Recuperare drepturi salariale incasate necuvenit - art. 256 din Codul muncii.

               Recuperare drepturi salariale incasate necuvenit.

- art. 256 din Codul muncii.

               In lipsa unui titlu executoriu prin care sa se constate ca salariatii au incasat in mod necuvenit drepturi salariale mai mari decat cele ce li se cuveneau, retinerea acestora din salariu este nelegala si cu incalcarea flagranta a dispozitiilor art. 169 din Codul muncii.

                Asupra apelului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr.1380/2014 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost admisa contestatia formulata de contestatorii A.M., B.S.,  B.L., B.C.C., B.E., B.S.D.,  B.C.V.,  B.C.E.,  B.M.,  B.E.M.,  B.V., C.G.,  C.A.,  C.E.T.,  C.M.D., C.A.M.,  C.V.,  C.C.,  D.L.I.,  E.R.,  G.G.,  G.A.,  G.A.L.,  G.I.A.,  G.I.,  H.M.H.,  I.G.,  I.I.1,  I.I.2, I.V.,  K.N.,  L.M.,  L.D.,  L.L.,  M.M.R.,  M.L.R.,  M.J.,  M.L.,  M.M.1,  M.A.V.,  M.I.P.,  M.K.M.,  M.M.2,  N.M.L.,  O.M.N.,  P.E.,  P.L.M.,  P.A.,  P.T.I.,  P.M.,  P.O.M.,  P.F.,  P.T.,  P.I.,  R.C.E.,  R.S.A.M.,  R.M.M.,  R.M., S.M.D.,  S.C.M.,  S.C.L.,  S.E.1, S.E.,  S.V.L.,  S.G.,  S.D.,  S.D.R.,  S.M.,  S.A.,  S.G.,  S.A.L.,  T.C.A.,  T.V.,  T.A., V.I., V.M.G., V.R.C. si V.G.  in contradictoriu cu paratul S.P.N.B..
A fost constatata nulitatea absoluta a Deciziilor de impunere nr. 242, 244, 245,246, 247, 248, 249, 250, 251, 252, 253, ,254, 255, 256, 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264, 265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 286, 287, 288, 289, 285, 321, 283, 272, 273, 274, 275, 276, 277, 284, 278, 320, 280, 281, 282, 290, 322, 291, 292, 293, 294, 295, 296, 297, 298, 299, 300, 301, 302, 303, 304, 305, 306, 307, 308, 309, 310, 311, 312, 313, 314, 315, 316, 317 si 319 din data de 23.05.2014 emise de catre intimata pe numele reclamantilor.
A fost dispusa restituirea sumelor care au fost retinute de catre intimata in baza deciziilor de impunere mentionate anterior.
A fost obligata intimata la plata catre contestatori a sumei de 4680 lei, respectiv cate 60 lei catre fiecare contestator cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantii sunt angajatii paratei in baza unor contracte individuale de munca iar prin Deciziile de impunere emise pe numele fiecarui reclamant s-a dispus recuperarea unor sume de bani reprezentand contravaloarea salariului de merit de in procent de 15% din salariul de baza, incasat necuvenit in perioada 01.10.2010 – 01.04.2014.
Aceste decizii au fost emise de catre parat pentru aducerea la indeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 45 din 19.07.2012 a Curtii de Conturi a Romaniei care a constatat abateri financiar contabile, respectiv mentinerea in salariul de baza a salariului de merit dupa expirarea perioadei pentru care a fost acordat prin lege, sens in care s-a dispus sistarea platii acestuia si recuperarea sumelor acordate in mod nelegal.
Totodata, paratul a emis aceste decizii de impunere in considerarea prevederilor art. 256 alin. 1 din Codul muncii care prevede ca salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie iar conform  art. 257 alin.1, suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca.
Aceste dispozitii legale trebuie insa interpretate prin coroborare cu prevederile art. 169 alin. 2 din acelasi act normativ care prevede ca retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Chiar daca raspunderea patrimoniala propriu-zisa a salariatilor se intemeiaza pe o fapta savarsita cu vinovatie pe cand obligatia de restituire reglementata de art. 256 are la baza plata lucrului nedatorat, indiferent de vinovatia salariatului in incasarea acestor sume, totusi procedura care trebuie urmata pentru reintregirea patrimoniului angajatorului este aceeasi.
Astfel, paratul in calitate de angajator nu putea stabili in mod unilateral sumele care ar fi fost incasate cu titlu necuvenit de catre reclamanti ci trebuia sa obtina o hotarare judecatoreasca de condamnarea a reclamantilor la plata acestor sume.
Nici un text de lege nu prevede ca determinarea intinderii sumelor care fi fost incasate necuvenit ar fi lasata la latitudinea angajatorului iar Decizia nr. 45 din 19.07.2012 a Curtii de Conturi a Romaniei stabileste ca obligatie in sarcina paratei stabilirea intinderii prejudiciului si recuperarea acestuia insa numai in conditiile prevazute de lege.
De asemenea, dispozitiile art. 169 din Codul muncii au un caracter imperativ, vizand protejarea salariatilor fata de situatia in care angajatorul ar stabili in mod abuziv sumele care ar fi incasate necuvenit de catre acestia, motiv pentru care nerespectarea acestor prevederi legale atrage nulitatea absoluta a deciziilor de impunere contestate de catre reclamanti.
In ce priveste intrarea in vigoare a Legii nr.124/2014, tribunalul a retinut ca actul normativ mentionat stabileste exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala, pe care personalul plati din fondurile publice trebuie sa le restituie drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control a unor prejudicii.
Acest lucru nu inseamna ca prezenta contestatie la executare ar fi ramas fara obiect intrucat instanta de judecata este chemata sa analizeze mai intai legalitatea actelor prin care  s-a dispus recuperarea sumelor care ar fi fost incasate necuvenit iar numai in situatia in care actele de executare ar fi emise in conditii de legalitate, s-ar putea constata exonerarea reclamantilor de la plata sumelor respective.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de apelantul S.P.N. B. criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel sentinta este criticata pentru faptul ca prima instanta nu a tinut cont de faptul ca acest litigiu a fost promovat in urma unui control al Curtii de Conturi care a constatat ca in mod gresit a fost mentinut in salariul de baza al paratilor salariul de merit dupa expirarea perioadei pentru care a fost acordat, iar masurile de recuperare a acestor sume de bani au fost dispuse in urma  controlului respectiv.
In mod nelegal prima instanta nu a tinut cont de aspectele retinute de Curtea de Conturi si de dispozitiile legale privind perioada pentru care s-a putut acorda salariul de merit, respectiv cel de 12 luni.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca apelul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instante va fi pastrata ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a pronuntat o sentinta legala si temeinica, retinand in mod corect starea de fapt si procedand la aplicarea judicioasa a textelor de lege incidente in cauza.
In prezenta cauza ne aflam in situatia reglementata de dispozitiile art. 256 din Codul muncii potrivit caruia in situatia in care salariatul a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.
Aceasta este o institutie distincta de raspunderea patrimoniala insa procedura pentru reintregirea patrimoniului este aceiasi ca in cazul raspunderii patrimoniale.
In timp de raspunderea patrimoniala are ca fundament o fapta savarsita cu vinovatie in situatia de fata obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat cu consecinta imbogatirii fara just temei.
Modalitatea de recuperare a sumelor de bani incasate necuvenit se realizeaza prin acordul partilor sau prin angajament de plata. Nici invoiala partilor si nici angajamentul de plata nu reprezinta titluri executorii si drept urmare in baza lor nu se pot face retineri in rate lunare sau dintr-o singura data, din salariile lunare ale salariatilor.
In situatia in care partile nu se inteleg pentru ca salariatul nu recunoaste producerea pagubei sau nu este de acord cu cuantumul acesteia, singura modalitate de recuperare a sumelor de bani incasati necuvenit este aceea a sesizarii instantei pentru recuperarea pagubei. 
Apelanta parata a procedat la retinerea sumelor de bani din salariile reclamantilor, fara nicio baza legala cu incalcarea flagranta a dispozitiilor art. 169 alin. 1 si 2 din Codul muncii.
Astfel potrivit dispozitiilor legale suscitate „nicio retinere din salariu nu poate operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.” Alin. 2 al aceluiasi articol statueaza ca retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Prin urmare, in lipsa unui titlu executoriu care sa constate ca salariatii au incasat cu titlu necuvenit drepturi salariale mai mari decat cele ce li se cuveneau, retinerile din salariile reclamantilor s-au realizat cu incalcarea flagranta a dispozitiilor art. 169 din Codul muncii.
Constatarile efectuate de Curtea de Conturi cu ocazia controlului efectuat nu au valoarea unui titlu executoriu si nici nu se bucura de caracter de executorialitate. Aceste constatari  dau nastere unor obligatii in sarcina angajatorului, sa procedeze in termenul legal de prescriptie  la recuperarea sumelor de bani incasate necuvenit de reclamanti, in conditiile legii. Or, legea asa cum ar aratat mai sus, pune la dispozitia angajatorului procedura judiciara de recuperare a acestor sume de bani, in cazul  in care partile nu se inteleg, prin promovarea unei actiuni in raspundere patrimoniala, la fel ca in situatia recuperarii prejudiciului cauzat din vina salariatului.
Pentru toate aceste considerente instanta apreciaza ca apelul declarat in cauza nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instante va fi pastrata ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata in baza  art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila.