Raspundere patrimoniala; art. 253 alin. 3 din Codul muncii. In lipsa unei legaturi directe de cauzalitate intre fapta ilicita a salariatului si prejudiciul produs, nu poate fi aplicata institutia raspunderii patrimoniale.

Asupra apelului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 49/19.01.2015 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul C.N.S.P.B., in contradictoriu cu paratul C.G., ca nefondata.
A fost respinsa ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie formulata de reclamantul parat C.G., in contradictoriu cu chematul in garantie M.T.S..
A fost respinsa cererea de chemare in garantie formulata de reclamantul parat C.G., in contradictoriu cu chemata in garantie A.N.T.S., ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsita de capacitate de folosinta.
Pentru a pronunta astfel instanta de judecata a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 107/S din 22 februarie 2011 a Tribunalului Brasov, pronuntata in dosarul civil nr. 2272/62/2009, ramasa irevocabila prin neapelare, instanta a admis actiunea formulata de reclamantii T.D., T.M. ?i T.S. ?i l-a obligat pe paratul C.S.N.P.B. sa plateasca acestora suma de 764.360,8 Euro, in echivalent in lei la data efectuarii platii, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului inscris in CF nr. […], proprietatea reclamantilor, pentru perioada 12.04.2008 – 12.02.2011.
Intre M.T.S. ?i paratul C.G. s-a incheiat la data de 23.05.2009 contractul de management nr. 260 (fila 61 vol. I), privind organizarea, conducerea ?i administrarea de catre C.G. a C.N.S.P.B., precum ?i gestionarea patrimoniului ?i a mijloacelor materiale ?i banesti ale acestuia, in conditiile realizarii unui management eficient ?i de calitate.
Prin raspunsul adresat de A.N.T.S. C.N.P.B., inregistrat sub nr. 254 din 17.11.2010 (fila 60 vol. I), Autoritatea s-a declarat practic de acord ca titlul Complexului in ceea ce priveste terenul in litigiu a incetat la data ramanerii irevocabile a hotararii pronuntate in favoarea proprietarilor care au revendicat terenul, ca urmare a incetarii, la aceeasi data, a titlului tertului care inchiriase terenul catre C.P.B.. 
Paratul a informat A.N.T.S., prin nota inregistrata sub nr. 538/22.03.2011 (fila 45 vol. I), despre pronuntarea ?i continutul sentintei civile nr. 107/S/22.02.2011 a Tribunalului Brasov, aratand ?i motivele pentru care acesta aprecia ca nu este oportuna promovarea caii de atac a apelului, cheltuielile pe care le-ar presupune exercitarea apelului, dar ?i pe cele care vor fi generate de pierderea apelului, precum ?i consecintele intarzierii punerii in executare a celor dispuse prin respectiva hotarare.
Prin solicitarea adresata A.N.T.S., inregistrata sub nr. 927/07.06.2011 (fila 50 vol. I) paratul a cerut suplimentarea bugetului complexului in scopul punerii in executare a hotararii judecatoresti, iar prin notele inregistrate sub nr. 1466 din 20 aprilie 2011, nr. 931 din 8 iunie 2011 (fila 53) ?i nr. 1137 din 18 iulie 2011 (fila 56 vol. I), paratul a solicitat aceleiasi autorita?i masuri urgente in situatia invocata, pentru prevenirea acumularii unor debite suplimentare.
Prin raspunsul adresat C.S.N.P.B. inregistrat sub nr. 3137/28.07.2011, A.N.T.S. l-a informat pe acesta ca a demarat demersurile pentru obtinerea fondurilor in scopul platii sumelor stabilite prin sentinta civila nr. 107/S/22.02.2011 a Tribunalului Brasov.
Potrivit inscrisurilor depuse la filele 57 ?i 167 vol. I din dosar, atat A.N.T.S. cat ?i M.E.N. au intreprins demersuri concrete in vederea achizitionarii terenului a carui folosinta a generat debitele stabilite prin hotararea judecatoreasca, de la chiar persoanele in favoarea carora s-a pronuntat instanta.
In anul 2014, potrivit inscrisurilor depuse la filele 161 – 166 ?i 169 – 178 vol. I din dosar, M.T.S. a suplimentat bugetul C.S.N. P.B. cu sumele necesare platii contravalorii lipsei de folosinta a unor terenuri pe care sunt amplasate constructii ale Complexului.
Drept urmare, fa?a de toate cele mai sus expuse, tribunalul a re?inut ca este fara dubiu ca atat C.N.S.P.B., cat ?i A.N.T.S. (pentru perioada cat aceasta a fost in fiinta) ?i M.T.S. au cunoscut de la bun inceput situatia juridica a terenurilor, imprejurarea ca acestea nu le apartin ?i ca, macar incepand cu anul 2008 (anul inscrierii in CF a dreptului de proprietate asupra terenurilor in favoarea numitilor T.), C.P.B. nu mai putea justifica niciun titlu pentru folosirea terenurilor respective ?i ca situatia juridica se impunea sa fie rezolvata cu celeritate.
Astfel, cum s-a retinut ?i mai sus, prin raspunsul adresat de A.N.T.S  catre C.N.P.B., inregistrat sub nr. 254 din 17.11.2010 (fila 60 vol. I), A. s-a declarat practic de acord ca titlul C.  in ceea ce priveste terenul in litigiu a incetat la data ramanerii irevocabile a hotararii pronuntate in favoarea proprietarilor T., care au revendicat terenul, ca urmare a incetarii, la aceeasi data, a titlului tertului care inchiriase terenul catre C.P.B..
In acest context, a sustine, astfel cum face astazi reclamantul, ca bugetul sau a fost prejudiciat cu suma de 3.385.006,7 lei, achitata in urma pronuntarii hotararii invocate, din culpa paratului C.G., director la acea vreme al C., care ar fi manifestat pasivitate fa?a de aceasta hotarare, este total nefondat ?i nejustificat.
Tribunalul a re?inut ca dimpotriva, paratul, anticipand evolutia lucrurilor, a facut numeroase demersuri in vederea rezolvarii situatiei, fie pentru achizitionarea terenurilor, fie pentru sporirea veniturilor Complexului, dar ca acesta nu a fost in niciun fel sprijinit in timp util.
Paratul, dand dovada unei intelegeri depline a lucrurilor, a manifestat o atitudine profesionista, de buna-credinta, echilibrata ?i rationala, aratand de ce a apreciat ca ar fi mai putin costisitor executarea hotararii decat atacarea acesteia.
A sustine astfel cum fac astazi reclamantul ?i M.T., ca formularea unui apel nu ar fi provocat costuri suplimentare deoarece demersul ar fi fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este iarasi neintemeiat, deoarece un proces provoaca ?i o serie de alte cheltuieli, cum ar fi onorarii avocatiale ?i de expert, dar ?i acumularea unor debite accesorii prin intarzierea punerii in executare a hotararii pronuntate.
Potrivit dispozitiilor H.G. nr. 11/2013, astfel cum insa?i chematul in garantie M.T.S.  recunoaste la interogatoriu (fila 156), acesta are calitatea de ordonator principal de credite fa?a de C.S.P.B., iar bugetul acestuia din urma este aprobat integral de catre M..
Astfel, orice cheltuiala dispusa de parat trebuia sa se incadreze in bugetul aprobat pentru anul in curs, destinatia banilor fiind anterior stabilita, astfel ca orice alta cheltuiala suplimentara consistenta trebuia sa fie sustinuta de la bugetul central sau de catre cel aflat la dispozitia ordonatorilor principal sau secundar de credit.
Tribunalul a apreciat insa ca paratul, alegand sa nu mai provoace cheltuieli suplimentare numai cu scopul de a tergiversa un final inevitabil – plata despagubirilor stabilite de instanta – a actionat ca un manager diligent, interesat sa reduca la maxim orice cheltuiala inutila.
Pe de alta parte, a afirma ca exercitarea apelului ar fi asigurat inlaturarea obligatiei de plata stabilita in sarcina reclamantului prin hotararea judecatoreasca invocata, este de asemenea o afirmatie cel putin superficiala, cu atat mai mult cu cat reclamantul nu a precizat niciodata care ar fi argumentele la care s-ar fi putut apela pentru admiterea caii de atac ?i pentru obtinerea unei solutii de respingere, in contextul esential in care paratului nu i se imputa faptul ca nu a exercitat o aparare eficienta ci exclusiv faptul ca nu a declarat apel impotriva unei hotarari judecatoresti.
Potrivit dispozitiilor art. 254 Codul muncii, (1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor ?i principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina ?i in legatura cu munca lor. (2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute ?i care nu puteau fi inlaturate ?i nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului. (3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina ?i in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare ?i evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii. (4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
In lumina acestor dispozitii ?i avand in vedere starea de fapt expusa, tribunalul a apreciat ca paratul nu poate fi facut raspunzator pentru faptul ca reclamantul a fost obligat sa achite sumele stabilite prin sentinta civila nr. 107/S/2011 a Tribunalului Brasov, situatia care a generat obligatia respectiva neputand sa fie imputata paratului.
In plus, tribunalul a constatat ca, in ciuda faptului ca reclamantul avea aceasta obligatie, potrivit dispozitiilor art. 249 Cod procedura civila, acesta nu a facut dovada ca ar fi exista la indemana paratului un demers cat de cat eficient care sa fi inlaturat respectiva obligatie ?i pe care paratul sa nu-l fi intreprins, astfel ca este evident ca ne aflam in situatia in care paguba pretinsa nu putea fi inlaturata de acesta ?i deci, raspunderea sa nu poate fi angajata in mod legal ?i justificat.
Pentru toate aceste motive tribunalul a respins cererea de chemare in judecata formulata impotriva paratului ?i a respins cererea de chemare in garantie formulata impotriva M. ca fiind ramasa fara obiect, avand in vedere solutia de respingere a cererii principale ?i efectul implicit in sensul ca paratul nu a cazut in pretentii.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de apelantul C.S.N.P.B. criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel sentinta este criticata pentru faptul ca prima instanta nu a retinut in mod corect starea de fapt si nu a tinut cont de obligatia pe care o avea paratul in calitate de ordonator tertiar de credite. Cu toate ca impotriva sentintei civile nr. 107/2011 pronuntata de Tribunalul Brasov, putea fi exercitata o cale de atac ordinara, respectiv cea a apelului, paratul nu a uzat de acesta si nu a intreprins nici un demers in acest sens. In consecinta hotararea de mai sus a fost investita cu formula executorie si  a fost pusa in executare. Prin omisiunea paratului de a promova apelul impotriva sentintei civile nr. 107/2011 apelanta a fost prejudiciata patrimonial cu  suma de bani pe care a achitat-o conform dispozitivului  acesteia si fata de cele invederate, apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute in codul muncii pentru atragerea raspunderii patrimoniale a paratului.
Se mai arata ca instanta de fond a confundat in mod evident obiectul cererii cu care a fost investita, respectiv omisiunea paratului de a exercita caile de atac prevazute cu controlul de legalitate al sentintei civile nr. 107/2011 pronuntata de Tribunalul Brasov, comportandu-se ca si cum ar fi fost investita prin cererea introductiva, cu solutionarea apelului sau recursului promovat impotriva acestei sentinte. In concret tribunalul si-a depasit competenta materiala substituindu-se instantelor de control judiciar, respectiv Curtii de Apel Brasov si Inaltei Curti de Casatie si Justitie, singurele instante abilitate sa se pronunte asupra legalitatii respectivei hotarari judecatoresti.
 Concluzia instantei de fond potrivit careia despagubirile stabilite prin hotarare judecatoreasca ar fi fost aceleasi chiar daca impotriva acelei hotarari s-ar fi exercitat calea de atac sau nu, sunt eronate si nu puteau fi retinute  in cadrul prezentei cereri de chemare in judecata.
In continuarea motivelor de apel se mai arata ca S.C. P.B. este o institutie publica cu personalitate juridica si nu are nevoie de acordul M.T.S. pentru exercitarea cailor de atac, iar prin adresa nr. 3137/2011 emisa de M.T.S. i se pune in vedere paratului sa angajeze un aparator in scopul exercitarii cailor de atac prevazute de lege.
In concluzie, in conditiile in care ordonatorul principal de credite ii pune in vedere paratului sa exercite caile legale de atac impotriva acelei hotarari judecatoresti, iar acesta nu respecta respectiva recomandare, rezulta cu evidenta ca paratul se afla in culpa.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca apelul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instante va fi pastrata ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 Cod de procedura civila,  pentru urmatoarele considerente:
Paratul in calitate de director al S.C. P.B. S.A., se afla in derularea contractului de management incheiat cu M.T.S., la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 107/2011 de catre Tribunalul Brasov. Potrivit dispozitivului acestei sentinte, S.C. P.B. S.A. a fost obligata la plata catre proprietarii terenului pe care se afla construit C.S.N.P.B., suma de 764.360,8 euro, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a acestui teren, pe perioada 12.04.2008 – 12.02.2011.
Apelanta reclamanta apreciaza in mod eronat ca omisiunea paratului de a exercita calea de atac impotriva acestei hotarari judecatoresti, este singura cauza a prejudiciului care consta tocmai in folosul de tras, la care a fost obligata.
In mod corect prima instanta a retinut starea de fapt si a procedat la aplicarea judicioasa a textelor de lege incidente in cauza. Pe langa argumentele retinut de instanta de fond, trebuie subliniat ca nu exista o legatura de cauzalitate directa intre cuantumul prejudiciului si fapta savarsita prin omisiune de catre parat. Chiar daca paratul  in calitate de director si reprezentant al societatii comerciale reclamanta, avea obligatia de diligenta de a exercita calea de atac in procesul respectiv, nu se poate spune cu certitudine ca procesul ar fi putut fi castigat in calea  de atac si astfel nu s-ar mai fi inregistrat nici un prejudiciu. Soarta acelui proces nu depindea exclusiv doar de exercitarea apelului in dosarul civil cu nr. unic 2272/62/2009 si nu se poate stabili cu certitudine  ca, simpla exercitare a caii de atac se bucura de reusita.
In acest context instanta de apel a analizat sansele de castig in eventualitatea promovarii caii de atac a apelului si nu in calitate de instanta de control judiciar, asa cum se sustine in cuprinsul criticilor din apel. O astfel de analiza nici nu putea fi evitata fata de obiectul cererii de chemare in judecata si fata de motivele invocate de partea reclamanta.
Analiza  institutiei raspunderii materiale a salariatului trebuie purtata in speta de fata, prin prisma cerintelor instituite de dispozitiile art. 253 alin. 3 din Codul muncii, in special a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita a salariatului si prejudiciul produs, care trebuie sa fie unul material, cert, determinat sau determinabil.
In speta de fata, paratul avea obligatia de diligenta de a exercita calea de atac a apelului impotriva  sentintei civile, in care societatea pe care o reprezenta a fost obligata la plata sumei de 764.360,8 euro, insa lipseste certitudinea ca aceasta suma, nu mai trebuia  platita daca in cadrul apelului s-ar fi  schimbat  in tot a sentintei sau ar fi fost diminuata  daca in apel s-ar fi  schimbat in parte  sentinta. In lipsa unei corespondente directe intre fapta contestatorului, de a nu-si indeplini obligatia de diligenta si prejudiciul produs, reprezentand lipsa de folosinta a terenului proprietatea numitilor T.D., T.M. si T.S., nu poate fi antrenata  institutia raspunderii patrimoniale a salariatului, asa cum este reglementata de codul muncii.
In ceea ce priveste adresa nr. 3137/2011 emisa de A.N.S.T., din continutul acesteia nu rezulta decat ca in calitate de ordonator de credite, ca societate cu personalitate juridica  are posibilitatea sa angajeze serviciile unui avocat si de asemenea s-au mai adus informatii in legatura cu plata sumei de 764.360,8 euro.  Din aceasta adresa, nu rezulta  ca A.N.S.T. a instituit obligatia de a continua procedurile judiciare in dosarul respectiv, de a angaja  avocat si de a exercita calea de atac impotriva acelei sentinte si de asemenea nu s-au discutat nici cheltuielile ocazionate cu o astfel de decizie, asa cum pretinde apelanta.
Celelalte probe la care a facut trimitere instanta de fond sunt interpretate in mod corect in sensul justificarii deciziei adoptata de parat, pentru evitarea unor posibile cheltuieli inutile si a tergiversarii unui proces care ar deveni si mai costisitor pentru parti.
Fata de cele ce preced, criticile din apel sunt nefondate si in consecinta vor fi respinse iar sentinta primei instante va fi pastrata ca legala si temeinica, in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 Cod de procedura civila.