond a calificat petitul 4 al cererii prin care s-a solicitat anularea titlului executoriu ca fiind opozitie la executare, intrucat titlul executoriu contestat este un bilet la ordin fiind incidente dispozitiile Legii nr. 58/1934 care prin art. 106 raportat la art. 62 prevad posibilitatea formularii de catre debitor a unei opozitii la executare, in cadrul careia oponentul poate sa invoce exceptii obiective si subiective.
Potrivit dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila ,,in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.” Aceste dispozitii nu au fost incidente in cauza intrucat exista dispozitii speciale care reglementeaza calea de atac prin care se poate anula biletul la ordin, respectiv opozitia la executare.
De altfel, chiar contestatoarele au indicat ca motive de fapt si drept ale contestatiei si dispozitiile din Legea nr. 58/1934.
Cu privire la critica apelantelor de a constata incidenta in cauza doar a legii procesuale civile noi s-a constatat ca nici aceasta nu este fondata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 din Noul Cod de procedura civila ,,dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare” si in acest sens sunt si dispozitiile art. 3 din Legea nr. 76/2012.
Contestatia la executare constituie un incident in cursul executarii silite (potrivit art. 620 alin. 2 din Noul Cod de Procedura civila, instanta de executare solutioneaza cererile de incuviintare a executarii silite, contestatiile la executare, precum si orice alte incidente aparute in cursul executarii silite ,,cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante sau organe) determinarea legii de procedura civila aplicabila acesteia se va face in functie de momentul demararii executarii silite (data cererii de executare silita), iar nu prin raportare la data inregistrarii la instanta a contestatiei la executare.
Momentul inceperii executarii silite este demarcat de prevederile art. 622 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila potrivit carora executarea silita incepe odata cu sesizarea organului de executare.
In speta, executarea silita a inceput in dosarul de executare silita nr. 84/2013 al B.E.J. F.L. in baza cererii de executare silita nr. 4321/8/6/2012 formulata de creditoarea S.C. B.2 S.A. ce a fost inregistrata la executorul judecatoresc in data de 13.02.2013, anterior intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila in data de 15.02.2014.
Pe cale de consecinta, cum executarea silita a fost demarata sub imperiul Codului de procedura civila din 1865, contestatia la executare promovata ulterior noului cod, in data de 21.03.2013 este reglementata de Codul de procedura civila din 1865, iar nu de Noul Cod de procedura civila.
In aceste conditii in mod corect instanta de fond a retinut tardivitatea formularii opozitiei la executare fata de dispozitiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 in forma in vigoare la data declansarii executarii silite si a respins ca nefondata contestatia la executare.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila instanta a respins apelul si a pastrat hotararea ca fiind legala si temeinica.
Impotriva acestei solutii au declarat recurs contestatoarele D.M. si C.A., aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea acestuia, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a judeca cauza ca si recurs, si in subsidiar, casarea deciziei recurate si trimiterea spre rejudecare, pentru a judeca cauza in apel, dar cu intrarea in fondul cauzei.
In expunerea motivelor de recurs se arata ca gresit a calificat Tribunalul ca toate petitele contestatiei se contesta numai pe calea opozitiei la executare, in conditiile in care pct. 1, 2, 3 fac obiectul contestatiei la executare prevazuta de Codul de procedura civila de la 1865, republicat si modificat. Se continua in sensul ca s-a calificat gresit calea de atac ca fiind apelul, pentru toate petitele contestatiei, pct. 1, 2 si 3 putand fi atacate cu recurs, cele trei petite indicate facand obiectul contestatiei la executare, reglementate de Codul de procedura civila de la 1865, modificat, republicat. Se continua ca gresit a apreciat Tribunalul ca termenul de apel este de 5 zile, fie ca este aplicat tuturor petitelor din fondul cauzei, fie ca este aplicat doar pct. 4, fiind gresit aplicata sanctiunea tardivitatii depunerii apelului, in contextul in care termenul de apel este de 15 zile.
In drept art. 299, art. 301, art. 302, art. 3021, art. 303, art. 304 pct. 1, 8 si 9, art. 312 alin. 5 Cod procedura civila.
Recursul este inadmisibil.
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs formulate, si deliberand cu prioritate, in temeiul art. 137 alin. 1 Cod de procedura civila, asupra exceptiei procesuale a inadmisibilitatii recursului invocata de instanta din oficiu, Curtea retine urmatoarele:
Sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii, Curtea considera ca, in ipoteza in care, prin intermediul caii de atac a recursului, se pune in discutie insasi calificarea unei cai de atac declansata impotriva unei hotarari pronuntate de o instanta de fond, instanta are obligatia de a examina daca a fost respectat in cauza principiul legalitatii cailor de atac.
Astfel, intr-o ierarhie a principiului unicitatii caii de atac si a principiului legalitatii caii de atac, instanta de recurs considera ca are prioritate principiul legalitatii caii de atac, cu precizarea necesara ca dispozitiile procesuale care instituie, intr-un sistem de drept, caile de atac pe care o parte poate sa le exercite trebuie sa fie nu doar accesibile, dar si previzibile, calitatea legii, de a fi accesibila si previzibila, fiind o garantie a procesului echitabil in materie civila, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Rotaru impotriva Romaniei, hotararea din 4 mai 2000, par. 52, 55).
Cum, in cauza dedusa judecatii, prin motivele de recurs formulate in fata Tribunalului Brasov, s-a solicitat instantei recalificarea caii de atac ce a fost mentionata, de catre judecatorul fondului, in sentinta civila nr. 15464/04.12.2013, pronuntata de Judecatoria Brasov, cerere ce a fost admisa de catre tribunal, este evident ca se impune verificarea aspectului legalitatii caii de atac, ce ar fi putut fi exercitata impotriva acestei sentinte, din perspectiva faptului ca, fata de obiectul cererii si avand in vedere dispozitiile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, pentru respectarea unicitatii caii de atac, si fata de imprejurarea ca aceasta cale de atac este mai favorabila, Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel.
In acest context, Curtea apreciaza ca prioritar cercetarii admisibilitatii recursului, in cauza dedusa judecatii se impune cercetarea motivelor de recurs si dezlegarea acestui aspect de legalitate.
Articolul 399 alineatul 3 din Codul de procedura civila prevede ca, in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de catre o instanta judecatoreasca, se pot invoca, in contestatia la executare, aparari de fond, impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop, o alta cale de atac.
Opozitia la executare reglementata de Legea nr. 58/1934 este conceputa ca o cale de atac prin intermediul caruia, debitorul care a primit somatia emisa conform prevederilor art. 61 alin. 6 poate invoca exceptii de nulitate a titlului cambial, in conditiile art. 63 din aceeasi lege. In cazul biletelor la ordin Legea nr. 58/1934 instituie o procedura de contestare pe fond si anume opozitia la executare.
Opozitia la executare poate sa vizeze insasi valabilitatea biletului la ordin ca act juridic sau executarea silita a unui astfel de titlu, in timp ce contestatia la executare in cazul biletelor la ordin trebuie sa se limiteze strict la aspecte ce tin de valabilitatea actelor de executare individuale.
In speta, debitoarele recurente au formulat o contestatie la executare invocand in motivarea acesteia si nulitatea titlului deci inexistenta raporturilor fundamentale, alaturat de criticile privind nevalabilitatea actelor de executare individuale. Prin urmare, inexistenta raportului fundamental constituie indiscutabil aparare de fond indreptata impotriva titlului executoriu, ce poate fi valorificat numai in conditiile caii de atac speciale. Astfel, corect a calificat instanta de apel contestatia la executare ca fiind opozitie la executare, fiind inadmisibila judecata in cadrul aceluiasi proces atat a unei opozitii cambiale cat si a contestatiei la executare, intrucat dispozitiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 stipuleaza faptul ca debitorul poate face opozitie „la executare”, din aceasta sintagma rezultand ca opozitia priveste nu numai titlul de valoare ce se pune in executare, ci si actele de executare efectuate in baza sa.
Asa fiind, in cauza a fost respectat principiului unicitatii caii de atac si principiul legalitatii caii de atac, exceptia inadmisibilitatii prezentului recurs, sustinandu-se fata de art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 care stipuleaza ca impotriva hotararii pronuntate asupra opozitiei la executare se poate formula apel in termen de 15 zile de la pronuntare.
Dispozitiile Noului Cod de procedura civila nu sunt aplicabile spetei intrucat executarea a fost demarata anterior intrarii in vigoare a legii noi, dispozitiile tranzitorii de la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 statuand ca dispozitiile Noului Cod de procedura civila se aplica numai executarilor silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare. Or, cererea de incuviintare a executarii silite a fost inregistrata la 14.02.2013 sub dosar nr. 5401/197/2013 al Judecatoriei Brasov, deci executarea silita a fost demarata sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865, intreaga procedura executionala urmand sa se desfasoare sub imperiul reglementarilor vechiului Cod de procedura civila.
Pentru aceste ratiuni de fapt si de drept, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarele D.M. si C.A. impotriva deciziei civile nr.307/A/19.06.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov - sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosar nr. 8038 /197 /2013.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016