Refuzul paratului IPJ de plata a ajutorului prevazut de art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, cu ocazia trecerii in rezerva, stabilit in beneficiul personalului militar, politistilor si functionarilor publici cu statut special

                Refuzul paratului IPJ de plata a ajutorului prevazut de art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, cu ocazia trecerii in rezerva, stabilit in beneficiul personalului militar, politistilor si functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, in raport cu solda functiei de baza, este unul justificat intrucat art. 9 din O.U.G. nr. 80/2012 a prevazut ca nu se acorda pentru anul 2012, printre altele, ajutoarele la iesirea la pensie, art. 2 din O.U.G. nr.  84/2012 a reglementat faptul ca art. 9 din O.U.G. nr. 80/2012 se aplica in mod corespunzator si in anul 2013, iar art. 10 din O.U.G. nr. 103/2013 a statuat ca aceleasi ajutoare nu se acorda nici in anul 2014. Efectele sintagmei „nu se acorda” utilizata in textele de lege mentionate.

                 Sintagma „nu se acorda” priveste efectiv exercitiul dreptului analizat si nu existenta acestuia. Dispozitiile legale anterior mentionate care au prevazut ca autoarele solicitate nu se acorda pentru anii 2012, 2013 si 2014, au lipsit institutia publica in cadrul careia recurentul si-a desfasurat activitatea, de temeiul legal al efectuarii platii, fara insa ca aceasta sa nege existenta dreptului acordat prin dispozitiile art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010.
Textele de lege care au prevazut neacordarea ajutorului in discutie, se aplica tuturor persoanelor care se incadreaza in categoriile mentionate de art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, nefiind astfel identificata o diferenta de tratament judiciar intre acestea.
Neacordarea acestui drept pentru anii 2012, 2013, 2014 echivaleaza cu suspendarea acordarii acestuia, nefiind afectata existenta sa.
Curtea Constitutionala a statuat prin deciziile nr. 1576/2011 si nr. 291/2013, in analiza art. II art. 9 din O.U.G. nr. 80/2010 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, ca aceste prevederi legale „se refera la indemnizatiile acordate cu prilejul iesirii la pensie, retragerii, incetarii raporturilor de serviciu ori trecerii in rezerva. Or, aceste drepturi reprezinta beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale in virtutea statutului special al acestora, fara a avea insa un temei constitutional”. Asa fiind, Curtea a constatat ca „drepturile afectate de textul de lege criticat nu sunt consacrate la nivel constitutional, neavand in consecinta un caracter fundamental, astfel incat dispozitiile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente, acestea avand in vedere doar restrangerea exercitiului unor drepturi fundamentale”. Curtea a mai constatat ca aceste prevederi de lege „nu creeaza discriminari intre persoane aflate intr-o situatie identica”, retinand in acest context  ca masurile financiare dispuse prin Legea nr. 283/2011 nu aduc atingere insesi substantei drepturilor banesti vizate, ci doar amana acordarea acestor indemnizatii pe o durata limitata de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetara imposibil de acoperit, in contextul unui echilibru financiar marcat de criza.