Calitatea procesuala activa a Sindicatului in litigiile de asigurari sociale. In litigiile ce au ca obiect dreptul de asigurari sociale, Sindicatele nu au calitate procesuala, nefiind aplicabile dispozitiile art. 28 din Legea nr. 62/2011.

                 Asupra apelului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 1384/2014 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata prin intampinare.
A fost admisa cererea formulata de reclamantul SINDICATUL ,,D”, in numele si pentru membrul de sindicat A.I. in contradictoriu cu parata C.J.P. B. si, in consecinta :
A fost anulata  decizia de pensie nr. R/27433/28.01.2014 emisa de parata.
A fost obligata  parata sa emita o noua decizie de pensie pentru limita de varsta, cu aceeasi data 11.11.2013, prin valorificarea integrala a perioadei lucrate de reclamant in grupa a II-a de munca in procent de 100% pentru perioadele 30.09.1974 - 15.10.1976 si 05.04.1978 – 01.04.2001, conform inscrierilor din carnetul de munca pozitiile 63 si 64 si adeverintei nr. 917/05.07.2013, emisa de angajatorul S.C. T. SA.
Pentru a pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 248 din Noul Cod de procedura civila, instanta s-a pronuntat mai intai pe exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata prin intampinare.
Parata a invocat exceptia de inadmisibilitate a actiunii formulate de reclamant avand in vedere faptul ca acesta nu a urmat integral procedura prealabila obligatorie in sensul de a contesta in final hotararea emisa de Comisia Centrala de Contestatii potrivit art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Privitor la neconstitutionalitatea art. 149 si 151 din Legea nr. 263/2010 s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 956/13.11.2012, care in considerente a aratat: ,,Curtea apreciaza ca, in masura in care o persoana face dovada indeplinirii cerintelor legii de a se adresa comisiei de contestatii pentru solutionarea cererilor referitoare la drepturile de asigurari sociale si a faptului ca termenul legal pentru solutionarea si comunicarea acestora a fost depasit, instantele de judecata, in virtutea rolului activ prevazut de art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila, nu ar putea respinge ca prematura ori inadmisibila actiunea, ci ar proceda la solutionarea acesteia pe fond. Aceasta nu exclude demersul prealabil al instantei de a obtine raspunsul pe care comisia l-a dat contestatiei formulate potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010”.
Interpretarea data dispozitiilor art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, in sensul ca acestea ar putea amana fara limita de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie, poate fi privita ca o atingere adusa dreptului de care acestia trebuie sa se bucure  potrivit  art. 21 din Constitutie.
Fata de dispozitiile legale de mai sus si prevederilor constitutionale de la art. 21 din constitutie potrivit cu care ,,orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, nici o lege neputand ingradi exercitarea acestui drept”, instanta a respins exceptia de inadmisibilitate invocata de parata.
Pe fond s-a retinut ca prin decizia nr. R/27433/28.01.2014 emisa de intimata C.J.P. B. s-a respins cererea de pensionare pentru limita de varsta a reclamantului cu motivarea ca gr. II de munca a fost valorificata potrivit mentiunilor din carnetul de munca, iar varsta reclamantului la data inscrierii la pensie era mai mica decat varsta standard de pensionare.
Prin sentinta civila nr. 594/M/24.04.2012, pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 799/62/2012, angajatorul S.C. T. S.A. Z. a fost obligata sa incadreze retroactiv in gr. II de munca pe toti salariatii fosti si actuali, membri ai sindicatului reclamant, care si-au desfasurat activitatea in cadrul societatii si in subunitatile acesteia, conform evidentelor efectuate in anexele la contractul colectiv de munca pentru anii 2000 - 2001 si Ordinului nr. 50/1990, pentru perioada 18.03.1969 – 01.04.2001, si care indeplinesc cerintele impuse de respectivul ordin, precum si sa elibereze adeverintele corespunzatoare.
La stabilirea drepturilor de pensie, parata nu a avut in vedere mentiunile efectuate de fostul angajator in adeverinta nr. 917/05.07.2013 emisa de S.C. T. S.A. Z. pentru activitatea desfasurata de reclamant in perioadele 30.09.1974 - 15.10.1976 si 05.04.1978 – 01.04.2001.
Potrivit  mentiunilor din adeverinta, in perioadele 30.09.1974-15.10.1976 si 05.04.1978 – 01.04.2001, reclamantul  a lucrat in grupa a II a de munca in procent de 100%, conform anexa 2 la CCM/2000-2001, pct. 40 si 152 si Ordinul nr. 50/1990.
Adeverinta anuleaza in acelasi timp pozitiile 26 si 82 din carnetul de munca, considerate incomplete si care nu sunt in concordanta cu realitatea.
Din continutul adeverintei emise de angajator, rezulta ca aceasta s-a eliberat in baza documentelor, verificabile, aflate in arhiva societatii, cunoscandu-se atat prevederile art. 288 si  art. 289 din Codul penal referitoare la falsul in inscrisuri oficiale cat si prevederile legislatiile de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit carora.angajatorul poarta intreaga raspundere pentru valabilitatea si corectitudinea actelor doveditoare, utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
Relativ la valorificarea perioadei in care reclamantul si-a desfasurat activitatea in gr. II  de munca, instanta a constatat ca, in mod neintemeiat si cu nerespectarea dispozitiilor legale, intimata nu a avut in vedere mentiunile angajatorului, facute pe proprie raspundere prin adeverinta depusa de reclamant la dosarul de pensie.
Instanta nu poate retine invocarea de catre parata, a revenirii angajatorului asupra unor mentiuni din carnetul de munca, facute eronat, si indreptarea acestora, avand in vedere ca munca desfasurata de reclamant a fost constant in aceleasi conditii de munca prevazute de Ordinul nr. 50/1990 si reluate in Anexa 2 la CCM/2000-2001.
Angajatorul a constatat aceasta eroare materiala vizibila si nu-l putea lipsi  pe reclamant de beneficiu unui drept, altfel recunoscut de societatea emitenta prin aplicarea retroactiva a Ordinului nr. 50/1990 Anexa 2 pct. 40.
In procedura verificarii si stabilirii drepturilor de pensie, parata nu are atributii in cenzurarea incadrarii in grupa de munca.
Dispozitiile legale edictate in acest sens sunt clare, iar refuzul intimatei de a valorifica inscrisurile depuse de reclamant la dosarul de pensie, in stabilirea drepturilor acestuia (si care, pana la proba contrara, fac dovada conditiilor de munca in care si-a desfasurat activitatea), este nelegal.
Niciun temei legal nu permite paratei, in procedura stabilirii drepturilor de pensie sa faca aprecieri cu privire la continutul unui inscris oficial.
Potrivit pct. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.
Prevederile art. 158, pct. 2 sunt foarte concrete in ce priveste eliberarea adeverintelor si continutul acestora ,,adeverintele care atesta incadrarea  persoanelor in fostele grupe  I si/sau II de munca sunt valorificate, numai in situatia in care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile intocmite  anterior datei de 01.04.2001”.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de apelanta C.J.P. criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel sentinta este criticata pentru faptul ca adeverintele ce fac obiectul prezentei discutii nu pot fi valorificate la luarea in calcul a drepturilor de pensie. Se mai arata ca angajatorul poate elibera adeverinte de incadrare in grupe superioare de munca in baza sentintelor, doar pentru persoanele care si-au desfasurat activitatea in locuri de munca in conditii deosebite pentru  care nu  au fost efectuate mentiuni in carnetul de munca.
 Se mai arata ca angajatorul nu se poate prevala de o hotarare judecatoreasca  pentru a ignora propriile inregistrari efectuate in carnetul de munca cu privire la incadrarea in grupe superioare de munca.
Pe parcursul procesului, instanta a pus in discutia partilor exceptia calitatii  de reprezentant si calitatea procesual activa a reclamantului Sindicatul „D.”.
Examinand cu prioritate aceasta exceptie instanta retine urmatoarele:
Obiectul cererii de chemare in judecata il constituie contestatia impotriva deciziei de  pensionare prin care membrului de sindicat A.I. i-a fost respinsa cererea de inscriere la pensie pentru limita de varsta.
Potrivit dispozitiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor de sindicat, ce decurg din legislatia muncii. In speta de fata, drepturile numitului A.I. decurg din legislatia asigurarilor sociale si nu din legislatia muncii, chiar daca in mod voalat se sustine de catre parte ca vizeaza modalitatea de incetare a raporturilor de munca. Incetarea raporturilor de munca este supura reglementarilor codului muncii, iar indeplinirea conditiilor de pensionare si stabilirea drepturilor de pensie sunt supuse Legii nr. 263/2010, care este o lege speciala in materia asigurarilor sociale. Ori, in speta de fata, pentru ca nu ne aflam in prezenta unui litigiu de dreptul muncii, instanta apreciaza ca, fara nicio justificare procesual activa reclamantul Sindicatul „D.” a promovat actiune in justitie in numele membrului sau de sindicat.
In baza dispozitiilor art. 28 alin. 1 si 3  raportat la dispozitiile art. 176 alin. 1 Cod de procedura civila,  instanta constata ca reclamantul Sindicatul „D.” nu poate avea calitate de reprezentant si nici calitate procesual activa in promovarea unei astfel de cereri de chemare in judecata, motiv pentru care va proceda la admiterea apelului si pe cale de consecinta la respingerea cererii de chemare in judecata in raport de dispozitiile art. 480 alin. 1 Cod de procedura civila.