Invocarea de exceptii absolute pentru prima data in recurs - mod de solutionare.

Dreptul la incheierea contractului de munca al asistentului personal nu poate fi conditionat de procedurile bugetare de finantare a platii indemnizatiei.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 488 pct. 5 si  8  Noul Cod de procedura civila  si a recursului declarat Curtea constata urmatoarele: 
Criticile recurentei referitoare la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si respectiv lipsa capacitatii procesuale de folosinta  a PRIMARIEI COMUNEI M., nu se incadreaza in motivul de recurs prevazut de art. 488 pct. 5 Noul Cod de procedura civila  ci in cel prevazut de art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedura civila, insa sunt nefondate.
 Curtea retine ca, in primul rand, aceste exceptii sunt invocate pentru prima data in recurs instanta de fond nefiind sesizata cu solutionarea lor. 
Pe de alta parte dat fiind faptul ca aceste exceptii au caracter absolut ele pot fi invocate oricand in cursul solutionarii cauzei insa in fata instantei de recurs nu pot imbraca decat forma motivelor de recurs, mai precis imprejurarea ca respectivele exceptii nu au fost invocate din oficiu de catre instanta de fond si solutionate ca atare. Altfel, invocarea acestor aspecte ca si exceptii de fond absolute si peremptorii in fata instantei de recurs ar conduce la  agravarea situatiei recurentei care iti invoca  propria lipsa de calitate procesuala respectiv capacitate de folosinta, cu efectele evidente asupra caii de atac formulate.
 Analizand deci cele doua exceptii in cadrul motivului de recurs calificat,  in sensul art. 489 alin. 2 Noul Cod de procedura civila, ca fiind cel prevazut de art. 488 alin.1 pct. 8 Noul Cod de procedura civila Curtea retine urmatoarele:
Ambele exceptii sunt justificate de recurenta prin argumentul lipsei de atributii a acestei structuri organizatorice - respectiv Primaria Comunei M. in asigurarea fondurilor necesare platii drepturilor solicitate de reclamanta respectiv in incheierea contractelor de munca cu asistentii personali.
Curtea va retine ca neintemeiate sustinerile recurentei parate, observand ca desi prevederile legale invocate de catre recurenta, respectiv dispozitiile Legii nr. 215/2001 ar conduce spre concluzia lipsei capacitatii procesuale de folosinta si implicit a lipsei calitatii procesuale pasive a acestei entitati in litigiile de contencios administrativ, totusi dispozitiile legale speciale aplicabile in speta, respectiv art. 39 alin. 1 din Legea nr. 448/2006  prevad expres si lipsit de echivoc faptul ca  „Contractul individual de munca al asistentului personal se incheie cu primaria localitatii de domiciliu sau resedinta a persoanei cu handicap grav, dupa caz, in termen de maximum 30 de zile de la data inregistrarii cererii”,  potrivit art. 40 din aceeasi lege „Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa prevada si sa garanteze in bugetul local sumele necesare din care se suporta salarizarea, precum si celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii”.
Este deci evident faptul ca legea speciala opereaza cu ambele  entitati juridice, respectiv „primaria localitatii” si „autoritatile administratiei publice locale” si ca aceste prevederi legale speciale trebuie sa primeasca eficienta. De altfel,  imprejurarea ca parata este in deplina cunostinta de cauza a atributiilor celor doua entitati juridice rezulta din chiar continutul raspunsului administrativ oferit reclamantei, si unde  in ultimul alineat se face referire expresa la posibilitatile Primariei M. ( fila 8 dosar), la fel ca de altfel, in adresa emisa de D.G.R.F.P. B. - activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica - Serviciul Sinteza si Asistenta Elaborarii si Executiei Bugetelor locale  care se adreseaza tot Primariei M. in ce priveste alocarea sumelor necesare aplicarii art. 42 din Legea nr. 448/2006  (fila 11 dosar).
Curtea mai retine ca, desi potrivit legii generale, PRIMARIA COMUNEI M., nu are  nu au personalitate juridica,  sunt incidente dispozitiile art. 41 alin. 2 Cod procedura civila in sensul ca asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere.
Mai mult, personalitatea juridica a unei autoritati administrative (implicit capacitatea juridica civila) nu trebuie confundata cu capacitatea de drept administrativ a acesteia. O autoritate administrativa poate avea capacitate de drept administrativ si emite acte administrative, cu consecinte juridice, desi nu are personalitate juridica. Capacitatea administrativa a acesteia este in sensul de a emite acte administrative in regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes public, ceea ce este elementul esential si determinant in privinta calitatii procesuale.
Cum, in speta,  PRIMARIA COMUNEI M. nu numai ca are organe proprii de conducere, dar are si capacitate de drept administrativ, putand emite acte administrative – ceea ce a si facut in speta, rezulta ca aceasta are nu doar capacitate de folosinta de drept administrativa dar si calitate procesuala pasiva in cauza.
Fata de toate aceste considerente, acest motiv de recurs va fi inlaturat ca neintemeiat.
Se mai invoca drept motive de netemeinicie in baza art. 488 alin. 1 pct. 8 Noul Cod de procedura civila, imprejurarea ca parata neavand personalitate juridica ?i nici patrimoniu propriu nu este in masura sa achite nicio indemniza?ie aceste obliga?ii revenind unita?ii administrativ teritoriale Comuna M..
In primul rand, Curtea subliniaza ca prevederile noului cod de procedura civila reglementeaza calea de atac a recursului drept cale de atac speciala, nedevolutiva si deci motivele de recurs amenajate de noile dispozitii procesuale nu pot viza aspecte de temeinicie a unei hotarari judecatoresti ci doar critici de legalitate.
In aceste context, privind criticile formulate de recurenta prin prisma motivului de recurs prevazut de art. 488 alin.1 pct. 8 Noul Cod de procedura civila,  respectiv analizand modul de interpretare si aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor de drept material incidente in cauza, concret ale art. 39 alin. 1 si  art. 40 din Legea nr. 448/2006, mai sus citate,  Curtea retine ca hotararea recurata este la adapost de orice critica.
Chestiunea de drept ce comporta interpretari este aceea daca PRIMARIA COMUNEI M.  trebuia sa incheie contractul de munca al asistentului social in termenul de 30 de zile de la inregistrarea cererii potrivit dispozitiilor art. 39 alin.1 din Legea nr. 448/2006 ori numai conditionat de data finantarii acestui drept de catre entitatile administrative cu atributii in domeniu.
In mod evident, solutia instantei de fond corespunde termenelor si cadrului legal explicit si neechivoc, nefiind admisibil si nici logic a conditiona  nasterea dreptului la indemnizatia de asistent personal prin incheierea contractului de munca, de parcurgerea etapelor administrative bugetare, obligatii ce incumba unor terti fata de raportul de drept administrativ dedus judecatii.
De altfel, in mod judicios, instanta de fond a retinut ca reclamanta indeplinea toate conditiile de admisibilitate a cererii singurul considerent pentru amanarea incheierii contractului de munca constand in lipsa de fonduri a paratei.
Fata de aceste considerente si aceste critici ce vizeaza solutionarea pe fond a cererii reclamantei, vor fi inlaturate ca nefondate.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, in temeiul art. 496 Noul Cod de procedura civila, recursul declarat mentinand sentinta recurata.