Revizuire - art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedura civila.

Notiunea de eroare materiala vizeaza numai erorile evidente in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului, sensul notiunii fiind unul restrictiv, care nu poate fi extins la greselile de judecata, de apreciere a probelor, de apreciere a faptelor sau a unor dispozitii legale.

Deliberand asupra cauzei de fata, constata:
Prin contestatia inregistrata la aceasta instanta la data de 11.06.2015, sub nr. dosar 317/64/2015, contestatorii R.D. si R.M.L. au formulat, in contradictoriu cu intimata A.J.F.P. B., contestatie in anulare impotriva deciziei nr. 531/R/29.04.2015 a Curtii de Apel Brasov, pronuntata in dosarul nr. 1702/62/2014, solicitand anularea deciziei si, urmare a rejudecarii, respingerea recursului si mentinerea sentintei civile nr. 2318/CA/08.10.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, contestatorii au aratat ca, la dosarul inregistrat la Tribunalul Brasov, au atasat dovada depunerii la organul fiscal a cererii formulate de ei, in conditiile Ordinului nr. 179/2007 privind aprobarea instructiunilor de corectare a erorilor materiale din deconturile de TVA, la care au anexat toate inscrisurile prevazute de lege. Or, Curtea de Apel Brasov nu a observat acest lucru la momentul solutionarii recursului, motivand ca „reclamantii-intimati trebuiau sa urmeze procedura prevazuta de Ordinul nr.179/14.05.2007 pentru corectarea erorilor materiale din deconturile TVA”, ceea ce, in opinia lor, reprezinta o constatare eronata.
Aceasta eroare clara, certa, lipsita de echivoc se circumscrie, in opinia contestatorilor, notiunii de eroare materiala reglementata de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedura civila, deoarece acest aspect esential a fost singurul care a dus la pronuntarea deciziei contestate.
Contestatorii au mai aratat ca, in mod corect, prima instanta a retinut, fata de constatarile organelor fiscale, de lipsa optiunii de taxare, de inexistenta obligatiei de plata, ca refuzul paratei de a restitui TVA-ul platit este nejustificat. In opinia contestatorilor, instanta de fond a motivat corect si riguros juridic hotararea sa, intrucat parata nu se poate prevala de existenta unor titluri de creanta constand in deconturi de TVA sau de neindeplinirea cerintelor de forma, prin raportare la prevederile art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, plata efectuata fiind una rezultata din aplicarea eronata a dispozitiilor legale.
Contestatorii au mai sustinut ca si daca motivarea instantei de fond, in sensul ca nu exista obligatia depunerii unui anume formular pentru restituirea taxei, poate fi cenzurata de instanta de recurs, care a considerat contrariul, in speta, aceasta procedura a si fost urmata, aspect pe care, instanta de recurs, din eroare, nu l-a avut in vedere.
In drept, au fost invocate prevederile art. 503 Cod procedura civila.
Contestatia a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 100 lei conform art. 26 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatele A.J.F.P. B. nu au formulat intampinare in termenul prevazut de art. 508 Cod procedura civila, intampinarea depusa la dosar fiind inregistrata la instanta dupa inchiderea dezbaterilor in prezenta cauza.
Partile nu au solicitat administrarea de probe noi in contestatia in anulare formulata.
Analizand contestatia in anulare formulata in cauza de catre contestatori instanta retine urmatoarele:
Prin decizia nr. 531/R/29.04.2015 a Curtii de Apel Brasov, pronuntata in dosarul nr. 1702/62/2014 a fost admis recursul formulat de recurenta parata A.J.F.P. B. impotriva sentintei civile nr. 2318/CA/08.10.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care a casat-o in parte si, in rejudecare, a fost respinsa cererea formulata de reclamantii R.D. si R.M.L. in contradictoriu cu parata A.J.F.P. B., avand ca obiect restituirea sumei de 331.468 lei reprezentand TVA si dobanda legala aferenta acesteia. Totodata, parata a fost obligata sa plateasca reclamantilor suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale, fiind mentinute dispozitia sentintei atacate privind obligarea paratei de a restitui reclamantilor suma  41.056 lei reprezentand obligatii accesorii.
In motivarea deciziei, Curtea de Apel Brasov – Sectia contencios administrativ si fiscal a retinut, in esenta, ca „instanta de fond a facut o gresita interpretare a legii apreciind ca nu exista temei legal pentru impunerea la plata a reclamantilor a TVA, ca refuzul de restituire a sumei de 331.468 lei achitata cu OP nr. 1/19.03.2013 si OP nr. 2/20.05.2013 este nejustificat si ca deconturile TVA aferente lunilor februarie 2013 si aprilie 2013 nu reprezinta titlu de creanta”.
Prin prezenta contestatie in anulare se invoca faptul ca instanta de recurs a retinut ca „reclamantii-intimati trebuiau sa urmeze procedura prevazuta de Ordinul nr. 179/14.05.2007 pentru corectarea erorilor materiale din deconturile TVA”, fara sa aiba in vedere ca au depus la Tribunalul Brasov dovada ca au urmat aceasta procedura. Contestatorii sustin ca aceasta eroare se circumscrie notiunii de eroare materiala reglementata de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedura civila, deoarece acest aspect esential a fost singurul care a dus la pronuntarea deciziei contestate.
In drept, art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedura civila stabileste ca „hotararile instantei de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale”.
Notiunea de eroare materiala vizata de aceasta norma are in vedere, in principal, erorile evidente in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului, sensul notiunii fiind unul restrictiv, care nu poate fi extins la greselile de judecata, de apreciere a probelor, de apreciere a faptelor sau a unor dispozitii legale.
In cauza, aspectul invocat de catre contestatori nu se circumscrie notiunii de eroare materiala reglementata de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedura civila, deoarece vizeaza modul in care instanta de recurs a apreciat probele cu inscrisuri administrate in cauza, chestiune care nu mai poate face obiectul aprecierii instantei investite cu solutionarea contestatiei in anulare.
Chiar trecand peste aceasta chestiune, Curtea constata, in cauza, nu a fost savarsita nici o eroare materiala de catre instanta de recurs.
Astfel, actiunea introductiva ce a facut obiectul dosarului nr. 1702/62/2014, astfel cum a fost precizata, a avut ca obiect cererea reclamantilor R.D. si R.M.L. de obligare a paratei A.J.F.P. B. la plata sumei de 331.468 lei achitata cu titlu de TVA, a dobanzii aferente acestei sume, a accesoriilor in suma de 41.056 lei si a cheltuielilor de judecata, ipoteza cererii de chemare in judecata adresata instantei de contencios administrativ fiind, in conditiile art. art. 1 si 8 raportat la art. 2 lit. i din acelasi act normativ din Legea nr. 554/2004, analiza caracterului justificat sau nu al refuzului de restituire a sumei astfel solicitate, refuz exprimat prin adresa nr. 286484/20.03.2014.
Prin aceasta adresa, organul fiscal a indicat reclamantilor, persoane inregistrate in scop de TVA din data de 05.02.2013, ca suma solicitata a fi restituita – 331.468 lei – are la baza titluri de creanta, respectiv deconturile de TVA aferente lunii februarie 2013, cu nr. 27648330-2/16.03.2013, respectiv lunii aprilie 2013, cu nr. 32238797-2/21.05.2013, astfel ca in evidentele sale nu figureaza cu plati efectuate fara titlu de creanta.
Instanta de recurs, investita cu recursul declarat de catre parata A.J.F.P. B. impotriva sentintei primei instante prin care s-a admis in totalitate cererea de chemare in judecata, a retinut, in esenta, ca refuzul de restituire exprimat de parata A.J.F.P. B. a fost unul justificat, deoarece refuzul de restituire a sumei de 331.468 lei achitata cu OP nr. 1/19.03.2013 si OP nr. 2/20.05.2013 este justificat de deconturile TVA aferente lunilor februarie 2013 si aprilie 2013 care reprezinta titlu de creanta, reclamantii avand obligatia sa urmeze procedura prevazuta de Ordinul nr. 179/14.05.2007 pentru corectarea erorilor materiale din deconturile TVA.
In mod evident, fata de ipoteza actiunii in contencios administrativ promovate de reclamanti, aceasta analiza s-a raportat la data exprimarii refuzului de restituire de catre parata A.J.F.P. B. – 20.03.2014.
Or, inscrisurile invocate de catre contestatori sunt ulterioare acestei date – 25.06.2014, astfel ca nu se poate vorbi de o eroare materiala a instantei de recurs.
Fata de toate aceste considerente, instanta va respinge contestatia in anulare promovata de catre contestatorii R.D. si R.M.L., impotriva deciziei nr. 531/R/29.04.2015 a Curtii de Apel Brasov – Sectia contencios administrativ si fiscal, pronuntata in dosarul nr. 1702/62/2014.