Plata indemnizatiei pentru concediul de odihna suplimentar potrivit prevederilor contractului colectiv de munca de la nivel de unitate.

Prin actiunea formulata la Tribunalul Constanta sindicatul S.S., in calitate de reprezentant legal al reclamantilor B.E., D.I. si S.I., a solicitat obligarea paratei Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului la:
- plata drepturilor banesti actualizate reprezentand sporul pentru conditii deosebit de periculoase cuvenit fiecarui salariat, calculat defalcat, incepand cu data de 1 ianuarie 2005 pana in prezent si in continuare;
- plata sporului de noapte actualizat, in cuantum de 15% din salariul de baza cuvenit pentru activitatea desfasurata, incepand cu data de 1 ianuarie 2005 pana in prezent si in continuare, conform art. 64 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate incheiat la 21 mai 2002 si art. 37 alin. 7 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate incheiat la 15 august 2005, raportat la art. 13 alin. 1 din Regulamentul privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 870/2004;
- plata indemnizatiei actualizate pentru concediul de odihna suplimentar cuvenit salariatilor, aferent anului 2005, potrivit art. 50 alin. 2 si art. 51 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate;
- acordarea concediului de odihna suplimentar cuvenit salariatilor, aferent anului 2006, potrivit art. 50 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate;
- plata contravalorii orelor suplimentare prestate de catre reclamantii - salariati medici, aferente perioadei 1 noiembrie 2004 pana in prezent si in continuare;
- plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
In motivarea cererii sindicatul a aratat ca salariatii in numele carora a sesizat instanta au fost angajati ai Centrului de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Techirghiol, care, in anul 2004, in temeiul H.G. nr. 145 din 19 august 2004, a fost preluat de catre institutia parata.
Prevederile art. 8 lit. a din H.G. nr. 281/1993, modificata prin H.G. nr. 1471/2004, stabilesc acordarea unui spor de 50% - 100% din salariul de baza pentru lucrul in conditii deosebit de periculoase, enumerate prin actul normativ.
Sindicatul reclamant a aratat ca in conformitate cu art. 7 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 721 din 7 iulie 2005, factorii care determina incadrarea locului de munca pentru acordarea sporului de lucru in conditii periculoase, suprasolicitare nervoasa si risc de contagiune se regasesc in activitatea desfasurata de personalul Centrului de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Techirghiol.
Aceasta reglementare a fost incalcata de angajator, astfel ca acesta datoreaza salariatilor diferenta de pana la 50% din salariul de baza.
S-a mentionat ca incepand cu data de 1 ianuarie 2005, cu toate ca au fost efectuate numeroase demersuri ale salariatilor si ale sindicatului, institutia parata a refuzat respectarea acestor prevederi legale, iar prin sentinta civila nr. 1930 din 29 noiembrie 2005 pronuntata de Tribunalul Constanta - sectia civila, irevocabila conform deciziei civile nr. 129/MC din 28 martie 2006 a Curtii de Apel Constanta, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta a fost obligata la plata sporului reprezentand drepturi salariale corespunzatoare conditiilor de munca deosebit de periculoase pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 iunie 2005.
Ulterior momentului punerii in executare a acestei hotarari, angajatorul a sistat in mod nelegal plata sporului pentru conditii de munca deosebit de periculoase.
Cu privire la pretentiile formulate la capetele 2, 3 si 4 din cererea de chemare in judecata, reclamantul a aratat ca izvorul obligational al acestora se regaseste in dispozitiile art. 37, art. 50, art. 51 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate si art. 13 alin. 1 din Regulamentul privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 870/2004.
Pentru pretentiile ce fac obiectul capatului de cerere 5 din actiune s-a aratat ca izvorul obligational se regaseste in dispozitiile art. 57 alin. 1 teza a II-a din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2002, art. 2 din Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 870/2004 si art. 2 alin. 1 din Regulamentul privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
In motivare a aratat ca personalul care isi desfasoara activitatea in cadrul Centrului de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Techirghiol nu lucreaza in conditii deosebit de periculoase, ci in conditii periculoase sau vatamatoare, pentru care se acorda un spor de pana la 10% din salariul de baza, drepturi ce au fost acordate.
Personalul ce isi desfasoara activitatea in acest Centru beneficiaza de un spor de incordare psihica de pana la 15 % din salariul de baza, precum si de un spor pentru conditii periculoase sau vatamatoare de pana la 10% din salariul de baza, in conformitate cu art. 8 lit. a si b din H.G. nr. 281/1993, cu modificarile si completarile ulterioare.
Cu privire la plata sporului de noapte actualizat, in cuantum de  15% din salariul de baza cuvenit pentru activitatea desfasurata, incepand cu data de 1 ianuarie 2005 pana in prezent si in continuare, parata a aratat ca Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta este institutie de asistenta sociala, iar nu unitate sanitara, motiv pentru care nu sunt aplicabile O.M.S. nr. 870/2004 cum gresit apreciaza reclamantul.
In ce priveste plata indemnizatiei actualizate pentru concediul de odihna suplimentar cuvenit salariatilor, aferent anului 2005, potrivit art. 50 alin. 2 si art. 51 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, s-a mentionat ca adresa nr. 12014 din 22 august 2006 a Inspectoratului Teritorial de Munca Constanta a precizat ca in conformitate cu art. 142 din Legea nr. 53/2003, salariatii care lucreaza in conditii periculoase sau vatamatoare beneficiaza in fiecare an calendaristic de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare.
La data de 12 septembrie 2006, in sedinta dintre reprezentatii sindicatelor reprezentative din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta si reprezentantii institutiei s-a pus in discutie acordarea unui concediu de odihna suplimentar de 3 zile lucratoare salariatilor care isi desfasoara activitatea in conditii periculoase sau vatamatoare, insa reprezentantii sindicatelor au refuzat, dorind acordarea unui beneficiu de 8 zile lucratoare.
Acest lucru este imposibil, apreciaza institutia parata, intrucat ar presupune suplimentarea numarului de personal cu inca o tura, desi nu exista posturi vacante.
S-a mentionat faptul ca daca in anul 2005 salariatii nu au beneficiat de concediul de odihna suplimentar nu inseamna ca acestia si-au pierdut dreptul de a-l efectua; au fost invocate prevederile art. 141 alin. 3 si 4 Codul muncii.
Pentru pretentiile vizand acordarea concediului de odihna suplimentar cuvenit salariatilor, aferent anului 2006, parata a mentionat ca acesta se poate efectua pana la sfarsitul anului in curs sau pana la finele anului urmator, conform prevederilor art. 141 Codul muncii.
Pentru plata orelor suplimentare solicitate de sindicatul reclamant pentru salariatii medici, parata a aratat ca acest capat de cerere este nefondat, intrucat la data preluarii acestui personal de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta acesta nu figura cu ore suplimentare necompensate sau neplatite; cat priveste perioada 1 ianuarie 2005 la zi, s-a mentionat ca salariatii medici nu figureaza cu ore suplimentare in pontajele lunare ale centrului.
La termenul din 25 mai 2007, Sindicatul Siampa Sanitas a depus in conditiile art. 246 Cod procedura civila cerere de renuntare la judecata pentru pretentiile formulate la capetele 1 si 2 din actiune, respectiv, la obligarea paratei la plata sporului pentru conditii deosebit de periculoase, precum si la acordarea sporului de noapte in cuantum de 15%, pentru salariatii medici, ramanand in discutie sporul de noapte pentru ceilalti salariati.
Prin sentinta civila nr. 1054 din 30 mai 2007 pronuntata de Tribunalul Constanta, in temeiul dispozitiilor art. 246 Cod procedura civila, s-a luat act de renuntarea Sindicatului Siampa Sanitas Constanta, in numele si pentru membrii de sindicat, la judecata capatului de cerere privind plata drepturilor banesti actualizate, reprezentand sporul pentru conditii deosebit de periculoase.
A fost respinsa ca prematura cererea privind obligarea paratei la acordarea concediului de odihna suplimentar cuvenit salariatilor reclamanti, aferent anului 2006.
A fost respins ca nefondat capatul de cerere privind plata sporului de noapte actualizat, de 15% din salariul de baza pentru perioada 1 ianuarie 2005 la zi, precum si cel referitor la plata indemnizatiei pentru concediul de odihna suplimentar aferent anului 2005.
A fost admisa in parte actiunea si a fost obligata parata sa achite salariatilor medici - membri de sindicat contravaloarea orelor suplimentare prestate pe perioada 1 iunie 2005 - 30 mai 2007.
In motivarea hotararii prima instanta a retinut urmatoarele:
Cu privire la capatul de cerere referitor la plata drepturilor banesti actualizate reprezentand sporul pentru conditii deosebit de periculoase calculat de la data de 1 ianuarie 2005 la zi, s-a luat act de renuntarea la judecata, conform actului de dispozitie a sindicatului reclamant, pe considerentul indeplinirii obligatiei institutiei parate fata de salariati.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata indemnizatiei actualizate pentru concediul de odihna suplimentar aferent anului 2005 instanta de fond a retinut urmatoarele:
Conform art. 50 alin. 2, salariatii care isi desfasoara activitatea in conditii deosebite beneficiaza de concedii de odihna suplimentare de minimum 3 - 8 zile pe an, urmare expertizarii categoriilor de personal pe baza buletinului de expertiza pentru conditii deosebite.
Textul nu prevede modalitatea de stabilire efectiva, in raport de activitatea desfasurata de fiecare salariat, a perioadei concrete de concediu de odihna suplimentar, iar expertizarea locului de munca si emiterea buletinului de determinare nr. 43 din 31 mai 2006 nu constituie conditia suficienta pentru acordarea numarului maxim de 8 zile de concediu de odihna suplimentar intregului personal.
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate a stabilit, insa, prin anexa 2, constituirea comisiei paritare, cu rolul de a interpreta prevederile contractului si de a le pune in aplicare, in functie de conditiile concrete si de  posibilitatile unitatilor, la solicitarea uneia dintre parti.
Avand in vedere acest aspect, precum si faptul ca art. 52 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate dispune ca diferenta de concediu se va putea acorda pana la sfarsitul anului urmator, iar potrivit art. 141 alin. 4 Codul muncii, compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca, acest capat de cerere - privind plata indemnizatiei corespunzatoare concediului de odihna suplimentar aferent anului 2005 - a fost respins.
Asupra cererii referitoare la obligarea institutiei parate la acordarea concediului de odihna suplimentar pentru anul 2006, au fost avute in vedere aceleasi considerente legate de necesitatea determinarii prin conventia partilor a perioadelor de concediu suplimentar alocate fiecarui tip de activitate, cat si textul art. 52 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate; cum restul de concediu pe anul 2006 va putea fi acordat pana la sfarsitul anului 2007, cererea a fost respinsa ca prematura, salariatii avand posibilitatea sa pretinda diferenta de concediu suplimentar in decursul acestui an.
In ce priveste plata orelor suplimentare cuvenite salariatilor medici, s-au retinut urmatoarele considerente:
Conform art. 2 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin O.M.S. nr. 870/2004, medicii incadrati in unitati publice din sectorul sanitar au program de 7 ore in medie pe zi.
Prin art. 57 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2002, durata normala a timpului de lucru pentru medicii incadrati cu contract individual de munca este de 7 ore/zi si de 35 ore/saptamana.
Cu toate ca aceasta dispozitie nu s-a mai pastrat in noul contract colectiv de munca la nivel de unitate, care prevede in art. 11 alin. 1 timpul de munca in cadrul institutiei, s-a retinut ca pentru salariatii medici sunt aplicabile dispozitiile art. 2 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin O.M.S. nr. 870/2004, motiv pentru care timpul lucrat peste durata celor 7 ore prevazute de acest act normativ constituie munca suplimentara.
Pe cale de consecinta, in raport de considerentele mentionate, actiunea reclamantului a fost admisa in parte, parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta urmand a fi obligata la plata catre salariatii-medici, membri de sindicat, contravaloarea orelor suplimentare prestate pe perioada 1 iunie 2005 - 30 mai 2007.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs Sindicatul S.S.
In motivarea recursului s-au invocat, in esenta, urmatoarele:
In mod gresit instanta de fond a dispus respingerea capatului de cerere referitor la plata indemnizatiei pentru concediul de odihna suplimentar, aferent anului 2005.
Prima instanta a interpretat si aplicat in mod eronat dispozitiile legale care reglementeaza acordarea concediului de odihna suplimentar.
Instanta de fond a cenzurat un drept castigat al salariatilor, prevazut ca atare in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, refuzand valorificarea efectiva a acestuia, in conditiile in care in favoarea salariatilor opereaza intotdeauna principiul aplicarii dreptului mai favorabil specific dreptului muncii.
Instanta nu putea refuza aplicarea acestui drept contractual iar in ipoteza ca textul nu prevedea modalitatea de stabilire efectiva, ar fi trebuit sa dispuna acordarea dreptului mai favorabil salariatului respectiv, plata indemnizatiei actualizate pentru concediul de odihna suplimentar de 8 zile.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat, pentru urmatoarele considerente:
Recurentul a inteles sa critice hotararea primei instante doar sub aspectul respingerii capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata indemnizatiei concediului de odihna suplimentar aferent anului 2005.
Potrivit art. 50 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate "salariatii care isi desfasoara activitatea in conditii deosebite beneficiaza de concedii de odihna suplimentare de minimum 3 - 8 zile pe an, urmare expertizarii categoriilor de personal, conform buletinului de expertiza pentru conditii deosebite".
Dupa incheierea si intrarea lui in vigoare, contractul colectiv de munca are putere de lege pentru partile contractante.
Articolul 243 din Codul muncii si art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevad ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie.
Prin buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de munca nr. 49 din 17 august 2005 se stabileste ca personalul salariat ce isi desfasoara activitatea in Centrele de Reabilitare Neuropsihiatrica Negru Voda, Navodari si Techirghiol lucreaza in conditii de suprasolicitare psihica si risc de contagiune, ceea ce constituie un risc pentru sanatate.
Fata de concluzia buletinului de expertiza, reclamantii beneficiaza de dispozitiile art. 50 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate/2005.
In ceea ce priveste cuantumul concediului de odihna suplimentar, Curtea apreciaza ca reclamantii au dreptul la 8 zile pentru urmatoarele considerente:
In vechiul contract colectiv de munca la nivel de unitate, la anexa 7, se prevedea durata de 8 zile de concediu de odihna suplimentar.
Recurentul a aratat ca pana la data de 1 ianuarie 2005 acest drept a fost acordat ca atare salariatilor, pe o durata de 8 zile.
Acest drept este o compensare a conditiilor de munca deosebit de grele.
Parata nu a facut dovada ca aceste conditii de munca s-au imbunatatit ca sa justifice diminuarea numarului de zile de odihna suplimentara.
Parata trebuia sa faca dovada existentei unor cauze obiective care sa justifice diminuarea concediului de odihna suplimentar de la maximul de 8 zile la minimul de 3 zile.
Intimata parata nu poate sa invoce dispozitiile art. 142 Codul muncii, care reglementeaza un concediu de odihna suplimentar de 3 zile, atata timp cat prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate s-a stabilit un drept mai favorabil salariatilor, iar aplicarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Pentru a-si realiza finalitatea, concediul trebuie sa fie efectuat in fiecare an si numai exceptional se permite efectuarea concediului in anul urmator.
Angajatorul era obligat sa acorde concediu pana la sfarsitul anului urmator, respectiv pana la sfarsitul anului 2006, obligatie pe care nu si-a indeplinit-o.
In cazul in care angajatorul nu isi indeplineste aceasta obligatie si nu suntem nici in ipoteza incetarii contractului individual de munca, solutia nu poate fi alta decat obligarea angajatorului la plata unei despagubiri, egala cu indemnizatia de concediu la care ar fi avut dreptul salariatul respectiv.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul formulat si a modificat in parte sentinta recurata in sensul obligarii paratei la plata catre Sindicatul S.S. - in calitate de reprezentant al membrilor de sindicat mentionati in tabelul anexa la cererea introductiva - a contravalorii concediului de odihna suplimentar de 8 zile aferent anului 2005, mentinand restul dispozitiilor.