Contestatie decizie concediere

Opinia majoritara:
Lipsa desemnarii unui inlocuitor la plecarea in concediu, urmata de disfunctii in derularea contractelor aflate in  derularea contractelor aflate in derulare, poate constitui abatere disciplinara si sanctionata cu desfacerea contractului de munca.

Opinia minoritara:
                Fapta retinuta ca abatere disciplinara nu este de o gravitate deosebita, astfel ca, se poate aplica o sanctiune mai usoara fata de cea a desfacerii contractului individual de munca


                 Opinia majoritara

Asupra apelului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 1580/2014 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost respinsa exceptia  lipsei calitatii de  reprezentant , invocata de reclamant.
A fost respinsa actiunea formulata de reclamantul S.N.P.D.R., in numele membrului de sindicat C.L. impotriva paratei C.N.A.D.N.R. S.A.
A fost obligata reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3000 lei catre  parata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii de reprezentant, instanta a respins-o,  ca neintemeiata.
Pentru aceasta solutie s-a retinut ca,  in baza mandatului special al directorului general C.N.A.D.N.R. S.A. nr. 563/26.08.2013 (aplicabil la data emiterii Deciziei nr.2/18723/18.11.2013 si al mandatului special nr. DG 9/06.01.2014 (aplicabil in prezent) opereaza o delegare de competenta catre directorul regional executiv al D.R.D.P. I., ca reprezentant legal al subunitatilor din teritoriu, in vederea reprezentarii intereselor C.N.A.D.N.R. S.A. in teritoriu.
Obiectul Mandatului special, este detaliat la alin.2 iar la alin.3  se completeaza cu obligatiile si responsabilitatile prevazute prin deciziile Directorului General”.
Astfel, potrivit alin. 2 pct. 13 si 14 din Mandatul special nr.563/26.08.2013, directorul regional executiv al D.R.D.P. I. are urmatoarele competente „realizarea cercetarii disciplinare prealabile si aplicarea sanctiunilor disciplinare conform legii, pentru personalul D.R.D.P. I.” si „incetarea contractelor individuale de munca, conform legii, pentru personalul D.R.D.P. I.”.
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov la data de 12.12. 2013 sub nr. de dosar 8285/62/2013, reclamanta C.L., prin S.N.P.D.R.  in contradictoriu cu parata C.N.A.D.N. S.A. prin D.R.D.P. I.,  a solicitat instantei anularea Deciziei nr. 2/18723/18.11.2013 prin care a fost sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca; obligarea paratei – angajator la plata unor despagubiri egale cu drepturile salariale si a oricaror alte drepturi banesti de care ar fi beneficiat conform contractului individual de munca si al contractului colectiv de munca aplicabil; cu cheltuieli de judecata.
Astfel, instanta a retinut ca reclamanta a fost salariata a C.N.A.D.N.R. S.A. la punctul de lucru S.D.N.F. in subordinea D.R.D.P. I..
            Prin Decizia nr. 2/18723/18.11.2013, reclamanta a fost sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca in conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 lit. e), coroborat cu art. 61, lit. a) din Codul muncii.
In preambulul deciziei de sanctionare s-a mentionat faptul ca in urma Raportului Comisiei de Cercetare disciplinara nr. 3/4078/22.10.2013 s-a constatat abaterea disciplinara a salariatei C.L., sef sector F., motivat de faptul ca aceasta a plecat in concediu de odihna, in perioada 02 – 05.09.2013, fara sa predea inlocuitorului sau atributiile specifice postului, documentele aferente activitatii desfasurate si cheia biroului unde-si desfasoara activitatea, neconformandu-se totodata deciziei conducatorului S.D.N. F. de a–si muta activitatea in alt birou.
S-a mai mentionat de asemenea ca salariata a incalcat obligatiile prevazute in Contractul colectiv de munca pe anul 2013 (art. 9.2. alin. 2, lit. c si j) precum si Regulamentul Intern C.N.A.D.N.R. (art. 11 alin. 2 lit. a, b, c, h art. 52 alin. 3 lit. h).
Motivele invocate de catre reclamanta C.L. in apararea sa,  nu au putut fi retinute intrucat aceasta a plecat in concediu de odihna fara a  se interesa daca cererea de concediu a fost aprobata de catre conducerea S.D.N. F. in conditiile in care avea cunostinta ca inlocuitorul sau ,conform fisei postului, se afla in concediu de odihna si fara a depune diligentele necesare pentru a preda sarcinile de serviciu specifice postului unui inlocuitor desemnat de seful ierarhic superior, creand astfel disfunctionalitati la nivelul activitatii S.D.N. F. prin blocarea documentelor in birou, aceasta incalcand si dispozitia superiorului ierarhic considerand ca este doar „o dispozitie verbala”.
Din inscrisurile si sustinerile depuse de parata a rezultat faptul ca nu s-a putut realiza inchiderea de luna a prestatorului S.C. V. S.R.L. – persoana cercetata fiind numita si derulator de lucrari a contractului subsecvent nr. 27/2013.
De asemenea intimata a mai aratat ca reclamanta a mai avut abateri disciplinare.
Raporturile juridice de munca dintre parti au incetat la data de 19.11.2013 in temeiul prevederilor art. 248 alin. 1 lit. e) coroborat cu art. 61 alin. 1 lit. a din Codul muncii, conform mentiunilor din Decizia  de incetare disciplinara a contractului individual de munca.
Prin primul petit din cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat  sa fie anulata decizia de sanctionare disciplinara dispusa de parata in data de 19.11.2013.      
       In cauza, instanta a apreciat ca decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca data de parata este corecta avand in vedere situatia expusa prin raportul nr.3/4078/22.10.2013 emis de Comisia de Disciplina a D.R.D.P. I. prin care s-a constatat ca reclamanta a savarsit o noua abatere in luna septembrie 2013 (deci in perioada in care era sanctionata prin decizia nr.2/12518/12.09.2013 pentru nerespectarea obligatiilor prevazute de Contractul colectiv de munca 2013 al C.N.A.D.N.R.  art. 9.2 alin. 2 lit. b), respectiv in decurs de 9 (noua) luni a primit sanctiuni cu diminuarea retributiei.
De asemenea, din raportul nr. 1599 din 06.09.2013 intocmit de seful de sectie P.M. rezulta ca la plecarea in concediu de odihna conform programarii (02.09.2013-05.09.2013), aceasta a inchis biroul in care isi desfasura activitatea fara sa predea cheia sefului unitatii sau loctiitorului acestuia.
Astfel toata evidenta primara, conform Caietului de Sarcini aferenta acestor lucrari (jurnal de lucrari zilnic, materiale consumate, utilaje folosite, mijloace de transport folosite) fiind inchise a perturbat prezentarea inchiderii de luna a prestatorului S.C. V. S.R.L. inclusiv inchiderea de luna a sectiei.
Tinand cont de faptul ca aceiasi situatie s-a petrecut  si in alta perioada de timp, seful de sectie a decis incepand cu data de 05.09.2013, ca biroul reclamantei C.L. sa fie mutat intr-un alt loc unde se desfasoara si activitatea de informare permanenta a sectiei acesta fiind un birou deschis in permanenta, insa aceasta a refuzat a se conforma acestei decizii transmise de conducerea sectiei.
     In vederea stabilirii responsabilitatii si vinovatiei privind fapta considerata ca fiind abatere disciplinara, reclamanta a fost convocata in data de 24.09.2013 la sediul D.R.D.P. I., ora 11,00 in vederea desfasurarii anchetei.
 S-a retinut faptul ca pe parcursul anchetei disciplinare reclamanta a raspuns la nota explicativa inregistrata la D.R.D.P. I. la nr. 2/18592 si la S.D.N. F. la nr. 3075/15.11.2013.
Din analiza probatoriului administrat in cauza,  instanta constata ca  reclamanta nu a respectat obligatiile prevazute in Contractul colectiv de munca  si a incalcat prevederile din Regulamentul de Ordine Interioara al societatii, fapte care constituie abateri disciplinare conform art. 247 alin. 2 din Codul muncii.
Instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 61 lit. a din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea salariatului si pentru abateri disciplinare repetate care incalca obligatiile de serviciu asumate de acesta prin semnarea contractului individual de munca si fisa postului.
        Aprecierea naturii abaterilor disciplinare savarsite de salariat este facuta de angajator in raport cu gravitatea lor, consecintele pe care le au asupra acestuia si a celorlalti salariati si daca salariatul, in raport de gravitatea abaterilor savarsite, mai poate continua activitatea in unitatea angajatoare.
       Abaterile disciplinare retinute de intimata in sarcina contestatoarei au fost corect apreciate avand in vedere Regulamentul de Ordine Interioara la nivel de societate, contractul individual de munca al contestatoarei si fisa postului acesteia in raport de   prevederile art. 61 lit. a coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
       Avand in vedere intreg materialul probator administrat de angajator in cadrul cercetarii disciplinare prealabile, precum si probatoriul administrat in instanta au fost inlaturate criticile reclamantei formulate in cuprinsul  contestatiei si a fost mentinuta ca temeinica si legala decizia de desfacere a contractului individual de munca al contestatoarei nr. 2/18723/18.11.2013.
      Celelalte petite din contestatia formulata de reclamanta C.L. avand caracter accesoriu primului petit, au fost respinse in consecinta.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de apelanta C.L. criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel sentinta este criticata pentru faptul ca nu a fost analizat materialul probatoriu administrat in cauza. Se arata ca cererea de concediu  a fost semnata de adjunctul sefului de sectie al S.D.N. F. punandu-si rezolutia „de acord” care si-a asumat sub semnatura calitatea de loctiitor. Desi contestatoarea a fost programata in concediu pentru acea perioada,  cu mult timp inainte, si-a luat numai trei zile, tocmai pentru a rezolva confirmarea si inchiderea de luna privind situatiile de lucrari cu termen scadent la data de 06.09.2013. Nu se confirma sustinerea instantei de fond ca nu si-a lasat inlocuitor pentru acel interval de timp pentru ca asa cum rezulta din nota de relatii depusa la dosar,  adj. sef de sectie preia sarcinile de serviciu pentru trei zile. Desi comisia de disciplina a retinut o situatie culpabila salariatei care a aprobat cererea de concediu a contestatoarei contrar legii, atat comisia de cercetare disciplinara cat si instanta atribuie culpa tot in sarcina salariatei C.L., contestatoarea din prezenta cauza.
Se mai arata ca, in perioada de trei zile cat a lipsit de la serviciu, nu au fost evenimente si nici nu au fost depuse acte de catre prestator pentru a inchide luna, termenul scadent pentru acest lucru fiind 6.09.2013, motiv pentru care nu se poate vorbi despre nici un prejudiciu.
In continuarea motivelor de apel se arata ca considerentele lapidare ale comisiei de cercetare disciplinara preluate de instanta sunt doar generalitati si nu se fundamenteaza pe situatii obiective probate, ci doar pe afirmatii tendentioase retinute de comisia de cercetare disciplinara. Or, proba in speta incumba angajatorului  adica paratei potrivit dispozitiilor art. 272 raportat la art. 79 din Codul muncii.
In ceea ce priveste nepredarea cheii, aceasta sustinere este nedovedita si in consecinta nu poate fi primita pentru ca exista o dublura a cheii de la birou care se gaseste tot timpul la sediul S.D.N. F..
Referitor la refuzul contestatoarei de a se muta in alt birou, instanta de fond a achiesat in mod neintemeiat la fapta retinuta de comisia de cercetare disciplinara fara a lua in considerare apararile ce au fost facute.
Sentinta mai este criticata si pentru cheltuielile de judecata care au fost acordate intr-un cuantum nejustificat de mare, care sunt voluptorii potrivit aprecierilor apelantei.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca apelul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instante va fi pastrata ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 Cod de procedura civila,  pentru urmatoarele considerente:
 Prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt si a procedat la aplicarea judicioasa a textelor de lege incidente in cauza.
Astfel, prin decizia nr. 2/18723/18.11.2013 emisa de C.N.A.D.R. D.R.D.P.I. contestatoarea C.L. a fost sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului de munca incepand cu data de 19.11.2013 retinandu-se in sarcina acesteia faptul ca a plecat in concediu de odihna in perioada 02 – 05.09.2013 fara sa predea inlocuitorului sau atributiile specifice postului, documentele aferente activitatii desfasurate si cheia biroului unde isi desfasoara activitatea si nu s-a conformat deciziei conducatorului  S.D.N. de a se  muta  in alt birou.
Din inscrisurile depuse la dosar, rezulta ca contestatoarea si-a depus o cerere pentru efectuarea a trei zile de concediu de odihna,  pe perioada 2-5.09.2013, fara insa ca aceasta cerere sa fi fost in prealabil aprobata de seful ierarhic superior. Pe cerere apare numai un aviz favorabil din partea compartimentului salarizare, ceea ce conduce la concluzia ca efectuarea concediului de odihna s-a realizat fara ca cererea sa fi fost aprobata in prealabil (fila 76 din dosarul de fond).
Contestatoarea invoca faptul ca avea programat concediu de odihna chiar in perioada respectiva. Acest lucru nu inseamna ca putea pleca in concediu fara ca cererea sa, sa fi fost aprobata de seful ierarhic superior sau de conducerea unitatii. Programarea concediilor de odihna la inceputul anului, nu echivaleaza cu o solicitare concreta de a efectua zilele de concediu de odihna.
Prin urmare, aceasta critica din apel nu este intemeiata si in consecinta va fi respinsa.
In ceea ce priveste faptul ca la plecarea in concediu contestatoarea nu si-a lasat un inlocuitor, trebuie observata pozitia acesteia fata de obligatia de a-si desemna un inlocuitor, rezultata din declaratiile luate cu ocazia cercetarii disciplinare, potrivit carora si-a manifestat indiferenta fata de faptul ca nu stie cine ii va prelua atributiile de serviciu pentru un interval de trei zile. Aceasta cu atat mai mult cu cat stia ca inlocuitorul sau desemnat prin fisa postului, S.E., era si el plecat  concediu de odihna.
Comportamentul contestatoarei si indiferenta manifesta cu care a tratat lucrurile la momentul plecarii sale in concediu a determinat angajatorul sa aprecieze ca aceasta conduita se circumscrie sferei abaterilor disciplinare, motiv pentru care sanctiunea aplicata s-a raportat si la consecintele pe care le-a produs sau le-ar fi putut produce o astfel de fapta.
Lipsa oricarei diligente in ce priveste asigurarea bunului mers al unitatii angajatore si indiferenta pentru posibilele consecinta ce s-ar produce intr-o astfel de situatie, pe fondul savarsii altor abateri disciplinare de catre contestatoare au condus angajatorul la aplicarea acestei sanctiuni. Probele administrate in cauza nu au putut forma convingerea instantei ca fapta nu a fost savarsita cu vinovatie de catre contestatoare iar apararile invocate atat la instanta de fond cat si in apel nu au nici un suport probator.
In ceea ce priveste nepredarea cheilor de la birou, aceasta dovada revenea contestatoarei si nu angajatorului, pentru ca ne aflam in situatia in care se solicita efectuarea unei probe negative, imposibil de administrat in cauza. Desigur ca nepredarea cheilor de la birou au pus angajatorul in imposibilitatea de a avea acces la documente care ii erau necesare pentru derularea activitatii, aducandu-i astfel  prejudicii importante, cum ar fi inchiderea de luna cu prestatorul S.C. V. S.R.L..
In acest context angajatorul a dispus mutarea contestatoarei in alt birou care sa fie deschis in permanenta, tocmai pentru a putea fi asigurat accesul la documente si a nu mai fi perturbata activitatea de inchidere de luna. Contestatoarea nu a dat curs acestei solicitari, perseverand in atitudinea ostila fata de sarcinile de serviciu si fata de deciziile luate de sefii ierarhici superiori, motiv pentru care sanctiunea aplicata este proportionala cu gravitatea faptelor sale.
In ceea ce priveste criticile din apel, legate de cuantumul cheltuielilor de judecata, instanta apreciaza ca acestea nu sunt voluptorii asa cum pretinde apelanta si in raport de numarul de termene de lucrarile intocmite in cauza, de volumul deplasarilor si de gradul de dificultate al cauzei, acestea sunt chiar rezonabile. Asadar nici aceasta critica nu este intemeiata si in consecinta va fi respinsa.
Pentru toate cele ce preced, instanta apreciaza ca apelul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instante va fi mentinuta ca legala si temeinica, in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 Cod de procedura civila.

Opinia minoritara:
Contrar opiniei majoritare am considerat ca se impune admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei atacate, in sensul admiterii in parte a contestatiei, a modificarii deciziei nr. 2/18723/18.11.2013 emisa de intimata privind desfacerea disciplinara a contractului de munca al contestatoarei si aplicarea unei alte sanctiuni, cu repunerea in situatia anterioara si obligarea intimatei la plata despagubirilor egale cu drepturile salariale aferente perioadei cuprinse intre data concedierii si data reintegrarii pe postul ocupat.
In primul rand se impune a analiza daca in speta cercetarea disciplinara prealabila a fost realizata cu respectarea prevederilor art. 251 din Codul muncii. 
Un prim aspect vizeaza modalitatea in care s-a promovat cercetarea disciplinara, respectiv in urma raportului facut de seful ierarhic al apelantei P.M., astfel cum rezulta din convocarea adresata apelantei la data de 17 septembrie 2013 (fila 15 si fila 89 dosar fond). In acest raport seful ierarhic al apelantei prezinta faptele savarsite de apelanta, pe care le califica drept „act de indisciplina”.
Al doilea aspect vizeaza faptul ca din comisia de cercetare disciplinara a facut parte si domnul P.M., cel care a intocmit raportul de sesizare, (fila 47 si fila 87 dosar fond).
In acest context planeaza un dubiu asupra impartialitatii comisiei de cercetare din care face parte si persoana care a sesizat presupusele abateri disciplinare.
Un alt aspect ce trebuie analizat il constituie calificarea faptelor retinute in sarcina apelantei prin decizia de sanctionare nr. 2/18723/18.11.2013 ca abateri disciplinare.
Astfel, apelanta a fost sanctionata disciplinar intrucat aceasta a plecat in concediu de odihna fara a se interesa daca cererea de concediu a fost aprobata de catre conducerea S.D.N. F., in conditiile in care avea cunostinta ca inlocuitorul sau, conform fisei postului, este in concediu de odihna si fara a se depune diligentele necesare pentru a preda sarcinile de serviciu specifice postului unui inlocuitor desemnat de seful ierarhic superior, creand astfel disfunctionalitati la nivelul activitatii S.D.N. F. prin blocarea documentelor in birou, acesta incalcand si dispozitia superiorului ierarhic considerand ca este doar „o dispozitie verbala”.
Referitor la prima fapta, aceea de a pleca in concediu de odihna fara a fara a se interesa daca cererea de concediu a fost aprobata de catre conducerea S.D.N. F., in conditiile in care avea cunostinta ca inlocuitorul sau, conform fisei postului, este in concediu de odihna si fara a se depune diligentele necesare pentru a preda sarcinile de serviciu specifice postului unui inlocuitor desemnat de seful ierarhic superior, creand astfel disfunctionalitati la nivelul activitatii S.D.N. F. prin blocarea documentelor in birou, se constata ca aceasta nu se verifica, la dosar existand cererea de concediu aprobata, cerere in cuprinsul careia este indicata persoana care va asigura inlocuirea apelantei (fila 76), pe de alta parte intimata nu a probat prejudiciul produs prin faptul ca apelanta nu a predat documentele unui inlocuitor. De altfel, un alt element de circumstantiere il constituie durata condeiului de odihna, faptul ca plecarea in concediu s-a facut in perioada anuntata anterior angajatorului, in acest sens fiind realizat si un grafic cu planificarea concediilor de odihna, si motivele care au determinat plecarea in concediu.
Referitor la nerespectarea „dispozitiei verbale” a sefului ierarhic cu privirea la mutarea biroului, aceasta fapta trebuie analizata in contextul concret existent la locul de munca al apelantei, la starea de tensiune ce exista intre aceasta si seful ierarhic, stare de care sunt responsabili ambii.
Avand in vedere aceste considerente, apreciez ca sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului individual de munca al apelantei este excesiva, in raport cu criteriile prevazute de art. 250 din Codul muncii.