Procedura insolventei. Antrenare raspundere patrimoniala a administratorilor debitoarei conform art.138 lit."a, c, d si e" din Legea nr.85/2006. Obligatia administrarii dovezilor, conform art.1169 Cod civil, de intrunire a conditiilor art.998 - art....

Legea nr.85/2006: art. 138 lit. "a, c, d si e"
Legea nr.31/1990: art.73 alin.1 lit."c"
Legea nr.82/1991: art.1 alin.1

Noua lege a preluat conceptia legii anterioare privitoare la raspunderea civila a persoanelor implicate in conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, care au comis vreuna din faptele ilicite enumerate limitativ de lege in continutul art.138.
Insolventa poate fi consecinta unor conjuncturi economice nefavorabile, dar ea poate fi si rezultatul deficientelor manageriale si, uneori, chiar al fraudelor.
In atare conditii, daca insolventa este cauzata de incompetenta grava sau de frauda managerilor debitorului, atunci judecatorul-sindic poate, prin mecanismul special creat in cadrul procedurii insolventei, al actiunii in raspundere, sa antreneze raspunderea managerilor debitorului persoana juridica pentru acoperirea pasivului debitorului.
In cadrul actiunii in raspundere, reglementata de art.138 si urmatoarele din legea insolventei, victimele prejudiciului sunt creditorii, priviti ca o colectivitate organizata.
Actiunea in raspundere este, de aceea, promovata, in principal, de administratorul judiciar sau de lichidator, si, in subsidiar, de comitetul creditorilor, acestia constituindu-se, pentru scopurile acestei actiuni, in reprezentanti ai intereselor colective ale creditorilor.
Este necesar a se retine ca, actiunea in raspundere reglementata de art.138 din legea insolventei este o actiune colectiva , care nu este la indemana creditorilor, priviti individual, aceasta spre deosebire de fosta Lege nr.64/1995, ce permitea creditorilor o astfel actiune individuala.
Asa dar, prejudiciul la care se refera art.138 este un prejudiciu colectiv, constand in imposibilitatea acoperirii intregii mase pasive datorita insuficientei activelor debitorului.
Pe de alta parte, actiunea in raspundere astfel cum este avuta in vedere de legea insolventei, este o actiune speciala, colectiva, care antreneaza o raspundere speciala a organelor de conducere a debitorului persoana juridica , de tip agravat, raspundere plasata in cadrul organizat al procedurii colective, cu toate urmarile decurgand de aici si care este in beneficiul colectiv al creditorilor.
Functie de subiectul activ al raportului juridic obligational, in care este parte administratorul, raspunderea civila a acestuia poate fi de mai multe feluri, astfel:
1) o raspundere obisnuita a administratorului fata de societatea comerciala, reglementata de art.72 si art.73 al.1 din legea societatilor comerciale;
2) o raspundere agravata a administratorului in cazul deschiderii procedurii insolventei societatii comerciale, reglementata de art.73 al.2 din legea societatilor comerciale si de art.138 din legea insolventei;
3) o raspundere exceptionala a administratorilor fata de terti, potrivit dreptului comun, in caz de depasirea limitelor mandatului.
Asa fiind, antrenarea raspunderii va trebui sa tina seama, de solidaritatea sau de caracterul conjunct al raspunderii, de intrunirea sau nu in persoana fiecarui parat luat in mod individual a elementelor raspunderii prevazute de art.138, de succesiunea acestor organe la conducere etc.
Legea pretinde, pentru antrenarea raspunderii, ca faptele ilicite ale paratilor sa fi cauzat starea de insolventa a debitoarei, astfel ca, daca aceste fapte nu sunt anterioare sau concomitente aparitiei starii de insolventa, nu putem vorbi de o legatura de cauzalitate.
Practica a statuat ca, raspunderea reglementata de art.138 si urmatoarele din legea insolventei, este o forma speciala de raspundere civila delictuala, care imprumuta cele mai multe dintre caracteristicile raspunderii delictuale de drept comun, dar care se completeaza cu cateva elemente de specificitate prevazute de legea insolventei.
Astfel, pentru ca aceasta raspundere sa poata fi angajata, este necesar a fi indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art.998 - art.999 Cod civil, precum si cele special reglementate de art.138 si urmatoarele din legea insolventei.
Fiind vorba de o actiune in raspundere civila delictuala, admisibilitatea acesteia este conditionata de proba elementelor constitutive generice ale acesteia, respectiv, fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate si culpa, cu mentiunea ca , legea insolventei da un specific aparte faptelor ilicite, care pot da nastere acestei raspunderi, ele fiind limitativ prevazute de lege si fiind, in acelasi timp fapte intentionale, cu excluderea culpei, ca forma a vinovatiei.
Prejudiciul este, de asemenea, special conceput, sub forma insuficientei activului ca risc colectiv de neincasare a creantelor contra debitorului.
Legatura de cauzalitate este una inedita, intrucat nu se cere a exista legatura directa intre fapta ilicita si prejudiciu, ci, in principal, legatura directa intre fapta ilicita si starea de insolventa si, ca o conditie indirecta, intre fapta ilicita si insuficienta activelor.
Specialitatea de necontestat a acestei actiuni se opune la intrenarea raspunderii in mod nediferentiat, adica ori de cate ori se constata savarsirea vreuneia din faptele mentionate la art.138 al.1 lit. "a-g" din legea insolventei, independent de insuficienta activului.
Cu alte cuvinte, fapta ilicita nu este una generica, in sensul art.998 - art.999 Cod civil - orice fapta a omului - , ci o lista circumstantiata de fapte, enumerate de art.138 al.1.

In cadrul procedurii insolventei deschisa fata de debitoarea SC "P.M." SRL reclamanta creditoare DGFP Constanta a chemat in judecata pe paratii A.C.I., A.S. si M.E., solicitand antrenarea raspunderii patrimoniale a acestora, in calitate de administratori ai debitoarei.
Motivand actiunea, reclamanta creditoare a sustinut, in esenta ca sunt incidente prevederile art.138 lit.a, c, d si e din Legea nr.85/2006.
Ca urmare a notificarilor comunicate de lichidatorul judiciar, administratorii aveau obligatia de a depune documentele si informatiile prevazute de lege, respectiv bilantul, copiile registrelor contabile curente, lista completa a tuturor bunurilor, lista creditorilor cu indicarea sediilor lor si a felului creantelor.
Intrucat lichidatorul nu a intrat in posesia actelor si documentelor contabile ale societatii, s-a aflat in imposibilitate de a verifica sau reface evidenta contabila, pe perioada celor trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Paratii au incalcat prevederile Legii nr.82/1991 si ale Legii nr.31/1990 republicata.
Paratii au ridicat, cu titlu de imprumut, suma de 580.000.000 lei, utilizand astfel, in interes personal, bunurile debitoarei si impiedicand achitarea furnizorilor.
Desi societatea debitoare acumulase datorii, paratii au continuat activitatea, ajungandu-se astfel la starea de incetare de plati.
La data de 20.04.2006, reclamanta creditoare DGFP Constanta a invederat instantei ca intelege sa cheme in judecata numai pe paratii M.E. si A.S., iar la data de 10.05.2006, aceasta a formulat precizari asupra actiunii, din perspectiva intrunirii conditiilor antrenarii raspunderii civile delictuale a paratilor administratori.
Prin intampinare, paratul M.E. a invederat ca a fost administrator al SC "P.M." SRL, pana la data de 09.10.2002 cand, alaturi de A.C., a cesionat partile sociale catre A.S., care a devenit unic asociat si administrator.
Imediat dupa incheierea actului de cesiune, sarcina depunerii acestuia la Registrul Comertului revenea paratului A.S., care a intrat in posesia intregii arhive a societatii.
Paratul A.S. a efectuat demersurile necesare inscrierii mentiunilor, in baza Actului aditional din 09.10.2002 abia la 12.02.2003.
A apreciat paratul M.E. ca nu a mai fost administrator de fapt al debitoarei din 09.10.2002 si, de drept, din 12.02.2003.
Nu rezulta din raportul lichidatorului judiciar ca, in perioada martie 2002-octombrie 2002, s-ar fi produs prin faptele sale un prejudiciu in dauna societatii sau a creditorilor. Dimpotriva, practicianul a aratat ca in perioada 2002-2003 debitoarea a realizat profit si ca imprumutul in valoare de 580.000.000 lei s-a contractat in anul 2004.
A mai sustinut paratul ca din actele dosarului, nu se poate desprinde concluzia ca starea de insolventa a fost contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-a exercitat mandatul.
Prin cerere de chemare in garantie a lui A.C.I., formulata de paratul M.E. la data de 22.01.2007, potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, s-a solicitat a se retine ca, raspunderea administratorilor este solidara.
Paratul A.S. si chematul in garantie A.C.I. nu au formulat intampinare si nici nu au aratat in instanta exceptiile, dovezile si toate mijloacele lor de aparare.
Prin Sentinta civila nr. 6442/com/21.12.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta judecatorul sindic a admis actiunea formulata de reclamanta creditoare in contradictoriu cu paratul  A.S. si a dispus ca suma de 52.206,23 lei reprezentand parte din pasivul debitoarei  SC"P.M."SRL sa fie suportata de acesta, in calitate de administrator. Sumele depuse conform art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 vor intra in averea debitoarei falite si vor fi destinate acoperirii pasivului acesteia.
S-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta creditoare in contradictoriu cu paratul M.E. si ca lipsita de interes, cererea de chemare in garantie formulata de paratul M.E. in contradictoriu cu chematul in garantie A. C. I.
Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatorul sindic a retinut ca prin Sentinta civila nr.967/COM/22.03.2005 Tribunalul Constanta prin judecatorul sindic a admis cererea formulata de creditoarea SC"M."SA si a dispus  deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoarea SC P. M. SRL, iar prin Incheierea nr.3120/COM/18.10.2005 s-a dispus intrarea debitoarei in faliment si dizolvarea acesteia.
Raportul intocmit si depus de catre practicianul in insolventa la data de 21.02.2006 a retinut, in ceea ce priveste cauzele aparitiei starii de insolventa, urmatoarele:
Lichidatorului judiciar i-a fost predata numai o parte a evidentei contabile a societatii debitoare intocmita pana in luna septembrie 2003. Pentru anul 2004, nu au fost identificate documente contabile.
Potrivit balantei aferenta lunii septembrie 2003 - contul debitori, fostii administratori ai debitoarei au ridicat suma de 580.000.000 ROL, cu titlul de imprumut, ceea ce a condus la imposibilitatea achitarii furnizorilor.
Imprumutul a fost efectuat in perioada in care administratori ai societatii erau A.C.I., M.E. si A.S.
Desi societatea avea datorii, fostul administrator a continuat activitatea, concluzionandu-se ca a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit pe debitoare la incetarea de plati.
Din documentele predate rezulta ca SC "P.M." SRL nu a tinut evidenta analitica a conturilor, deci contabilitatea nu a fost tinuta in conformitate cu legea.
Fostul administrator nu a raspuns solicitarilor practicianului de a-i preda activele societatii, concluzionandu-se ca acesta a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
A precizat lichidatorul judiciar ca A.C.I. si M.E. au administrat societatea in perioada martie 2002-octombrie 2002, iar A.S. a exercitat functia de administrator in perioada martie 2002-martie 2005.
Retine instanta de fond ca, prin art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se prevede ca judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns in stare de in solventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitoarei, prin una dintre faptele reglementate la literele a) - g) din acelasi alineat.
Prin Actul aditional la Actul constitutiv al SC"P.M."SRL din data de 9 octombrie 2002, asociatii A.C.I., M.E. si A.S. au hotarat retragerea primilor doi din functia de administrator si asigurarea administrarii societatii de catre A.S.
In raport de data incetarii mandatului paratului M.E., de imprejurarea invederata de lichidatorul judiciar potrivit careia, ulterior acestei date, in anul 2003, societatea a inregistrat profit, dar si fata de momentul deschiderii procedurii insolventei fata de SC"P.M."SRL - 22.03.2005, nu se poate retine ca, in calitate de administrator, cel dintai a cauzat insolventa debitoarei prin vreuna dintre faptele indicate de art.138 alin.1 lit.a, c, d si e.
In ceea ce il priveste pe paratul A.S., instanta a retinut ca acesta a indeplinit functia de administrator al SC"P.M."SRL in perioada martie 2002 - martie 2005.
Art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 sanctioneaza utilizarea bunurilor sau creditelor societatii, in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
Desi lichidatorul judiciar retine, in raport, ca administratorii au ridicat suma de 580.000.000 Rol cu titlul de imprumut, precizeaza ca informatia este cuprinsa in balanta aferenta lunii septembrie 2003.
Datele contradictorii si insuficiente nu permit identificarea cu certitudine a persoanei care a efectuat imprumutul si a momentului ridicarii banilor.
A mai aratat judecatorul sindic ca nu se pot retine, cu certitudine, nici continuarea, in interes personal, de catre paratul A.S. a activitatii debitoarei si nici ascunderea unei parti din activul  debitoarei, dedusa de catre lichidator din faptul ca acesta nu a raspuns solicitarilor practicianului de a-i preda activele SC"P. M."SRL.
Totodata, judecatorul sindic apreciaza asupra imprejurarii ca, rezulta savarsirea de catre parat a faptei consacrate prin art.138 alin.1 lit.d, in forma nesocotirii obligatiei de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, analizata de catre practician ca una dintre cauzele aparitiei insolventei.
Astfel cum s-a aratat mai sus, la SC "P.M." SRL nu exista documente contabile aferente anului 2004; iar documentele contabile anterioare acestui an au relevat inexistenta unei evidente analitice a conturilor, prin urmare, judecatorul sindic a retinut ca in cauza au fost intrunite conditiile antrenarii raspunderii paratului Apostol Stila pentru fapta reglementata prin norma art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Impotriva acestei hotarari in termen legal a declarat recurs paratul A.S., care a criticat-o ca fiind nelegala, invocand dispozitiile art. 304 pct.6 si 9 Cod procedura civila.
Recurentul a aratat ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, din considerente si practicaua hotararii rezulta ca reclamanta a solicitat numai obligarea administratorului la plata debitului datorat bugetului de stat - 21.812 lei insa in dispozitiv s-a dispus ca suma de 52.206,23 lei sa fie suportata de parat, desi nu s-a formulat de catre reclamanta un asemenea capat de cerere.
 A mai aratat recurentul ca in cauza nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 138 alin.1 lit."d"din Legea 85/2006. Nu s-a probat ca, in calitatea sa de administrator la SC P.M. SRL a tinut o contabilitate fictiva, ca a facut sa dispara unele documente contabile sau ca nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea. Simplul fapt de a nu fi depus bilanturile contabile si celelalte situatii financiare periodice nu conduce automat la atragerea raspunderii administratorului la plata pasivului societatii, in situatia in care nu s-a facut dovada intrunirii cumulative a conditiilor pentru atragerea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Prin urmare nesocotirea obligatiei de a tine contabilitatea in conformitate cu legea este o fapta omisiva, nefiind suficienta pentru lamurirea legaturii de cauzalitate cu starea de insolventa a societatii.
S-a mai sustinut ca reclamanta nu a facut dovada raportului de cauzalitate intre fapta sa si prejudiciul cauzat. Singura proba solicitata de reclamanta in dovedirea faptelor prevazute de art. 138 lit."a","d", o constituie raportul final intocmit de lichidatorul judiciar. Din raportul final rezulta ca suma de 580.000.000 rol a fost imprumutata de catre SC P.M. SRL in perioada in care administratori erau A.C.I., M.E. si A.S. Nu rezulta din nici un act ca acest imprumut a existat in realitate, nu a fost identificata cu certitudine persoana care a efectuat imprumutul si momentul ridicarii banilor.
Prin intampinare, intimata creditoare DGFP Constanta a solicitat respingerea recursului declarat de parat ca nefondat.
Examinand cauza prin prisma argumentelor invocate in sustinerea motivelor de recurs intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.6 si pct.9 C.pr.civ., Curtea constata ca recursul nu este fondat, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Conform art.304 pct.6 C.pr.civ. se poate cere modificarea unei hotarari daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut,ori ceea ce nu s-a cerut.
In sustinerea motivului de recurs prevazut de art.304 pct.6 C.pr.civ. recurentul a invocat faptul ca reclamanta a solicitat numai obligarea administratorului la plata debitului datorat bugetului de stat - 21.812 lei insa in dispozitiv s-a dispus ca suma de 52.206,23 lei sa fie suportata de parat, desi nu s-a formulat de catre reclamanta un asemenea capat de cerere.
Nu va fi retinuta aceasta critica formulata de recurent, deoarece :
Art. 138 din Legea nr.85/2006 prevede ca:
    (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului,
   (3) Comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie.
Conform art. 140 din Lege, sumele depuse potrivit dispozitiilor art. 138 alin. (1) vor intra in averea debitorului si vor fi destinate, in caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului.
Potrivit art. 142 din Lege,
     (1) Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila.
     (2) Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.
Avand in vedere motivarea cererii deduse judecatii, Curtea apreciaza ca, in speta, creditoarea DGFP Constanta a solicitat judecatorului sindic sa dispuna antrenarea raspunderii membrilor organelor de conducere ai debitoarei, cu consecinta obligarii acestora la plata sumei cu care s-a inscris la masa credala.
Judecatorul sindic, analizand incidenta in speta a dispozitiilor art.138 alin.1 lit.d din lege a constatat ca paratul trebuie sa suporte suma de 52.206,23 lei, suma ce va intra in averea debitoarei falite si va fi destinata acoperirii pasivului acesteia.
Aceasta nu inseamna ca vreunul dintre creditori ar avea dreptul la executare la o suma mai mare decat cea stabilita in tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Prin urmare, retine instanta de control ca, nu se poate considera ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, aceasta pronuntandu-se asupra cererii de antrenare a raspunderii, a apreciat ca paratul trebuie sa suporte pasivul debitoarei, in cuantumul trecut in tabelul definitiv consolidat al creantelor intocmit de lichidatorul judiciar, ca urmare a savarsirii faptei prevazuta de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotararii, circumscrise motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ., pentru urmatoarele considerente:
In sustinerea acestui motiv de recurs, respectiv ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii, recurentul a invocat mai multe argumente, Curtea urmand sa procedeze la gruparea acestora, pentru a raspunde printr-un considerent comun, in acest sens fiind si opinia Curtii E.D.O. in interpretarea art.6 alin.1 din Conventie (cazul Ruiz Torija vs. Spania - 09.12.1994) . 
Un prim aspect ce trebuie subliniat este acela ca urmeaza ca instanta de recurs sa analizeze doar critica referitoare la retinerea savarsirii faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 in sarcina paratului, criticile privind faptele de la lit.a si c nu vor fi examinate intrucat potrivit art.316 raportat la art.296 C.pr.civ. recurentului nu i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai grea decat cea din hotararea atacata.
Potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006
    (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
        d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
Debitorul avea obligatia sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 28 alin. (1) in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii(art.35 din Lege).
Dispozitiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991 instituie obligatia pentru societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice de a organiza si conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.
Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prevazute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii respective.
Art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 stabileste in sarcina administratorilor raspunderea solidara fata de societate  pentru existenta registrelor cerute de lege si pentru corecta lor tinere.
In speta, din raportul depus de lichidator a rezultat ca nu exista documente contabile pentru anul 2004 iar documentele anterioare acestui an au relevat inexistenta unei evidente analitice a conturilor.
Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor si nepredarea contabilitatii catre administratorul judiciar creeaza prezumtia ca acestea lipsesc, sau ca nu sunt intocmite conform legii, iar cum aceasta prezumtie simpla nu a fost rasturnata de catre parat se retine in sarcina acestuia savarsirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecinta aducerea societatii in stare de insolventa si prejudicierea creditorilor, retine Curtea.
Vinovatia paratului sub forma intentiei directe sau indirecte, rezulta din insasi incalcarea dispozitiilor legale, in sensul ca, desi avea anumite obligatii stabilite de Legea nr.31/1990 si Legea contabilitatii nr.82/1991, acesta a exercitat atributiile de administrator social fara respectarea acestor obligatii, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu fiind prezumat cat timp exista starea de insolventa.
Prejudiciul este cert, lichid si exigibil si este dat de faptul ca societatea debitoare, ajunsa in stare de insolventa, se afla in imposibilitatea de a-si acoperi datoriile.
In aceasta situatie, conditiile raspunderii civile delictuale sunt indeplinite in sarcina paratului, solutia judecatorului sindic fiind legala si temeinica, apreciaza instanta de control, astfel ca, neexistand motive de nelegalitate a hotararii atacate, Curtea dispune respingerea recursului ca nefondat in temeiul art.312 Cod pr.civila .