Principiul bunei-credinte in derularea raporturilor de munca. Desfacerea contractelor individuale de munca. Obligatia angajatorului de a se prezenta la unitate pentru a negocia oferta unui alt loc de munca.

Asupra recursului  de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 1790/2014 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost respinsa contestatia formulata de contestatoarea D.I.E. in contradictoriu cu intimatele S.C. T.C.F.R. S.A.  R.T.C si S.C. T. C.F.R. S.A. impotriva Deciziei  nr. 14/24.03.2011, ca nefondata.
Pentru a  pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
Contestatoarea D.I.E. a avut calitatea de salariata a S.C. T. C.F.R. S.A. B. incepand cu data de 1 decembrie 2002 indeplinind functia de economist III, locul de munca fiind C.N.C.F. „C.F.R.” S.A., S.C. „T.C.F.R.” S.A., cu activitatea la Z.T.G., conform mentiunilor din contractul individual de munca nr. 2AT/5/649-18/2002 (f.7 vol. II).
       Prin Actul aditional nr. Tc./1/1/175/24.03.2010 incepand cu data de 24.03.2010 contestatoarea a fost numita in functia de director economic conform Hotararii Consiliului de Administratie nr.2/23.03.2010, activitatea urmand sa se desfasoare la S.C. „T. C.F.R.” S.A. (f.8-9, vol. II).
Prin Hotararea nr.5/26.11.2010 a Consiliului de Administratie al S.C. „T.C.F.R.” S.A. contestatoarea a fost revocata, in temeiul art. 18 alin. 1 lit. t) din Statutul societatii, din functia de director economic al S.C. „T.C.F.R.” S.A. incepand cu data de 26.11.2010, contestatoarea urmand sa ramana la dispozitia Directorului General al societatii (f.11, vol. II).
       Ulterior, prin Decizia nr. 81/06.12.2010 (f.12, vol. II), in baza pct.5 a aceleiasi Hotarari nr.5/26.11.2010 a Consiliului de Administratie  al S.C. „T.C.F.R.” S.A. si avand in vedere acceptarea optiunii propusa de societate la solicitarea d-nei D.I.E. materializata prin Notificarea nr. Tc.1/2/428/06.12.2010, incepand cu data acestei decizii, contestatoarea a fost trecuta in functia de consilier statistic  in cadrul S.R.T.C..
In temeiul acestei Decizii s-a incheiat Actul aditional nr.SRTc4/1/1/2724/08.12.2010 (f.13-14, vol. II)  prin care contestatoarea a fost incadrata in functia de consilier statistic la S.R.T.C. – serviciul contabilitate, financiar, salarizare, administrativ, aprovizionare, activitatea urmand sa o inceapa la data de 07.12.2010.
Atat impotriva Hotararii nr.5/26.11.2010, de revocare din functia de director economic, cat si impotriva Deciziei nr. 81/06.12.2010, de trecere in functia de consilier statistic  in cadrul S.R.T.C., contestatoarea a formulat contestatii inregistrate pe rolul Tribunalului Bucuresti. Pana la solutionarea irevocabila a acestora prezenta cauza a fost suspendata in temeiul art. 244 alin. 1 pct.1 Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr.4919/25.05.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de munca si Asigurari sociale in dosarul nr.20016/3/2011 (f.107-122, vol. I) s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta D.I.E., constatandu-se ca Hotararea nr. 5/26.11.2010 a Consiliului de Administratie al S.C. „T.C.F.R.” S.A. in ceea ce priveste  revocarea contestatoarei din functia de director economic este temeinica si legala.
Prin sentinta civila nr.4107/23.04.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de munca si Asigurari sociale in dosarul nr.63240/3/2010 (f.131-142, vol. I), irevocabila prin decizia nr.5184/04.11.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 4091/2/2013 (f.153-164, vol. I), s-a admis in parte contestatia formulata de contestatoarea D.I.E., a fost anulata Decizia nr. 81/06.12.2010 si s-au respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere referitoare la obligarea intimatei S.C. „T.C.F.R.” S.A. B. la plata contravalorii chiriei, a intretinerii si utilitatilor locuintei inchiriate de aceasta, la reintegrarea in functia avuta anterior revocarii din functia de director economic, obligarea angajatorului la plata salariilor reactualizate de care ar fi beneficiat daca nu era revocata,  operarea in carnetul de munca a vechimii in aceasta functie precum si cererea de obligare a intimatei la plata daunelor morale.
      In ce priveste capatul de cerere referitor la anularea Deciziei nr. 81/06.12.2010 instanta a constatat ca prin aceasta au fost modificate atat functia cat si locul de munca, precum si specificul atributiilor de serviciu ale contestatoarei, masura dispusa pe timp nelimitat si fara acordul salariatului. In aceste conditii angajatorul a luat masura cu incalcarea prevederilor art. 41 alin. 1 Codul muncii, in cazul contestatoarei neregasindu-se niciuna dintre ipotezele prevazute de art. 48 Codul muncii care permit angajatorului modificarea temporara a locului si felului muncii fara consimtamantul salariatului.
Prin incheierea de sedinta de la termenul de judecata din data de 06.08.2014 prezenta cauza a fost repusa pe rol la solicitarea contestatoarei in vederea continuarii judecatii.
Instanta constata ca in primul petit al cererii de chemare in judecata, contestatoarea a solicitat anularea Deciziei  nr. 14/24.03.2011 emisa de intimata de rang 1 prin care s-a procedat  in mod nelegal, in temeiul art. 61 lit. a) si art. 264 lit. f) Codul muncii, la desfacerea disciplinara a contractului sau individual de munca, inregistrat  sub nr. 2AT/5/649-18/2002, prin care a fost incadrata in functia de consilier statistician la S.R.T.C., incepand cu data de 24.03.2011(f.8-9, vol. I).
         Din inscrisurile administrate in probatiune rezulta ca, la data de 15.12.2010, prin Convocarea  nr. Tc.1/3951 (f.54, vol. I), contestatoarea  a fost convocata la sediul societatii din B. pentru data de 22.12.2010, ora 12,00,  in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile responsabile de incheierea  contractului  nr. 3139/06.10.2010 intre S.C. T.C.F.R. S.A. si S.C. E.R. S.A.
     Ulterior, ca urmare a faptului ca D.I.E. s-a aflat in incapacitate temporara de munca, intimata a suspendat cercetarea disciplinara a contestatoarei pana la revenirea acesteia la serviciu. Intre parti s-a purtat corespondenta electronica referitoare la data la care urma sa se reprogrameze cercetarea disciplinara prealabila a contestatoarei, stabilindu-se, la solicitarea acesteia, data de 02.03.2011, data la care contestatoarea nu se mai afla in incapacitate temporara de munca, aducandu-i-se la cunostinta ca poate fi insotita de un reprezentant al sindicatului din care face parte (f.47-53, vol. I).
La data de 15.03.2011 intimata de rang I i-a comunicat contestatoarei adresa nr. SRTc/4/1/1/660 prin care i s-a adus la cunostinta faptul ca, in data de 23.03.2011, ora 8,30, este invitata la sediul S.R.T.C. in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, conform prevederilor art. 267 Codul muncii, intrucat pana la data acestei adrese nu s-a prezentat la locul de munca si nici nu a anuntat unitatea despre prelungirea starii de incapacitate temporara de munca (f.11, vol. I).
Acestei convocari contestatoarea i-a raspuns in data de 23.03.2011, prin e-mail, in sensul ca a adus la cunostinta unitatii intimate ca Decizia nr. 81/06.12.2010 a directorului general, de incadrare a contestatoarei in functia de consilier statistic la S.T.C. este unilaterala,  nu a fost acceptata de contestatoare, motiv pentru care nici nu exista incheiat un act aditional la contractul individual de munca, astfel ca a si contestat-o in instanta, in aceste conditii, pana la pronuntarea instantei de judecata competente, contestatoarea a aratat ca nu va da curs solicitarilor de a se prezenta la un loc de munca pe care nu l-a acceptat si nu se va conforma unei decizii unilaterale pe care o considera netemeinica si nelegala (f.10,12, vol. I).
La data stabilita, comisia de cercetare prealabila disciplinara, numita in baza deciziei nr.91/16.12.2010 a directorului general al S.C. T.C.F.R. S.A. si a deciziei nr.52/16.12.2010 a sefului S.R.T.C. C., in conformitate cu prevederile art. 267 Codul muncii s-a intrunit si, in urma analizarii inscrisurilor din dosarul de cercetare disciplinara, a constatat pozitia contestatoarei exprimata prin corespondenta electronica transmisa unitatii intimate, a constatat ca, in perioada 01.03.2011-22.03.2011, contestatoarea a lipsit de la locul de munca, inregistrand un numar de 15 absente nemotivate, fara a oferi o motivare obiectiva si legala pentru aceste absente astfel ca, prin referatul nr. SRTC/4/1/1/712/23.03.2011, a constatat ca sunt aplicabile prevederile art. 61 alin.1 lit. a) Codul muncii, ale art. 3.7 din Contractul colectiv de munca in vigoare la societate, coroborate cu dispozitiile art. 6.7 alin. 1 lit. i) din Regulamentul Intern, motiv pentru care a propus sanctionarea contestatoarei cu desfacerea disciplinara a contractului de munca in baza art. 264 alin.1 lit. f) Codul muncii (f.43-44, vol. I).
In baza acestui referat intimata S.C. T.C.F.R. S.A. – S.R.T.C. a emis Decizia nr. 14/24.03.2011 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al contestatoarei incepand cu data de 24.03.2011, decizia ce formeaza obiectul prezentei contestatii (f.40-41, vol. I).
Tribunalul retine ca pana la data la care instanta de judecata a constatat in mod definitiv ca Decizia nr. 81/06.12.2010 este nelegala, actul aditional la contractul individual de munca al contestatoarei, intocmit la data de 08.12.2010 de intimata de rang I, si – a produs efectele iar acest inscris, precum si decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al contestatoarei au fost emise si semnate de o persoana care avea imputernicirea sa procedeze in acest fel dupa cum rezulta din Decizia nr.Tc.1/3236/26.10.2009 a Directorului General al S.C. „T.C.F.R.” S.A. B..
Asa cum reiese din decizia contestata  si din inscrisurile depuse in probatiune de intimate si necontestate  de contestatoare, intimata de rang I a urmat corect procedura prealabila prevazuta de art. 251 alin. 1-3 din Codul muncii. Desi contestatoarea sustine ca a formulat aparari in timpul cercetarii disciplinare si care nu au fost luate in considerare de angajator, aceasta nu le mentioneaza si nu face nicio dovada in acest sens ba, dimpotriva, din corespondenta purtata intre contestatoare si intimata de rang 2 rezulta refuzul celei dintai de a se prezenta la noul loc de munca si, evident, si la cercetarea disciplinara prealabila la care a fost convocata.
Faptul ca nu s-a prezentat la noul loc de munca, este apreciat de contestatore ca un lucru normal atat timp cat a contestat masura schimbarii din functie  si a locului de munca si nu exista un act aditional la contractul sau individual de munca semnat si de aceasta.
    Instanta apreciaza ca si in situatia contestarii in instanta a masurilor unilaterale dispuse de angajator nu se produce suspendarea efectelor acestor masuri. Salariatul trebuie sa respecte dispozitiile angajatorului pana la pronuntarea de catre instanta de judecata a unei hotarari judecatoresti definitive si executorii iar in cazul admiterii contestatie si anularii masurii unilaterale luate de angajator, repunerea partilor in situatia anterioara in conditiile prevazute de Codul muncii. Astfel ca si in situatia in care salariatul apreciaza ca masura unilaterala dispusa de angajator in legatura cu schimbarea functiei si a locului de munca este abuziva, pana cand o instanta de judecata nu constata nelegalitatea masurii respective, salariatul trebuie sa-si indeplineasca atributiile ce-i revin potrivit contractului individual de munca.
       Conform art. 61  lit. a din Codul muncii:
     „Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:
    a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara”.
       In Contractul Colectiv de Munca incheiat pe anii 2009-2010 si prelungit prin actul aditional  nr. 3  pana la data de 31.03.2001  la art. 3.7 se prevede ca: „salariatilor care absenteaza  nemotivat de la de la serviciu  mai mult de 3 zile  consecutiv  sau 5 zile pe an  li se va desface disciplinar contractul individual de munca in baza articolului 264 lit. f din Codul muncii f. 64-65.”
     La art. 6.7 din Regulamentul Intern se prevede ca: „Constituie abatere disciplinara  deosebit de grave, care vor fi sanctionate  cu desfacerea disciplinara  a contractului colectiv de munca  urmatoarele abateri:
    Lit. f.: absentarea nemotivata  de la serviciu  mai mult de 3 zile consecutiv  sau mai mult de 5 zile pe an” (f.76-77).
     Temeiurile de drept mai sus mentionate au fost avute in vedere de intimata de rang 1 la emiterea deciziei contestate.
     Absenta contestatoarei de la locul de munca este o fapta imputabila acesteia, in legatura cu munca ei si savarsita cu intentie, incalcand astfel dispozitiile legale mai sus mentionate. Prin urmare, apararile contestatoarei privind inexistenta abaterilor disciplinare  nu puteau fi retinute de instanta atat timp cat acestea au fost dovedite de angajator conform art. 272 din Codul muncii.
      Avand in vedere motivele de fapt si de drept mai sus expuse, instanta a respins acest prim petit, ca nefondat.
Cu privire la capetele de cerere referitoare la rectificarea inscrierilor in carnetul de munca, la reintegrarea contestatoarei in functia de consilier  statistic,  cu un salariu  de baza lunar corespunzator  coeficientului de salarizare  6,40,  respectiv  de 3840 lei plus  sporurile cuvenite  in baza contractului de munca valabil la data anularii Deciziei  nr. 81/2010, la locul de munca central societate, din B. si nu din Municipiul C.N. si obligarea intimatelor la plata daunelor materiale  in suma de 182.484 lei  reprezentand salariul cuvenit pe ultimi 3 ani  si in continuare pana la data reintegrarii, instanta, retinand ca sunt accesorii petitului principal referitor la  anularea  Deciziei nr. 14/24.03.2011 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, le-a respins ca nefondate, retinand incidenta principiului „accesorium sequitur prioncipale” (accesoriul urmeaza soarta principalului).
Instanta a mai retinut ca in privinta acestor petite nu opereaza nici autoritatea de lucru judecat si nici puterea de lucru judecat invocate de intimate, prin raportare la sentinta civila nr.4107/23.04.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de munca si Asigurari Sociale in dosarul nr.63240/3/2010 intrucat, pe de o parte, aceste solicitari erau accesorii cererii de anulare a deciziei nr.81/06.12.2010 prin care s-au schimbat functia si locul de munca al contestatoarei iar in prezentul dosar s-au formulat ca fiind accesorii petitului vizand anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al contestatoarei si, pe de alta parte, pentru ca in dosarul anterior aratat aceste cereri nu au fost analizate pe fond, ci au fost respinse  urmare constatarii incidentei principiului „accesorium sequitur prioncipale”.
Instanta a respins si cererea contestatoarei de obligare a intimatelor la plata daunelor morale, intrucat aceasta nu a facut nicio dovada ca, prin conduita lor, intimatele ar fi adus atingere vreunuia dintre drepturile  subiective nepatrimoniale ale contestatoarei si i-ar fi produs acesteia un prejudiciu ce trebuie reparat.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs  de recurenta  contestatoare D.I.E. criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs sentinta este criticata pentru faptul ca  instanta de fond a constatat in mod eronat ca Decizia nr. 81/2010 prin care recurenta a fost trecuta in functia de consilier statistic din cadrul intimatei R.T.S.C. are caracter executoriu  si in mod nelegal a constatat ca neprezentarea sa la aceasta unitate constituie o abatere disciplinara, supusa masurilor de sanctionare disciplinara. Se mai arata ca Decizia nr. 81/06.12.2010 a fost anulata prin Sentinta civila nr. 4107/23.04.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti  sectia a VIII – a conflicte de munca si asigurari sociale. Actul aditional la contractul de munca, singurul inscris care putea stabili obligatiile ce ii revin contestatoarei, nu a fost semnat de aceasta. In consecinta masura dispusa prin Decizia nr. 81/2010 nu putea fi pusa in executare si nu stabilea in sarcina recurentei  nicio obligatie pe care sa o indeplineasca si ca atare nu trebuia  sa o respecte, aspect pe care l-a retinut in mod gresit prima instanta.
 Neprezentarea la locul de munca propus la Sucursala din C., neurmata de modificarea contractului de munca, nu poate atrage nicio sanctiune disciplinara iar abuzul evident de drept al intimatelor nu poate  sa constituie o legalizare a masurii de desfacere disciplinara a contractului de munca.
In continuarea motivelor de apel, apelanta arata ca este indreptatita si la daunele morale asa cum le-a solicitat avand in vedere ca abuzul intimatei i-a adus acesteia un prejudiciu nepatrimonial suferit ca urmare a luarii de catre intimate a masurilor abuzive.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca recursul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instante va fi mentinuta ca legala si temeinica in baza dispozitiilor  art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt si a procedat la aplicarea judicioasa a textelor de lege incidente in cauza.
Astfel se retine ca, prezentei  contestatoare, prin sentinta civila nr. 4919/2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a VIII –a conflicte de munca si asigurari sociale i s-a respins contestatia formulata  impotriva deciziei prin care a fost revocata din functia de director economic pe care il ocupa in cadrul intimatei.
Prin Decizia nr. 81/2010 emisa de intimata, contestatoarea a fost incadrata de intimata dupa revocarea din functia de director economic,  la R.T.C. pe un post de consilier de statistica. Aceasta decizie a fost anulata prin sentinta civila nr. 4117/2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a VII Conflicte de munca si asigurari sociale, sentinta mentinuta prin decizia civila nr. 5184/2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
Ca efect al anularii deciziei de incadrare pe postul de consilier de statistica si tinand cont de faptul ca contestatoarea a avut contract de munca incheiat cu intimata pe perioada nedeterminata, avea obligatia sa se prezinte la sediul angajatorului  si sa negocieze un alt loc de munca, iar  in situatia in care nu ar fi  acceptat postul oferit de intimata sa stabileasca modalitatea de incetare a raporturilor de munca. Contestatoarea  nu a facut acest lucru  si a intrat in concediu medical pentru care a primit indemnizatia de incapacitate de munca. Refuzul contestatoarei de a se prezenta la locul de munca si de  a purta discutii cu angajatorul  s-a mentinut si dupa data incetarii starii de incapacitate de munca respectiv dupa data de 28.02.2011.
Contestatoarea trebuia sa se  prezinte la locul de munca oferit tocmai pentru faptul ca avea incheiat contract de munca cu intimata pe perioada nedeterminata, raporturile ei de munca nu au incetat, ca dovada ca  a si incasat indemnizatia de concediu medical,  iar anularea deciziei  nr. 81/2010 prin hotarare  judecatoreasca  nu ii oferea posibilitatea reincadrarii de postul de director economic.
Prin urmare in mod corect intimata a apreciat ca lipsa de la serviciu, si refuzul contestatoarei de a se prezenta la dispozitia angajatorului reprezinta abatere disciplinara si au procedat in consecinta.
Pentru toate aceste considerente se apreciaza ca toate criticile din recurs sunt nefondate si in consecinta vor fi respinse iar sentinta primei instante va fi mentinuta ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila.