Potrivit modificarilor aduse Legii nr. 241/2005, de la data de 01.02.2014, sfera de aplicare a art. 10 din Legea nr. 241/2005, in prezent, este cat se poate de clara, respectiv se aplica pentru infractiunile prevazute de art. 8 si 9

             Potrivit modificarilor aduse Legii nr. 241/2005, de la data de 01.02.2014, sfera de aplicare a art. 10 din Legea nr. 241/2005, in prezent, este cat se poate de clara, respectiv se aplica pentru infractiunile prevazute de art. 8 si 9, aspect care nu se poate afirma cu privire la perioada anterioara datei mai –sus aratate. La data savarsirii infractiunii de catre inculpat, anii 2012-2013, art. 10 din lege, prevedea ca se aplica, in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazuta de prezenta lege.
Avand in vedere denumirea actului normativ care reglementeaza infractiunea savarsita de catre inculpat, respectiv prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, dar si formularea pe care legiuitorul a dat-o art. 10 dupa anul 2014, in sensul de a preciza expres caror infractiuni se aplica, art. 10, respectiv infractiunilor prevazute de art. 8 si 9, Curtea apreciaza ca, anterior acestei din urma modificari, sfera de aplicare a art. 10 din legea nr. 241/2005, nu era limitata la art. 9 din lege, ci se extindea si cu privire la infractiunea prevazuta de art.6 din Legea nr.241/2005.

            Prin sentinta penala nr. 30 din data de 03.03.2015, Judecatoria Targu Secuiesc a hotarat urmatoarele:
In baza art.19 din Legea nr. 255/2013 coroborat cu art.181 din Codul penal 1969 si art. 91 lit. c Cod penal 1969, art. 5 Cod penal a achitat inculpatul K.F. pentru savarsirea in perioada aprilie 2012 – februarie 2013, a infractiunii de retinere si nevarsare cu intentie in cel mult 30 zile de la scadenta a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea  art. 41 al. 2, Cod penal de la 1969 (10 acte materiale), art. 37 alin.1 lit. a, art. 39 alin. 1 Codul penal de la 1969 si a aplicat inculpatului amenda administrativa in cuantum de 500  lei.
In baza art. 397 Cod procedura penala a constatat ca prejudiciul produs partii civile Statul Roman prin A.N.A.F. – D.R.F.P. B. – A.J.F.P. C. a fost integral acoperit.
A dispus comunicarea prezentei hotarari, dupa ramanerea definitiva, la A.J.F.P. C., pentru inscrierea in cazierul fiscal.
A obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 550 de lei reprezinta cheltuieli judiciare efectuate in faza de urmarire penala.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a constatat urmatoarele: prin rechizitoriul din 02 iulie 2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Secuiesc, in dosarul nr. 556/P/2013 al aceluiasi Parchet, a fost trimis in judecata in stare de libertate inculpatul K.F. pentru savarsirea infractiunii de retinere si nevarsare cu intentie in cel mult 30 zile de la scadenta a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa prevazuta de art. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (10 acte materiale), art.41 alin.1 Codul penal si art.5 Cod penal. In cuprinsul rechizitoriului s-a retinut ca inculpatul  K. F., in calitate de administrator al societatii S.R. S.R.L. C., in perioada aprilie 2012 – februarie 2013 a retinut de zece ori de la angajatii firmei pe care o administreaza sumele reprezentand impozite si contributii cu stopaj la sursa si pe care nu le-a mai varsat catre bugetul consolidat al statului, in termenele prevazute de lege. Pentru a se retine aceasta stare de fapt au fost avute in vedere probele administrate in cursul urmaririi penale, respectiv inscrisuri si declaratii martori T.E. si K.R.
Pe latura civila, partea vatamata Statul Roman prin A.N.A.F. – D.R.F.P. B. – A.J.F.P. C. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 2.072 lei, plus obligatii fiscale accesorii aferente, ce se vor calcula pana la data platii efective, precizata la termenul din data de 13.01.2015, ca fiind in cuantum de 925 lei debit principal si accesorii, in cuantum total de 2132 lei. La data de 15.01.2014 inculpatul a depus la dosar, prin serviciul registratura, chitanta cu seria  TS 257 nr. 20100001124/14.01.2015 atestand plata sumei de 6000 de lei catre bugetul de stat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca :
Inculpatul, desi nu a fost prezent personal in fata instantei, la data de 15.01.2014 inculpatul a depus la dosar, prin serviciul registratura, chitanta cu seria  TS 257 nr. 20100001124/14.01.2015 atestand plata sumei de 6000 de lei catre bugetul de stat - fila 192. Astfel, instanta retine ca, indirect, inculpatul a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa prin rechizitoriu. Fata de chitanta depusa la dosar precum si fata de notele de sedinta depuse de partea civila, prin care se confirma achitarea prejudiciului, instanta constata ca prejudiciul cauzat partii civile a fost acoperit in totalitate anterior primului termen de judecata. Din coroborarea probatoriului (plangere penala,  procesul verbal de verificare din data de 17.10.2013, certificat atestare S.C. S.R. S.R.L. C.,  Copii state de plata, Certificat inregistrare S.C. S.R. S.R.L. C.,  Copii balante de verificare,  Procese verbale de cautare,  Extrase pentru uzul organelor de stat, Copii dispozitii de plata,  Adrese A.F.P. T.S., situatia impozitelor cu retinere la sursa neachitate, fisa sintetica totala, declaratiile privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, proces verbal de constatare a intocmirii actelor premergatoare, declaratii martori T.E.  si K.R.), cu atitudinea inculpatului care a achitat prejudiciul, atat starea de fapt retinuta cat si vinovatia acestuia sunt dovedite.
In fapt, instanta va retine ca inculpatul, in calitate de administrator al societatii S.R. S.R.L, in perioada aprilie 2012 – februarie 2013 a retinut de 10 ori si nu a varsat la bugetul de stat consolidat impozitele si contributiile cu stopaj la sursa in cel mult 30 zile, cauzand acestui buget un prejudiciu de 2132 lei, din care debit principal 925 lei si dobanzi 1207 lei. A achitat integral acest prejudiciu, asa cum rezulta din chitanta depusa si din notele de sedinta depuse de partea civila.
In drept, fapta inculpatului care in calitate de administrator al societatii S.R. S.R.L, in perioada aprilie 2012 – februarie 2013 a retinut de 10 ori sumele reprezentand impozite si contributii cu stopaj la sursa dar nu le-a mai varsat catre bugetul consolidat de stat in termenele prevazute de lege intruneste elementele constitutive ale infractiunii de retinere si nevarsare in termenele prevazute de lege a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa in forma continuata, prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, Cod penal de la 1969 (10 acte materiale), forma de vinovatie cu care a fost savarsita fiind intentie indirecta asa cum aceasta este definita de art. 19 Cod penal de la 1969. Astfel, nu se va mentine incadrarea juridica retinuta in rechizitoriu, intrucat instanta apreciaza global, in baza art. 5 Cod penal, ca vechea reglementare este mai favorabila, atat sub aspectul limitelor de pedeapsa (Legea nr. 241/2005 in forma initiala fiind mai favorabila decat Legea nr. 50/2013), cat si al regimului sanctionator al infractiunii continuate,  al recidivei, ce a fost retinuta, in raport de datele inscrise in cazierul judiciar al inculpatului. La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 52 si 72 Cod penal de la 1969 privind scopul pedepsei si individualizarea sa judiciara.
Fata de circumstantele cauzei, instanta apreciaza ca scopul procesului penal, precum si al unei pedepse este unul educativ, si care tinde la reeducarea inculpatului si la prevenirea savarsirii pe viitor a altor fapte prevazute de legea penala.
Va face aplicarea art. 19 din Legea nr.255/2013.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr.255/2013, atunci cand, in cursul procesului, se constata ca in privinta unei fapte comise anterior intrarii in vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozitiile art. 181 din Codul penal de la 1969, ca lege penala mai favorabila, procurorul dispune clasarea, iar instanta dispune achitarea, in conditiile Codului de procedura penala. Art.181 Cod penal 1969 prevedea ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului, daca este cunoscut. Pentru a verifica daca suntem in prezenta criteriilor mentionate de art.181 alin. 2 Cod penal de la 1969, instanta face urmatoarele precizari:
- prejudiciul creat partii civile este in cuantum redus, respectiv  925 lei debit principal, si a fost achitat in intregime (inainte de primul termen de judecata cu partile legal citate), impreuna cu accesoriile acestuia, asa cum arata atat chitanta depusa la dosar, cat si notele de sedinta depuse de partea civila,
- inculpatul lucreaza in strainatate, incercand sa isi duca existenta in mod cinstit si, cu toate ca nu s-a prezentat in fata instantei, atat in faza de urmarire penala, cat si in timpul judecatii s-a straduit si a reusit sa achite integral prejudiciul creat,
- in aceste conditii, atat sub aspect subiectiv, cat si obiectiv, concret, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile art. 181 alin. 2 Cod penal de la 1969, pentru a dispune achitarea inculpatului.
De asemenea, instanta considera ca art. 10 din Legea nr. 241/2005 - in forma edictata de la data savarsirii faptei, nu are aplicabilitate si in privinta celorlalte infractiuni prevazute de Legea nr. 241/2005 (cea prevazuta de art. 6, ca in cazul de fata), ci nu numai celor prevazute de art. 9 din aceeasi lege, unde  sunt definite expres infractiunile de evaziune fiscala. Din aceasta perspectiva, instanta apreciaza ca in speta nu se impune retinerea unei cauze de nepedepsire, cu consecinta incetarii procesului penal, insa pentru a da totusi eficienta atitudinii inculpatului, care a achitat integral prejudiciul creat, se impune achitarea acestuia in baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 coroborat cu art.181 din Codul penal de la 1969 si art. 91 lit. c Cod penal de la 1969, cu aplicarea unei sanctiuni administrative, pentru a atrage atentia inculpatului asupra faptelor sale si pentru a-l determina sa nu mai savarseasca astfel de fapte pe viitor.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Secuiesc, criticand-o pentru netemeinicie, aratand ca in cauza nu se impunea aplicarea unei sanctiuni administrative, ci condamnarea inculpatului, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, invocand in acest sens caracterul continuat al infractiunii, numarul mare de acte materiale, dar si consecintele savarsirii unei astfel de infractiuni, in sensul ca persoanele asigurate nu puteau beneficia de serviciile asigurate tocmai datorita atitudinii inculpatului.
In fata instantei de apel, nu s-au administrat mijloace de proba noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in conformitate cu prevederile art. 420 alin. 8 Cod procedura penala, Curtea constata ca apelul declarat este nefondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Prima instanta a stabilit in mod judicios starea de fapt, care consta, in esenta, in urmatoarele: inculpatul K.F. in calitate de administrator al societatii S.R. S.R.L, in perioada aprilie 2012 – februarie 2013 a retinut de 10 ori sumele reprezentand impozite si contributii cu stopaj la sursa dar nu le-a mai varsat catre bugetul consolidat de stat in termenele prevazute de lege.
Dispozitiile legale care prevad aceasta fapta savarsita de catre inculpat sunt cele ale art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, Cod penal de la 1969 (10 acte materiale).
 In mod judicios a apreciat prima instanta, ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 5 Cod penal, ca vechea reglementare este mai favorabila, atat sub aspectul limitelor de pedeapsa,  cat si al regimului sanctionator al infractiunii continuate,  al recidivei, ce a fost retinuta, in raport de datele inscrise in cazierul judiciar al inculpatului.
Savarsirea acestei fapte penale a rezultat din coroborarea urmatoarelor mijloace de proba: procesul verbal de verificare din data de 17.10.2013, certificat atestare S.C. S.R. S.R.L. C., Copii state de plata, Certificat inregistrare S.C. S.R. S.R.L. C.,  Copii balante de verificare,  Procese-verbale de cautare,  Extrase pentru uzul organelor de stat, Copii dispozitii de plata,  Adrese A.F.P. T.S., situatia impozitelor cu retinere la sursa neachitate,  fisa sintetica totala, declaratiile privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, proces verbal de constatare a intocmirii actelor premergatoare, declaratii martori T.E.  si K.R.), dar si chitanta care atesta achitarea prejudiciului de catre inculpat, respectiv, chitanta cu seria  TS 257 nr. 20100001124/14.01.2015 atestand plata sumei de 6000 de lei catre bugetul de stat.
In mod judicios a retinut prima instanta ca, in cauza, sunt incidente dispozitiile art. 181 Cod penal din 1969, pronuntand asadar o solutie de achitare, in temeiul dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 255/2013, insa Curtea nu achieseaza integral la considerentele primei instante, respectiv la cele privitoare la neaplicarea dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005. Prima instanta a invocat faptul ca, nu se impune incetarea procesului penal si aplicarea unei cauze de nepedepsire, deoarece infractiunea prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005, nu se numara printre infractiunile de evaziune fiscala, acestea fiind doar cele enumerate de art. 10 din Legea nr. 241/2005.
Potrivit modificarilor aduse Legii nr. 241/2005, de la data de 01.02.2014, sfera de aplicare a art. 10 din Legea nr. 241/2005, in prezent, este cat se poate de clara, respectiv se aplica pentru infractiunile prevazute de art. 8 si 9, aspect care nu se poate afirma cu privire la perioada anterioara datei mai –sus aratate. La data savarsirii infractiunii de catre inculpat, anii 2012-2013, art. 10 din lege, prevedea ca se aplica, in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazuta de prezenta lege.
Avand in vedere denumirea actului normativ care reglementeaza infractiunea savarsita de catre inculpat, respectiv prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, dar si formularea pe care legiuitorul a dat-o art. 10 dupa anul 2014, in sensul de a preciza expres caror infractiuni se aplica, art. 10, respectiv infractiunilor prevazute de art. 8 si 9, Curtea apreciaza ca, anterior acestei din urma modificari, sfera de aplicare nu era limitata la art. 9 din lege, ci se extindea si cu privire la art. 6, infractiunea de stopaj la sursa.
In cauza nu este insa aplicabil acest text de lege, deoarece, inculpatul a achitat prejudiciul dupa primul termen de judecata, respectiv la data de 15.01.2015, asa cum rezulta din chitanta cu seria  TS 257 nr. 20100001124/14.01.2015 atestand plata sumei de 6000 de lei catre bugetul de stat, or potrivit art. 10 din legea nr. 241/2005, acest text de lege devine aplicabil daca inculpatul a acoperit integral prejudiciul, in cursul urmaririi penale sau al judecatii pana la primul termen de judecata. Primul termen de judecata este acela cand procedura este legal indeplinita iar partile pot formula, in mod legal in fata instantei solicitari in probatiune. In cauza, primul termen de judecata in acceptiunea art. 10 a fost cel din data de 13.01.2015, cand potrivit incheierii de sedinta, procedura a fost legal indeplinita.
Curtea constata, insa ca solutia de achitare cu motivarea ca fapta inculpatului nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, este temeinica, in cauza fiind indeplinite cerintele art. 181  din Cod penal din 1969.
Art. 19 din Legea nr. 255/2013 de punere in aplicare a codului penal prevede ca atunci cand, in cursul procesului, se constata ca in privinta unei fapte comise anterior intrarii in vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozitiile art. 181 din Codul penal din de la 1969, se dispune achitarea, in conditiile Codului de procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art. 181 Cod penal din 1969, la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului, daca este cunoscut.
Se constata ca prima instanta a analizat in mod intemeiat, atat imprejurarile care tin de fapta, dar si cele care tin de persoana inculpatului, constatand ca fapta savarsita de catre inculpat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. In concret, instanta constata ca prejudiciul creat partii civile este in cuantum redus, respectiv  925 lei debit principal, si a fost achitat in intregime,  inclusiv accesoriile, potrivit chitantei depusa la dosar, dar si notelor de sedinta depuse de partea civila, in care aceasta din urma a invederat ca inculpatul a achitat tot prejudiciul. Atitudinea manifestata de inculpat de a achita prejudiciul, faptul ca acesta  lucreaza in strainatate, procurandu-si in mod licit mijloacele de existenta, justifica pe deplin solutia, dispusa in cauza de catre prima instanta.
In sustinerea apelului, Parchetul a facut referire la caracterul continuat al infractiunii savarsite de catre inculpat, insa suntem in prezenta unei fapte penale care a generat un prejudiciu mic, care a fost recuperat integral, neputand fi de acord cu sustinerea formulata de Parchet ca din cauza prejudiciului de 925 de lei, reprezentand debit principal au fost puternic afectate persoane asigurate, care nu ar mai fi beneficiat de serviciile asigurate, prin raportare la suma mica ce reprezinta prejudiciu.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, va  respinge apelul declarat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Secuiesc impotriva sentintei penale nr. 30 din data de 03.03.2015 a Judecatoriei  Targu Secuiesc, pe care o  va mentine.
In temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat, in apel,  vor raman in sarcina acestuia, inclusiv onorariul aparatorului desemnat din oficiu, pentru inculpat, in cuantum de 200 lei.