Salariul minim brut pe economie nu poate constitui temei de negociere a salariului de baza, corespunzator clasei I de salarizare, ce reprezinta punctul de pornire al stabilirii salariului prin aplicarea coeficientului de ierarhizare.

                Interpretare clauze Contract Colectiv de Munca la nivel de Ramura Transporturi.

- Legea nr. 62/2011;
- H.G. nr. 1193/2010;
- H.G. nr. 1225/2011;
- H.G. nr. 23/2013.

Salariul minim brut pe economie nu poate constitui temei de negociere a salariului de baza, corespunzator clasei I de salarizare, ce reprezinta  punctul de pornire al stabilirii salariului prin aplicarea coeficientului de ierarhizare.

                Constata ca prin sentinta civila nr. 1216/2014 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost respinsa cererea formulata de catre reclamantii D.I., G.N.R. si V.P.S., in contradictoriu cu paratele C.N.C.F. „CFR” S.A. B.1 si C.N.C.F. „CFR” S.A. – S.R.C.F. B.2.
Pentru a pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantii au calitate de salariati ai paratei C.N.C.F. „CFR” S.A. – S.R.C.F. B.2., potrivit contractelor individuale de munca si actelor aditionale depuse la dosar.
Totodata, prin Sentinta civila nr.1733 din 19.11.2012 a Tribunalului Brasov, a fost admisa exceptia nulitatii anexei 1 la Contractul colectiv de munca pentru anii 2009-2010, incheiat la nivelul C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. insa acest Contract colectiv de munca, astfel cum a fost modificat prin Actul Aditional nr.1718/22.04.2010, a fost valabil numai pana in data de 24.03.2011 intrucat in data de 25.03.2011 a fost inregistrat Contractul colectiv de munca valabil pentru anii 2011-2012.
Asadar, pentru perioada pentru care se solicita recalcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantilor au fost in vigoare numai prevederile Contractului colectiv de munca pentru anii 2011-2012 si 2012-2013 iar in ce priveste aceste contracte colective de munca, nu s-a facut dovada ca s-ar fi constat de catre instanta de judecata nulitatea anexelor ce stabilesc coeficientii de ierarhizare ai claselor de salarizare.
De asemenea, potrivit prevederilor Contractului colectiv de munca pentru anii 2011-2012 si 2012-2013, salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul prevazute in anexa nr.1 iar nivelul salariului de baza brut pentru clasa de salarizare 1 a fost prevazut in anexa Contractului colectiv de munca, acest nivel fiind de 600 lei pentru anii 2011- 2013.
Prin H.G. nr. 1193/2010, salariul de baza minim brut garantat in plata incepand cu 01.01.2011 s-a stabilit la suma de 670 lei, prin H.G. nr. 1225/2011 salariul de baza minim brut garantat in plata incepand cu 01.01.2012 s-a stabilit la suma de 700 lei iar prin H.G. nr. 23/2013 incepand cu 01.02.2013 si pana la 30.06.2013 s-a stabilit un salariu de baza minim brut garantat in plata de 750 lei lunar in timp ce incepand cu luna iulie 2013 s-a stabilit un salariu de baza minim brut garantat in plata de 800 lei.
Conform dispozitiilor acestor hotarari de guvern, salariile de baza se stabilesc prin contractele individuale de munca, fiind sanctionat angajatorul care stabileste salarii sub nivelul salariului garantat in plata.
Asadar, din continutul hotararilor de guvern aratate rezulta obligatia fiecarui angajator de a garanta plata unui salariu minim brut stabilit la nivel de tara si care variaza pentru fiecare an insa nici una din aceste hotarari de guvern nu impune angajatorului un anumit mod de calcul al salariului ci doar obligatia ca cel mai mic salariu in plata sa fie la nivelul minim fixat prin respectiva hotarare.
Astfel cum rezulta din actele aditionale la contractele individuale de munca incheiate de reclamanti cu angajatorul si depuse la dosarul cauzei, fiecare reclamant a beneficiat de un salariu de baza lunar mai mare decat salariul de baza minim brut garantat in plata stabilit prin Hotarare de Guvern, la care s-au adaugat diferite sporuri sau indemnizatii, dupa caz.
Nici unul dintre reclamanti nu a beneficiat de un salariu de baza egal cu cel stabilit prin Hotarare de Guvern sau mai mic, salariile reclamatiilor fiind astfel stabilite prin Contractul colectiv de munca la un nivel mai ridicat decat salariul de baza minim brut garantat in plata.
Totodata, nu s-a facut dovada ca ar exista vreo persoana angajata in cadrul paratei care ar fi salarizata la nivelul clasei 1 de salarizare si ar primi astfel un salariu sub nivelul salariului minim garantat in plata si oricum numai acea persoana ar putea pretinde nerespectarea de catre angajator a prevederilor hotararilor de guvern mentionate.
In ce priveste constatarea nulitatii anexei 1 la Contractul colectiv de munca pentru anii 2009-2010, s-a avut in vedere de catre instanta de judecata prevederile Contractului colectiv de munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi insa pentru perioada 2011-2013 nu exista incheiat un Contract colectiv de munca la Nivel de Ramura Transporturi, motiv pentru care s-a retinut spre analiza in cadrul prezentului dosar numai prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de unitate, aceste prevederi fiind de altfel invocate si de catre reclamanti in fundamentarea pretentiilor lor.
De asemenea, interpretarea dispozitiilor din Anexa 1 la Contractul colectiv de munca  valabil pentru anii 2012-2013 de catre I.T.M. B. nu se poate impune instantei de judecata, analiza prevederilor contractuale incidente in speta fiind atributul exclusiv al completului de judecata.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de apelantii reclamanti criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel sentinta este criticata sub  urmatoarele aspecte:
1. Apelanta apreciaza ca in speta de fata nu poate fi retinuta existenta unei confuzii intre salariul de baza minim brut pe tara si clasa de salarizare care se calculeaza dupa aceiasi formula respectiv salariul de baza corespunzator inmultit cu coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare. Stabilirea cuantumului salariului minim brut garantat in plata prin H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 si H.G. nr. 23/2013 cu respectarea conditiilor de consultare a sindicatelor si patronatelor se impune si paratelor in calitate de angajatori fiind obligate sa asigure acordarea salariului minim brut garantat in plata. In realitate, in Contractul colectiv de munca la nivel de Unitate pe anii 2011 – 2013 salariul de baza brut a fost de 600 lei inferior salariului de baza minim brut.
2. O alta critica vizeaza faptul ca, nu poate fi retinuta incidenta Legii nr. 283/2011 intrucat paratele nu sunt institutii bugetare, desi primesc subventii de la bugetul de stat, sunt considerat institutii autonome din punct de vedere financiar intrucat se autofinanteaza si au buget propriu. Se mai arata ca plata drepturilor salariale asa cum au fost ele solicitate prin prezenta cerere nu este conditionata de incadrarea in prevederile bugetelor aprobate intrucat dispozitiile Contractului colectiv de munca sunt clare si lipsite de echivoc.
3. O alta critica vizeaza solutionarea capatului de cerere privind constatarea nulitatii partiale a anexei I a Contractului colectiv de munca pe anii 2012 – 2013 se arata ca prin sentinta civila nr. 1733/2012 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost constatata nulitatea anexei I a Contractului colectiv de munca pe anii 2009 – 2010 iar valabilitatea acestui contract a fost prelungita prin actul aditional nr. 1718/2010 si pentru anul 2011. Rezulta ca reclamantii sunt indreptatiti  la plata acestor drepturi salariale intrucat nulitatea anexei produce efecte nu numai pentru viitor ci si pentru trecut.
Se mai arata in continuarea motivelor de apel ca nulitatea acestei anexe a Contractului colectiv de munca a fost solicitata si pentru ca reprezentantii sindicatelor aveau obligatia de a respecta dispozitiile art. 164 alin. 2 si alin. 3 din Codul muncii.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca apelul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instante va fi pastrata ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt si a procedat la aplicarea judicioasa a textelor de lege incidente in cauza, pronuntand o sentinta legala si temeinica.
I. Problema care se pune in speta este daca salariul de baza corespunzator clasei I de salarizare prevazut in Contractul colectiv de munca la nivel de unitate C.N.C.F. C.F.R. S.A. – S.C.R.E.I.R. C.F. B. trebuia stabilit prin negociere, la nivelul salariului minim pe economie asa cum a fost stabilit prin H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 si H.G. nr. 23/2013 sau nu.
Prima instanta a procedat in mod corect retinand ca salariul minim pe economie nu poate constitui drept baza de negociere a salariului de baza corespunzator clasei I, care reprezinta  punctul de pornire al stabilirii salariului prin aplicarea coeficientului de ierarhizare. Instanta de fond a inteles foarte bine care este diferenta dintre salariul minim pe economie si salariul de baza corespunzator clasei I de salarizare si nu a confundat cele doua notiuni.
Nulitatea anexei I a Contractului colectiv de munca pe anii 2009 – 2010 viza cu totul alte aspecte decat cel invocat in prezenta cauza, respectiv nerespectarea dispozitiilor privind cuantumul salariului brut corespunzator clasei I de salarizare  din contractul colectiv de munca la nivel ierarhic superior si nu prin raportare la cuantumul salariului minim pe economie. Prin urmare critica legata de nerespectarea statuarilor din sentinta civila nr. 1733/2012 pronuntata de Tribunalul Brasov nu poate fi primita si in consecinta va fi respinsa.
In ceea ce priveste indreptatirea reclamantilor la a primi salariile negociate cu coeficientul de ierarhizare prin aplicarea acestuia la o baza de calcul egala cu salariul minim pe economie, analiza acestor capete de cerere trebuie purtata in raport de actele normative care reglementeaza cuantumul salariului minim pe tara in perioada respectiva, adica H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013.
In urma negocierii libere purtata intre salariati si reprezentantii angajatorului si in  respectarea dispozitiilor art. 164 din Codul muncii, au rezultat salarii mai mari decat salariul minim pe economia nationala de  670 lei, de 700 lei si de 750 lei. 
Nu rezulta din nici un act normativ ca baza de pornire a negocierii salariului unui angajat, respectiv salariul brut corespunzator clasei I de salarizare trebuie sa fie cel putin egala cu salariul minim pe economie. Actele normative indicate de reclamanti nu prevad o astfel de obligativitate si nici o sanctiune in acest sens ci doar obligatia angajatorului de a garanta in plata  un salariu care sa nu fie mai mic decat salariul minim brut pe tara.
 Potrivit dispozitiilor art. 160 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri. Or, chiar reclamantii au arata in cuprinsul cererii de chemare in judecata si in declaratia de apel ca salariul de baza la nivelul Societatii este compus din salariul brut corespunzator clasei I de salarizare inmultit cu coeficientul de ierarhizare. Dupa aplicarea acestei formule, reclamantii nu au dovedit ca salariul de baza  rezultat astfel,  este mai mic decat salariul minim brut pe tara asa cum prevad dispozitiile art. 164 alin. 2 si  3 din Codul muncii.
Prin urmare in mod corect prima instanta a respins pretentiile reclamantilor.
Fata de considerente ce preced, analiza aspectelor invocate prin  critica din apel privind inaplicabilitatea Legii nr. 283/2011 si a modului de finantare al Societatii parate, este  inutile si lipsita de orice consecinte juridice, atata timp cat dreptul in sine nu are nicio fundamentare in prevederile Contractului colectiv de munca si nici intr-o alt act normativ iar aceasta analiza nu poate schimba solutia pe fond.
Pentru aceleasi argumente expuse mai sus nu pot fi primite nici criticile din apel legate de modul de solutionare al capatului de cerere privind constatarea nulitatii anexei 1 a Contractului colectiv de munca valabil pentru perioada 2012 – 2013, intrucat au fost respectate dispozitiile art. 264 alin. 2 si 3  din Codul muncii.
Fata de toate cele de mai sus instanta va respinge apelul declarat de apelantii reclamanti in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila.